Se poate formula contestaţie în anulare în cazul hotărârilor instanţei de apel care nu pot fi atacate cu recurs?


Aşa cum am atras atenţia în numeroase articole cazurile în care hotărârile instanţelor definitive pot fi atacate cu contestaţie în anulare sunt strict şi limitativ prevăzute de lege.

De asemenea, potrivit art. 503 alin. 3 din C. de procedură civilă, pot fi atacate cu contestaţie în anulare şi hotărârile instanţei de apel care nu pot fi atacate cu recurs.

S-a considerat, potrivit ştirilor juridice, că aceste din urmă dispoziţii sunt contrare dispoziţiilor constituţionale.

În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate s-a susţinut că dispoziţiile legale criticate generează o inechitate între părţile unui proces în apel, ca şi ultimă instanţă, faţă de părţile unui proces în recurs, cei din urmă având o poziţie favorabilă, întrucât pot uza de calea de retractare a contestaţiei în anulare. Încălcarea principiului egalităţii în drepturi trebuie analizată nu din perspectiva inechităţii între părţile din apel, ci din prisma inechităţii între părţile a căror hotărâre judecătorească definitivă este pronunţată în apel şi părţile a căror hotărâre judecătorească definitivă este pronunţată în recurs.

Dispoziţiile legale criticate încalcă şi accesul liber la justiţie al persoanei participante la procesul civil în ultimă instanţă, respectiv accesul la o cale extraordinară de atac. Astfel, textul legal criticat reglementează o limitare nejustificată a motivelor pentru care se poate formula o contestaţie în anulare împotriva hotărârilor pronunţate în calea de atac a apelului şi care, potrivit legii, nu pot face obiectul recursului. Această limitare nu a fost însoţită de instituirea unei căi de atac efective la dispoziţia persoanei vătămate prin hotărârea instanţei de apel care a omis să cerceteze unul sau mai multe dintre motivele de apel cu care a fost învestită.

Curtea Constituţională a reţinut că lipsa posibilităţii de a exercita contestaţia în anulare pentru omisiunea instanţei de apel de a cerceta “un motiv de casare” este o consecinţă firească a caracterului ordinar şi devolutiv al apelului, fără a aduce atingere principiului egalităţii în faţa legii şi accesului liber la justiţie.

Curtea a mai observat că o eventuală admitere a excepţiei de neconstituţionalitate ar transforma calea extraordinară de atac a contestaţiei în anulare speciale într-o cale de atac ordinară, din moment ce instanţa care va soluţiona contestaţia în anulare ar trebui să reanalizeze motivele de apel, acestea nefiind structurate de lege ca atare, ci putând fi formulate orice critici de apelant cu privire la hotărârea instanţei care a judecat fondul.

Astfel, Curtea a respins excepţia de neconstituţionalitate invocată prin Decizia nr. 212/2017 publicată în Monitorul Oficial nr. 614/2017.