Art. 184, alin (1) din Codul penal prevede că în cazul infracțiunilor comise de minorii cu vârsta între 14 și 16 ani, în cazul uciderii sau vătămării copilului nou-născut ori a fătului de către mamă, precum și atunci când organul de urmărire penală sau instanța are o îndoială asupra discernământului suspectului ori inculpatului în momentul săvârșirii infracțiunii ce face obiectul acuzației, se dispune efectuarea unei expertize medico-legale psihiatrice, stabilindu-se totodată termenul de prezentare în vederea examinării.
Dacă efectuarea expertizei medico-legale presupune o examinare complexă, suspectul sau inculpatul este internat într-o instituție sanitară de specialitate. Caracterul internării poate fi voluntar, când există consimțământ, respectiv involuntar, când se dispune această măsură ca urmare a refuzului sau neprezentării.
Perioada internării este relevantă, ea deducându-se, potrivit art. 184, alin (28), din durata pedepsei. Conform noutăților jurisprudențiale, în practica judiciară s-a pus problema dacă acest articol se aplică indiferent de felul internării sau doar în cazul internării voluntare, respectiv involuntare.
Orientări jurisprudențiale
Într-o primă orientare jurisprudențială, din durata pedepsei trebuie dedusă perioada în care suspectul sau inculpatul a fost internat în vederea efectuării expertizei psihiatrice, indiferent dacă internarea a avut caracter voluntar sau involuntar. Argumentul se bazează pe principiul cunoscut: „Unde legea nu distinge, nici interpretul nu trebuie să distingă.”
În cea de-a doua orientare jurisprudențială s-a apreciat că perioada în care suspectul sau inculpatul a fost internat voluntar în vederea efectuării expertizei psihiatrice nu trebuie dedusă din durata pedepsei, argumentându-se că o internare voluntară nu poate fi echivalată cu o privare de libertate. Instanţele au arătat că deducerea are legătură cu privarea de libertate a inculpatului expertizat. Așadar, doar internarea involuntară ar atrage dreptul de deducere.
În cea de-a treia orientare jurisprudențială s-a dispus ca perioada în care suspectul sau inculpatul a fost internat nevoluntar în vederea efectuării expertizei psihiatrice să nu fie dedusă din durata pedepsei. Argumentarea nu a fost explicită și clară.
Decizia Curții
Problema practicii divergente asupra art. 184, alin (28) fost supusă de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație interpretării ÎCCJ. Prin Decizia nr. 22/2018 pronunțată în recurs în interesul legii, Înalta Curte de Casație și Justiție a admis sesizarea și a stabilit că: „Durata pedepsei se deduce perioada în care suspectul sau inculpatul a fost internat voluntar sau nevoluntar într-o instituţie de specialitate, în vederea efectuării expertizei psihiatrice.”
Decizia este obligatorie, conform dispoziţiilor art. 474 alin. (4) din Codul de procedură penală.