Prefectul poate ataca refuzul consiliului local de a pune pe ordinea de zi încetarea mandatului consilierului local?


images-4-1Tutela administrativă este o instituţie a dreptului public în baza căreia autoritatea centrală a administraţiei publice şi reprezentanţii locali ai acesteia, au dreptul de a controla activitatea autorităţilor administraţiei publice locale, autonome descentralizate.
Această instituţie este reglementată în Legea contenciosului administrativ nr. 554/2000, publicată în Monitorul Oficial nr. 1154/2004, lege care prevede în art. 3 faptul că “Prefectul poate ataca direct în faţa instanţei de contencios administrativ actele emise de autorităţile administraţiei publice locale, dacă le consideră nelegale; acţiunea se formulează în termenul prevăzut la art. 11 alin. (1), care începe să curgă de la momentul comunicării actului către prefect şi în condiţiile prevăzute de prezenta lege. Acţiunea introdusă de prefect este scutită de taxa de timbru”. De asemenea se menţionează că până la soluţionarea cauzei actul atacat este suspendat de drept.

În ceea ce privesc dispoziţiile de mai sus s-a sesizat ÎCCJ pentru a pronunţa o hotărâre prealabilă pentru dezlegarea următoarei chestiuni de drept: Dispoziţiile art. 3 – «Tutela administrativă» din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, se interpretează în sensul că prefectul poate ataca în faţa instanţelor de contencios administrativ refuzul [asimilat unui act administrativ, potrivit dispoziţiilor art. 2 alin. (2) din Legea nr. 554/2004] consiliului local de a pune pe ordinea de zi a şedinţei şi de a lua act de încetarea de drept a mandatului de consilier local înainte de termen, refuz exprimat la cererea prefectului adresată potrivit atribuţiilor reglementate de dispoziţiile art. 19 alin. (1) lit. a) şi e) din Legea nr. 340/2004 privind prefectul şi instituţia prefectului, republicată, cu modificările şi completările ulterioare?
Care este situaţia de fapt?
Prin cererea de chemare în judecată formulată, reclamantul, prefectul judeţului, a solicitat instanţei de contencios administrativ obligarea pârâtului, Consiliul Local al Comunei B., să adopte o hotărâre prin care să constate încetarea de drept, înainte de expirarea duratei normale, a mandatului unui consilier local, în urma constatării săvârşirii unei infracţiuni de corupţie (trafic de influenţă), pentru care s-a amânat aplicarea pedepsei cu închisoarea de 1 an şi 6 luni, potrivit dispoziţiilor art. 83 alin. (1) din Legea nr. 286/2009 privind Codul penal,  coroborate cu dispoziţiile art. 396 alin. (4) din Legea nr. 135/2010 privind Codul de procedură penală, precum şi obligarea Consiliului local la adoptarea unei hotărâri prin care să se constate încetarea de drept a mandatului.
Potrivit ştirilor juridice, în faţa primei instanţe s-a invocat excepţia inadmisibilităţii acţiunii prefectului, excepţie care a fost respinsă pe considerentul că refuzul autorităţii locale intră în sfera de aplicare a dispoziţiilor art. 3 – “Tutela administrativă” din Legea nr. 554/2004, întrucât şi actele asimilate actelor administrative pot face obiectul controlului de legalitate, la iniţiativa prefectului.
Tribunalul Caraş – Severin – Secţia contencios administrativ şi fiscal a admis acţiunea prefectului judeţului şi a obligat pârâtul, Consiliul Local al Comunei B., să adopte o hotărâre prin care să constate încetarea de drept a mandatului de consilier local al numitului. Hotărâre care a fost atacată iar Curtea de Apel a sesizat ÎCCJ pentru a pronunţa o hotărâre prealabilă în cauză.
Care este Decizia ÎCCJ?
Aceasta raminteşte că, controlul de tutelă administrativă este reglementat la nivel constituţional în art. 123 alin. (5) din Legea fundamentală, conform căruia “Prefectul poate ataca, în faţa instanţei de contencios administrativ, un act al consiliului judeţean, al celui local sau al primarului, în cazul în care consideră actul ilegal. (. . .)”. Dispoziţiile constituţionale citate ne indică că prefectul poate ataca în contencios administrativ “un act al consiliului judeţean, al celui local sau al primarului”. Enunţul, formulat în termeni categorici, ne trimite, fără echivoc, la actele administrative tipice emise de autorităţile publice locale enumerate, adică la dispoziţiile emise de primar şi la hotărârile consiliului local sau ale consiliului judeţean.
Un alt argument îl constituie dispoziţiile art. 115 din Legea nr. 215/2001, care prevăd că numai hotărârile consiliului local, cele ale consiliului judeţean şi, respectiv, dispoziţiile primarului se comunică prefectului, în vederea exercitării de către acesta a dreptului de a le ataca pe calea contenciosului administrativ, în baza atribuţiilor de “tutelă administrativă”. Se observă, şi în acest caz, că se comunică prefectului numai actele tipice ale autorităţilor locale, acestea putând fi, mai departe, contestate pe calea contenciosului administrativ.
În concluzie, prin Decizia nr. 26/2016 publicată în Monitorul Oficial nr. 996/2016 s-a dispus că dispoziţiile art. 3 “Tutela administrativă” din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, se interpretează în sensul că prefectul nu poate ataca în faţa instanţelor de contencios administrativ refuzul [asimilat unui act administrativ, potrivit dispoziţiilor art. 2 alin. (2) din Legea nr. 554/2004] consiliului local de a pune pe ordinea de zi a şedinţei şi de a lua act de încetarea de drept a mandatului de consilier local înainte de termen.