Instanţa competentă să judece cerere de strămutare a constituit motivul unei excepţii de neconstituţionalitate


În cadrul procesului poate fi dispusă strămutarea cauzei. Conform legislaţiei aceasta poate fi dispusă pentru motive de bănuială legitimă sau de siguranţă publică.

Conform art. 142 C. procedură civilă instanţa competentă să judece cererea de strămutare întemeiată pe motiv de bănuială legitimă este de competenţa curţii de apel, dacă instanţa de la care se cere strămutarea este o judecătorie sau un tribunal din circumscripţia acesteia.

Acest text de lege, potrivit ştirilor juridice, a atras mai multe critici iar în acest sens a fost formulată o excepţie de neconstituţionalitate.

În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate s-a susţinut că dispoziţiile legale criticate sunt neconstituţionale deoarece strămutarea cauzei în cadrul aceleiaşi curţi de apel nu este suficientă pentru a înlătura motivele de bănuială legitimă. În continuare, se arată că, pe de o parte, instanţa chemată să judece cererea de strămutare este chiar instanţa din care face parte persoana a cărei calitate reprezintă motivul cererii de strămutare, preşedintele curţii de apel, care se află în relaţii de prietenie cu familia primarului unei comune din circumscripţia judecătoriei de unde a fost strămutată cauza (funcţia de director al uneia dintre părţile pârâte în cauză fiind deţinută de soţia primarului) şi, pe de altă parte, magistratul învestit cu soluţionarea cauzei la judecătoria unde a fost strămutată cauza este subordonat faţă de preşedintele curţii de apel.

Curtea Constituţională a reţinut că având în vedere că strămutarea procesului civil reprezintă un incident procedural referitor la instanţa sesizată cu judecarea pricinii care are drept finalitate înlăturarea suspiciunilor ce ar putea să apară cu privire la independenţa sau imparţialitatea acesteia, Curtea reţine că susţinerile autoarei excepţiei de neconstituţionalitate pot constitui, eventual, motive pe care se întemeiază o cerere de strămutare.

Aşadar, pretinsa neconstituţionalitate a textelor de lege criticate este motivată din perspectiva unor împrejurări concrete, individualizate la speţa aflată pe rolul instanţei de judecată, generate de motivele de bănuială legitimă ale autoarei excepţiei faţă de magistraţii din circumscripţia curţii de apel. Întrucât analiza aspectelor de fapt revine instanţei de judecată care este chemată să se pronunţe faţă de materialul probator administrat în cauză, dacă şi în ce măsură motivele invocate de autoarea excepţiei de neconstituţionalitate întrunesc condiţiile impuse de lege pentru a determina strămutarea cauzei, Curtea reţine că aprecierea asupra modului de interpretare şi aplicare a legii la speţa dedusă judecăţii aparţine instanţelor de drept comun, în cadrul controlului judiciar realizat de acestea.

Având în vedere argumentele de mai sus Curţii Constituţionale nu îi rămâne decât să respingă excepţia de neconstituţionalitate, excepţie care a fost respinsă prin Decizia nr. 98/2017 publicată în Monitorul Oficial nr. 393/2017.