Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie a fost sesizată pentru dezlegarea următoarei chestiuni de drept:
“Dacă poate fi subiect activ al infracţiunii prevăzute de art. 335 alin. (2) din Codul penal (Conducerea unui vehicul fără permis de conducere) persoana care, după pronunţarea hotărârii definitive de condamnare pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 336 alin. (1) din Codul penal (Conducerea unui vehicul sub influenţa alcoolului sau a altor substanţe)
şi până la anularea permisului de conducere dispusă de către şeful poliţiei, conduce un autovehicul pe drumurile publice?”.

Din economia textelor de lege rezultă, în mod cert, că instituţia anulării permisului de conducere ca urmare a rămânerii definitive a unei hotărâri judecătoreşti de condamnare este incidentă de la respectivul moment – cel al rămânerii definitive a unei hotărâri judecătoreşti, neputându-se opune titularului dreptului de a se prezenta la examen pentru obţinerea unui nou permis de conducere o dispoziţie pur administrativă de anulare a permisului de conducere emisă ulterior.

Aşadar, efectul juridic al anulării permisului de conducere se produce ope legis, ca urmare a existenţei unei hotărâri judecătoreşti de condamnare.

În acest context argumentativ, Înalta Curte subliniază faptul că deţinerea efectivă a permisului de conducere nu conferă titularului acestuia dreptul de a conduce în condiţiile în care instanţa de judecată a dispus, în mod definitiv, condamnarea sa pentru o infracţiune la regimul circulaţiei pe drumurile publice.

Prin Decizia nr. 27/2021, publicată în Monitorul Oficial nr. 66472021, ÎCCJ stabileşte că poate fi subiect activ al infracţiunii prevăzute de art. 335 alin. (2) din Codul penal persoana care, după pronunţarea hotărârii definitive de condamnare pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 336 alin. (1) din Codul penal şi până la anularea permisului de conducere dispusă de către şeful poliţiei, conduce un autovehicul pe drumurile publice.