Categories
Articole Autorităţi şi instituţii publice

CCR. A “construi” prin lege o instituţie nouă – “starea de alertă” contravine exigenţelor statului de drept!

Legea nr. 55/2020 privind unele măsuri pentru prevenirea şi combaterea efectelor pandemiei a fost încă de la adoptare supusă criticilor.

Potrivit ştirilor juridice, s-a considerat că unele dispoziţii încalcă dispoziţiile constituţionale find sesizată în acest sens Curtea Constituţională cu o excepţie de neconstituţionalitate.

În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine, referitor la prevederile art. 4 alin. (3) şi (4) din Legea nr. 55/2020, că încalcă principiul separaţiei puterilor în stat, regimul constituţional al hotărârilor Guvernului, normele constituţionale care stabilesc raporturile Parlamentului cu Guvernul, pe cele referitoare la controlul judecătoresc al actelor administrative ale autorităţilor publice, pe calea contenciosului administrativ, şi, prin aceasta, liberul acces la justiţie al persoanelor vătămate în drepturile lor prin hotărâri ale Guvernului.

Se mai arată că, potrivit art. 108 alin. (2) şi (4) din Constituţie, hotărârile Guvernului se emit pentru organizarea executării legilor, hotărârile şi ordonanţele adoptate de Guvern fiind semnate de prim – ministru şi contrasemnate de miniştrii care au obligaţia punerii lor în executare, dispoziţii dezvoltate în art. 37 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 57/2019 privind Codul administrativ. Aceste dispoziţii constituţionale şi legale trebuie coroborate cu prevederile art. 4 alin. (3) din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, republicată, potrivit cărora “actele normative date în executarea legilor, ordonanţelor sau a hotărârilor Guvernului se emit în limitele şi potrivit normelor care le ordonă”.

Din analiza modului în care legiuitorul primar a înţeles să reglementeze instituirea stării de alertă se observă că s-a încercat o analogie cu instituirea stării de urgenţă, fără a ţine cont de faptul că aceasta din urmă are o reglementare constituţională, fapt care conduce şi la o diferenţă de regim juridic între decretul Preşedintelui şi hotărârea Guvernului.

Curtea Constituţională a statuat că “dreptul contravenţional, asemenea dreptului penal, are un caracter subsidiar, intervenind doar acolo unde alte mijloace juridice nu sunt suficiente pentru protejarea anumitor valori sociale. În aceste condiţii, actele normative cu putere de lege şi actele administrative cu caracter normativ prin care se stabilesc şi se sancţionează contravenţii trebuie să întrunească toate condiţiile de calitate ale normei: accesibilitate, claritate, precizie şi previzibilitate”.

În România, derogările specifice stării de urgenţă sunt reglementate la nivel constituţional, inclusiv sub aspectul puterilor sporite oferite executivului, adică Preşedintelui României, iar nu Guvernului.

A “construi” prin lege o instituţie nouă – “starea de alertă”, cu un regim evident mai puţin restrictiv decât starea de urgenţă reglementată de legiuitorul constituant – dar care să permită eludarea cadrului constituţional care guvernează legalitatea, separaţia puterilor în stat, condiţiile restrângerii exerciţiului unor drepturi şi al unor libertăţi, contravine exigenţelor generale ale statului de drept, astfel cum sunt consacrate de Constituţia României.

În Monitorul Oficial nr. 578/2020 a fost publicată Decizia nr. 457/2020 prin care s-a admis excepţia de neconstituţionalitate ridicată direct de Avocatul Poporului şi constată că dispoziţiile art. 4 alin. (3) şi (4), precum şi ale art. 65 lit. s) şi ş), ale art. 66 lit. a), b) şi c) în ceea ce priveşte trimiterile la art. 65 lit. s), ş) şi t) şi ale art. 67 alin. (2) lit. b) în ceea ce priveşte trimiterile la art. 65 lit. s), ş) şi t) din Legea nr. 55/2020 privind unele măsuri pentru prevenirea şi combaterea efectelor pandemiei de COVID – 19 sunt neconstituţionale.