RIL admis. Pot fi formulate critici care vizează amendarea pentru introducerea cu rea-credinţă a unor cereri numai pe calea cererii de reexaminare!


Codul de procedura civilă, art. 187 alin. (1) pct. 1 lit. a), prevede că introducerea, cu rea – credinţă, a unor cereri principale, accesorii, adiţionale sau incidentale, precum şi pentru exercitarea unei căi de atac, vădit netemeinice se sancţionează cu amendă judiciară de la 100 lei la 1.000 lei.

Potrivit ştirilor juridice, a fost sesizată Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie cu soluţionarea recursului în interesul legii privind următoarea problemă de drept: posibilitatea părţii în sarcina căreia s-a stabilit amenda judiciară prevăzută de art. 187 alin. (1) pct. 1 lit. a) din Codul de procedură civilă, pentru introducerea, cu rea – credinţă, a unor cereri principale, accesorii, adiţionale sau incidentale, precum şi pentru exercitarea unor căi de atac, vădit netemeinice, prin aceeaşi hotărâre prin care au fost soluţionate aceste cereri, de a supune instanţei de control judiciar, în căile de atac de reformare, critici care vizează amendarea sa.

Într-o primă orientare jurisprudenţială, majoritară s-a considerat că partea în sarcina căreia s-a stabilit amenda judiciară poate formula critici care să vizeze măsura instanţei, de amendare, prin aceeaşi hotărâre prin care a fost soluţionată cererea principală, accesorie, adiţională sau incidentală ori pentru exercitarea unei căi de atac, exclusiv în cadrul cererii de reexaminare, neputând supune aceste critici controlului judiciar prin intermediul apelului sau recursului.

Într-o a doua orientare jurisprudenţială se consideră că aceste critici pot fi deduse controlului judiciar, prin căile de atac de reformare (apel sau recurs), împreună cu alte critici privind modul de soluţionare a cererii, atunci când amendarea părţii s-a dispus prin aceeaşi hotărâre prin care a fost soluţionată cererea principală, adiţională sau incidentală ori pentru exercitarea unei căi de atac.

În susţinerea acestei opinii a fost invocat argumentul potrivit căruia instanţa de control judiciar, având posibilitatea de a reforma hotărârea atacată şi a considera cererea, în considerarea căreia partea a fost amendată, ca nefiind vădit netemeinică şi introdusă cu rea – credinţă, se poate pronunţa şi asupra soluţiei de amendare dispuse prin aceeaşi hotărâre a instanţei inferioare.

Înalta Curte a reţinut că este corectă prima opinie exprimată, potrivit căreia împotriva măsurii aplicării amenzii judiciare pentru fapta prevăzută de art. 187 alin. (1) pct. 1 lit. a) din Codul de procedură civilă se poate exercita numai cererea de reexaminare, în condiţiile art. 191 din Codul de procedură civilă, indiferent de tipul hotărârii (încheiere, sentinţă sau decizie) prin care a fost aplicată amenda judiciară.

Prin Decizia nr. 12/2020, publicată în Monitorul Oficial nr. 546/2020, se stabileşte că în interpretarea şi aplicarea unitară a dispoziţiilor art. 191 alin. (1) din Codul de procedură civilă, partea în sarcina căreia s-a stabilit amenda judiciară prevăzută de art. 187 alin. (1) pct. 1 lit. a) din Codul de procedură civilă pentru introducerea, cu reacredinţă, a unor cereri principale, accesorii, adiţionale sau incidentale, precum şi pentru exercitarea unor căi de atac vădit netemeinice, prin aceeaşi hotărâre prin care au fost soluţionate aceste cereri, poate formula critici care vizează amendarea sa numai pe calea cererii de reexaminare, neputând supune aceste critici controlului judiciar prin intermediul apelului sau recursului.