Normele de aplicare a Codului fiscal – supuse unor noi modificări. Revoluția fiscală merge mai departe!


Legislația fiscală e suficient de stufoasă, de încâlcită, pentru a putea fi comparată cu o junglă imensă. Precum selva braziliană, legislația fiscală e un teritoriu al neprevăzutului. Schimbările se produc peste noapte și, pe acest teritoriu aflat în continuă transformare, unde lucrurile învățate ieri pot să nu mai fie valabile mâine, te poți rătăci cu ușurință, înaintând pe căi greșite.

În interpretarea și aplicarea legislației fiscale, la fel ca într-o expediție printr-o pădure tropicală, unde pericolele, necunoscutul, se află la tot pasul, nu-ți poți îngădui să greșești prea des. Și nici să te bazezi pe bănuieli, pe informații neverificate. Pentru a răzbi prin hățișul legislativ e necesar să nu ratezi nicio informație nouă privind modul în care se aplică prevederile Codului Fiscal.

În „Monitorul Oficial” 442/2018 a văzut lumina tiparului HG 354/2018 pentru modificarea și completarea Normelor Metodologice de aplicare a Legii 227/2015 privind Codul Fiscal, aprobate prin HG 1/2016.

 

Prezentarea unor documente justificative

Potrivit Codului Fiscal, sunt scutite de la plata impozitului pe venit persoanele fizice cu handicap grav sau accentuat, pentru veniturile realizate din activități independente, venituri din drepturi de proprietate intelectuală, salarii (și asimilate salariilor), precum și din unele activități desfășurate în agricultură, silvicultură, piscicultură.

Potrivit recentelor știri juridice, scutirea de la plata impozitului pe venit se aplică pentru veniturile realizate începând cu data încadrării contribuabilului în gradul de handicap, potrivit documentelor justificative.

Spre a beneficia de scutire pentru veniturile rezultate din activități independente, salarii sau venituri din drepturi de proprietate intelectuală, contribuabilii vor trebui să depună la angajatorul sau plătitorul de venituri documentele ce dovedesc încadrarea în gradul de handicap. Vor fi prezentate în original și în copie. Angajatorul/plătitorul de venituri va păstra copia, după verificarea conformității cu originalul.

 

Susținerea entităților nonprofit

Pentru contribuabilii ce obțin venituri în baza contractelor de activitate sportivă, întocmite conform Legii educației fizice, plătitorii de venituri vor trebui să conducă evidența contabilă. Ei au obligația de-a calcula, reține și achita impozitul corespunzător sumelor plătite prin reținere la sursă, impozitul fiind final.

Acești contribuabili pot alege să distribuie cota de 2% sau de 3,5% din impozitul pe venit datorat pentru susținerea entităților nonprofit ce se înființează și funcționează potrivit legii, a unităților de cult, pentru acordarea de burse private sau susținerea entităților nonprofit/unităților de cult ce sunt furnizori acreditați de servicii sociale.

În vederea susținerii entităților nonprofit și a unităților de cult, precum și pentru acordarea de burse private, opțiunea va fi exercitată în scris, la organul fiscal competent, prin depunerea unei cereri, până la termenul legal de depunere a Declarației unice ori la plătitorul de venit, în urma solicitării scrise a beneficiarului de venit.

 

Stabilirea, declararea și plata CAS, pentru anumite categorii

Se impune precizarea că persoanele fizice, cărora le e aplicabil sistemul de impozitare prin autoimpunere și datorează CAS în anul în curs, își vor calcula contribuția de asigurări sociale datorată prin aplicarea unei cote de 25% asupra venitului ales.

Aici sunt încadrate și persoanele fizice ce obțin venituri din drepturi de proprietate intelectuală sau în baza contractelor de activitate sportivă de la multipli plătitori venituri, sub nivelul a doisprezece salarii de bază minime brute pe țară, însă în urma cumulării veniturilor cu pricina e depășit nivelul a doisprezece salarii de bază minime brute pe țară. Persoanele acestea își vor calcula singure contribuția datorată, prin Declarația unică privind impozitul pe venit și contribuțiile sociale.

Persoanele fizice care nu datorează CAS, deoarece veniturile lor nete anuale cumulate se situează sub plafonul precizat (12 salarii minime brute pe țară), însă optează pentru plata contribuției pentru că vor să cotizeze la sistemul public de pensii, vor trebui să depună, totuși, Declarația unică.

Ce trebuie să facă o persoană fizică ce începe să desfășoare o activitate independentă sau să obțină venituri din drepturi de proprietate intelectuală în cursul anului? În primul rând să verifice dacă depășește sau nu plafonul anual (valoarea a 12 salarii minime brute pe țară, la momentul respectiv), corespunzător numărului de luni de activitate.

Cu titlu de noutăți legislative, trebuie spus că plafonul luat în calcul va fi stabilit proporțional cu numărul de luni de activitate ce au mai rămas până la finele anului. Dacă veniturile nete cumulate estimate a fi dobândite până la sfârșit de an sunt cel puțin egale cu plafonul recalculat, persoana fizică în cauză va datora CAS.

 

Declarația unică. Categorii de contribuabili ce trebuie s-o depună

Contribuabilii care realizează venituri din activități independente, din drepturi de proprietate intelectuală, venituri din cedarea folosinței bunurilor, venituri din investiții, venituri din activități agricole, silvicultură și piscicultură, precum și venituri din alte surse (definite ca atare în Codul Fiscal), pentru care impozitarea nu se face prin reținere la sursă, au îndatorirea depunerii Declarației unice, prin care vor declara veniturile nete anuale impozabile obținute în anteriorul an fiscal, precum și impozitul anual calculat și datorat, fără a conta dacă veniturile sunt realizate individual ori într-o formă de asociere ce nu dă naștere unei persoane juridice.

Obligația declarării veniturilor și a depunerii Declarației unice le incumbă și contribuabililor ce realizează venituri din străinătate impozabile în România. Declarația unică privind impozitul pe venit și contribuțiile sociale datorate de persoanele fizice se depune până la data de 15 martie, inclusiv, a anului care urmează celui în care au fost încasate veniturile.

Toți contribuabilii din România – mari, mijlocii sau mici, au în comun două dorințe, legate de domeniul fiscal: previzibilitate fiscală și reduceri de taxe. Cât privește previzibilitatea, în legislația fiscală singurul element ce rămâne mereu constant este schimbarea. Se modifică formule de calcul, cote de impunere, se abrogă texte de lege. Se adoptă legi noi. Complexitatea sporește. Simultan, birocrația înflorește.

De multe ori, cel mai bun camuflaj pentru taxele mari (sau mărite) sunt actele normative stufoase, încâlcite, bogate în ambiguități. Nu degeaba Einstein, cu tot intelectul său sclipitor, era de părere că „lucrul cel mai greu de înțeles de pe lume este… impozitul pe venit”. Mult mai simplă i se părea teoria relativității!