Concordatul preventiv este un contract încheiat între debitor şi creditorii care deţin cel puţin două treimi (2/3) din valoarea creanţelor acceptate şi necontestate, în baza căruia debitorul propune un plan de redresare a întreprinderii sale şi de acoperire a creanţelor creditorilor împotriva sa, iar creditorii acceptă să sprijine eforturile debitorului de depăşire a dificultăţii în care se află întreprinderea acestuia.

Concordatul preveniv îşi găseşte reglementarea în Legea nr. 85/2014 privind procedurile de prevenire a insolvenţei şi de insolvenţă, iar art. 27 alin. 6 din actul normativ menţionat prevede că, creditorii care, direct sau indirect, controlează, sunt controlaţi ori se află sub control comun cu debitorul pot participa la şedinţă, dar pot vota cu privire la concordat doar în cazul în care acesta le acordă mai puţin decât ar primi în cazul falimentului.

Acest alineat, potrivit ştirilor juridice, a făcut obiectul unei excepţii de neconstituţionalitate învocându-se că prevederile sale nu sunt în concordanţă cu cele constituţionale.

În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate s-a susţinut că dispoziţiile legale criticate sunt contrare prevederilor constituţionale, întrucât încalcă accesul liber la justiţie, respectiv dreptul de a beneficia de protecţia procedurii concordatului preventiv şi pentru că se creează un tratament discriminatoriu pentru debitori aflaţi în procedura concordatului preventiv care înregistrează doar creanţe subordonate, deţinute de creditori care, direct sau indirect, controlează, sunt controlaţi ori se află sub control comun cu debitorul.

Curtea Constituţională a reţinut că în cadrul procedurii concordatului, situaţia tipică descrisă de art. 27 din Legea nr. 85/2014 are în vedere buna credinţă a debitorului care recurge la această procedură în respectarea scopului Legii nr. 85/2014, ceea ce conduce la viabilitatea procedurii. Această situaţie vizează protecţia creditorilor care nu se află în relaţii speciale cu debitorul în faţa creditorilor ce se află în acest gen de relaţii.

În aceste condiţii, soluţia legislativă adoptată de legiuitor apare ca fiind justificată, de natură să împace interesele în prezenţă şi să înlăture suspiciunile ce s-ar putea ivi în cazul în care ar apărea situaţia descrisă de ipoteza normei juridice criticate. Cu alte cuvinte, legiuitorul a încercat să evite înţelegerile dintre creditori şi debitor în dauna altor creditori.

Mai mult se susţine că soluţia legislativă înscrisă în art. 27 alin. (6) din Legea nr. 85/2014 reprezintă expresia voinţei legiuitorului care a înţeles să acorde o protecţie deosebită creditorilor în faţa debitorilor aflaţi în relaţii speciale cu unii creditori. Aceşti debitori se află într-o situaţie deosebită faţă de ceilalţi debitori care nu au astfel de relaţii, astfel încât opţiunea legiuitorului apare ca fiind justificată. Criteriul folosit de legiuitor în edictarea dispoziţiilor legale criticate este, astfel, obiectiv şi rezonabil, el fiind destinat să ocrotească drepturile titularilor de creanţe.

Prin urmare, Curtea Constituţională a respins excepţia de neconstituţionalitate invocată prin Decizia nr. 113/2017 publicată în Monitorul Oficial nr. 535/2017.