Care sunt situaţiile în care conducătorul auto este obligat să acorde prioritate de trecere pietoniilor?


imagestreCând are conducătorul auto obligaţia de a opri la trecerea de pietoni? Trebuie să oprească chiar dacă pietonul s-a oprit la trecere? Această obligaţie subzistă şi atunci când pietonul nu se află pe sensul de mers al vehiculului?

Cum putem să răspundem mai bine la aceste întrebări decât prin prezentarea unui caz practic în care să exemplificăm situaţiile enumerate.

Petentul a fost sancționat contravențional prin procesul-verbal  nr. x din data de 06.05.2015 pentru încălcarea prevederilor art. 135 lit. h din Hotărârea nr. 1391/2006, faptă sancționată conform art. 100 alin. 3 lit. b din OUG nr. 195/2002, reținându-se neacordarea priorității de trecere unor pietoni angajați în traversarea străzii, dinspre dreapta spre stânga sensului de mers al autoturismului.

Sub aspectul temeiniciei procesului-verbal analizat, prima instanță a apreciat greșit că petentul nu a săvârșit fapta pentru care a fost sancționat.

Tribunalul reține în acest sens că fapta a fost percepută prin propriile simțuri de polițistul rutier și este confirmată prin înregistrarea video depusă la dosar.

Din această înregistrare rezultă că cei doi pietoni se angajaseră în traversarea străzii, fiind coborâți de pe trotuar pe trecerea pentru pietoni, iar petentul își continuă deplasarea fără a opri pentru a le acorda prioritate.

Potrivit ştirilor juridice şi legislaţiei, art. 135 lit. h din Hotărârea nr. 1391/2006 pentru aprobarea Regulamentului de aplicare a OUG nr. 195/2002, publicată în Monitorul Oficial nr. 87672006: „Conducătorul de vehicul este obligat să acorde prioritate de trecere și în următoarele situații: … h) pietonului care traversează drumul public, prin loc special amenajat, marcat corespunzător […], atunci când acesta se află pe sensul de mers al vehiculului”.

Rezultă că în situația în care se apropie simultan de trecerea pentru pietoni sau de sensul de mers al vehiculului, obligația de a opri revine conducătorului de autovehicule, pentru a permite pietonului traversarea în condiții de deplină siguranță. În acest sens, se impune a se avea în vedere și faptul că pietonii sunt mult mai vulnerabili prin comparație cu autovehiculul, iar în cazul unui impact viața sau integritatea corporală le este pusă în pericol.

Obligația de a opri există și în situația în care pietonii, observând apropierea unui autovehicul, se opresc din traversare și nu își continuă deplasarea, pentru a nu-și pune viața în pericol în ipoteza în care conducătorul auto nu oprește înaintea trecerii pentru a acorda prioritate. Ca atare, aspectele invocate de petent și reținute de prima instanță, în sensul că pietonii stăteau și așteptau trecerea mașinii, nu au relevanță în analiza respectării de către petent a obligației de a acorda prioritate.

În concluzie, conducătorul auto este obligat să acorde prioritate de trecere chiar dacă pietonii staţionau în dreptul trecerii de pietoni cu respectarea condiţiei că pietonul să se afle pe sensul său de mers.