Stema țării a fost modificată. Acvila și-a redobândit coroana, simbol al suveranității și independenței!


rf„Se modifică stema țării, deci se vor tipări noi bancnote”, se anunța în presă încă de-acum câteva săptămâni. Sigur, unii cetățeni n-au fost prea impresionați. N-au lipsit nici criticile. Ba că trebuiau schimbate întâi alte lucruri, mai importante, în țară, ba că apar cheltuieli în plus. Greu să-i mulțumești pe toți! Important e că oricine-și poate spune opinia, oricum ar fi ea, fără vreo sfială. Așa evoluăm, prin confruntarea opiniilor!

Realitatea este că amănuntul adăugat pe stemă nu constituie atât un element de noutate, cât o plasare a unui simbol istoric în locul unde-i firesc să fie. Imaginea coroanei de oțel, simbol al suveranității naționale, a revenit pe stema țării noastre.

 

Noutăți legislative

În „Monitorul Oficial” 542/2016 a văzut lumina tiparului Legea 146/2016 pentru modificarea Legii 102/1992 privind stema țării și sigiliul statului. Descrierea stemei țării, existentă în Legea privind stema țării și sigiliul statului, a fost modificată și are următorul conținut: „Scutul mare, pe albastru, are o acvilă de aur cu capul spre dreapta, încoronată, cu ciocul și ghearele roșii, cu aripile deschise, ținând în cioc o cruce ortodoxă din aur, în gheara dreaptă o sabie, iar în gheara stângă un buzdugan.”

Potrivit ultimelor știri juridice, autoritățile publice sunt obligate ca, până la 31.12.2018, să înlocuiască stemele și sigiliile existente în momentul de față cu modelele nou-aprobate, așa cum apar în anexele actului normativ.

Cele două modele de stemă a României pot fi utilizate mai departe, până-n ultima zi a anului 2018. De asemenea, monedele și bancnotele pe care le-a emis banca centrală mai înainte de 31.12.2018 vor avea putere circulantă și după trecerea acestei date, concomitent cu banii pe care este reprezentată noua stemă, cu acvila purtătoare de coroană.

În Expunerea de motive a actului normativ se precizează că stema țării este simbol al statului român, care are un caracter național, suveran, independent, unitar, indivizibil. Ni se reamintește că imaginile existente pe stemă „evocă istoria unui popor, tradiția acestuia”, că ele „au puterea de-a trezi sentimentul național.”

 

Simbolul potrivit în locul cuvenit!

Realitatea este că ar cam fi nevoie să fie trezite sentimentul național și conștiința unui destin comun. O spune, de multă vreme, chiar și imnul țării! Totuși, sentimentul național nu trebuie să se întemeieze vreodată pe falsa impresie că noi, românii, am fi buricul pământului. Ar fi suficient, momentan, să ne pese mai mult de problemele prezente ale nației și de viitorul său. Că preocuparea pentru viitor absentează cam pe toate liniile!

Inițiatorul legii consideră că readucerea coroanei pe capul acvilei reprezentată pe stema țării „are un rol moral, educativ și demonstrativ” și, totodată „dezbaterea publică asupra stemei naționale readuce în actualitate valorile și simbolurile pe care le reprezintă”.

Tot în Expunerea de motive este explicată originea elementului nou-adăugat pe stema țării. De fapt, a elementului esențial repoziționat la locul său! Astfel, simbolul coroanei de oțel, adăugat acum pe capul acvilei, are un corespondent în realitatea obiectivă. Este vorba despre acea coroană, azi piesă de muzeu, care-a fost făurită din oțelul unui tun turcesc, capturat de bravii noștri ostași în luptele din august 1877 ale Războiului de Independență.

Firește, coroana ar fi putut să fie confecționată din aur curat, metal de care vistieriile formațiunilor statale românești n-au dus niciodată lipsă. Însă oricine poate sesiza că o coroană făurită din oțelul unui tun cucerit pe câmpul de luptă, odată cu independența națională, e un obiect purtător de semnificații mai adânci decât acelea pe care le-ar putea deține o coroană confecționată fie și din cel mai prețios metal existent în tabelul lui Mendeleev.

În cea de-a zecea zi din mai 1881, România a devenit Regat și coroana de oțel a fost purtată pentru ′ntâia oară de către Regele Carol I. De atunci și până-n 1947, coroana de oțel a fost o prezență constantă în momentele cruciale ale existenței României.

Cum în viață nimic nu-i întâmplător iar simbolurile sunt, deseori, reprezentări ale unor adevăruri sau realități, rămâne să sperăm că modificarea stemei, prin repunerea coroanei de oțel acolo unde-ar fi trebuit să existe încă din 1992, vestește că nu mai e mult până la momentul în care România își va relua locul cuvenit, asumându-și total menirea sa în lume.

Orice om are misiunea sa, pe pământ. La fel, fiecare națiune; iar statul trebuie să fie slujitorul națiunii. Oricine-și uită istoria, își va abandona misiunea. Ajungi să-ți ștergi trecutul cu buretele, cu toate imperfecțiunile și mărețiile sale? Pierzi sensul viitorului.

Simbolurile istorice au rosturile lor. Sunt remedii eficiente pentru amneziile popoarelor și, uneori, pentru statele ce-și uită îndatoririle!