Procedura de înscriere în cartea funciară poate fi stabilită de directorul Agenţiei Naţionale?


imageResize

Înscrierile în cartea funciară, intabularea, înscrierea provizorie şi notarea se fac respectându-se prevederile legale.

În legislaţie, cazurile, condiţiile şi regimul juridic al acestor înscrieri sunt stabilite de Codul civil, iar procedura de înscriere în cartea funciară, de Legea cadastrului şi a publicităţii imobiliare nr. 7/1996 şi de regulamentul aprobat prin ordin cu caracter normativ al directorului general al Agenţiei Naţionale.

Tocmai aceste prevederi au făcut obiectul sesizării Curţii Constituţionale pentru a se pronunţa asupra constituţionalităţii/neconstituţionalităţii acestora.

Motive invocate

Potrivit textului criticat, art. 24 alin.(2) teza finală din Legea cadastrului şi a publicităţii imobiliare nr. 7/1996, procedura de  înscriere în cartea funciară este reglementată şi prin regulament aprobat prin ordin cu caracter normativ al directorului general al Agenţiei Naţionale de Cadastru şi Publicitate Imobiliară.

Potrivit principiului simetriei juridice, procedura de înscriere a intabulării, a înscrierii provizorii, a rectificării ori a notării înscrierilor în cartea funciară trebuie instituită printr-o normă legală egală ca forţă cu aceea prin care s-a reglementat întreaga procedură de înscriere în cartea funciară, respectiv prin lege organică.

Se critică astfel posibilitatea directorului general al Agenţiei Naţionale de a putea reglementa procedura de încriere în cartea funciară prin ordin. Acest act normtiv neavând forţa juridică pe care o au legile organice.

Prevederile legale criticate contravin dispoziţiilor din Constituţie cuprinse la art. 1 alin. (4) care instituie principiul separaţiei puterilor în stat, art. 44 alin. (1) referitor la garantarea dreptului de proprietate şi art. 73 alin. (3) lit. m) potrivit căruia regimul juridic general al proprietăţii şi al moştenirii se reglementează prin lege organică.

Motivarea Curţii Constituţionale

Curtea observă că regulamentul, ca act administrativ cu caracter normativ al directorului general al Agenţiei Naţionale, nu reprezintă, în acest caz, unica modalitate normativă prin care poate fi reglementată procedura de înscriere în cartea funciară.

Nu pot fi reţinute criticile formulate, întrucât Legea nr. 7/1996 cuprinde normele în conformitate cu care se realizează înscrierile în cartea funciară, reglementarea acestei proceduri fiind realizată printr-un act normativ având caracter de lege organică, în acord cu dispoziţiile art. 73 alin. (3) lit. m) din Constituţie.

Faptul că în cuprinsul textului de lege supus controlului de constituţionalitate este menţionat şi regulamentul aprobat de directorul general al Agenţiei Naţionale de Cadastru şi Publicitate Imobiliară nu este de natură să conducă la ideea nesocotirii prevederilor constituţionale. În regulamentul la care se face referire sunt detaliate norme tehnice, de organizare internă a activităţii administrative, fiind emise în executarea aplicării legii organice care constituie cadrul general de reglementare.

Includerea unor astfel de prevederi în corpul Legii nr. 7/1996 ar genera o încărcare nejustificată a reglementării, conferind un accentuat caracter tehnic unei legi menite să organizeze activitatea de cadastru şi publicitate imobiliară.

Din aceste considerente, Curtea, prin Decizia nr. 190/2016, publicată în Monitorul Oficial nr. 420/03.05.2016, a respins, ca neîntemeiată excepţia de neconstituţionalitate.

Concluzii

O lege trebuie să se caracterizeze prin claritate, precizie, previzibilitate şi accesabilitate. Acestea sunt calităţi care pot fi periclitate în cazul în care se includ în cuprinsul legii norme pur tehnice. Din acest motiv s-a reglementat situaţia aprobării acestora de persoanele avizate prin regulament.