Categories
Administraţie publică centrală Articole Autorităţi şi instituţii publice Fiscalitate Formulare/declaraţii Taxe/Impozite

Care sunt metodele indirecte de stabilire a veniturilor, folosite de organele fiscale?

taxverOrganele fiscale tind să devină din ce în ce mai capabile să cunoască situaţia financiară reală a contribuabililor “secretoşi”, inclusiv să-i identifice pe aceia care au evitat achitarea unor dări către stat. Ce metode foloseşte Fiscul pentru descoperirea banilor rămaşi neimpozitaţi? Vom afla imediat!

Ordinul 3733/2015 al preşedintelui ANAF privind aprobarea metodelor indirecte de stabilire a veniturilor şi a procedurii de aplicare a acestora a fost publicat în “Monitorul Oficial” 981/2015, intrând în vigoare la 1.01.2016. Potrivit recentelor ştiri din contabilitate, metodele indirecte de stabilire a veniturilor sunt: metoda sursei şi utilizării fondului, metoda patrimoniului net şi metoda fluxurilor de trezorerie.

Prin definiţie, verificarea situaţiei fiscale a persoanelor fizice cu privire la impozitul pe venit constituie totalitatea activităţilor desfăşurate de organul fiscal având ca obiect examinarea drepturilor şi-a obligaţiilor patrimoniale, a fluxurilor de trezorerie şi altor elemente relevante pentru cunoaşterea realei situaţii fiscale a celui verificat.

În scopul verificării situaţiei fiscale personale a persoanelor fizice, organele fiscale efectuează, ca activităţi preliminare: analiza de risc, selectarea persoanelor ce vor fi supuse verificării fiscale prealabile documentare şi verificarea fiscală documentară prealabilă.

 

Când se impune verificarea?

La metoda sursei şi folosirii fondului se recurge atunci când se constată că persoana fizică a utilizat fonduri în valoare mai mare decât sursele identificate, în vreme ce metoda fluxurilor de trezorerie e întrebuinţată dacă se dovedeşte că operaţiunile derulate de persoana fizică verificată s-au desfăşurat, în principal, prin conturile bancare şi financiare şi au fost depuse sume semnificative în numerar în aceste conturi.

În fine, “metoda patrimoniului net” va fi utilizată când se constată că patrimoniul net al persoanei verificate a înregistrat creşteri substanţiale pe durata perioadei verificate şi a fost stabilită, cu un grad rezonabil de certitudine, valoarea elementelor patrimoniale la începutul şi la finele perioadei verificate.

Organul fiscal va efectua analiza de risc spre a identifica riscurile de neconformare la declararea veniturilor impozabile ale persoanelor fizice. Analiza de risc se face fie pentru stabilirea riscului probabil pentru un grup de persoane fizice, fie pentru anumite cazuri. Cazurile punctuale pot fi verificate şi identificate în urma unor sesizări provenite de la alte instituţii ori autorităţi publice, precum şi de la diferite persoane.

Persoanele fizice vor fi supuse verificării fiscale prealabile documentare pornindu-se de la lista celor care depăşesc riscul minim acceptat de administraţia fiscală, în funcţie de nivelul riscului şi de capacitatea de efectuare a verificărilor fiscale prealabile documentare.

Organul fiscal central are dreptul de-a face o verificare fiscală a ansamblului situaţiei fiscale personale a persoanei fizice cu privire la impozitul pe venit. Dacă organul fiscal central constată o diferenţă semnificativă între veniturile declarate de persoana fizică sau de plătitori şi veniturile estimate determinate în baza situaţiei fiscale personale, va fi continuată verificarea fiscală a ansamblului situaţiei fiscale a persoanei fizice, prin comunicarea avizului de verificare.

Este prezentă o diferenţă semnificativă atunci când între veniturile estimate socotite în baza situaţiei fiscale personale şi veniturile declarate de persoana fizică sau de plătitori există o diferenţă de peste 10% din veniturile declarate, însă nu mai puţin de 50 000 lei. Dacă riscul fiscal identificat ca urmare a analizelor efectuate depăşeşte aceste limite, persoanele fizice vor fi selectate pentru verificarea fiscală prealabilă documentară.

 

Verificarea prealabilă documentară. Ce presupune?

Verificarea fiscală prealabilă documentară se efectuează cu înştiinţarea contribuabilului şi constituie ansamblul activităţilor desfăşurate de organul fiscal central având ca obiect examinarea totalităţii drepturilor şi obligaţiilor patrimoniale, a fluxurilor de trezorerie şi a altor aspecte relevante pentru stabilirea situaţiei fiscale reale a persoanei fizice.

Acest tip de verificare se efectuează asupra persoanelor selectate şi, potrivit ultimelor ştiri juridice, constă în examinarea operaţiunilor care-au condus la evaluarea riscului de nedeclarare. Pe parcursul verificării fiscale prealabile organul fiscal poate solicita plătitorilor de venituri sau oricăror instituţii publice date sau acte pentru stabilirea situaţiei fiscale personale a persoanei verificate.

La verificarea fiscală prealabilă documentară vor fi puse-n balanţă veniturile declarate de persoana verificată sau de plătitori dintr-o perioadă impozabilă – pe de o parte, cu veniturile estimate determinate pe baza situaţiei fiscale personale, din acelaşi interval, pe de altă parte.

Situaţia fiscală personală e stabilită de către organele fiscale în temeiul informaţiilor şi actelor deţinute de organul fiscal sau la care acesta are acces prin protocoalele de schimb de informaţii, a celor obţinute de la terţi, precum şi a celor obţinute de la autorităţile sau instituţiile publice.

Se vor avea în vedere, la verificarea fiscală prealabilă documentară, şi rezultatele inspecţiilor fiscale efectuate la persoana verificată sau la alte persoane implicate în relaţii de afaceri cu aceasta, în funcţie de informaţiile existente în evidenţa fiscală. Rezultatele verificării fiscale prealabile documentare vor fi trecute într-un raport de verificare fiscală prealabilă documentară.

 

Cum decurge verificarea situaţiei fiscale personale?

La unii contribuabili poate ieşi la iveală o diferenţă semnificativă între veniturile estimate ca fiind realizate – socotite în baza situaţiei fiscale personale şi veniturile declarate de aceştia sau de către plătitorii de venituri. Ce se va întâmpla? Verificarea va continua, fireşte!

Organul fiscal va comunica avizul de verificare persoanei fizice supusă mai înainte verificării fiscale prealabile documentare. Situaţia fiscală va fi analizată şi cu implicarea persoanei fizice verificate. Atenţie! Contribuabilului îi e oferită posibilitatea de-a solicita, doar o dată, amânarea datei demarării verificării, drept ce trebuie anume precizat în avizul de verificare, la fel ca şi perioada supusă verificării.

Pentru a verifica situaţia fiscală personală a contribuabilului, organul fiscal va cerceta orice informaţii despre activitatea persoanei verificate ce privesc „intrările şi ieşirile de fonduri” şi (des)creşterea patrimoniului în perioada verificată, avându-se în vedere operaţiunile care-au condus la stabilirea diferenţei semnificative în cadrul verificării fiscale prealabile documentare, precum şi alte operaţiuni ce ar putea influenţa situaţia fiscală personală.

De asemenea, va selecta metoda indirectă de stabilire a veniturilor ce va fi utilizată la verificare, va stabili baza de impozitare ajustată prin metode indirecte, pentru perioada verificată, pe fiecare categorie de venit supusă impozitării şi, desigur, va stabili eventualul impozit  suplimentar pe venit, pe care persoana fizică va trebui să-l achite.

Codul de procedură fiscală vorbeşte, pe larg, despre verificare. Indiferent care a fost rezultatul, cine a trecut printr-o verificare ar mai trebui să ştie ceva: când apar informaţii noi se poate recurge şi la o… reverificare!