România, îţi doreşti dezvoltare? Atunci ai nevoie de educaţie şi cercetare!


researchRomânii au avut, multă vreme, reputaţia unor oameni isteţi, descurcăreţi, inventivi. Mai recent, unii conaţionali ajunşi prin Occident au arătat străinilor uimiţi că inventivitatea autohtonă poate avea şi un sens infracţional, antisocial. Cu aşa “emisari”, puşi pe furat, înşelătorii şi alte fărădelegi, imaginea ţării noastre a cam avut de suferit. Însă România este reprezentată, peste hotare, şi de un alt tip de ambasadori. Unii demni de elogii! Ambasadori neoficiali, care prin activitatea lor tăcută, dar tenace şi prolifică, fac cinste numelui de român.

Cine sunt ei? Sunt oameni de ştiinţă sau profesionişti cu înaltă specializare plecaţi din România, care-şi pun cunoştinţele, puterea de muncă şi forţa creatoare în slujba semenilor, a ţărilor adoptive. Despre ei se vorbeşte mai rar. Dacă sunt întrebaţi, ne pot spune de îndată cum de întâlnirea lor cu succesul n-a putut să aibă loc decât peste hotare!

Oficial, statul român sprijină inovaţia, cercetarea ştiinţifică. Asigură şi educaţia. Dar un apel la istoria recentă sau mai veche arată că, de multe ori, rezultatele au fost taman opuse declaraţiilor. Teoria formelor fără fond, enunţată de Titu Maiorescu, ni se aplică şi azi!

Există o Strategie Naţională de Cercetare, Dezvoltare şi Inovare 2014-2020. Dar obiectivele optimiste din strategiile guvernamentale sunt contrazise de realităţile crunte din teren. Se tot promit alocări generoase pentru cercetare. Dar la întocmirea bugetelor aceasta este într-una lăsată la urmă. E normal ca personalul unui institut de cercetări să nu-şi primească salariile vreme de 3 ani? Nu! Dar s-a întâmplat în 2013. La noi, ca la nimeni!

 

Educaţie, dar şi cercetare!

HG 26/2015 privind organizarea şi funcţionarea Ministerului Educaţiei şi Cercetării Ştiinţifice a fost publicată în “Monitorul Oficial” 53/2015. Conform noilor ştiri juridice, Ministerul Educaţiei şi Cercetării Ştiinţifice a fost înfiinţat prin reorganizarea Ministerului Educaţiei Naţionale.

Acum, ce-am putea nădăjdui? Că vor avea loc şi schimbări mai profunde, nu doar modificarea titulaturii ministerului şi a organigramei! Organizarea internă stufoasă şi denumirile pompoase nu impresionează pe nimeni. E vremea concretului, a soluţiilor! Ar fi, de pildă, timpul să-i facem pe tinerii cercetători să rămână în ţară. Să ne bucurăm şi noi de roadele muncii lor!

Ca autoritate de stat pentru cercetare-dezvoltare, Ministerul Educaţiei şi Cercetării Ştiinţifice îşi va îndeplini atribuţiile în domeniile cercetării, dezvoltării tehnologice şi inovării, prin Autoritatea Naţională pentru Cercetare Ştiinţifică şi Inovare.

Ministerul va realiza, tot prin această autoritate, aplicarea, elaborarea şi evaluarea politicilor în domeniul cercetării, inovării şi dezvoltării tehnologice. De asemenea, va răspunde de coordonarea aplicării, monitorizării şi evaluării politicilor pentru extinderea patrimoniului de cercetare şi de realizarea societăţii informaţionale. Om trăi şi om vedea, de va fi aşa!

Vântul schimbării, prin minister

Ministerul Educaţiei şi Cercetării Ştiinţifice va furniza asistenţă de specialitate studenţilor şi organizaţiilor studenţeşti, în scopul realizării unor proiecte şi programe ce vor urmări stimularea creativităţii, atenuarea impactului factorilor ce duc la marginalizarea lor socială, impulsionarea participării studenţilor la viaţa culturală, civică, economică şi educaţională, precum şi promovarea mobilităţii studenţilor în spaţiul european.

În Ministerului Educaţiei şi Cercetării Ştiinţifice vor activa patru secretari de stat şi un subsecretar de stat, cu toţii numiţi în funcţie de către premier. Subsecretarul de stat se va ocupa de coordonarea evaluării, aprobării şi achiziţionării manualelor şcolare, de coordonarea evaluărilor de la finalul claselor a II-a, a IV-a, a VI-a, a evaluării naţionale obligatorii de la finalul clasei a VIII-a şi a examenului naţional de Bacalaureat.

Prin recenta reorganizare, mai mulţi angajaţi vor trece din instituţiile şi unităţile de învăţământ sau de cercetare în aparatul propriu al Ministerului Educaţiei şi Cercetării Ştiinţifice (MECS) ori în instituţiile şi serviciile publice subordonate. Această categorie de personal va beneficia de rezervarea postului didactic sau de cercetare la instituţia ori la unitatea de unde a plecat.

Ştirile juridice spun că patrimoniul MECS se va constitui printr-o parţială preluare a patrimoniului fostului Minister al Educaţiei Naţionale iar Autoritatea Naţională pentru Cercetare Ştiinţifică şi Inovare va prelua o parte dintre bunurile ministerului.

 

Cercetare, dezvoltare, inovare

De notat este că printr-un alt recent act normativ, şi anume HG 27/2015, publicată în “Monitorul Oficial” 56/2015 au fost stabilite şi organizarea, funcţionarea şi structura organizatorică a Autorităţii Naţionale pentru Cercetare Ştiinţifică şi Inovare (ANCSI).

ANCSI va realiza atribuţiile ministerului educaţiei în domeniul cercetării ştiinţifice, dezvoltării tehnologice şi inovării şi are să fie finanţată integral de la bugetul de stat. Prin ANCSI, ministerul educaţiei va îndeplini, spre a-şi realiza rolul şi obiectivele strategice în domeniul cercetării, mai multe funcţii.

Prin funcţia strategică va fi asigurată elaborarea Strategiei de punere în aplicare a Programului de guvernare în domeniul cercetării ştiinţifice, dezvoltării tehnologice şi inovării. Aceasta este secondată de către funcţia de elaborare, coordonare, control şi evaluare a realizării politicilor în domeniul cercetării ştiinţifice, dezvoltării tehnologice şi inovării.

Funcţia de administrare ţine de alocarea, monitorizarea şi evaluarea utilizării resurselor dedicate aplicării politicilor în domeniul sus-menţionat. Dar degeaba s-au stabilit priorităţi şi s-au elaborat strategii, dacă le vom abandona la primele dificultăţi apărute, cum s-a mai întâmplat.

Cum îl poţi motiva pe un tânăr cercetător să rămână în ţară, când proiectul la care trudeşte de ani de zile e întrerupt la jumătatea derulării, prin înjumătăţirea ori sistarea finanţării? Unde-i predictibilitatea? Dar stabilitatea şi continuitatea?

Pentru ANCSI s-a prevăzut un număr de maximum 141 de posturi, în afară de preşedinte şi vicepreşedinte. Personalul ANCSI va fi reprezentat atât de către funcţionari publici, cât şi de către personalul contractual preluat sau transferat de la ministerul educaţiei.

Prin intermediul ANCSI, ministerul va exercita atribuţii cum ar fi stimularea dezvoltării activităţilor de cercetare ştiinţifică la operatorii economici, dezvoltarea tehnologică şi inovarea, precum şi transferul tehnologic, valorificarea rezultatelor de cercetare ori elaborarea de politici privind dezvoltarea resurselor umane pentru cercetare.

 

Reforma nu se face… de formă!

În esenţă, rezultatele activităţii de cercetare se măsoară prin identificarea unor soluţii tehnice de dezvoltare şi de îmbunătăţire a vieţii ori printr-o mai bună cunoaştere a lumii înconjurătoare. Însă nu şi prin numărul de proiecte încropite din bucăţi de text preluate ad litteram din prezentările cercetărilor altora. Educaţia, cercetarea şi inovarea sunt prietene bune. Şi sunt incompatibile cu impostura, care îi nedreptăţeşte mereu pe cei cu adevărat merituoşi!

Pentru cercetare, trebuie să existe o “pepinieră”. De îngrijirea acesteia se ocupă sistemul naţional de educaţie. Şcoala! Marii oameni de ştiinţă ai viitorului sunt micii învăţăcei de azi! E necesar un sistem de învăţământ funcţional, orientat către rezultate.

Dar ce s-ar mai putea spune, în condiţiile în care jumătate dintre candidaţi nu reuşesc să promoveze examenul de Bacalaureat? Sau când aflăm că patru din zece persoane adulte consideră că Soarele se roteşte în jurul Pământului?