Categories
Articole Autorităţi şi instituţii publice Cooperare şi relaţii cu alte state Internaţional Legislaţie internaţională Social

Spaţiul Schengen- tărâmul făgăduinţelor?

romania-si-bulgaria-schengenSpaţiul Schengen este definit drept o zonă de neîngrădită circulaţie în Europa, doar că… nu oricine poate trece chiar liber pe acolo. Adică sunt restricţii la graniţă pentru cei nou-veniţi în Uniune, că doar începând de la Revoluţia franceză egalitatea funcţionează pretutindeni şi-n orice context! Iar discriminările pe criterii etnice cu dispărut demult!

Noi, românii, nu ne numărăm printre cetăţenii europeni prea binevăzuţi şi bineprimiţi. Suntem cetăţeni UE de categoria a doua. Poate să plângă orgoliul naţional în noi, dar acesta e adevărul!

Privind din direcţie opusă, dinspre Occident încoace, nu e greu să pricepem de ce avem acces doar la odăile servitorilor şi nu la salonul de vals al invitaţilor de vază. Aparent suntem activi şi îndeplinim condiţiile formale mai bine chiar decât unii membri vechi ai UE. Ca să ne arătăm bunele intenţii emitem legi ori înfiinţăm instituţii, de zor.

Dar tot nu-i suficient, se pare ! De un car de vreme, spaţiul Schengen rămâne închis între graniţe (dar nu inaccesibil!), pentru românii ce vor să pătrundă fără nicio formalitate, poate doar cu buletinul (aşa cum aveau acces şi la credite, pe vremuri).

Fiindcă tot vorbeam de legi… Ordinul 65/2013 al ministrului Afacerilor Interne pentru aprobarea Regulamentului de organizare şi funcţionare a Direcţiei Schengen a fost publicat în “Monitorul Oficial” nr. 298/2013.

Astfel, la nivelul MAI, funcţionează o structură denumită simplu, Direcţia Schengen, având în sfera de competenţe coordonarea activităţii instituţiilor şi a structurilor subordonate MAI, în scopul gestionării politicilor UE referitoare la aquis-ul Schengen şi a fondurilor europene.

Scopul său? Este reprezentat de monitorizarea modului în care sunt aplicate prevederile Acordului Schengen, în ceea ce priveşte eliminarea graduală a controalelor la hotarele comune ale statelor membre. De asemenea, este urmărit şi modul în care este pusă în practică Convenţia de aplicare a Acordului Schengen.

 

Ceva ne lipseşte…

Acordul de liberă circulaţie Schengen, datând din 1985, a fost pus în aplicare, iniţial, între Germania, Franţa, Belgia, Ţările de Jos şi Luxemburg (unde s-a şi semnat!). Nu toţi actualii membri ai UE sunt integraţi şi zonei Schengen, după cum nu toate statele din Schengen sunt parte a UE. De pildă, Elveţia şi Norvegia nu sunt în UE, dar fac parte din Schengen!

Ori de câte ori a fost vorba, în ultimii ani, despre intrarea României şi-a vecinei sale mai mici, Bulgaria, în Schengen, au existat câteva state care s-au împotrivit vehement şi… decisiv. Printre ele, puternica Germanie (dovadă că istoria nu se uită prea uşor)! Deşi trebuia ca, de 2 ani, să fim deja în zona Schengen, statul român e ţinut la poartă, umil, ca un un licean corigent, în aşteptarea rezultatului examinării. Motivele amânării? Aparent doar corupţia şi justiţia!

Ce alte posibile cauze ar mai fi? Nu este lipsa cadrului juridic ori instituţional adecvat- pentru că, iată, avem şi o Direcţie Schengen- plus alte structuri guvernamentale implicate. E drept, corupţia există şi e mare, la fel şi problema justiţiei (chiar dacă s-au făcut progrese).

Dar aceste neajunsuri există inclusiv în state cu o veche apartenenţă la UE, mai ales în zona Europei de sud. Adevărul este că unele grupuri de interese economice şi politice se tem de noi. Nu, nu este vorba despre vreo conspiraţie împotriva românilor, despre vreo urzeală prin care baciul ungurean (vesticii) ar vrea să-i facă de petrecanie celui moldovean (românul cel bun şi muncitor din poveşti), ţinându-l la uşă, în ploaie. E altceva la mijloc!

 

Preocupările nu lipsesc

La nivel oficial şi al adaptării instituţionale, România depune eforturi, poate nu mereu eficiente dar… vizibile. Recent înfiinţata Direcţie Schengen va colabora cu ambasadele (româneşti, din străinătate şi străine, din România), cu MAE şi CSAT, cu Parlamentul (prin comisiile de specialitate) şi preşedenţia, dar şi cu autorităţile administraţiei publice centrale şi locale. Va mai ţine legătura cu instituţiile cu profil asemănător din UE ori cu organismele europene, în scopul reprezentării MAI, în ceea ce priveşte procesul de aderare la Schengen.

În cadrul Direcţiei Schengen funcţionează, alături de câteva posturi de conducere (nu ştim cât de calde şi confortabile!) şi: Serviciul Schengen, Serviciul evaluare necesitate finanţare şi fonduri europene, Biroul granturi externe, Structura de securitate- subregistru NATO/UE dar şi Compartimentul secretariat şi informaţii clasificate.

Obiectivul general este asigurarea coordonării procesului de punere în practică a obligaţiilor asumate de către ţara noastră în ceea ce priveşte:

– aderarea la spaţiul Schengen;

– acordarea vizelor;

– fondurile externe nerambursabile;

– administrarea frontierelor;

– gestionarea presiunilor migratorii (deloc neglijabile, de fapt uriaşe!);

– cooperarea poliţenească transfrontalieră (în privinţa infacţionalităţii globalizarea s-a realizat deja de ani buni);

– contracararea migraţiei ilegale.

Ingeniozitatea infracţională a fost mereu mai puternică decât vigilenţa grănicerească ori poliţienească. Iar europenii ştiu acest lucru mai bine decât ar vrea să admită guvernanţii români, foşti sau actuali. Situaţia este sub control, aşa cum se spune? Bine, dar atunci de ce nu suntem încă în Schengen?!

 

 

Europeni, dar nu întrutotul…

Adversarii intrării noastre în Schengen, pe faţă ori nedeclaraţi, nu se tem de faptul că românii sau bulgarii vor cuceri economic Europa, prin hărnicia, spiritul întreprinzător şi inteligenţa lor nativă. Sau că muncitorii lor vor rămâne fără pâine din pricina mai competenţilor români! Deşi nouă aşa ne place a crede…

Oricât am fi de naţionalişti sau patrioţi, trebuie să ne vedem, uneori cu durere-n suflet, aşa cum suntem. Dacă facem un exerciţiu de obiectivitate, vom vedea că, deşi de aproape 2 veacuri ne străduim “să implementăm” spiritul Occidentului, să altoim democraţia de tip vestic pe trunchiul geto-dac, rămânem tot în zona teoriei formelor fără fond, despre care-au vorbit Maiorescu ori Eminescu.

Să fie incompatibilitatea atât de mare, de iremediabilă? Greu de crezut, fie şi prin faptul că suntem o naţiune adaptabilă. Din orice punct de vedere ai privi, noi suntem, încă de la origini, europeni! Numai că unii dintre noi au uitat să se comporte ca atare. Aşa se face că, aparte de orice separare pe criterii legate de etnie, avem două grupuri mari într-o singură naţiune.

Pe de-o parte sunt indivizii distructivi! Plini de vlagă fiind, ei trăiesc, totuşi, din mila publică şi solicită necontenit sprijin nemeritat. În schimb, nu se sfiesc să sustragă cablurile ori şinele de cale ferată, să defrişeze dealurile, să demonteze sistemele de irigaţii, să-şi câştige zilele prin rapt, cerşetorie şi proxenetism. În acelaşi timp pretind asistenţă medicală gratuită, venituri garantate dar se ţin la marginea societăţii, departe de şcoală şi la distanţă de piaţa muncii. Tot timpul sunt pe fază pentru fraudarea sistemelor de securitate socială sau pentru alte forme de furt şi minciună. Atunci când se simt în superioritate, distructivii recurg la violenţă, gratuit, fără provocare. Doar pentru a-şi justifica renumele şi a fi temuţi!

Pe de altă parte este breasla creatorilor! Pare din ce în ce mai mică şi timidă, deşi pe spinarea sa se sprijină tot edificiul social. Ei crează bunuri şi le adaugă valoare, utilizează inteligent resursele disponibile, fac banii să circule. Sunt toţi cei ce muncesc şi nu cer nimic de la nimeni. Pentru ei cele mai valoroase capitaluri sunt: timpul, creativitatea şi puterea de muncă. Sunt cei care, indiferent de domeniul în care activează, încheie un bilanţ pozitiv, la fiecare final de zi. Ei sunt făuritorii civilizaţiei, pretutindeni şi oricând!

Acum, ghiciţi! Cumva se teme Europa că, prin numărul uriaş de indivizi bine instruiţi şi vrednici veniţi din România, le va creşte nivelul de trai şi de civilizaţie? Sau au motive să fie înfricoşaţi de probabilitatea unui fenomen taman opus, pricinuit de hoardele antisociale focusate pe parazitism?

 

Un pas înainte spre zona de liberă circulaţie?

Europa e îngrijorată de eventualitatea sosirii unor noi valuri de emigranţi, greu de stăpânit, chiar dintr-acei pe care nu ţi i-ai dori vreodată ca oaspeţi în casă. După ce-am fost iar respinşi, guvernanţii noştri s-au resemnat, pe moment.

Dar nu definitiv! Fiindcă mulţi cetăţeni români văd în Schengen un fel de colac de salvare. Oare de ce? Cel puţin teoretic, în Europa te poţi duce să munceşti legal şi acum. Nu te opreşte nimeni definitiv… Trecerea graniţelor Schengen este neconfortabilă, dar nu extrem de anevoioasă.

Direcţia Schengen ar urma să faciliteze îndeplinirea condiţiilor cerute MAI de către partenerii noştri occidentali, culminând cu trecerea noastră în rândul cetăţenilor cu drepturi întregi, inclusiv cu drept de nelimitată circulaţie.

Printre atribuţiile Direcţiei Schengen, enumerăm:

– supravegherea îndeplinirii angajamentelor asumate, pentru admiterea în zona de liberă circulaţie;

– punerea în acord a cadrului instituţional şi dobândirea capacităţii administrative, necesare îndeplinirii cerinţelor UE în domeniul aderării la zona Schengen;

– urmărirea programelor şi planurior asumate la nivel guvernamental;

– controlul şi îndrumarea instituţiilor cu atribuţii în domeniul aderării Schengen;

– reprezintă un punct de contact între MAI şi organismele ori instituţiile ce au calitatea de sursă de finanţare externă pentru asigurarea unei optime siguranţe publice;

– are rolul, la nivel de MAI, de organism intermediar pentru Facilitatea Schengen;

– se implică în desfăşurarea misiunilor de evaluare Schengen;

 

Îndeplinim condiţiile? Sau nu?

După rezultatele discuţiilor ce s-au purtat până azi cu privire la admiterea noastră în Schengen ne vom da seama şi de felul în care suntem văzuţi, în realitate, prin cancelariile occidentului. Oficialii români amenajează decoruri legislative şi instituţionale prin care ţin să dovedească faptul că suntem mai mult decât pregătiţi de a intra în Schengen.

Teoria formelor fără fond funcţionează de minune! Sunt securizate graniţele estice, dar reţelele de traficanţi de ţigări funcţionează nestingherite. Către vest trec, prin vamă, convoaie de copii şi femei tinere, într-un trafic nesfârşit de fiinţe umane. Dar noi reorganizăm necontenit structurile existente şi înfiinţăm structuri operative noi, lăudându-ne cu rezultatele vizibile… doar pe hârtie.

Mergeţi într-o sucursală mai mare de bancă! Ce veţi observa? Serviciile de transfer bancar sunt suprautilizate de persoane dubioase şi cam certate cu civilizaţia (aceleaşi de fiecare dată), beneficiare ale unor mari sume de bani virate din vest, adesea provenite din fapte descrise cu ranchiună în presa occidentală. Să ne mai mirăm că românii au ajuns ţapii ispăşitori ai Europei?

Oficial, afirmăm că vrem în spaţiul Schengen, că ne dorim să circulăm liber! Ei bine, noi bănuim că nu toţi concetăţenii noştri plecaţi “la muncă” în UE sunt oneşti, civilizaţi şi muncitori.

Dar Europa ştie, de acum, ce le poate pielea unora dintre ei!