Categories
Articole Dreptul proprietăţii Persoane juridice. Societăţi

Concurența neloială, o realitate a zilelor noastre

concurenta neloialaUn proverb românesc spune că „ce ți-e nu-ți place, altuia nu-i face.” Se întâmplă de multe ori ca cei de lângă noi să judece greșit acțiunile sau vorbele noastre, acuzându-ne de lucruri pe care nu le-am făcut. În jungla afacerilor mulți se ghidează după regula că nu este nicio regulă pentru a-ți atinge scopul.

Victor și Radu lucrau ca și consultanți la o firmă din București al cărei obiect de activitate era furnizarea de soluții în proiecte privind infrastructura șoselelor. Având în vedere că în ultima vreme nu mai aveau proiecte și implicit nu mai aveau de lucru, au decis să urmeze cursuri prin care să se specializeze pe consultanță și în alte domenii și apoi să își caute un job. Au reușit să se angajeze la o firmă care avea proiecte referitoare la consultanța în domeniul sănătății.

Erau încântați de noua activitate, însă au rămas extrem de surprinși când au aflat că noul lor angajator a fost dat în judecată de firma unde lucraseră pe motiv că săvârșise acte de concurență neloială. Întâi au crezut că este o glumă, dar văzând citația și acțiunea înaintată instanței, au înțeles că era crudul adevăr.

Nedumeriți și  îngrijorați au venit să mă roage să le explic ce era cu concurența neloială de care era acuzat actualul lor angajator și ce legătură aveau ei cu asta.

Ce este concurența neloială?

Legiuitorul a reglementat noțiunea, cazurile de concurență neloială și pedepsele ce se aplică prin legea 11/1991, lege care a fost modificată și completată de legea 21/1996 și ulterior de legea 298/2001.

Concurența neloială este orice act sau fapt contrar uzanțelor cinstite în activitatea industrială, de comercializare a produselor, de execuție a lucrărilor și efectuare de prestări servicii. În mod normal toți comercianții trebuie să își desfășoare activitatea în mod corect, respectând interesele consumatorilor și regulile concurenței loiale.

Care sunt cazurile de concurență neloială?

Sunt considerate cazuri de concurență neloială:

– atunci când o firmă pentru a afla secretul comercial al unui concurent promite foloase materiale persoanei despre care are cunoștință că poate divulga acest secret.

– dacă salariatul unei firme își oferă serviciile unui concurent în scopul divulgării unui secret comercial și concurentul acceptă oferta acestuia.

– situația în care un comerciant condiționează livrarea mărfii sau prestarea unor servicii la un preț mai bun cu condiția aducerii de către acel client a altor cumpărători cu care să încheie contracte comerciale.

– unii comercianți aruncă pe piață informații false despre produsele sau serviciile pe care le oferă tocmai în scopul de a induce publicul în eroare și de a obține o poziție mai bună pe piață în detrimentul concurenților.

– tot concurență neloială este și atunci când un comerciant răspândește în mod confidențial afirmații false despre produsele sau serviciile unui concurent, în scopul discreditării acestuia și pentru a-i afecta bunul mers al afacerii.

– mulți comercianți recurg la deturnarea clientelei unui concurent. Acest caz apare când o persoană a lucrat la o firmă și apoi a plecat de acolo, dar se folosește la noul job de legăturile stabilite cu clientela când era salariat la concurență.

– sunt cazuri când salariații unui comerciant sunt angajați la o altă firmă în scopul dezorganizării activității acelui comerciant.

Faptele prezentate mai sus sunt considerate contravenții și se sancționează cu amendă.

În practică unii comercianți săvârșesc fapte mult mai grave catalogate de lege ca fiind infracțiuni:

– folosirea unei firme, invenţii, mărci, indicaţii geografice, unui desen sau model industrial, unei embleme sau unui ambalaj de natură să producă confuzie cu cele folosite legitim de alt comerciant. De exemplu, cineva vinde tricouri Niki și poate fi ușor confundat cu Nike sau încălțăminte pe care scrie Abibas și poate fi confundat cu Adidas;

– punerea în circulaţie de mărfuri contrafăcute şi/sau pirat, a căror comercializare aduce atingere titularului mărcii şi induce în eroare consumatorul asupra calităţii produsului/serviciului. De exemplu pot fi contrafăcute poșete Louis Vuitton care sunt vândute la prețuri cu mult sub cele originale și prin vânzarea lor ca și când ar fi cele reale, se aduce atingere titularului mărcii;

– divulgarea, achiziţionarea sau utilizarea secretului comercial de către terţi, fără consimţământul deţinătorului său legitim, ca rezultat al unei acţiuni de spionaj comercial sau industrial. De exemplu, în cadrul unei acțiuni de spionaj industrial este divulgată formula recent descoperită a soluției care împiedică calviția, formulă ținută secretă până la lansarea pe piață a noului produs;

– divulgarea sau folosirea secretelor comerciale de către persoane aparţinând autorităţilor publice, precum şi de către persoane împuternicite de deţinătorii legitimi ai acestor secrete pentru a-i reprezenta în faţa autorităţilor publice;

– producerea, importul, exportul, depozitarea, oferirea spre vânzare sau vânzarea unor mărfuri/servicii purtând mențiuni false privind brevetele de invenții, mărcile, desenele sau modelele industriale, originea și caracteristicile mărfurilor, numele producătorului sau al comerciantului etc., în scopul de a-i induce în eroare pe ceilalți comercianți și pe clienți.

În astfel de cazuri acțiunea penală se pune în mișcare la plângerea prealabilă a persoanei vătămate, a camerelor de comerț și industrie sau a Consiliului Concurenței. Instanța competentă este tribunalul de la locul săvârșirii faptei sau de la sediul/domiciliul pârâtului/inculpatului. Dacă prin faptele de concurență neloială un comerciant a suferit anumite pagube materiale sau morale, se poate adresa instanței pentru a-și recupera prejudiciul cauzat.

Sunt cazuri în care infracțiunea este săvârşită de un salariat în cursul exercitării atribuţiilor sale de serviciu. În aceste situații comerciantul va răspunde împreună cu salariatul pentru pagubele pricinuite, afară de cazul în care va putea dovedi că nu era în măsură să prevină comiterea faptei.  Persoanele care au creat împreună prejudiciul răspund solidar pentru actele sau faptele de concurenţă neloială săvârşite.

Rețineți că dreptul de a formula acţiune pentru a obține despăgubiri civile se prescrie în termen de un an de la data la care păgubitul a cunoscut sau ar fi trebuit să cunoască dauna şi pe cel care a cauzat-o, dar nu mai târziu de 3 ani de la data săvârşirii faptei.

Ce soluții poate pronunța instanța?

Dacă constată că s-a săvârșit un act de concurență neloială, va solicita persoanei în culpă să înceteze sau să înlăture actul, să restituie documentele confidenţiale însuşite în mod ilicit de la deţinătorul lor legitim şi să plătească despăgubiri pentru daunele pricinuite.

Deţinătorul legitim al secretului comercial poate solicita instanţei să dispună măsuri de interzicere a exploatării industriale şi/sau comerciale a produselor rezultate din însuşirea ilicită a secretului comercial sau distrugerea acestor produse. Interdicţia încetează atunci când informaţia protejată devine publică.

Instanța poate dispune ca mărfurile sechestrate să fie vândute. Din suma obţinută în urma vânzării se vor acoperi mai întâi despăgubirile acordate.

Angajatorul poate preveni posibilele acte de concurență neloială ale angajaților prin clauza de neconcurență care poate fi stipulată în contractele de muncă ale acestora.

Ce înseamnă clauza de neconcurență?

Aceasta este prevăzută expres în Codul Muncii la articolele 21-24 și poate fi inserată în contractul individual de muncă atât la încheierea acestuia, cât și pe parcursul derulării acestuia printr-un act adițional. Legea interzice inserarea ei după încetarea contractului de muncă.

Angajatul și angajatorul pot negocia în contract clauza de neconcurență prin care salariatul să fie obligat ca după încetarea contractului de muncă să nu presteze în interesul său sau al unui terț o activitate care se află în concurență cu cea prestată la angajatorul său. Angajatorul se obligă să achite o sumă lunară numită indemnizație de neconcurență pe toată perioada de neconcurență.

Condiții de valabilitate

Pentru a-și produce efectele este obligatoriu ca în contractul individual de muncă să fie inserate concret următoarele aspecte:

– activitățile care sunt interzise salariatului de la data încetării contractului;

– cuantumul lunar al indemnizației de neconcurență;

– perioada pentru care își produce efectele clauza de neconcurență. Legea prevede clar perioada de maxim 2 ani de la data încetării contractului;

– terții în favoarea cărora se interzice prestarea activității;

– aria gerografică în care salariatul ar putea fi în competiție cu angajatorul.

Ce valoare și de ce natură este clauza de neconcurență?

Valoarea indemnizației de neconcurență nu este de natură salarială și este de cel puțin 50% din media veniturilor salariale brute ale salariatului din ultimele 6 luni anterioare datei încetării contractului de muncă. Dacă durata contractului de muncă a fost mai mică de 6 luni, ea se va calcula din media veniturilor salariale lunare brute cuvenite acestuia pe durata contractului. Indemnizația de neconcurență este o cheltuială efectuată de angajator fiind deductibilă la calculul profitului impozabil și se impozitează la persoana beneficiară.

Când nu își produce efectele clauza de neconcurență?

Regula este că efectele acestei clauze se produc pe o perioadă de maxim 2 ani de la data încetării contractului de muncă. Excepția este că aceasta nu își produce efectele dacă contractul individual de muncă a încetat:

– din inițiativa angajatorului pentru motive ce nu țin de persoana salariatului;

– de drept, cu excepția cazurilor prevăzute la art. 56 alin. 1 lit. c), e), f), g) și i).Aceste cazuri sunt:

– la data îndeplinirii cumulative a condițiilor de vârstă standard și a stagiului minim de cotizare pentru pensionare la data comunicării deciziei de pensie în cazul pensiei de invaliditate, pensiei anticipate parțiale, pensiei anticipate, pensiei pentru limită de vârstă cu reducerea vârstei standard de pensionare;

– ca urmare a admiterii cererii de reintegrare în funcția ocupată de salariat a unei persoane concediate nelegal sau pentru motive neîntemeiate, de la data rămânerii definitive a hotărârii judecătorești de reintegrare;

– ca urmare a condamnării la executarea unei pedepse privative de libertate, de la data rămânerii definitive a hotărârii judecătorești;

– de la data retragerii de către autoritățile sau organismele competente a avizelor, autorizațiilor ori atestărilor necesare pentru exercitarea profesiei;

– la data expirării termenului contractului individual de muncă încheiat pe durată determinată.

De reținut!

Clauza de neconcurență NU are ca efect interzicerea în mod absolut a exercitării profesiei salariatului. Nu îngrădește cu nimic dreptul la liberul acces la muncă, angajatul putând să își exercite în continuare aceeași profesie sau specializare, dar cu respectarea condițiilor impuse în acea clauză. Clauza de neconcurență poate să vizeze anumite funcții, atribuții, locuri de muncă, nicidecum specializări ori profesii.

 

Salariatul sau ITM-ul pot cere instanței de judecată să limiteze efectele clauzei de neconcurență. (de exemplu, inițial angajatul nu se putea angaja în București, Ilfov, Prahova și cere instanței să îi diminueze aria geografică doar la București).

Dacă salariatul încalcă această clauză poate fi obligat să restituie indemnizația și poate fi obligat la plata de despăgubiri pentru prejudiciul produs angajatorului. Chiar dacă angajatorul nu îi achită indemnizația, acest lucru nu înseamnă că salariatul are dreptul să încalce clauza de neconcurență. El poate cere drepturile ce i se cuvin pe cale judecătorească.

 Clauza de neconcurență nu poate fi denunțată unilateral nici de angajat, nici de angajator, indiferent cine a avut inițitiva inserării ei în contract. Renunțarea sau modificarea ei nu se pot realiza decât prin acordul părților, prin încheierea unui act adițional la contract înainte de încetarea acestuia. Ea are un scop preventiv, se referă la toate categoriile de salariați atât cei cu funcții de conducere, cât și cei cu funcții de execuție. Clauza de neconcurență nu are niciun efect asupra rudelor salariatului, îl privește doar pe acesta.

A săvârșit acte de concurență neloială angajatorul lui Victor și Radu?

Firma la care lucrau în prezent cei doi nu poate fi acuzată de concurență neloială pentru că i-a angajat pe cei care anterior fuseseră salariați la alt comerciant. Instanța a respins acțiunea promovată de firma reclamantă neconstatând existența unor fapte de concurență neloială.

Motivarea instanței a avut la bază următoarele argumente: firma la care fuseseră angajați cei doi se ocupa exclusiv de consultanță pe infrastructură, iar cea la care lucrau în prezent oferea consultanță pentru sănătate. Altfel spus, cei doi angajatori aveau obiecte de activitate diferite, lucrând pe segmente de piață care nu erau identice. La momentul la care i-a angajat pe Radu și pe Victor firma care oferea consultanță în domeniul sănătății a făcut acest lucru nu cu scopul de a dezorganiza activitatea firmei reclamante, ci pentru că avea nevoie de cei doi pentru dezvoltarea afacerii.

 Domeniul concurenței neloiale este extrem de actual, iar migrația angajatului de la un angajator la altul este încurajată. Ca să vă feriți pe cât posibil de acte de “furt” de clientelă, de divulgarea de secrete, este util să introduceți în contractele de muncă clauze de fidelitate sau de neconcurență care pot antrena ușor atragerea răspunderii celor ce se fac vinovați de astfel de fapte ilicite.