Categories
Acţiunea civilă Articole Legislaţie rutieră

Ai depăşit viteza legală? Regresează!

speedEra o zi mohorâtă. Aşişderea se simţea şi Maria.

O tânără încântătoare, Maria avea puţin peste 18 ani şi se afla în perioada în care visele zburdau în voie prin gândurile ei.

Unul dintre aceste vise s-a realizat remarcabil în urmă cu doar două săptămâni când Maria păşea triumfătoare spre casă cu zâmbetul pe buze şi cu permisul auto în buzunar.

Azi însă, un gând supărător umbrea chipul fetei. Părinţii îi spuseseră răspicat că nu işi permit să-i cumpere o maşină.

Bineînţeles, că deşi a trebuit să îşi refuze fiica, d-l S, tatăl Mariei, s-a frământat zi şi noapte gândindu-se la o posibilitate prin care să facă rost de bani pentru a cumpăra maşina.

După câteva săptămâni de discuţii purtate la ceas de taină între d-l şi d-na S, aceştia au decis să încerce să obţină un împrumut.

A venit şi ziua achiziţionării „micului cadou”…

Cât de încântată a fost Maria când a aflat vestea!

O maşinuţă roşie în două uşi care i se potrivea „mănuşă”.

 Paza bună trece primejdia rea

Dornică să dobândească tot mai multă experienţă în „strunirea” autovehiculului, Maria împreună cu un grup de prieteni au plănuit o excursie.

În ziua cu pricina, Maria s-a urcat mândră la volanul noii ei maşini şi au purces cu toţii la drum.

Într-una din zile, pe când fata era ocupată cu drumeţiile, unul dintre camarazii ei de drum, Mihai (în a cărui geantă se aflau şi cheile maşinii Mariei), s-a gândit să dea şi el o tură aşa pe nesimţite.

Cum drumul era întortocheat, iar şoferul nostru nu avea prea multă experienţă, a intrat în coliziune cu un alt autoturism ce circula regulamentar pe banda opusă.

Mihai, foarte panicat, printre ţipetele celuilalt şofer căruia îi făcuse maşina zob, o sună pe Maria şi îi povesteşte ce s-a întâmplat.

Neştiind cum să procedeze, Maria, la rândul ei, îşi sună părinţii.

 Poliţa norocoasă

Părinţii fetei, d-l şi d-na S, avuseseră însă grijă ca după achiziţionarea maşinii, aceasta să încheie o poliţă de asigurare.

Având şi de data aceasta poliţa de asigurare asupra sa, Maria i-o oferă şoferului prejudiciat pentru ca acesta să îşi poată repara maşina.

Să fie oare totul atât de simplu?

Într-o atare situaţie, este necesar ca părţile implicate să se prezinte la poliţie pentru întocmirea documentelor de constatare şi eliberarea autorizaţiei de reparaţie sau, dacă acestea se înţeleg, pot doar să completeze un formular de constatare amiabilă.

În speţă, părţile implicate au ales să completeze formularul de constatare amiabilă.

Cum îşi recuperează partea prejudiciată banii pentru reparaţii de la societatea de asigurări?

Prima variantă este de a merge cu maşina la constatare pentru a solicita asigurătorului suma de bani necesară pentru efectuarea reparaţiilor.

Potrivit art. 26 din ordinul CSA nr.14/2011 coroborat cu art. 49 din legea 136/1995, asigurătorul RCA are obligaţia de a despăgubi partea prejudiciată pentru prejudiciile suferite în urma accidentului produs prin intermediul vehiculului asigurat, potrivit pretenţiilor formulate în cererea de despăgubire, dovedite prin orice mijloc de probă.

Indiferent de locul în care s-a produs accidentul de vehicul — pe drumuri publice, pe drumuri care nu sunt deschise circulaţiei publice, în incinte şi în orice alte locuri, atât în timpul deplasării, cât şi în timpul staţionării vehiculului asigurat, asigurătorul RCA acordă despăgubiri până la limita de despăgubire prevazută în poliţa de asigurare RCA pentru:

1. prejudiciul produs de dispozitivele sau instalaţiile cu care a fost echipat vehiculul, inclusiv pentru prejudiciul produs din cauza desprinderii accidentale a remorcii, semiremorcii ori a ataşului tractat de vehicul;

2. prejudiciul produs din culpa conducătorului vehiculului asigurat, inclusiv in cazurile in care la data accidentului conducatorul vehiculului:

– a condus vehiculul fără consimţământul explicit sau implicit al asiguratului;

– nu este titularul unui permis care să îi dea dreptul să conducă vehiculul respectiv;

– nu a respectat obligaţiile legale de ordin tehnic cu privire la starea şi siguranţa vehiculului respectiv;

3. prejudiciul produs prin fapta lucrului, când prejudiciul işi are cauza în insuşirile, acţiunea sau inacţiunea vehiculului, prin intermediul altui lucru antrenat de deplasarea vehiculului, prin scurgerea, risipirea ori căderea accidentală a substanţelor, materialelor sau a obiectelor transportate;

4. cazul în care persoanele care solicită despăgubiri pentru vatămari corporale sunt membri ai familiei asiguratului, conducătorului auto sau ai oricărei altei persoane a cărei răspundere civilă este angajată într-un accident de vehicul;

5. prejudiciile provocate terţilor, drept consecinţă a deschiderii uşilor vehiculului, în timpul mersului sau atunci când vehiculul este oprit ori staţionează, de către pasagerii acestuia, fără asigurarea că nu se pune în pericol siguranta deplasării celorlalţi participanţi la trafic.

În termen de cel mult 3 luni de la avizarea producerii evenimentului asigurat de către partea prejudiciată ori de către asigurat, asigurătorul RCA este obligat:

              a) fie să raspundă cererii părţii solicitante, formulând o ofertă de despagubire justificată, în cazul în care se dovedeşte răspunderea asiguratului în producerea riscurilor acoperite prin asigurarea obligatorie RCA, iar prejudiciul a fost cuantificat;

              b) fie să notifice părţii prejudiciate motivele pentru care nu a aprobat, în totalitate sau parţial, pretenţiile de despăgubire.

Dacă în termen de cel mult 3 luni de la avizarea producerii evenimentului asigurat de către partea prejudiciată ori de către asigurat, asiguratorul RCA nu a notificat părţii prejudiciate respingerea pretenţiilor de despăgubire, precum şi motivele respingerii, asigurătorul RCA este obligat la plata despăgubirii.

Asigurătorul RCA poate desfăşura investigaţii privind producerea accidentului, în condiţiile în care respectivul accident nu face obiectul unor cercetări efectuate de autorităţile publice.

Asigurătorul RCA are obligaţia să comunice în scris asiguratului şi păgubitului intenţia de a desfăşura investigaţii privind producerea accidentului, în termen de maximum 5 zile lucrătoare de la data avizării daunei.

Despăgubirea se plăteşte de către asigurătorul RCA în maximum 10 zile de la data depunerii ultimului document necesar stabilirii răspunderii şi cuantificării daunei, solicitat în scris de către asigurător, sau de la data la care asigurătorul a primit o hotărâre judecătorească definitivă cu privire la suma de despăgubire pe care este obligat să o plătească.

În situaţia în care dosarul de daună conţine toate elementele necesare stabilirii dreptului la despăgubire şi cuantificării daunei, despăgubirea se plăteşte de către asigurătorul RCA în maximum 10 zile de la completarea dosarului, dar nu mai târziu de 3 luni de la avizarea producerii evenimentului asigurat de către partea prejudiciată ori de către asigurat.

A doua variantă: cel prejudiciat poate merge la un service auto care nu are contract cu societatea de asigurări, caz în care, după efectuarea reparaţiilor, service-ul emite documentele necesare pentru recuperarea banilor.

Deşi şi în acest caz este necesară întocmirea dosarului de daună, asigurătorul este obligat să plătească reparaţiile în termen de 10 zile de la data depunerii ultimelor documente necesare stabilirii cuantificării daunei.

Astfel, potrivit art. 42 din ordinul CSA nr.14/2011, asigurătorii RCA pot acorda despăgubiri şi în cazul în care persoana pagubită a procedat la repararea vehiculului avariat, înainte ca asigurătorii să efectueze constatarea prejudiciului, dacă împrejurările şi cauzele producerii evenimentului asigurat, precum şi cuantumul pagubei rezultă din actele aflate la dosar.

În asemenea situaţii stabilirea mărimii cuantumului pagubelor se face în baza datelor consemnate în constatarea amiabilă, în actele încheiate de organele de poliţie, de unităţile de pompieri sau de celelalte autorităţi publice competente, a documentaţiilor privind costul efectiv al reparaţiilor efectuate, coroborate cu preţurile practicate de unităţile de specialitate, a declaraţiilor scrise ale părţilor implicate în accident şi ale martorilor, precum şi a altor dovezi prezentate, coroborate cu propriile constatări ale asigurătorului.

Şi în aceste cazuri datele constatate vor fi consemnate în procesul-verbal de constatare a pagubelor la vehicule, care va fi semnat de toate persoanele care iau parte la întocmirea acestuia.

A treia variantă: cel prejudiciat poate merge pentru reparaţii la un service auto care are încheiata o convenţie cu societatea de asigurări.

Şi în acest caz este necesară întocmirea dosarului de daună, însă nu mai sunt valabile cele 10 zile pentru efectuarea plăţii.

 Poliţa de asigurare, cel puţin teoretic, îi poate scăpa de probleme atât pe asigurat cât şi pe cel afectat de producerea unui accident.

Însă, îl va scăpa aceasta de probleme şi pe prietenul Mariei?

 Şi cum un necaz nu vine niciodată singur.

Având dispoziţiile legale de partea sa, după acoperirea prejudiciului, asigurătorul l-a acţionat pe Mihai în judecată pentru a-şi recupera banii. Temeiul legal? Acţiunea în regres.

Potrivit art. 1357 din Codul Civil, cel care cauzează altuia un prejudiciu printr-o faptă ilicită , săvârşită cu vinovaţie, este obligat să îl repare. Autorul prejudiciului răspunde pentru cea mai uşoară culpă.

De asemenea, conform art. 2210 din Codul Civil, în limitele indemnizaţiei plătite, asigurătorul este subrogat în toate drepturile asiguratului sau ale beneficiarului asigurării împotriva celor răspunzători de producerea pagubei, cu excepţia asigurărilor de persoane.

În ce cazuri poate fi pornită acţiunea în regres împotriva celui răspunzător?

Răspunsul ni-l oferă tot legea 136/1995 care în art. 58 prevede cî asigurătorul recuperează sumele plătite drept despăgubiri de la persoana răspunzatoare de producerea pagubei, în următoarele cazuri:

       a) accidentul a fost produs cu intenţie;

       b) accidentul a fost produs în timpul comiterii unor fapte incriminate de dispoziţiile legale privind circulaţia pe drumurile publice ca infracţiuni săvârşite cu intenţie, chiar dacă aceste fapte nu s-au produs pe astfel de drumuri sau în timpul comiterii altor infracţiuni săvârşite cu intenţie;

       c) accidentul a fost produs în timpul când autorul infracţiunii săvârşite cu intenţie încearcă să se sustragă de la urmărire;

       d) persoana răspunzătoare de producerea pagubei a condus autovehiculul fără consimţământul asiguratului.

Indubitabil, cazul de faţă se încadreaza la litera d.

A ieşit o plimbare de pomină, se gândea Maria.

Acesta este un caz particular de acţiune în regres.

În dreptul comun, acţiunea în regres este reglementată de art. 1384-1386 din Codul Civil.

Potrivit acestor dispoziţii, cel care răspunde pentru fapta altuia se poate întoarce împotriva aceluia care a cauzat prejudiciul, cu excepţia cazului în care acesta din urmă nu este răspunzător pentru prejudiciul cauzat.

Când cel care răspunde pentru fapta altuia este statul, Ministerul Finanţelor Publice se va întoarce în mod obligatoriu, pe cale judiciară, împotriva aceluia care a cauzat prejudiciul, în măsura în care acesta din urmă este răspunzător.

Dacă prejudiciul a fost cauzat de mai multe persoane, cel care, fiind răspunzător pentru fapta uneia dintre ele, a plătit despăgubirea se poate întoarce şi împotriva celorlalte persoane care au contribuit la cauzarea prejudiciului sau, dacă va fi cazul, împotriva celor care răspund pentru acestea.

În toate cazurile, regresul va fi limitat la ceea ce depăşeşte partea ce revine persoanei pentru care se răspunde şi nu poate depăşi partea din despăgubire ce revine fiecăreia dintre persoanele împotriva cărora se exercită regresul.

Cel care exercită regresul nu poate recupera partea din despăgubire care corespunde propriei sale contribuţii la cauzarea prejudiciului.

Prejudiciul trebuie reparat integral, adică despăgubirea trebuie să cuprindă atât pierderea suferită de cel prejudiciat cât şi câştigul pe care în condiţii obişnuite el ar fi putut să îl realizeze şi de care a fost lipsit, precum şi cheltuielile pe care le-a făcut pentru evitarea sau limitarea prejudiciului.

Dacă fapta ilicită a determinat şi pierderea şansei de a obţine un avantaj sau de a evita o pagubă, reparaţia va fi proporţională cu probabilitatea obţinerii avantajului ori, după caz, a evitării pagubei, ţinând cont de împrejurări şi de situaţia concretă a victimei.

De asemenea, se vor putea acorda despăgubiri şi pentru un prejudiciu viitor dacă producerea lui este neîndoielnică.

Repararea prejudiciului se va face în natură, prin restabilirea situaţiei anterioare, iar dacă aceasta nu este cu putinţă ori dacă victima nu este interesată de reparaţia în natură, prin plata unei despăgubiri, stabilite prin acordul părţilor sau, în lipsă, prin hotărâre judecătorească.

Dacă prejudiciul are un caracter de continuitate, despăgubirea se acordă sub formă de prestaţii periodice.

 Deci, dacă doriţi să vă întemeiaţi pretenţiile pe dispoziţiile care reglementează acţiunea în regres nu uitaţi să folosiţi argumentele prezentate mai sus.