Categories
Administraţie publică centrală Articole Economie Fiscalitate Legislaţie utilă

Ce-i mai de folos? Mintea sau norocul?

jocuri-noroc«Decât o căruţă de minte, mai bine un dram de noroc!». Aşa zice un proverb în care mai cred încă mulţi români. Şi tot crezând în zeul norocului, unii ajung să-şi piardă şi dramul de minte. Încă din 1907, D. Drăghicescu, în remarcabila sa lucrare „Din psihologia poporului român”, deplângea răspândita şi oarba credinţă în noroc a compatrioţilor.

Spre a se face puţină lumină cu privire la hazard, la legile norocului, s-a ajuns la o teorie a probabilităţilor, rod al muncii unui Pascal sau Fermat. Deşi Statul plăteşte cohorte de profesori de matematică să ne pună-n temă cu ABC-ul calculului probabilistic (datând din sec. XVII), amărăştenii de români cheltuie anual miliardul de euro pe amăgiri, ispitindu-şi norocul.

Poate că-n liceu or fi chiulit de la orele de calcul probabilistic, pentru fugi la „jocuri mecanice”. Pardon, la păcănele!

Interzis minorilor!
Dependenţii de jocuri sunt în majoritate bărbaţi. Mulţi împătimiţi au un nivel de instrucţie precar. Dar dependenţa nu-i ocoleşte nici pe cei şcoliţi şi avuţi! Foarte expuşi sunt şi adolescenţii. Potrivit art. 15 alin. (2) din OUG 77/2009, operatorul care solicită autorizare va trebui să arate că spaţiul în care se desfăşoară jocurile de noroc nu se află în perimetrul unei unităţi şcolare ori al unor aşezăminte sociale, de cultură sau locaşe de cult.

Conform HG 870/2009, cei ce organizează jocuri de noroc trebuie să prevadă în regulamentul de ordine interioară faptul că nu-i permis accesul minorilor în zonele de joc (art. 13). Şi efectiv, nu trebuie să se permită minorilor participarea la respectivele activităţi (art. 74, alin. 2).

Dincolo de lege stăpâneşte aleatoriul!
Recent, a văzut lumina tiparului, în “Monitorul Oficial”, OUG 20/2013 privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea Oficiului Naţional pentru Jocuri de Noroc şi pentru modificarea şi completarea OUG 77/2009 privind organizarea şi exploatarea jocurilor de noroc.

Considerentele care au grăbit adoptarea acestui act normativ au fost:

– evoluţiile rapide care-au intervenit în domeniul jocurilor de noroc. Numărul de «întreprinzători» care s-au profilat pe acest domeniu a crescut exponenţial. Câte săli de joc avea localitatea dvs. acum 10 sau 15 ani ? Câte sunt acum ?

– necesitatea diminuării evaziunii fiscale din domeniu; creşterea gradului de încasare a impozitelor. Dacă este să ne raportăm la Morală (noţiune dispreţuită-n relativismul în care ne bălăcim!), acest tip de activitate nici n-ar trebui să existe. Uneori, sălile de joc reprezintă doar o faţadă pentru activităţi infracţionale, precum spălarea de bani. Nu le putem interzice? Bun, să le suprataxăm!

– protecţia unor categorii predispuse a avea de suferit. Minorii trebuie protejaţi. Dependenţii ar trebui ajutaţi. O metodă de protecţie ar fi interdicţia totală! Ceea ce n-ar împiedica existenţa unor stabilimente clandestine. Care, oricum, există-n paralel. Varianta optimă rămâne reglementarea!

– asigurarea unei monitorizări optime a acestui tip de activităţi şi înfiinţarea unui organism specializat, pentru acest scop. De acum avem un Oficiu Naţional pentru Jocuri de Noroc. Să fie cu… Nu! Nu cu noroc! Să fie cu folos!

Jocurile online- accesibile dar monitorizate
Oficiul Naţional pentru Jocuri de Noroc, aflat în subordinea Guvernului, se întemeiază ca organ de specialitate cu personalitate juridică şi activitate la nivel central şi teritorial. La nivel teritorial, spaţiile în care-şi va desfăşura activitatea Oficiul vor fi puse la dispoziţie de către MFP sau, dacă nu, de către unităţile administrativ-teritoriale.

Oficiul Naţional pentru Jocuri de Noroc (ONJN) are, în concret, atribuţii precum:

– exercitarea controlului tehnic al sistemelor informatice, monitorizarea şi supravegherea pentru jocurile de noroc de tip pariuri online, jocuri bingo, jocuri de noroc online, organizate prin intermediul Internetului şi sistemelor de telefonie, reglementate de OUG 77/2009.

– urmărirea aplicării unitare, corecte, a legislaţiei actuale din domeniul jocurilor de noroc;

– supravegherea activităţilor din domeniul jocurilor de noroc. Uneori se lucrează împreună cu alte instituţii ale statului, în condiţiile legii.

– examinarea şi soluţionarea cererilor depuse de operatorii ce doresc să desfăşoare activităţi de jocuri de noroc;

– examinarea sesizărilor primite, verificarea aspectelor aduse la cunoştinţă şi soluţionarea lor;

– studiul şi soluţionarea solicitărilor formulate de alte autorităţi, operatori şi alte părţi interesate, conform competenţelor;

– încheierea de contracte în vederea monitorizării jocurilor de noroc, conform prevederilor legii.

– constatarea faptelor contravenţionale şi aplicarea sancţiunilor.

Pentru toate aceste activităţi e nevoie de personal, nu şagă! Iar industria jocurilor de noroc e în plină dezvoltare. Organigrama Oficiului va avea maximum 200 de posturi, funcţionari publici şi personal contractual. Lor li se adaugă demnitarii, cu funcţii de conducere.

Atât solicitările ONJN cât şi deciziile sale sunt obligatorii pentru entităţile economice ce desfăşoară activităţi în domeniul jocurilor de noroc sau care solicită autorizarea.

O patimă degradantă
Pe vremuri, Nicu era un băiat vrednic şi modest, cu perspective bune. Studia la un liceu cu profil „Auto”. Omul era prieten la cataramă cu volanul. La sfârşitul şcolii avea permis luat pentru toate categoriile.

Când era vorba de manevrat camionul în spaţii înguste, era invidiat şi de către veterani. S-a angajat rapid. Munca în aprovizionare era destul de obositoare. Dar se merita, îi plăcea iar câştigurile erau bune. Strângea deja bani de-o garsonieră.

Odată, într-un ceas nefast, întâlni un fost coleg, care-l invită la păcănele. Nicu îşi promise să nu joace, doar să asiste. În doar o oră acela reuşi să tripleze suma „investită”. Ce noroc fenomenal! Individul a făcut cinste. Şi iar s-au întors la aparate. Dar Nicu rezista.

După 10 minute… dezastru. Colegul pierduse ultima leţcaie. Gândea că va trebui să se-mprumute să aibă de-o pâine pentru copii. Privi apoi, tăcut, la Nicu. Fără să-şi dea seama ce l-a apucat, acesta puse la bătaie banii de chirie. Pierduţi şi aceia!

Atunci s-a trezit la Nicuşor un fel de ambiţie autodistructivă. Până la bancomat nu erau decât 100 de metri. A intrat în overdraft. Până seara datora mai multe salarii. Au urmat reveniri tot mai dese la jocuri. Mai şi câştiga! Dar ce folos? În 3 luni a pierdut tot ce depusese la bancă, să-şi ia casă. După puţin timp era dator-vândut.

Prietenii deja îl evitau.  Nu acelaşi lucru îl făceau şi creditorii. Se luase de băutură. La serviciu primea avertismente. Era obsedat de joc, neîngrijit, instabil emoţional, irascibil. Grijile, patima şi alcoolul îl făcuseră să o ia razna. Pierdea nopţile născocind tot felul de formule şi combinaţii ale succesului.

Ca să diversifice, o dăduse pe pariuri sportive. L-a părăsit şi logodnica. Voia să lase jocurile, dar acum nu-l mai lăsau ele pe el. Demonul norocului îi pusese stăpânire pe suflet. Din pricina băuturii, era să ajungă şi după gratii.

Patronul nu l-a mai lăsat să conducă. Nu l-a concediat! Acum mătură prin curte. Jalnic. E pirpiriu şi palid, tremură. Ochii congestionaţi îi licăresc doar în ziua de salariu. De la bancomat la păcănele nu-s decât 100 de metri…

Noroc… cu supravegherea!

La nivelul ONJN va funcţinona un Comitet de supraveghere ce va desfăşura activităţi precum:

– acordarea dreptului de funcţionare şi acordarea avizelor legate de organizarea şi funcţionarea jocurilor de noroc pe teritoriul naţional;

– anularea, revocarea, suspendarea efectelor documentelor emise cu privire la dreptul de a activa în domeniul jocurilor de noroc;

– stabilirea încadrării activităţilor desfăşurate sau propuse de către operatorii din domeniu, în categoriile ce intră sau nu sub incidenţa actualei legislaţii specifice.

Membrilor Comitetului le e interzisă apartenenţa la structurile de conducere ale partidelor politice şi, mai mult, ei nu pot figura printre angajaţii vreunei societăţi din domeniul jocurilor de noroc, după cum nu pot fi nici posesori de acţiuni ori părţi sociale ale acestora.

Pentru exercitarea atribuţiilor sale, Comitetul va adopta decizii prin votul majorităţii membrilor prezenţi. Şedinţele, de obicei bilunare (pot fi şi extraordinare), nu-s valide decât în prezenţa a minimum 7 membri, dintr-un total de 9. Membrii vor fi numiţi de către primul-ministru.

Începând cu 15.04.2013, personalul din aparatul propriu al Ministerului Finanţelor Publice cu atribuţii în domeniul jocurilor de noroc va fi preluat în cadrul ONJN.

Pentru cei interesaţi, precizăm că tot până la data de 15.04.2013, activitatea de licenţiere şi autorizare în domeniul jocurilor de noroc se realizează de către structurile integrate MFP.

Nerespectarea deciziilor şi solicitărilor ONJN de către organizatorii de jocuri de noroc sau de operatorii ce au solicitat obţinerea acestei calităţi, constituie contravenţie, fiind sancţionată cu o amendă cu un cuantum ce variază între 50000 şi 75000 lei.

Minte să avem, că norocul… nu există!
La nivelul altor state, organismele de tipul ONJN aduc bani grei la buget. Şi cum bugetul nostru n-a mai trecut de ani buni printr-o perioadă de excedent, s-a optat pentru legalizarea extinsă a jocurilor de noroc, chiar şi în cazul unor activităţi pentru care mai ieri se punea problema interzicerii, fiind îndoielnice din punct de vedere etic. Banii cântăresc greu. Morala poate să mai aştepte!

Unii văd în industria jocurilor de noroc un colac de salvare economică. De exemplu guvernanţii din Cipru, terifiaţi de criză. După ce s-a înfruptat din depozitele bancare (ce mai respect al proprietăţii private!), statul cipriot vrea să permită înfiinţarea de cazinouri pe tot cuprinsul ţării.

La noi mai auzi pe câte cineva salutând cu „Noroc!”. De la atâta noroc ni s-o fi tragând şi nivelul de trai! Părintele Cleopa afirma undeva că idolul pâgân „Noroc” e identic cu zeul fenician Moloh, spre îmblânzirea căruia se sacrificau prunci abia născuţi. Din fericire, astăzi avem alte credinţe decât fenicienii. Dar oamenii tot mai intră-n păcate şi buclucuri încercând să înduplece hazardul!

Hazardul, norocul, nu există! Ele reprezintă simulacre ale unor legi universale extrem de complexe, nepătrunse de mintea umană. Universul, fiind un sistem ordonat („cosmos”=ordine) nu lasă loc de aleatoriu. Dacă ar exista hazard, totul s-ar dezintegra fulgerător. În mintea omenească, aleatoriul începe acolo unde încetează cunoaşterea realităţii!
De la înaintaşii noştri ne-au rămas două zicători ce servesc şi drept concluzie…
“Sârguinţa e muma norocului! Norocul e după cum şi-l face fiecare!”