Categories
Articole Drept civil

Ai divorțat. Dar cu numele cum rămâne?

acte-necesare-pentru-divort-300x300Regula la români este ca, atunci când un cuplu se căsătorește, soția să ia numele de familie al soțului. Am întâlnit câteva cazuri în care soțul a luat numele soției sau au reunit numele de familie, ca să nu se supere niciunul. Unii au fost prevăzători și în urma căsătoriei și-au păstrat fiecare numele din diverse motive, unul dintre ele fiind acela al evitării slalomului schimbării actelor de identitate, în caz că se va ajunge la divorț.

Problema numelui de familie pare o problemă aparent simplă: ai divorțat, îți reiei numele avut anterior sau cazi la pace cu fostul soț să îți dea acordul să rămâi cu numele dobândit în timpul căsătoriei.

Familia M. a decis să se despartă. Lucru aparent obișnuit în zilele de azi. Ajunși în fața instanței în dorința de a termina cât mai repede și a-și vedea fiecarea de viața lui, au spus că sunt de acord să se despartă, iar soțul și-a dat acordul ca soția să păstreze numele dobândit prin căsătorie. Caz fericit, mi-am zis, oamenii au decis să pună punct în mod civilizat căsătoriei!

Numai că așa cum noaptea este un sfetnic bun, peste câteva zile soțul s-a răzgândit și a decis că nu a luat o decizie bună ca fosta lui soție să îi poarte numele în continuare, motiv pentru care a declarat apel împotriva sentinței de divorț.

Ce spune legea privitor la păstrarea numelui de familie după divorț?

Legiuitorul a stabilit câteva reguli în materia divorțului referitor la păstrarea numelui de familie. În caz de divorț se revine la numele avut anterior căsătoriei (acest lucru afectează 90% dintre femei, pentru că ele sunt cele care iau numele soțului la căsătorie) dacă nu a intervenit o înțelegere între soți și instanța nu a dat încuviințarea. Dacă soțul își dă acordul ca cel care și-a schimbat numele prin căsătorie să îl păstreze și după divorț, instanța sau ofițerul stării civile (în cazul divorțului pe cale administrativă) sau notarul public (în cazul divorțului la notar), iau act de voința părților.

Dacă soțul nu își exprimă acest acord față de păstrarea numelui, atunci doar instanța de judecată poate decide păstrarea numelui doar dacă există motive temeinice justificate de interesul unuia dintre soți sau de interesul superior la minorului.

În cazul în care soții se despart pe cale administrativă, căsătoria este desfăcută doar dacă soții se înțeleg asupra tuturor aspectelor, inclusiv asupra numelui. Dacă soții decid să se despartă pe cale administrativă (la starea civilă sau la notarul public), dar nu se înțeleg cu privire la păstrarea numelui, atunci ofițerul stării civile, respectiv notarul public nu pot dispune în contra voinței soților (căsătoria nu se desface). În lipsa acordului exprimat de soți, aceștia vor emite o dispoziție de respingere a cererii de divorț îndrumând părțile să se adreseze instanței de judecată pentru a clarifica aspectul referitor la nume.

Rețineți că nici soții și nici instanța nu pot încuviința ca soțul care a purtat în timpul căsătoriei numele celuilalt soț să poarte după divorț atât numele dobândit prin căsătorie, cât și numele de familie avut anterior căsătoriei.

Care sunt motivele temeinice care justifică păstarea numelui în lipsa acordului dat de soț?

În practică motivele temeinice pentru care instanța a decis păstrarea numelui au fost cele în care persoana respectivă era cunoscută în activitatea profesională sub acel nume, a publicat lucrări de specialitate fiind consacrată științific sub acest nume, a dobândit notorietate ca artist, scriitor. Instanța apreciază dacă prin schimbarea numelui acelei persoane i se produce un prejudiciu moral sau de imagine. Evident că atunci când persoana este cunoscută, de exemplu ca autor de manuale de 20 ani sub un anumit nume, schimbarea acelui nume, i-ar produce prejudicii grave.

Nu va constitui motiv temeinic pentru păstarea numelui faptul că soția era angajată ca economist la o firmă, avea contract în desfăşurare și avea specimen de semnătură în bancă pentru acea firmă. În lipsa acordului soțului, ea a cerut instaței să decidă să păstreze numele pentru motive de natură profesională. Instanța a decis că argumentul potrivit căruia soția are drept de semnătură pentru societatea unde lucra, nu este suficient pentru a justifica cererea sa, deoarece schimbarea specimenului de semnătură este o procedură simplă și nu îi produce vreun prejudiciu moral.

Sunt cazuri în care instanța în lipsa acordului soților decide ținând cont de interesul superior al minorului. Faptul că minorul a fost încredințat mamei este un motiv suficient pentru ca aceasta să își păstreze numele pentru ca minorul să nu poarte un nume diferit de cel al mamei.

În momentul în care instanța se raportează la interesul superior al copilului se referă la faptul că decizia părinților de a divorța afectează viața minorului. Numele este o parte importanată a identificării unei persoane astfel încât păstrarea aceluiași nume de către ambii părinți este importantă pentru dezvoltarea psihică și a personalității copilului. Modificările survenite în viața copilului ca urmare a divorțului părinților trebuie să fie cât mai puține tocmai pentru a evita traumele majore asupra acestuia.

            Ce se întâmplă când soțul revine asupra acordului dat cu privire la nume?

            În familia M. soțul s-a răzgândit cu privire la decizia sa motivat de faptul că a auzit că după divorț fosta lui soție a intrat într-un anumit anturaj cu persoane dubioase și acest lucru l-a făcut să se răzgândească. Considera că, dacă fosta soție ar păstra numele, viața lui ar fi afectată și numele său ar fi știrbit.

În fața instanței domnul M. nu a adus dovezi care să îi susțină afirmațiile. Instanța a decis că dacă soțul și-a dat acordul ca fosta soție să îi poarte numele și după divorț, nu mai poate reveni asupra acestei decizii. Concret, acordul verbal dat în fața instanței are valoare de convenție între părți și nu se mai poate reveni ulterior asupra ei. În plus, instanța a decis că după divorț viața doamnei M. o afectează doar pe ea, iar susținerile fostului soț nu sunt motive temeinice care să vicieze consimțământul exprimat la divorț.

Așadar, faceți precum croitorul, măsurați de mai multe ori și tăiați o dată! Gândiți-vă înainte de a vă da acordul ca fostul soț să poarte numele dobândit prin căsătorie, căci nu mai puteți reveni ulterior asupra deciziei!