Cea mai importantă şi controversată noutate legislativă este, bineînţeles, intrarea în vigoare, de la data de 15 februarie 2013, a mult-aşteptatului Nou Cod de procedură civilă. După succesive amânări, ba chiar după o retractare a unei amânări, noul text legislativ este acum aplicabil. Având în vedere faptul că este vorba, aşa cum a fost şi în cazul Noului Cod civil, de o schimbare legislativă majoră, pe marginea căreia se va discuta mult timp de acum înainte, vă invit, acum, la o analiză generală a principalelor modificări aduse de NCPC.
Mai întâi de toate, este de menţionat că schimbarea Codului de Procedură civilă era necesară, şi ar fi fost binevenită şi mai devreme de atât. Structura Vechiului Cod de Procedură Civilă era una dezlânată şi contradictorie, datorită succesivelor modificări pe care le-a suferit.
Însă, NCPC, spre deosebire de perechea sa, NCC, aduce esenţiale modificări de optică în materie. Schimbări de perspectivă a adus şi Noul Cod civil, însă principalul său merit este de a oferi o reglementare expresă unor instituţii ce existau şi sub regimul Vechiului Cod civil, însă care erau explicate şi detaliate de doctrină. NCPC, însă, regândeşte procesul civil şi îşi propune să remedieze principalele probleme ale acestuia, reclamate, în principal, de Curtea Europeană a Drepturilor Omului: soluţiile judecătoreşti principial greşite, durata excesivă a procedurilor judiciare şi imprevizibilitatea cauzată de lipsa de consecvenţă a hotărârilor instanţelor.
Modificări în materie de competenţă materială a instanţelor
NCPC acordă plenitudine de competenţă tribunalului pentru judecata în primă instanţă, acesta judecând “toate cererile ce nu sunt date prin lege în competenţa altor instanţe”, spre deosebire de Vechiul Cod, unde acest rol îl avea judecătoria. Aşadar, dacă până acum, majoritatea proceselor începeau la judecătorie, de acum înainte, majoritatea vor începe la tribunal, instanţa superioară care se află în fiecare reşedinţă de judeţ.
Astfel, judecătoriei îi revine doar competenţa de a judeca litigiile neevaluabile în bani (de exemplu, cele privind familia, tutela, actele de stare civilă, etc.) şi cu valoarea de până în 200.000 lei inclusiv. Criteriul valoric a fost micşorat, anterior revenind Judecătoriei competenţa cererilor de până în 500.000 lei inclusiv.
Noutăţi privind procedura judecăţii
NCPC intenţionează să mute marea parte a procesului civil în sala de consiliu. De aici, una din principalele schimbări de optică; fiind un proces între particulari, este natural să se desfăşoare numai în prezenţa persoanelor direct interesate, în intimitatea sălii de consiliu, unde se va permite numai accesul părţilor, apărătorilor, martorilor şi a celorlalţi participanţi, precum şi a persoanelor a căror prezenţă instanţa o consideră necesară, dintr-un motiv temeinic. Aplicarea dispoziţiilor ce permit efectuarea cercetării judecătoreşti şi a dezbaterii pe fond în camera de consiliu a fost, însă, amânată până la data de 1 ianuarie 2016, din cauza lipsei infrastructurii (a numărului de săli necesar, a personalului, etc). Până la această dată, se va menţine, deci, în mare, situaţia veche, cea de judecată civilă în sedinţă publică.
NCPC aduce ca nouate şi procedura de verificare prealabilă a cauzei. Conform Vechiului CPC, după ce reclamantul depunea cererea de chemare în judecată, se fixa primul termen de judecată, întâmpinarea (apărarea scrisă) a pârâtului fiind verificată la primul termen (pârâtul era înştiinţat de cererea existentă şi îşi depunea întâmpinarea cel târziu cu 5 zile înainte de primul termen).
Noua reglementare mută acest “duel scris” în camera de consiliu, înainte de fixarea primului termen de judecată. Pârâtul înştiinţat de faptul că s-a depus o cerere de chemare de judecată împotriva sa va depune întâmpinarea în 25 de zile de la momentul înşiinţării; după ce pârâtul depune întâmpinarea, din nou, reclamantul are un termen de 10 zile pentru a depune un răspuns la întâmpinare. Dacă, după acest schimb de replici, cauza se dovedeşte a fi “material” de judecată, instanţa fixează primul termen, în cel mult 60 de zile de la actul prin care l-a stabilit.
Deşi, teoretic, aceste dispoziţii nu au fost amânate, practic, ele nu îşi cunosc încă aplicarea. La momentul intrării în vigoare a NCPC, sistemul de repartiţie aleatorie a cauzelor (ECRIS) fixase deja termene pentru câteva luni. Aplicarea imediată a acestor dispoziţii ar crea un haos în instanţe, deci, această procedură va fi aplicată după “trecerea” termenelor deja stabilite, ceea ce, depinde de încărcătura fiecărei instanţe.
În ceea ce priveşte căile de atac
Procesul tipic în materie civilă va cunoaşte doar judecata în fond şi apelul. Termenul de apel a fost mărit de la 15 zile la 30 de zile, ca un avantaj pentru partea nemulţumită de hotărâre. Apelul reprezintă acum singura cale de atac devolutivă, adică singura în care se mai pot pune în discuţie aspectele de fapt ale problemei supuse judecăţii.
Recursul devine o cale extraordinară de atac, deschisă numai litigiilor cu o valoare de peste 500.000 lei şi care poate fi introdusă numai dacă hotărârea pronunţată nu a respectat o dispoziţie a legii. Competenţa judecăţii sale revine, de regulă, Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie. De absolută noutate este faptul că recursul poate fi formulat (şi ulterior susţinut) numai de un avocat sau de un consilier juridic. Această condiţie încearcă să evite supraîncărcarea instanţelor cu recursuri greşit formulate din start.
Concluzii?
Deşi intenţiile Noului Cod de Procedură Civilă, per ansamblu, sunt bune, doar după aplicarea noilor dispoziţii în practică vom putea face aprecieri pozitive sau negative. Însă, şi la o primă analiză, nu putem să nu fim sceptici în legătură cu anumite dispoziţii. De exemplu, una din intenţii este degrevarea instanţelor, însă, NCPC a scutit judecătoria de rolul de Cenuşăreasă supraîncărcată a justiţiei civile, înlocuind-o cu tribunalul, timp în care curţile de apel rămân cu o competenţă materială aproape la fel de lejeră ca până acum. Sau, termenele pentru depunerea actelor procedurale în procedura de verificare prealabilă a cauzei sunt destul de generoase (25, 60 de zile) şi nu prea sună a celeritate.
Dar, după cum spuneam, este prea devreme pentru verdicte. Nu putem decât aştepta şi spera la mai bine.