Categories
Acţiunea civilă Articole

Ce e de făcut dacă ești discriminat?

Cu Maria mă știam din școala generală. I-am admirat mereu abilitatea de a interacționa ușor cu oamenii și puterea de convingere când își susținea punctele de vedere. A ajuns director de vânzări la o firmă de renume din piață. Era minunat că făcea ceea ce îi plăcea și era apreciată la justa valoare pentru munca sa. Iată că viața te pune uneori în fața unor alegeri dificile care îți pot schimba complet destinul. Așa s-a întâmplat și cu Maria.

Pentru că soțului său i s-a oferit șansa de a lucra în altă localitate pe un post superior celui actual, a fost pusă în situația de a alege: familia sau cariera. A ales familia fără să se gândească că din acel moment viața sa se va schimba complet. În localitatea în care s-a mutat și-a căutat de lucru în domeniul în care excela și era convinsă că îi va fi ușor să găsească un loc de muncă corespunzător pregătirii și experienței sale. Dar nu a fost așa. Firmele de profil angajau doar bărbați fără să dea vreo șansă femeilor care doreau să ocupe acel post. Maria a identificat imediat faptul că se afla în fața unei discriminări și a acționat în consecință cerându-și drepturile și urmând pașii stabiliți de lege.

Dacă ați fost victima unei discriminări, puteți urma pașii de mai jos pentru a vă recăpăta drepturile de care ați fost lipsit. Discriminarea ne pândește la tot pasul și, deși mi-aș dori să existe cât mai puține persoane discriminate, zilnic constat exact opusul a ceea ce ar trebui să fie. Ideea este să reușiți să identificați dacă ați fost victima unei discriminări și să nu stați în pasivitate, să vă cereți drepturile pentru nedreptatea la care ați fost supuși.

Ce este discriminarea și cine poate fi victimă a discriminării?

Discriminarea se referă la tratarea diferită a unor persoane aflate în situații identice sau asemănătoare sau tratarea identică a unor persoane aflate în situații diferite. Pentru a ne afla în fața unei discriminări trebuie să nu existe o justificare obiectică pentru tratamentul respectiv. Oricine poate fi victimă a discriminării, atât persoana fizică, cât și persoana juridică.

Ce forme îmbracă discriminarea?

Există discriminarea directă atunci când, de exemplu, într-un magazin vânzătorul refuză să te servească pentru că aparții unui grup etnic.

Discriminarea indirectă apare de exemplu atunci când o firmă solicită pentru angajarea pe postul de femeie de serviciu prezentarea obligatorie a diplomei de bacalaureat. În acest caz, dacă ne raportăm strict la fișa postului unei femei de serviciu care prestează o muncă necalificată, obligativitatea diplomei de bacalaureat nu-și găsește sensul. Și totuși sub masca obligativității prezentării diplomei de bacalaureat se ascunde o formă de discriminare indirectă din partea respectivului angajator care urmărește excluderea unor categorii de potențiali candidați, de exemplu persoanele din mediul rural sau cele de origine romă care statistic au șanse mai mici de  a obține această diplomă de bacalaureat.

Hărțuirea presupune un caracter repetitiv și se referă la crearea și întreținerea unei atitudini ostile, defăimătoare, de intimidare la adresa unei persoane. Un exemplu în acest sens ar fi situația în care o persoană de sex feminin blondă ar fi ținta unor glume și remarci ofensatoare legate de aspectul său.

Poate cea mai întâlnită formă de discriminare este atingerea adusă demnității persoanei. De exemplu, un copil care are o dizabilitate fizică este apelat de învățător „handicapatule”.

Există numeroase situații de discriminare când în cadrul unui proces cu același obiect (de exemplu retrocedarea proprietății), două persoane introduc acțiune în instanță. Persoanele se află în situații identice, însă o persoană câștigă procesul recuperându-și casa, cealaltă pierde. Practic, persoanele sunt tratate diferit în situații identice.

Cine vă poate discrimina?

        Oricine vă poate discrimina. Cele mai multe discriminări apar statistic în relațiile de muncă unde angajatorul de exemplu desface contractul de muncă al unei angajate  atunci când află că aceasta este însărcinată sau refuză angajarea unei persoane pe motiv că este infectată cu HIV. În relația cu statul persoana este de multe ori supusă discriminării în sensul că, spre exemplu o persoană cu dizabilități aflată într-un scaun cu rotile nu poate intra într-o clădire și nu poate beneficia de serviciile respective, pentru că acea clădire nu este dotată cu rampă. Mai puteți fi discriminat dacă, atunci când vreți să vă faceți o radiografie și vă este necesară trimiterea de la medicul de familie, acesta menționează pe respectiva trimitere că sunteți infectat cu HIV, deși este un fapt fără importanță pentru cel care vă va face radiografia.

Ce probe aduceți pentru a dovedi discriminarea?

Regula în dreptul românesc este că cel care face o afirmație trebuie să o dovedească. Excepția de la această regulă apare în sfera discriminării unde cel discriminat pentru a demonstra tratamentul la care a fost supus, ar trebui să probeze atitudinea, opiniile discriminatorului, lucru dificil de dovedit. Sarcina probei în materia discriminării aparține discriminatorului care va trebui să probeze că diferența de tratament pe care  a săvârșit-o are ca fundament criterii obiective. De exemplu, medicul care a scris pe trimiterea către radiolog că acea persoană este infectată cu virusul HIV va trebui să probeze de ce era utilă dezvăluirea diagnosticului pentru radiolog.

Ce mijloace legale aveți pentru a vă apăra împotriva discriminării?

1.  Tragerea la răspundere contravențională a autorului discriminării

Este cel mai uzitat mijloc legal de către cei care au considerat că au fost supuși discriminării și îmbracă forma unei cereri adresată fie Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării, fie instanței de judecată. Plângerea are ca temei legal Ordonanța de Guvern nr. 137/2000 privind prevenirea și combaterea discriminării. Este obligatoriu să formulați această plângere în termen de un an de la data săvârșirii faptei de discriminare sau de la data la care persoana putea lua cunoștință de săvârșirea faptei.

Plângerea poate fi formulată atât de către cel care a fost supus discriminării, cât și de către organizații nonguvernamentale care protejează drepturile omului și luptă împotriva discriminării. Este important de reținut că organizațiile nonguvernamentale pot depune această plângere fără a avea vreo împuternicire doar dacă discriminarea vizează un grup de persoane ( de exemplu, un restaurant are o ofertă specială de ziua îndrăgostiților destinată cuplurilor heterosexuale, excluzându-le pe cele homosexuale). Dacă discriminarea se referă la o persoană, organizația nonguvernamentală poate interveni doar cu acordul și împuternicirea persoanei discriminate.

         Plângerea este scutită de plata taxei de timbru și în susținerea ei se pot aduce orice mijloace de probă (acte, înregistrări audio și/sau video, martori etc.). În plângerea respectivă trebuie arătată diferența de tratament la care a fost supusă persoana respectivă, iar sarcina probei aparține celui ce se presupune că a săvârșit acea discriminare.

Este util ca anterior promovării unei acțiuni în justiție să vă adresați Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării care poate efectua propriile cercetări și pronunță o hotărâre la plângerea depusă. În practică, existența acestei hotărâri a Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării prin care se constată și se sancționează fapte de discriminare reprezintă o probă ce poate fi utilizată în cadrul acțiunii în instanță. Trebuie să știți că nu veți primi despăgubiri de la Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării dacă se constată că ați fost victima discriminării. Pentru despăgubiri, trebuie să formulați o acțiune în instanță.

2.  Promovarea unei acțiuni în instanță pentru a obține daune bănești

Acțiunea civilă se introduce la instanța de la domiciliul pârâtului (adică al celui care a săvârșit presupusa discriminare) în termen de 3 ani de producerea prejudiciului sau de la momentul la care victima a avut cunoștință de producerea prejudiciului. Va trebui să probați existența unei fapte ilicite care a fost săvârșită cu vinovăție și a produs un prejudiciu care este o consecință a faptei ilicite.

În cadrul acestei acțiuni puteți aduce ca probă hotărârea Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării care sancționează fapta de discriminare.

3. Plângere către Curtea Europeană a Drepturilor Omului

Dacă instanțele din România nu v-au dat câștig de cauză și ați epuizat toate mijloacele legale interne, vă puteți adresa cu o plângere către Curtea Europeană a Drepturilor Omului. Orice persoană consideră că a fost victima discriminării din partea Statului Român poate sesiza Curtea de la Strassbourg. Cererile se trimit prin poștă, fax sau e-mail și pot fi făcute în limba română. În momentul în care cererea a fost declarată admisibilă este obligatorie reprezentarea prin avocat.

Mi-aș dori ca rata discriminării să scadă și cred că acest lucru ar fi posibil dacă am reuși să vedem în cel de lângă noi OMUL fără să conteze culoarea pielii, originea, religia și nu numai, fără să fie cazul ca semenii noștri să fie etichetați după bunul plac al unora. Lăsați etichetele pentru produsele din magazine, renunțați să le aplicați și  la oameni! Încercați să îi vedeți pe cei de lângă voi cu bune și cu rele, să-i acceptați așa cum sunt, iar singurul criteriu care ar trebui să conteze ar fi să descoperiți OMUL în cel de lângă voi!