Eminescu avea convingerea că, deși munca unui om poate fi plătită, caracterul și cultura sa nu-și pot găsi un corespondent în plan financiar. Sunt fără de preț… atunci când există! Totodată, creatorii, cei care fac posibilă existența unei culturi, sunt oameni ca toți oamenii, având aceleași nevoi esențiale, ierarhizate prin celebra piramidă a lui Maslow.