Legea nr. 30/2019 – pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 25/2018

PARLAMENTUL ROMÂNIEI

LEGE
pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 25/2018 privind modificarea şi completarea unor acte normative, precum şi pentru aprobarea unor măsuri fiscal – bugetare

Parlamentul României adoptă prezenta lege.

Art. I. – Se aprobă Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 25 din 29 martie 2018 privind modificarea şi completarea unor acte normative, precum şi pentru aprobarea unor măsuri fiscal – bugetare, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 291 din 30 martie 2018, cu următoarele modificări şi completări:

1. La articolul I, după punctul 1 se introduc şase noi puncte, punctele 11 – 16, cu următorul cuprins:

“11. La articolul 25 alineatul (3) litera b), punctul 3 se modifică şi va avea următorul cuprins:

«3. cheltuielile reprezentând: cadouri în bani sau în natură, inclusiv tichete cadou oferite salariaţilor şi copiilor minori ai acestora, servicii de sănătate acordate în cazul bolilor profesionale şi al accidentelor de muncă până la internarea într-o unitate sanitară, tichete culturale şi tichete de creşă acordate de angajator în conformitate cu legislaţia în vigoare, contravaloarea serviciilor turistice şi/sau de tratament, inclusiv transportul, acordate de angajator pentru salariaţii proprii şi membrii lor de familie, precum şi contribuţia la fondurile de intervenţie ale asociaţiilor profesionale ale minerilor;».

12. La articolul 25 alineatul (4), litera i) se modifică şi va avea următorul cuprins:

«i) cheltuielile de sponsorizare şi/sau mecenat şi cheltuielile privind bursele private, acordate potrivit legii; contribuabilii care efectuează sponsorizări şi/sau acte de mecenat, potrivit prevederilor Legii nr. 32/1994 privind sponsorizarea, cu modificările şi completările ulterioare, şi ale Legii bibliotecilor nr. 334/2002, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, precum şi cei care acordă burse private, potrivit legii, scad sumele aferente din impozitul pe profit datorat la nivelul valorii minime dintre următoarele:

1. valoarea calculată prin aplicarea a 0,5% la cifra de afaceri; pentru situaţiile în care reglementările contabile aplicabile nu definesc indicatorul cifra de afaceri, această limită se determină potrivit normelor;
2. valoarea reprezentând 20% din impozitul pe profit datorat.

În cazul sponsorizărilor efectuate către entităţi persoane juridice fără scop lucrativ, inclusiv unităţi de cult, sumele aferente acestora se scad din impozitul pe profit datorat, în limitele prevăzute de prezenta literă, doar dacă beneficiarul sponsorizării este înscris, la data încheierii contractului, în Registrul entităţilor/unităţilor de cult pentru care se acordă deduceri fiscale, potrivit alin. (41).
Sumele care nu sunt scăzute din impozitul pe profit, potrivit prevederilor prezentei litere, se reportează în următorii 7 ani consecutivi. Recuperarea acestor sume se va efectua în ordinea înregistrării acestora, în aceleaşi condiţii, la fiecare termen de plată a impozitului pe profit.»

13. La articolul 25, după alineatul (4) se introduce un nou alineat, alineatul (41), cu următorul cuprins:

«(41) Registrul entităţilor/unităţilor de cult pentru care se acordă deduceri fiscale se organizează de A.N.A.F., astfel cum se stabileşte prin ordin al preşedintelui A.N.A.F. Registrul este public şi se afişează pe site-ul A.N.A.F. Înscrierea în Registrul entităţilor/unităţilor de cult pentru care se acordă deduceri fiscale se realizează pe baza solicitării entităţii, dacă sunt îndeplinite cumulativ, la data depunerii cererii, următoarele condiţii:

a) desfăşoară activitate în domeniul pentru care a fost constituită, pe baza declaraţiei pe propria răspundere;
b) şi-a îndeplinit toate obligaţiile fiscale declarative prevăzute de lege;
c) nu are obligaţii fiscale restante la bugetul general consolidat, mai vechi de 90 de zile;
d) a depus situaţiile financiare anuale, prevăzute de lege;
e) nu a fost declarată inactivă, potrivit art. 92 din Codul de procedură fiscală.»

14. La articolul 402, alineatele (1), (3), (4) şi (7) se modifică şi vor avea următorul cuprins:

«Art. 402. – (1) În sensul prezentului articol, diferenţa dintre costurile excedentare ale îndatorării, astfel cum sunt definite potrivit art. 401 pct. 2, şi plafonul deductibil prevăzut la alin. (4) este dedusă limitat în perioada fiscală în care este suportată, până la nivelul a 30% din baza de calcul stabilită conform algoritmului prevăzut la alin. (2).
. . . . . . . . . .
(3) În condiţiile în care baza de calcul are o valoare negativă sau egală cu zero, diferenţa dintre costurile excedentare ale îndatorării şi plafonul deductibil prevăzut la alin. (4) este nedeductibilă în perioada fiscală de referinţă şi se reportează potrivit alin. (7).
(4) Contribuabilul are dreptul de a deduce, într-o perioadă fiscală, costurile excedentare ale îndatorării până la plafonul deductibil reprezentat de echivalentul în lei al sumei de 1.000.000 euro calculat la cursul de schimb comunicat de Banca Naţională a României valabil pentru ultima zi a trimestrului/anului fiscal, după caz.
. . . . . . . . . .
(7) Costurile excedentare ale îndatorării care nu pot fi deduse în perioada fiscală de calcul în conformitate cu alin. (1) se reportează, fără limită de timp, în anii fiscali următori în aceleaşi condiţii de deducere, conform prezentului articol. Dreptul de reportare al contribuabililor care îşi încetează existenţa ca efect al unei operaţiuni de fuziune sau divizare se transferă contribuabililor nou – înfiinţaţi, respectiv celor care preiau patrimoniul societăţii absorbite sau divizate, după caz, proporţional cu activele transferate persoanelor juridice beneficiare, potrivit proiectului de fuziune/divizare. Dreptul de reportare al contribuabililor care nu îşi încetează existenţa ca efect al unei operaţiuni de desprindere a unei părţi din patrimoniul acestora, transferată ca întreg, se împarte între aceşti contribuabili şi cei care preiau parţial patrimoniul societăţii cedente, după caz, proporţional cu activele transferate persoanelor juridice beneficiare, potrivit proiectului de divizare, respectiv cu cele menţinute de persoana juridică cedentă.»

15. La articolul 405, alineatul (4) se modifică şi va avea următorul cuprins:

«(4) Prevederile alin. (3) nu se aplică în cazul în care societatea străină controlată îşi are rezidenţa fiscală sau este situată într-un stat membru/stat terţ care este parte la Acordul privind SEE şi desfăşoară o activitate economică semnificativă, susţinută de personal, echipamente, active şi spaţii, astfel cum o demonstrează faptele şi circumstanţele relevante.»

16. La articolul 41, alineatul (7) se modifică şi va avea următorul cuprins:

«(7) Prin excepţie de la prevederile alin. (8), contribuabilii prevăzuţi la alin. (4) nou – înfiinţaţi, înfiinţaţi în cursul anului precedent sau care la sfârşitul anului fiscal precedent înregistrează pierdere fiscală, respectiv nu au datorat impozit pe profit anual, precum şi cei care în anul precedent au fost plătitori de impozit pe veniturile microîntreprinderilor efectuează plăţi anticipate în contul impozitului pe profit la nivelul sumei rezultate din aplicarea cotei de impozit asupra profitului contabil al perioadei pentru care se efectuează plata anticipată, până la data de 25 inclusiv a lunii următoare trimestrului pentru care se efectuează plata anticipată, pentru trimestrele I – III. Definitivarea şi plata impozitului pe profit aferent anului fiscal respectiv se efectuează până la termenul de depunere a declaraţiei privind impozitul pe profit prevăzut la art. 42. Nu intră sub incidenţa acestor prevederi contribuabilii care se dizolvă cu lichidare, pentru perioada cuprinsă între prima zi a anului fiscal următor celui în care a fost deschisă procedura lichidării şi data închiderii procedurii de lichidare.»”

2. La articolul I, după punctul 4 se introduce un nou punct, punctul 41, cu următorul cuprins:

“41. La articolul 53 alineatul (1), după litera e) se introduce o nouă literă, litera e1), cu următorul cuprins:

«e1) veniturile din ajustări pentru pierderi aşteptate aferente activelor financiare constituite de persoanele juridice române care desfăşoară activităţi în domeniul bancar, în domeniile asigurărilor şi reasigurărilor, al pieţei de capital, care au fost cheltuieli nedeductibile la calculul profitului impozabil sau au fost constituite în perioada în care persoana juridică română era supusă impozitului pe veniturile microîntreprinderilor.»”

3. La articolul I punctul 5, la articolul 56, alineatul (11) se modifică şi va avea următorul cuprins:

“(11) Microîntreprinderile care efectuează sponsorizări, potrivit prevederilor Legii nr. 32/1994, cu modificările şi completările ulterioare, pentru susţinerea entităţilor nonprofit şi a unităţilor de cult, care la data încheierii contractului sunt înscrise în Registrul entităţilor/unităţilor de cult pentru care se acordă deduceri fiscale potrivit art. 25 alin. (41), scad sumele aferente din impozitul pe veniturile microîntreprinderilor până la nivelul valorii reprezentând 20% din impozitul pe veniturile microîntreprinderilor datorat pentru trimestrul în care au înregistrat cheltuielile respective.”

4. La articolul I punctul 5, la articolul 56, litera b) a alineatului (14) se modifică şi va avea următorul cuprins:

“b) până la data de 25 inclusiv a lunii următoare primului trimestru pentru care datorează impozit pe profit, în situaţiile prevăzute la art. 48 alin. (31) şi art. 52; microîntreprinderile care exercită opţiunea prevăzută la art. 48 alin. (31) sau depăşesc limita veniturilor, conform art. 52, în primul trimestru al anului fiscal, nu au obligaţia depunerii declaraţiei informative privind beneficiarii sponsorizărilor;”.

5. La articolul I punctul 7, la articolul 681, alineatul (7) se modifică şi va avea următorul cuprins:

“(7) Contribuabilii pot dispune asupra destinaţiei unei sume reprezentând până la 3,5% din impozitul stabilit la alin. (3), pentru susţinerea entităţilor nonprofit care se înfiinţează şi funcţionează în condiţiile legii şi a unităţilor de cult, precum şi pentru acordarea de burse private, potrivit legii, în conformitate cu reglementările art. 1231.”

6. La articolul I punctul 7, la articolul 681, alineatele (8) – (11) se abrogă.

7. La articolul I punctul 8, la articolul 72, alineatul (8) se modifică şi va avea următorul cuprins:

“(8) Contribuabilii pot dispune asupra destinaţiei unei sume reprezentând până la 3,5% din impozitul stabilit la alin. (4), pentru susţinerea entităţilor nonprofit care se înfiinţează şi funcţionează în condiţiile legii şi a unităţilor de cult, precum şi pentru acordarea de burse private, potrivit legii, în conformitate cu reglementările art. 1231.”

8. La articolul I punctul 8, la articolul 72, alineatele (9) şi (10) se abrogă.

9. La articolul I, după punctul 8 se introduc două noi puncte, punctele 81 şi 82, cu următorul cuprins:

“81. La articolul 72, alineatele (11) şi (12) se abrogă.

82. La articolul 78, după alineatul (5) se introduce un nou alineat, alineatul (6), cu următorul cuprins:

«(6) Contribuabilii pot dispune asupra destinaţiei unei sume reprezentând până la 3,5% din impozitul stabilit la alin. (5), pentru susţinerea entităţilor nonprofit care se înfiinţează şi funcţionează în condiţiile legii şi a unităţilor de cult, precum şi pentru acordarea de burse private, potrivit legii, în conformitate cu reglementările art. 1231.»”

10. La articolul I punctul 9, la articolul 79, alineatele (1) şi (4) se abrogă.

11. La articolul I, după punctul 9 se introduce un nou punct, punctul 91, cu următorul cuprins:

“91. La articolul 79, alineatele (2), (3) şi (5) se abrogă.”

12. La articolul I punctul 10, la articolul 82, alineatul (6) se modifică şi va avea următorul cuprins:

“(6) Contribuabilii pot dispune asupra destinaţiei unei sume reprezentând până la 3,5% din impozitul anual datorat pentru susţinerea entităţilor nonprofit care se înfiinţează şi funcţionează în condiţiile legii şi a unităţilor de cult, precum şi pentru acordarea de burse private, potrivit legii, în conformitate cu reglementările art. 1231.”

13. La articolul I punctul 11, la articolul 82, alineatul (7) se abrogă.

14. La articolul I, după punctul 11 se introduce un nou punct, punctul 111, cu următorul cuprins:

“111. La articolul 101, după alineatul (11) se introduce un nou alineat, alineatul (12), cu următorul cuprins:

«(12) Contribuabilii pot dispune asupra destinaţiei unei sume reprezentând până la 3,5% din impozitul stabilit la alin. (11), pentru susţinerea entităţilor nonprofit care se înfiinţează şi funcţionează în condiţiile legii şi a unităţilor de cult, precum şi pentru acordarea de burse private, potrivit legii, în conformitate cu reglementările art. 1231.»”

15. La articolul I punctul 12, la articolul 102, alineatul (1) se abrogă.

16. La articolul I, după punctul 12 se introduce un nou punct, punctul 121, cu următorul cuprins:

“121. La articolul 102, alineatele (2) şi (3) se abrogă.”

17. La articolul I, după punctul 16 se introduc şase noi puncte, punctele 161 – 166, cu următorul cuprins:

“161. La articolul 114 alineatul (2), după litera l) se introduce o nouă literă, litera m), cu următorul cuprins:

«m) venituri din transferul de monedă virtuală.»

162. La articolul 115, alineatul (1) se modifică şi va avea următorul cuprins:

«Art. 115. – (1) Impozitul pe venit se calculează prin reţinere la sursă la momentul acordării veniturilor de către plătitorii de venituri, prin aplicarea cotei de 10% asupra venitului brut pentru veniturile prevăzute la art. 114, cu excepţia veniturilor prevăzute la art. 114 alin. (2) lit. l) şi m).»

163. La articolul 116, alineatul (1) se modifică şi va avea următorul cuprins:

«Art. 116. – (1) Contribuabilii care realizează venituri din alte surse identificate ca fiind impozabile, altele decât cele prevăzute la art. 115 alin. (1), precum şi cele prevăzute la art. 114 alin. (2) lit. l) şi m) au obligaţia de a depune declaraţia unică privind impozitul pe venit şi contribuţiile sociale datorate de persoanele fizice la organul fiscal competent, pentru fiecare an fiscal, până la data de 15 martie inclusiv a anului următor celui de realizare a venitului.»

164. La articolul 116 alineatul (2), litera a) se modifică şi va avea următorul cuprins:

«a) venitului brut, în cazul veniturilor din alte surse pentru care contribuabilii au obligaţia depunerii declaraţiei unice privind impozitul pe venit şi contribuţiile sociale datorate de persoanele fizice, altele decât cele prevăzute la art. 114 alin. (2) lit. l) şi m);»

165. La articolul 116 alineatul (2), după litera b) se introduce o nouă literă, litera c), cu următorul cuprins:

«c) câştigului din transferul de monedă virtuală în cazul veniturilor prevăzute la art. 114 alin. (2) lit. m), determinat ca diferenţă pozitivă între preţul de vânzare şi preţul de achiziţie, inclusiv costurile directe aferente tranzacţiei. Câştigul sub nivelul a 200 lei/tranzacţie nu se impozitează cu condiţia ca totalul câştigurilor într-un an fiscal să nu depăşească nivelul de 600 lei.»

166. La articolul 116, după alineatul (3) se introduce un nou alineat, alineatul (31), cu următorul cuprins:

«(31) În aplicarea prevederilor alin. (2) lit. c) se pot emite norme.»”

18. La articolul I punctul 18, la articolul 123, alineatele (3) şi (4) se modifică şi vor avea următorul cuprins:

“(3) Contribuabilii pot dispune asupra destinaţiei unei sume reprezentând până la 3,5% din impozitul datorat pe venitul net anual impozabil/câştigul net anual impozabil determinat potrivit prevederilor art. 118 şi 119 pentru susţinerea entităţilor nonprofit care se înfiinţează şi funcţionează în condiţiile legii şi a unităţilor de cult, precum şi pentru acordarea de burse private, potrivit legii, în conformitate cu reglementările art. 1231.
(4) Contribuabilii care au realizat venituri din activităţi independente/activităţi agricole, impuşi pe bază de normă de venit şi/sau din cedarea folosinţei bunurilor, precum şi venituri din drepturi de proprietate intelectuală, potrivit art. 72, care nu au obligaţia depunerii declaraţiei unice privind impozitul pe venit şi contribuţiile sociale datorate de persoanele fizice, şi contribuabilii care au realizat venituri din drepturi de proprietate intelectuală, potrivit art. 721, pot dispune asupra destinaţiei unei sume din impozitul datorat pe venitul anual, a unei sume reprezentând până la 3,5% din impozitul anual datorat pentru susţinerea entităţilor nonprofit care se înfiinţează şi funcţionează în condiţiile legii şi a unităţilor de cult, precum şi pentru acordarea de burse private, conform legii, în conformitate cu reglementările art. 1231, până la data de 15 martie inclusiv a anului următor celui de realizare a veniturilor, sub sancţiunea decăderii.”

19. La articolul I, după punctul 18 se introduc trei noi puncte, punctele 181 – 183, cu următorul cuprins:

“181. La articolul 123, alineatele (5) şi (6) se abrogă.

182. După articolul 123 se introduce un nou articol, articolul 1231, cu următorul cuprins:

«Acordarea dreptului contribuabilului de a dispune asupra destinaţiei unei sume din impozit

Art. 1231. – (1) Contribuabilii pot dispune asupra destinaţiei unei sume reprezentând până la 3,5% din impozitul stabilit potrivit art. 681 alin. (7), art. 72 alin. (8), art. 78 alin. (6), art. 82 alin. (6), art. 101 alin. (12), art. 123 alin. (3) şi (4) pentru susţinerea entităţilor nonprofit care se înfiinţează şi funcţionează în condiţiile legii şi a unităţilor de cult, precum şi pentru acordarea de burse private, conform legii.
(2) Entităţile nonprofit care se înfiinţează şi funcţionează în condiţiile legii, precum şi unităţile de cult beneficiază de sumele prevăzute la alin. (1) dacă la momentul plăţii acestora de către organul fiscal sau angajatorul/plătitorul de venit figurează în Registrul entităţilor/unităţilor de cult pentru care se acordă deduceri fiscale prevăzute la art. 25 alin. (41).
(3) Pentru contribuabilii prevăzuţi la art. 681 alin. (7), art. 72 alin. (8), art. 78 alin. (6), art. 82 alin. (6), art. 101 alin. (12) şi art. 123 alin. (4), obligaţia calculării şi plăţii sumei prevăzute la alin. (1) revine organului fiscal competent, pe baza cererii depuse de aceştia până la data de 15 martie inclusiv a anului următor celui de realizare a veniturilor, sub sancţiunea decăderii. Distribuirea sumei reprezentând până la 3,5% din impozitul pe venitul datorat poate fi solicitată prin cerere pentru aceiaşi beneficiari pentru o perioadă de cel mult 2 ani şi va putea fi reînnoită după expirarea perioadei respective.
(4) Pentru contribuabilii prevăzuţi la art. 123 alin. (3), obligaţia calculării şi plăţii sumei reprezentând până la 3,5% din impozitul pe venit revine organului fiscal competent, pe baza declaraţiei unice privind impozitul pe venit şi contribuţiile sociale datorate de persoanele fizice, depuse de aceştia până la data de 15 martie inclusiv a anului următor celui de realizare a veniturilor, sub sancţiunea decăderii.
(5) Procedura de aplicare a prevederilor alin. (3) şi (4) se stabileşte prin ordin al preşedintelui A.N.A.F.
(6) Prin excepţie de la alin. (3) şi (4), contribuabilii prevăzuţi la art. 681 alin. (7), art. 72 alin. (8), art. 78 alin. (6) şi art. 82 alin. (6), pentru care impozitul pe venitul realizat se reţine la sursă, pot opta, cu acordul angajatorului/plătitorului de venit, printr-un înscris încheiat cu acesta, pentru calcularea, reţinerea, declararea şi plata sumei prevăzute la alin. (1) către beneficiari, până la termenul de plată a impozitului.
(7) Opţiunea de la alin. (6) rămâne valabilă pe perioada prevăzută în înscrisul încheiat între părţi, începând cu veniturile realizate în luna exercitării opţiunii, dar nu mai mult de 2 ani fiscali consecutivi, pentru aceiaşi beneficiari prevăzuţi la ajin. (1) şi poate fi reînnoită după expirarea perioadei respective. În acest interval contribuabilul poate renunţa la opţiunea privind distribuirea sumei reprezentând până la 3,5% din impozitul pe venit sau poate schimba beneficiarii pentru care a optat anterior.
(8) Contribuabilii care optează pentru distribuirea prin reţinerea la sursă a sumei reprezentând până la 3,5% din impozitul pe venit datorat pentru susţinerea beneficiarilor prevăzuţi la alin. (1) nu mai pot exercita aceeaşi opţiune pentru aceeaşi perioadă şi sursă de venit.
(9) Angajatorul/Plătitorul de venit are obligaţia ca la momentul plăţii sumelor reprezentând până la 3,5% din impozitul datorat de persoanele fizice să verifice dacă entitatea nonprofit/unitatea de cult beneficiară figurează în Registrul entităţilor/unităţilor de cult pentru care se acordă deduceri fiscale prevăzute la art. 25 alin. (41).
(10) În situaţia în care entitatea nonprofit/unitatea de cult nu figurează în Registrul entităţilor/unităţilor de cult pentru care se acordă deduceri fiscale prevăzute la art. 25 alin. (41), angajatorul/plătitorul de venit are obligaţia să refuze efectuarea plăţii sumelor către aceasta.»

183. La articolul 130, după alineatul (6) se introduc patru noi alineate, alineatele (7) – (10), cu următorul cuprins:

«(7) Contribuabilii care obţin venituri din străinătate de aceeaşi natură cu cele obţinute din România pentru care există dreptul de a dispune asupra destinaţiei sumei reprezentând până la 3,5% din impozitul pe venitul datorat, prevăzute la art. 1231 alin. (1), pot dispune şi asupra destinaţiei sumei reprezentând până la 3,5% din impozitul pe venitul realizat în străinătate, datorat în România, după deducerea creditului fiscal.
(8) Opţiunea se exercită pentru susţinerea entităţilor nonprofit care se înfiinţează şi funcţionează în condiţiile legii/unităţilor de cult, care figurează în Registrul entităţilor/unităţilor de cult, precum şi pentru acordarea de burse private, conform legii.
(9) Pentru contribuabilii prevăzuţi la alin. (7), obligaţia calculării şi plăţii sumei prevăzute reprezentând până la 3,5% din impozit pe venit datorat în România, după deducerea creditului fiscal, revine organului fiscal competent, pe baza declaraţiei unice privind impozitul pe venit şi contribuţiile sociale datorate de persoanele fizice, depuse de aceştia până la data de 15 martie inclusiv a anului următor celui de realizare a veniturilor, sub sancţiunea decăderii.
(10) Procedura de aplicare a prevederilor alin. (9) se stabileşte prin ordin al preşedintelui A.N.A.F.»”

20. La articolul I, după punctul 28 se introduc două noi puncte, punctele 281 şi 282, cu următorul cuprins:

“281. La articolul 287, litera d) se modifică şi va avea următorul cuprins:

«d) în cazul în care contravaloarea bunurilor livrate sau a serviciilor prestate nu se poate încasa ca urmare a intrării în faliment a beneficiarului sau ca urmare a punerii în aplicare a unui plan de reorganizare admis şi confirmat printr-o sentinţă judecătorească, prin care creanţa creditorului este modificată sau eliminată. Ajustarea este permisă începând cu data pronunţării hotărârii judecătoreşti de confirmare a planului de reorganizare, iar, în cazul falimentului beneficiarului, începând cu data sentinţei sau, după caz, a încheierii, prin care s-a decis intrarea în faliment, conform legislaţiei privind insolvenţa. Ajustarea se efectuează în termen de 5 ani de la data de 1 ianuarie a anului următor celui în care s-a pronunţat hotărârea judecătorească de confirmare a planului de reorganizare, respectiv a celui în care s-a decis, prin sentinţă sau, după caz, prin încheiere, intrarea în faliment. În cazul în care intrarea în faliment a avut loc anterior datei de 1 ianuarie 2019 şi nu a fost pronunţată hotărârea judecătorească definitivă/definitivă şi irevocabilă de închidere a procedurii prevăzute de legislaţia insolvenţei până la această dată, ajustarea se efectuează în termen de 5 ani de la data de 1 ianuarie 2019. Ajustarea este permisă chiar dacă s-a ridicat rezerva verificării ulterioare, conform Codului de procedură fiscală. Prin efectuarea ajustării se redeschide rezerva verificării ulterioare pentru perioada fiscală în care a intervenit exigibilitatea taxei pe valoarea adăugată pentru operaţiunea care face obiectul ajustării. În cazul în care, ulterior ajustării bazei de impozitare, sunt încasate sume aferente creanţelor respective, se anulează corespunzător ajustarea efectuată, corespunzător sumelor încasate, prin decontul perioadei fiscale în care acestea sunt încasate.»

282. La articolul 291 alineatul (3) litera c), punctul 3 se modifică şi va avea următorul cuprins:

«3. livrarea de locuinţe care au o suprafaţă utilă de maximum 120 m2, exclusiv anexele gospodăreşti, a căror valoare, inclusiv a terenului pe care sunt construite, nu depăşeşte suma de 450.000 lei, exclusiv taxa pe valoarea adăugată, achiziţionate de persoane fizice. Suprafaţa utilă a locuinţei este cea definită prin Legea locuinţei nr. 114/1996, republicată, cu modificările şi completările ulterioare. Anexele gospodăreşti sunt cele definite prin Legea nr. 50/1991 privind autorizarea executării lucrărilor de construcţii, republicată, cu modificările şi completările ulterioare. Cota redusă se aplică numai în cazul locuinţelor care în momentul vânzării pot fi locuite ca atare.»”

21. La articolul I, după punctul 29 se introduce un nou punct, punctul 291, cu următorul cuprins:

“291. La articolul 348, alineatul (1) se modifică şi va avea următorul cuprins:

«Art. 348. – (1) Antrepozitarul autorizat, destinatarul înregistrat, expeditorul înregistrat şi importatorul autorizat au obligaţia depunerii la autoritatea competentă a unei garanţii, la nivelul stabilit conform prevederilor din normele metodologice, care să asigure plata accizelor ce pot deveni exigibile. Garanţia poate fi constituită sub formă de:

a) consemnare de mijloace băneşti la o unitate a Trezoreriei Statului;
b) scrisoare de garanţie/poliţă de asigurare de garanţie emisă în condiţiile legii de o instituţie de credit/societate de asigurare înregistrată în Uniunea Europeană şi Spaţiul Economic European, autorizată să îşi desfăşoare activitatea pe teritoriul României, în favoarea autorităţii fiscale teritoriale la care operatorul economic este înregistrat ca plătitor de impozite şi taxe.»”

22. La articolul V, înaintea punctului 1 se introduc şase noi puncte, punctele 1-1 – 1-6, cu următorul cuprins:

“1-1. La articolul 7, după alineatul (4) se introduc nouă noi alineate, alineatele (5) – (13), cu următorul cuprins:

«(5) În cazul creanţelor fiscale administrate de organul fiscal central, procedurile de administrare se realizează în funcţie de clasa/subclasa de risc fiscal în care sunt încadraţi contribuabilii ca urmare a analizei de risc efectuate de organul fiscal.
(6) Contribuabilii se încadrează în 3 clase principale de risc, după cum urmează:

a) contribuabili cu risc fiscal mic;
b) contribuabili cu risc fiscal mediu;
c) contribuabili cu risc fiscal ridicat.

(7) Criteriile generale în funcţie de care se stabileşte clasa/subclasa de risc fiscal sunt următoarele:

a) criterii cu privire la înregistrarea fiscală;
b) criterii cu privire la depunerea declaraţiilor fiscale;
c) criterii cu privire la nivelul de declarare;
d) criterii cu privire la realizarea obligaţiilor de plată către bugetul general consolidat şi către alţi creditori.

(8) Dezvoltarea claselor principale de risc în subclase de risc şi dezvoltarea criteriilor generale în subcriterii, precum şi procedurile de stabilire a subclaselor şi subcriteriilor se aprobă prin ordin al preşedintelui A.N.A.F.
(9) Procedura de soluţionare a contestaţiilor nu se realizează în funcţie de clasa/subclasa de risc.
(10) Analiza de risc se efectuează periodic, caz în care organul fiscal stabileşte şi clasa/subclasa de risc fiscal a contribuabilului, pe care o publică pe site-ul propriu.
(11) Contribuabilul nu poate face obiecţii cu privire la modul de stabilire a riscului şi a clasei/subclasei de risc fiscal în care a fost încadrat.
(12) Procedurile de administrare corespunzătoare fiecărei clase/subclase de risc fiscal se stabilesc prin ordin al preşedintelui A.N.A.F.
(13) Ordinele prevăzute la alin. (8) şi (12) se elaborează în termen de 90 de zile de la data intrării în vigoare a prezentei legi şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.»

1-2. La articolul 47, alineatul (16) se modifică şi va avea următorul cuprins:

«(16) În cazul actelor administrative fiscale emise de către organul fiscal central, mijloacele electronice de transmitere la distanţă, procedura de comunicare a actelor administrative fiscale prin mijloace electronice de transmitere la distanţă, precum şi condiţiile în care aceasta se realizează se aprobă prin ordin al ministrului finanţelor publice, cu avizul Ministerului Comunicaţiilor şi Societăţii Informaţionale. Actele administrative fiscale emise de organul fiscal central care se transmit obligatoriu prin asemenea mijloace se stabilesc prin ordin al ministrului finanţelor publice.»

1-3. La articolul 47, după alineatul (16) se introduc două noi alineate, alineatele (161) şi (162), cu următorul cuprins:

«(161) În scopul comunicării actelor administrative prevăzute la alin. (16), organul fiscal central poate să înregistreze din oficiu contribuabilii/plătitorii în sistemul de comunicare electronică prin mijloace electronice de transmitere la distanţă. Procedura de înregistrare din oficiu se aprobă prin ordin al ministrului finanţelor publice.
(162) Comunicarea actelor administrative fiscale prevăzute la art. 46 alin. (6), pentru contribuabilii/plătitorii care au fost înregistraţi din oficiu potrivit alin. (161) şi nu au accesat sistemul de comunicare electronică în termen de 15 zile de la comunicarea datelor referitoare la înregistrare, se realizează doar prin publicitate potrivit alin. (5) – (7).»

1-4. La articolul 157 alineatul (2), după litera b) se introduce o nouă literă, litera b1), cu următorul cuprins:

«b1) obligaţiile fiscale stabilite în acte administrative fiscale contestate potrivit legii, care sunt garantate potrivit art. 210 – 211 sau art. 235;»

1-5. La articolul 157, alineatul (3) se modifică şi va avea următorul cuprins:

«(3) Nu se consideră că un contribuabil înregistrează obligaţii fiscale restante în situaţia în care suma obligaţiilor fiscale datorate de contribuabil/plătitor este mai mică sau egală cu suma de rambursat/restituit pentru care există cerere în curs de soluţionare şi cu sumele certe, lichide şi exigibile pe care contribuabilul le are de încasat de la autorităţile contractante. În cazul emiterii certificatului de atestare fiscală se face menţiune în acest sens.»

1-6. La articolul 162, alineatul (1) se modifică şi va avea următorul cuprins:

«Art. 162. – (1) Organele fiscale au obligaţia de a publica pe pagina de internet proprie lista debitorilor persoane juridice care înregistrează obligaţii fiscale restante, precum şi cuantumul acestor obligaţii.»”

23. La articolul V, după punctul 7 se introduc şapte noi puncte, punctele 8 – 14, cu următorul cuprins:

“8. La articolul 210, litera a) se modifică şi va avea următorul cuprins:

«a) suspendarea executării silite în condiţiile art. 233 alin. (21) şi (8);»

9. La articolul 230, alineatele (1) şi (2) se modifică şi vor avea următorul cuprins:

«Art. 230. – (1) Executarea silită începe prin comunicarea somaţiei. Dacă în termen de 15 zile de la comunicarea somaţiei nu se stinge debitul sau nu se notifică organul fiscal cu privire la intenţia de a demara procedura de mediere, se continuă măsurile de executare silită. Somaţia este însoţită de un exemplar al titlului executoriu emis de organul de executare silită.
(2) Somaţia cuprinde, pe lângă elementele prevăzute la art. 46, următoarele: numărul dosarului de executare, suma pentru care se începe executarea silită, termenul în care cel somat urmează să plătească suma prevăzută în titlul executoriu, indicarea consecinţelor nerespectării acesteia, precum şi posibilitatea de a intra într-o procedură de mediere.»

10. După articolul 230 se introduce un nou articol, articolul 2301, cu următorul cuprins:

«Procedura de mediere

Art. 2301. – (1) În vederea realizării procedurii de mediere debitorul notifică organul fiscal cu privire la intenţia sa în termen de 15 zile de la primirea somaţiei. La notificare se anexează documente şi informaţii care să susţină situaţia sa economică şi financiară.
(2) În termen de maximum 10 zile de la primirea notificării prevăzute \i alin. (1), organul fiscal are obligaţia să organizeze întâlnirea cu contribuabilul în vederea procedurii de mediere.
(3) Procedura de mediere constă în:

a) clarificarea întinderii obligaţiei fiscale înscrise în somaţie, dacă respectivul debitor are obiecţii cu privire la aceasta;
b) analiza de către organul fiscal împreună cu debitorul a situaţiei economice şi financiare a debitorului în scopul identificării unor soluţii optime de stingere a obligaţiilor fiscale, inclusiv posibilitatea de a beneficia de înlesnirile la plată prevăzute de lege.

(4) Rezultatul medierii, precum şi soluţiile optime de stingere a obligaţiilor fiscale se consemnează într-un proces – verbal.
(5) În situaţia în care în termen de 15 zile de la finalizarea medierii nu se stinge debitul sau nu se solicită înlesnirea la plată, organul fiscal continuă măsurile de executare silită.
(6) Procedura de executare silită nu începe de la data la care debitorul notifică organului fiscal intenţia de mediere.
(7) Pe parcursul procedurii de mediere organul fiscal poate dispune măsuri asigurătorii în condiţiile art. 213.
(8) Procedura de mediere, precum şi documentele pe care debitorul trebuie să le prezinte în vederea susţinerii situaţiei economice şi financiare se aprobă prin ordin al preşedintelui A.N.A.F.»

11. La articolul 233, alineatul (21) se modifică şi va avea următorul cuprins:

«(21) Executarea silită se suspendă sau nu începe în oricare din următoarele situaţii:

a) pentru creanţele fiscale stabilite printr-o decizie de organul fiscal competent, dacă debitorul notifică organul fiscal, ulterior comunicării deciziei, cu privire la depunerea unei scrisori de garanţie/poliţe de asigurare de garanţie potrivit art. 235. Executarea silită continuă sau începe dacă debitorul nu depune scrisoarea de garanţie/poliţa de asigurare de garanţie în termen de 45 de zile de la data comunicării deciziei prin care sunt stabilite creanţele fiscale;
b) pentru creanţele fiscale stabilite în acte administrative fiscale contestate potrivit legii şi garantate potrivit art. 210 – 211. Executarea silită continuă sau începe după ce actele administrative fiscale au rămas definitive în sistemul căilor administrative de atac sau judiciare.»

12. La articolul 233, alineatul (3) se modifică şi va avea următorul cuprins:

«(3) Pe perioada suspendării executării silite, actele de executare efectuate anterior, precum şi orice alte măsuri de executare, inclusiv cele de indisponibilizare a bunurilor, veniturilor ori sumelor din conturile bancare, rămân în fiinţă, cu excepţia situaţiilor în care suspendarea executării silite a fost dispusă în condiţiile art. 235. În acest caz, măsurile de executare aplicate se ridică prin decizie întocmită în cel mult două zile de la data intervenirii suspendării.»

13. La articolul 235, alineatul (6) se modifică şi va avea următorul cuprins:

«(6) Pe toată perioada suspendării executării silite potrivit art. 233 alin. (21) şi prezentului articol, pentru creanţele fiscale ce fac obiectul suspendării, organul fiscal nu emite şi nu comunică decizii referitoare la obligaţiile fiscale accesorii.»

14. La articolul 263, alineatul (1) se modifică şi va avea următorul cuprins:

«Art. 263. – (1) Creanţele fiscale administrate de organul fiscal central, cu excepţia celor cu reţinere la sursă şi a accesoriilor aferente acestora, a drepturilor vamale şi a altor creanţe transmise spre colectare organului fiscal central care nu se fac venit la bugetul de stat, precum şi creanţele fiscale administrate de organul fiscal local pot fi stinse, la cererea debitorului, oricând, cu acordul creditorului fiscal, prin trecerea în proprietatea publică a statului sau, după caz, a unităţii administrativ – teritoriale a bunurilor imobile reprezentând construcţie şi teren aferent, precum şi terenuri fără construcţii, după caz, chiar dacă acestea sunt supuse executării silite de către organul fiscal competent, potrivit prezentului cod.»”

Art. II. – Ordonanţa Guvernului nr. 39/2015 privind cazierul fiscal, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 655 din 31 august 2015, aprobată cu modificări prin Legea nr. 327/2015, cu modificările şi completările ulterioare, se modifică după cum urmează:

– La articolul 9, alineatul (1) se modifică şi va avea următorul cuprins:

“Art. 9. – (1) Cererea de eliberare a certificatului de cazier fiscal, în cazul contribuabililor persoane fizice, se depune la orice organ fiscal competent în eliberarea certificatului de cazier fiscal, personal, de reprezentantul legal sau prin împuternicitul acestuia în baza actului de împuternicire conform prevederilor Codului de procedură fiscală, indiferent de domiciliul fiscal al contribuabilului.”

Art. III. – Legea nr. 165/2018 privind acordarea biletelor de valoare, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 599 din 13 iulie 2018, cu modificările şi completările ulterioare, se modifică după cum urmează:

1. La articolul 1, alineatul (1) se modifică şi va avea următorul cuprins:

“Art. 1. – (1) Prezenta lege reglementează modul de acordare, în beneficiul angajaţilor, a biletelor de valoare. Regimul fiscal al biletelor de valoare este prevăzut în Legea nr. 227/2015 privind Codul fiscal, cu modificările şi completările ulterioare.”

2. Articolul 9 se abrogă.

Art. IV. – Prevederile art. 1231 se aplică şi în situaţia în care contribuabilii şi-au exprimat, până la data intrării în vigoare a prezentei legi, opţiunea privind distribuirea din impozitul pe venit a unei sume reprezentând cota de 2% sau 3,5% din acesta, conform dispoziţiilor art. 681 alin. (11), art. 72 alin. (11) şi art. 79 alin. (5) din Legea nr. 227/2015 privind Codul fiscal, cu modificările şi completările ulterioare, prin reînnoirea acesteia conform art. 1231 alin. (2), în termen de 30 de zile de la intrarea în vigoare a prezentei legi, sub sancţiunea decăderii.

Art. V. – În termen de 60 de zile de la publicarea în Monitorul Oficial al României, Partea I, a prezentei legi se aprobă ordinul preşedintelui Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală prevăzut la art. 25 alin. (41) din Legea nr. 227/2015 privind Codul fiscal, cu modificările şi completările ulterioare.

Art. VI. – Prin derogare de la prevederile art. 4 din Legea nr. 227/2015 privind Codul fiscal, cu modificările şi completările ulterioare, art. I din prezenta lege intră în vigoare la 3 zile de la data publicării în Monitorul Oficial al României, Partea I, cu următoarele excepţii:

a) art. I pct. 11, pct. 20, pct. 21, care se aplică începând cu 1 ianuarie 2019;
b) art. I pct. 12, care se aplică începând cu 1 aprilie 2019;
c) art. I pct. 14 şi 15, care se aplică începând cu 1 ianuarie 2019, respectiv cu prima zi a anului fiscal modificat care începe ulterior datei de 1 ianuarie 2019;
d) art. I pct. 3, care se aplică începând cu 1 aprilie 2019;
e) art. I pct. 19 subpct. 182 se aplică începând cu 1 aprilie 2019;
f) art. I pct. 5, 7, pct. 9 subpct. 82, pct. 12, 14, referitoare la dreptul contribuabililor de a dispune asupra destinaţiei unei sume reprezentând până la 3,5% din impozitul stabilit potrivit art. 681 alin. (7), art. 72 alin. (8), art. 78 alin. (6), art. 82 alin. (6), art. 101 alin. (12), pentru susţinerea entităţilor nonprofit care se înfiinţează şi funcţionează în condiţiile legii şi a unităţilor de cult, precum şi pentru acordarea de burse private, conform legii, se aplică începând cu veniturile aferente lunii aprilie 2019;
g) art. I pct. 6, 8, pct. 9 subpct. 81, pct. 10, pct. 11 subpct. 91, pct. 13, 15, 16, pct. 19 subpct. 181 referitoare la art. 681 alin. (8) – (11), art. 72 alin. (9) – (12), art. 79, art. 82 alin. (7), art. 102, art. 123 alin. (5) şi (6) se aplică începând cu 1 aprilie 2019.
h) art. I pct. 17, pct. 18, pct. 19 subpct. 183 referitoare la dreptul contribuabililor de a dispune asupra destinaţiei unei sume reprezentând până la 3,5% din impozitul stabilit potrivit prevederilor art. 123 alin. (3) şi (4) şi art. 130 alin. (7) – (10) pentru susţinerea entităţilor nonprofit care se înfiinţează şi funcţionează în condiţiile legii şi a unităţilor de cult, precum şi pentru acordarea de burse private, conform legii, se aplică începând cu impozitul pe venit datorat pentru veniturile realizate în anul 2019.

Această lege a fost adoptată de Parlamentul României, cu respectarea prevederilor art. 75 şi ale art. 76 alin. (2) din Constituţia României, republicată.

p. PREŞEDINTELE CAMEREI DEPUTAŢILOR,
FLORIN IORDACHE

PREŞEDINTELE SENATULUI
CĂLIN – CONSTANTIN – ANTON POPESCU – TĂRICEANU

Bucureşti, 10 ianuarie 2019.
Nr. 30.