Este bine cunoscut principiul de drept conform căruia legea dispune pentru viitor, cu excepția legii penale mai favorabile. Atunci când după rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare și până la executarea completă a pedepsei închisorii sau amenzii a intervenit o lege care prevede o pedeapsă mai ușoară, sancțiunea aplicată, dacă depășește maximul special prevăzut de legea nouă pentru infracțiunea săvârșită, se reduce la acest maxim.

Caz practic

Condamnatul B.P. a formulat contestație la executare prin care a cerut aplicarea legii penale mai favorabile referitor la pedeapsa de 15 ani închisoare executată din 2001 în 2012 pentru o infracțiune de tâlhărie. În 2001 acesta a fost condamnat la 15 ani și a început executarea pedepsei la 27.08.2001 fiind eliberat condiționat la 10.07.2012, cu un rest rămas neexecutat de 1.474 zile închisoare.

În martie 2016 B.P. a fost condamnat din nou pentru infracțiunea de trafic de persoane, acces ilegal la un sistem informatic, șantaj și alterare a integrității datelor informatice urmând să execute 3 ani și 8 luni de închisoare. La această pedeapsă s-au adăugat cele 1.474 zile închisoare neexecutate.

La 1 februarie 2014 a intrat în vigoare Codul penal care stabilșete pentru infracțiunea de tâlhărie o pedeapsă de 3 ani și 10 luni închisoare, maximul special fiind inferior pedepsei aplicate prin sentința din 2001. Instanța a apreciat că lui B.P. nu  i se poate aplica legea penala mai favorabilă pentru că a apreciat că o eventuală cauză de reducere a pedepsei poate fi avută în vedere pe calea contestației la executare, chiar dacă această cauză exista la data pronunțării hotărârii de condamnare, acest fapt ar însemna o atingere adusă autorității de lucru judecat.

B.P. a atacat această sentință și a susținut că se impune reducerea pedepsei de 15 ani închisoare la 10 ani cât este maximul prevăzut de actualul Cod penal. Instanța a decis din oficiu sesizarea ÎCCJ pentru a stabili dacă legea penală mai favorabilă se aplică sau nu în cazul în care legea penală mai favorabilă a intervenit după liberarea condiționată din executarea pedepsei, iar ulterior modificării legislative restul de pedeapsă rămas neexecutat a fost revocat printr-o altă hotărâre de condamnare, rămasă definitivă, prin care nu s-a făcut aplicarea legii penale mai favorabile.

Ce a decis ÎCCJ?

 ÎCCJ a pronunțat Decizia 13/2017 care a fost publicată în Monitorul Oficial 465 din 21 iunie 2017. Știrile juridice arată că atunci când după rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare sau a celei prin care s-a aplicat o măsură educativă intervine o lege care nu mai prevede ca infracțiune fapta prin care s-a pronunțat condamnarea sau o lege care prevede o pedeapsă sau o măsură educativă mai ușoară decât cea care se execută sau urmează a se executa, instanța va aplica principiul legii penale mai favorabile.

Aplicarea prevederilor de mai sus are loc din oficiu, la cererea procurorului sau a celui condamnat, iar dacă cel condamnat se află în executarea pedepsei sau a măsurii educative, se face la cererea instanței de la locul de deținere sau al centrului educativ.

Legea prevede că se poate face contestație împotriva executării hotărârii penale atunci când s-a pus în executare o hotărâre care nu era definitivă, când executarea este îndreptată împotriva altei persoane decât cea prevăzută în hotărârea de condamnare, când apare vreo nelămurire cu privire la hotărârea care se execută sau vreo împiedicare la executare sau atunci când se invocă amnistia, prescripția, grațierea sau altă cauză de stingere sau micșorare a pedepsei.

Prin aplicarea legii penale mai favorabile nu se readuc în discuție criteriile de stabilire și individualizare a sancțiunii, ci se înlătură de la executare partea din sancțiune care depășește maximul special prevăzut de legea nouă cu scopul de a asigura respectarea principiului legalității pedepsei în raport cu dispoziția legală în vigoare. Practic, comparația are loc doar între cuantumul pedepsei aplicate și maximul prevăzut de legea nouă. Rețineți că reducerea are loc doar atunci când cuantumul pedepsei aplicate este superior maximului prevăzut de legea nouă.

Noutățile legislative stabilesc că legea penală mai favorabilă intervine în intervalul dintre rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare și executarea completă a pedepsei închisorii, iar persoana se află în executarea pedepsei închisorii. Persoana liberată condiționat se află în acest interval,  pentru că liberarea condiționată este un mijloc de individualizare a pedepsei ce constă în punerea în libertate a condamnatului din locul de deținere anterior executării în tot a pedepsei, sub condiția ca până la împlinirea acesteia să nu mai săvârșească infracțiuni.

ÎCCJ apreciază că se aplică legea penală mai favorabilă și față de cel liberat condiționat cu privire la care instanța dispune revocarea liberării condiționate și executarea restului de pedeapsă, pentru că ne aflăm între rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare și executarea completă a pedepsei închisorii.

Știrile juridice arată că momentul intervenirii legii penale mai favorabile, ca moment ulterior rămânerii definitive a hotărârii de condamnare, se raportează la hotărârea definitivă inițială de condamnare, nu la noua hotărâre definitivă de condamnare care nu a analizat aplicarea  legii penale mai favorabile.

În concluzie, ÎCCJ admite sesizarea și stabilește că legea penală mai favorabilă se aplică atunci când a intervenit după liberarea condiționată a celui condamnat, iar ulterior s-a dispus executarea restului de pedeapsă printr-o nouă hotărâre definitivă de condamnare, prin care instanța nu s-a pronunțat cu privire la aplicarea legii penale mai favorabile după judecarea definitivă a cauzei.