LEGEA nr. 360/2023 privind sistemul public de pensii

Art. 1. – Dreptul la asigurări sociale este garantat de stat şi se exercită, în condiţiile prezentei legi, prin sistemul public de pensii şi alte drepturi de asigurări sociale, denumit în continuare sistemul public de pensii.

Art. 2. – Sistemul public de pensii se organizează şi funcţionează având ca principii de bază:

a) principiul unicităţii, potrivit căruia statul organizează şi garantează sistemul public de pensii bazat pe aceleaşi norme de drept, pentru toţi asiguraţii sistemului;
b) principiul obligativităţii, potrivit căruia persoanele fizice şi juridice au, conform legii, obligaţia de a participa la sistemul public de pensii, drepturile de asigurări sociale exercitându-se corelativ cu îndeplinirea obligaţiilor;
c) principiul contributivităţii, potrivit căruia fondurile de asigurări sociale se constituie pe baza contribuţiilor datorate de persoanele fizice şi juridice, care contribuie la sistemul public de pensii, drepturile de asigurări sociale cuvenindu-se în temeiul contribuţiilor de asigurări sociale plătite;
d) principiul egalităţii, potrivit căruia asiguraţii care au realizat cel puţin stagiul minim de cotizare în sistemul public de pensii, beneficiază de tratament nediscriminatoriu, în ceea ce priveşte drepturile şi obligaţiile prevăzute de lege;
e) principiul repartiţiei, potrivit căruia fondurile de asigurări sociale se redistribuie pentru plata obligaţiilor ce revin sistemului public de pensii, conform legii;
f) principiul solidarităţii sociale, potrivit căruia asiguraţii/ beneficiarii sistemului public de pensii îşi asumă reciproc obligaţii şi beneficiază de drepturi pentru prevenirea, limitarea sau înlăturarea riscurilor asigurate prevăzute de lege;
g) principiul autonomiei, bazat pe administrarea de sine stătătoare a sistemului public de pensii, conform legii;
h) principiul imprescriptibilităţii, potrivit căruia dreptul la pensie nu se prescrie;
i) principiul incesibilităţii, potrivit căruia dreptul la pensie nu poate fi cedat, total sau parţial;
j) principiul stabilităţii asigurării la sistemul public de pensii, potrivit căruia pentru stagiul de cotizare contributiv realizat pentru o perioadă mai mare de 25 de ani se acordă un număr suplimentar de puncte.

Art. 3. – În înţelesul prezentei legi, termenii şi expresiile de mai jos au următoarele semnificaţii:

a) asigurat – persoana fizică pentru care angajatorul sau entitatea asimilată angajatorului este obligat/ă să reţină şi să plătească contribuţia de asigurări sociale, persoana fizică ce realizează venituri din salarii şi asimilate salariilor care datorează contribuţia de asigurări sociale şi care are obligaţia de a depune declaraţia nominală de asigurare, persoana fizică ce realizează venituri din activităţi independente sau drepturi de proprietate intelectuală şi care, pe baza declaraţiei individuale de asigurare, datorează contribuţia de asigurări sociale, potrivit prevederilor Legii nr. 227/2015 privind Codul fiscal, cu modificările şi completările ulterioare, denumit în continuare Codul fiscal, precum şi persoana fizică ce achită contribuţia de asigurări sociale pe baza contractului de asigurare socială, potrivit prezentei legi;
b) contract de asigurare socială – contractul încheiat, voluntar, între persoane fizice şi casele teritoriale de pensii în scopul asigurării în sistemul public de pensii în vederea obţinerii pensiei pentru limită de vârstă, fie pentru completarea stagiului de cotizare, fie în vederea completării venitului asigurat utilizat la calculul acestei categorii de pensie;
c) contribuabil – persoana fizică sau juridică ce plăteşte contribuţii de asigurări sociale sistemului public de pensii, conform prezentei legi;
d) declaraţie individuală de asigurare – declaraţia fiscală pe baza căreia se realizează declararea veniturilor care reprezintă baza de calcul al contribuţiei de asigurări sociale în cazul persoanelor care realizează venituri din activităţi independente sau din drepturi de proprietate intelectuală, pentru care există obligaţia depunerii acesteia potrivit Codului fiscal şi care constituie documentul pe baza căruia se stabilesc, în sistemul public de pensii, stagiul de cotizare, punctajul lunar şi cel anual, precum şi numărul total de puncte realizat;
e) declaraţie nominală de asigurare – declaraţia fiscală pe baza căreia se realizează declararea veniturilor care reprezintă baza lunară de calcul al contribuţiei de asigurări sociale în cazul persoanelor care realizează venituri din salarii şi asimilate salariilor, precum şi în cazul persoanelor care realizează venituri din drepturi de proprietate intelectuală sau venituri din activităţi independente, altele decât cele prevăzute la lit. d), care constituie documentul pe baza căruia se stabilesc, în sistemul public de pensii, stagiul de cotizare, punctajul lunar şi cel anual, precum şi numărul total de puncte realizat;
f) locuri de muncă în condiţii deosebite – locurile de muncă unde gradul de expunere la factorii de risc profesional sau la condiţiile specifice unor categorii de servicii publice, pe toată durata timpului normal de muncă, poate conduce în timp la îmbolnăviri profesionale, la comportamente riscante în activitate, cu consecinţe asupra securităţii şi sănătăţii în muncă a asiguraţilor;
g) locuri de muncă în condiţii speciale – locurile de muncă unde gradul de expunere la factorii de risc profesional sau la condiţiile specifice unor categorii de servicii publice, pe durata a cel puţin 50% din timpul normal de muncă, poate conduce în timp la îmbolnăviri profesionale, la comportamente riscante în activitate, cu consecinţe grave asupra securităţii şi sănătăţii în muncă a asiguraţilor;
h) număr total de puncte realizat – suma punctajelor anuale aferente perioadelor de stagiu de cotizare realizat, perioadelor asimilate, perioadelor necontributive, stagiului potenţial şi a numărului de puncte de stabilitate;
i) perioade asimilate – perioadele pentru care nu s-au datorat sau nu s-au plătit contribuţii de asigurări sociale considerate prin prezenta lege echivalente stagiului de cotizare în sistemul public de pensii şi care se valorifică la stabilirea prestaţiilor de asigurări sociale în condiţiile prezentei legi, dacă persoana a fost asigurată în sistemul public;
j) pensionar – persoana care beneficiază de una din categoriile de pensii prevăzute de prezenta lege;
k) perioade necontributive – perioadele recunoscute ca vechime în muncă sau, după caz, ca stagiu de cotizare în baza unor acte normative specifice care vizează anumite categorii de persoane, pentru care nu există obligaţia plăţii contribuţiilor de asigurări sociale, dacă persoana a fost asigurată în sistemul public;
l) puncte de stabilitate – puncte suplimentare acordate persoanelor care au realizat stagiu de cotizare contributiv pentru o perioadă mai mare de 25 de ani;
m) punctaj lunar – numărul de puncte realizat de asigurat într-o lună, calculat prin raportarea câştigului brut lunar sau, după caz, a venitului lunar asigurat, care a constituit baza de calcul al contribuţiei de asigurări sociale, la câştigul salarial mediu brut utilizat la fundamentarea bugetului asigurărilor sociale de stat;
n) punctaj anual – numărul de puncte realizat de asigurat pe parcursul unui an calendaristic, obţinut prin împărţirea la 12 a sumei punctajelor lunare;
o) riscuri asigurate – evenimentele care, la producerea efectelor lor, obligă sistemul public de pensii să acorde asiguraţilor pensii şi alte prestaţii de asigurări sociale, cu respectarea prevederilor prezentei legi;
p) sisteme proprii de asigurări sociale neintegrate sistemului public de pensii – sistemele de pensii ale căror organizare şi funcţionare sunt reglementate de alte acte normative;
q) stagiu de cotizare – perioada de timp constituită din stagiul de cotizare contributiv, precum şi perioadele asimilate şi perioadele necontributive recunoscute ca stagii de cotizare, conform legii;
r) stagiu de cotizare contributiv – perioada de timp pentru care s-au datorat contribuţii de asigurări sociale la sistemul public de pensii, precum şi cea pentru care asiguraţii cu contract de asigurare socială au datorat şi plătit contribuţii de asigurări sociale la sistemul public de pensii;
s) stagiu complet de cotizare contributiv – perioada de timp prevăzută de prezenta lege în care asiguraţii au realizat stagiu de cotizare contributiv pentru a beneficia de reducerea vârstei standard de pensionare în vederea obţinerii pensiei pentru limită de vârstă sau, după caz, a pensiei anticipate;
ş) stagiu minim de cotizare contributiv – perioada minimă de timp prevăzută de prezenta lege în care asiguraţii au realizat stagiu de cotizare contributiv pentru a beneficia de pensie pentru limită de vârstă;
t) stagiu potenţial – perioada de timp prevăzută de prezenta lege, considerată stagiu de cotizare şi luată în considerare la calculul pensiei de invaliditate, ca o creditare pentru stagiul de cotizare nerealizat din cauza afecţiunilor invalidante;
ţ) vârstă standard de pensionare – vârsta stabilită de prezenta lege, pentru bărbaţi şi femei, în raport cu anul şi luna naşterii, prevăzută în anexa nr. 5, de la care aceştia pot obţine pensie pentru limită de vârstă, în condiţiile legii, precum şi vârsta din care operează reducerile prevăzute de lege;
u) prestaţii de asigurări sociale – veniturile de înlocuire acordate, la intervenirea riscurilor asigurate, sub formă de pensii, tratament balnear şi ajutor de deces, pentru pierderea totală ori parţială a veniturilor asigurate.

Art. 4. – (1) Administrarea sistemului public de pensii se realizează prin Casa Naţională de Pensii Publice, denumită în continuare CNPP, care funcţionează şi îndeplineşte atribuţii potrivit prezentei legi.
(2) În subordinea CNPP funcţionează case judeţene de pensii, în fiecare municipiu – reşedinţă de judeţ, precum şi Casa de Pensii a Municipiului Bucureşti, denumite în continuare case teritoriale de pensii.
(3) CNPP poate înfiinţa, desfiinţa sau reorganiza case locale de pensii, care funcţionează sub conducerea şi controlul casei teritoriale de pensii, în funcţie de numărul şi structura asiguraţilor şi beneficiarilor.

Art. 5. – (1) Asiguraţii sistemului public de pensii pot fi cetăţeni români, cetăţeni ai altor state sau apatrizi, pe perioada în care au, conform legii, domiciliul sau reşedinţa în România.
(2) Pot fi asiguraţi ai sistemului public de pensii şi cetăţenii români, cetăţenii altor state şi apatrizii care nu au domiciliul sau reşedinţa în România, în condiţiile prevăzute de instrumentele juridice internaţionale la care România este parte.
(3) În aplicarea instrumentelor juridice internaţionale la care România este parte, prin derogare de la dispoziţiile Legii nr. 287/2009 privind Codul civil, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, în materia dreptului internaţional privat, la stabilirea obligaţiilor sau la acordarea beneficiilor ce le revin asiguraţilor şi beneficiarilor sistemului public de pensii care au locul de şedere permanentă pe teritoriul altui stat, dar care deţin şi documente valabile care atestă domiciliul în România, va prevala criteriul locului de şedere obişnuită, sub rezerva dispoziţiilor contrare prevăzute în respectivele instrumente juridice.
(4) Asiguraţii au obligaţia de a plăti contribuţii de asigurări sociale conform Legii nr. 227/2015, cu modificările şi completările ulterioare, sau, după caz, conform prezentei legi şi au dreptul să beneficieze de prestaţii de asigurări sociale, conform prezentei legi.

Art. 6. – (1) În sistemul public de pensii sunt asigurate obligatoriu, prin efectul legii, următoarele persoane:

a) persoanele care desfăşoară activităţi pe bază de contract individual de muncă;
b) funcţionarii publici;
c) alte persoane care realizează venituri asimilate salariilor pentru care se datorează contribuţie de asigurări sociale, potrivit Codului fiscal;
d) persoanele care îşi desfăşoară activitatea în funcţii elective sau care sunt numite în cadrul autorităţii executive, legislative ori judecătoreşti, pe durata mandatului, precum şi membrii cooperatori dintr-o organizaţie a cooperaţiei meşteşugăreşti, ale căror drepturi şi obligaţii sunt asimilate, în condiţiile prezentei legi, cu cele ale persoanelor prevăzute la lit. a) – c);
e) persoanele care beneficiază de drepturi băneşti lunare ce se asigură din bugetul asigurărilor pentru şomaj, în condiţiile legii, denumite în continuare şomeri;
f) persoanele care realizează venituri din activităţi independente şi/sau din drepturi de proprietate intelectuală, pentru care se datorează contribuţie de asigurări sociale, potrivit Codului fiscal;
g) persoanele care desfăşoară activitate în calitate de prestator casnic, potrivit Legii nr. 111/2022 privind reglementarea activităţii prestatorului casnic, care datorează contribuţia de asigurări sociale.

(2) Orice persoană se poate asigura în sistemul public de pensii în baza unui contract de asigurare socială, în vederea obţinerii pensiei pentru limită de vârstă sau, după caz, în vederea completării venitului asigurat utilizat la calculul acestei categorii de pensie.
(3) Prin excepţie de la alin. (2), persoanele care nu au calitatea de pensionari pot încheia contract de asigurare socială şi pentru perioade de cel mult 6 ani anteriori lunii încheierii contractului, în care persoana nu a realizat stagiu de cotizare în sistemul public de pensii sau stagiu asimilat stagiului de cotizare în sistemul public de pensii sau într-un sistem de asigurări sociale neintegrat acestuia, în ţară, în statele membre ale Uniunii Europene sau în alte state cu care România aplică instrumente juridice internaţionale în domeniul securităţii sociale.
(4) Perioadele de timp pentru care se poate încheia contractul de asigurare socială şi efectua plata contribuţiei de asigurări sociale, în cazul contractului de asigurare socială prevăzut la alin. (3), sunt cele cuprinse între data împlinirii vârstei de 18 ani şi data împlinirii vârstei standard de pensionare.
(5) Perioada pentru care se încheie contractul de asigurare socială prevăzut la alin. (3) constituie stagiu de cotizare şi se valorifică pentru obţinerea pensiei pentru limită de vârstă.
(6) În baza alin. (3) se pot încheia mai multe contracte de asigurare socială cu condiţia ca perioadele de asigurare înscrise în acestea, cumulate, să nu depăşească 6 ani.

Art. 7. – (1) Persoanele juridice sau fizice la care îşi desfăşoară activitatea asiguraţii prevăzuţi la art. 6 alin. (1) lit. a) – d), denumite în continuare angajatori sau entităţi asimilate angajatorului, potrivit Codului fiscal, instituţiile care efectuează plata drepturilor de şomaj pentru şomerii prevăzuţi la art. 6 alin. (1) lit. e), persoanele juridice sau fizice plătitoare de venituri persoanelor prevăzute la art. 6 alin. (1) lit. f), altele decât cele care depun declaraţie individuală de asigurare, instituţiile care gestionează activitatea prestatorilor casnici prevăzuţi la art. 6 alin. (1) lit. g) sunt obligate să întocmească şi să depună, la organul fiscal central, declaraţia nominală de asigurare. De asemenea, sunt obligate să întocmească şi să depună, la organul fiscal central, declaraţia nominală de asigurare şi persoanele fizice prevăzute la art. 6 alin. (1) lit. a) – c), care au această obligaţie potrivit Codului fiscal.
(2) În situaţia în care se constată erori în cuprinsul declaraţiilor prevăzute la alin. (1), indiferent de cauzele producerii acestora, şi/sau modificări ale datelor pe baza cărora se stabilesc stagiul de cotizare, punctajul lunar, punctajul anual şi numărul total de puncte ale asiguratului, persoanele juridice sau fizice prevăzute la alin. (1), instituţiile care efectuează plata drepturilor de şomaj, precum şi instituţiile care gestionează activitatea prestatorilor casnici sunt obligate să întocmească şi să depună, conform reglementărilor fiscale, o declaraţie rectificativă a declaraţiei nominale de asigurare.
(3) Termenele şi modalităţile de depunere a declaraţiilor prevăzute la alin. (1) şi (2) sunt prevăzute de Codul fiscal şi de Legea nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscală, cu modificările şi completările ulterioare, după caz.

Art. 8. – (1) Pentru perioadele de după 31 martie 2001, informaţiile preluate din declaraţia privind evidenţa nominală a asiguraţilor şi a obligaţiilor de plată către bugetul asigurărilor sociale de stat, prevăzută de Legea nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii şi alte drepturi de asigurări sociale, cu modificările şi completările ulterioare, din declaraţiile nominale de asigurare, precum şi din contractul de asigurare socială ori din declaraţia individuală de asigurare constituie elementele pe baza cărora se stabilesc stagiul de cotizare în sistemul public de pensii, punctajul lunar şi punctajul anual pentru asiguraţii sistemului public de pensii.
(2) În situaţiile în care, pentru perioadele prevăzute la alin. (1), existenţa raporturilor de muncă sau de serviciu nu poate fi dovedită prin declaraţia nominală de asigurare, în vederea stabilirii stagiului de cotizare, a punctajului lunar şi a punctajului anual pot fi valorificate şi alte acte doveditoare, întocmite în condiţiile legii.
(3) În situaţiile în care, pentru perioadele prevăzute la alin. (1), se constată erori în cuprinsul declaraţiei privind evidenţa nominală a asiguraţilor şi a obligaţiilor de plată către bugetul asigurărilor sociale de stat, prevăzută de Legea nr. 19/2000, cu modificările şi completările ulterioare, şi/sau al declaraţiei nominale de asigurare, indiferent de cauzele producerii acestora, iar angajatorii sau entităţile asimilate angajatorilor, precum şi persoanele juridice sau fizice plătitoare de venituri persoanelor prevăzute la art. 6 alin. (1) lit. f), altele decât cele care depun declaraţie individuală de asigurare, se află în imposibilitatea de a întocmi şi depune declaraţie rectificativă potrivit art. 7 alin. (2), în vederea stabilirii stagiului de cotizare, a punctajului lunar şi a punctajului anual pot fi valorificate informaţiile din alte acte doveditoare, întocmite potrivit legii.
(4) Obligaţia prezentării actelor doveditoare prevăzute la alin. (2) şi (3) revine persoanei în cauză ori reprezentantului legal al acesteia.

Art. 9. – (1) Persoanele prevăzute la art. 6 alin. (1) lit. f) sunt asigurate în sistemul public de pensii pe baza declaraţiei individuale de asigurare sau, după caz, pe baza declaraţiei nominale de asigurare, înregistrată la organul fiscal competent.
(2) Termenele şi modalităţile de depunere a declaraţiilor prevăzute la alin. (1) sunt prevăzute de Codul fiscal.

Art. 10. – (1) Contractul de asigurare socială prevăzut la art. 6 alin. (2) şi (3) se încheie între persoana interesată sau, după caz, reprezentantul legal ori mandatarul acesteia, desemnat prin procură specială, şi casa teritorială de pensii competentă în funcţie de domiciliul sau reşedinţa persoanei sau, după caz, a reprezentantului legal ori mandatarului acesteia.
(2) Contractul de asigurare socială se încheie în formă scrisă şi produce efecte de la data înregistrării acestuia la casa teritorială de pensii.
(3) La încheierea contractului de asigurare socială prevăzut la art. 6 alin. (3), solicitantul completează o declaraţie, conform modelului prevăzut în anexa nr. 12, din care să reiasă că, în perioada înscrisă în contractul de asigurare socială pentru care se solicită asigurarea, îndeplineşte următoarele condiţii cumulative:

a) nu a avut calitatea de asigurat în sistemul public de pensii sau în alte sisteme neintegrate acestuia;
b) nu a avut obligaţia asigurării în sistemul public de pensii;
c) la data încheierii contractului de asigurare socială nu are calitatea de pensionar.

Art. 11. – (1) Venitul lunar asigurat înscris în contractul de asigurare socială poate fi modificat, din iniţiativa asiguratului, prin încheierea unui act adiţional la contractul de asigurare socială, conform modelului prevăzut în anexa nr. 13.
(2) Venitul lunar asigurat înscris în contractul de asigurare socială prevăzut la art. 6 alin. (2), în baza căruia se calculează contribuţia de asigurări sociale, se modifică, din iniţiativa asigurătorului, respectiv a casei teritoriale de pensii, prin notificarea scrisă a asiguratului, ori de câte ori venitul lunar asigurat este mai mic decât cel prevăzut la art. 33 alin. (1).

Art. 12. – (1) În sistemul public de pensii, evidenţa drepturilor şi obligaţiilor de asigurări sociale se realizează pe baza codului numeric personal al asiguratului sau, după caz, pe baza codului de identificare atribuit de către CNPP.
(2) Datele cu caracter personal actualizate pentru cetăţenii români, cetăţenii Uniunii Europene, ai statelor membre ale Spaţiului Economic European, ai Confederaţiei Elveţiene şi pentru străinii care au înregistrată rezidenţa/şederea în România, pentru care CNPP întocmeşte documentaţii de plată şi/sau efectuează plata unor prestaţii de asigurări sociale, sunt furnizate acesteia gratuit de către Ministerul Afacerilor Interne, prin Direcţia Generală pentru Evidenţa Persoanelor sau Inspectoratul General pentru Imigrări, după caz.
(3) Datele prevăzute la alin. (2) sunt furnizate gratuit, la cererea CNPP, şi de către oricare altă autoritate/instituţie publică sau altă entitate care, potrivit legii, deţine astfel de informaţii, cu respectarea Regulamentului (UE) 2016/679 al Parlamentului European şi al Consiliului din 27 aprilie 2016 privind protecţia persoanelor fizice în ceea ce priveşte prelucrarea datelor cu caracter personal şi privind libera circulaţie a acestor date şi de abrogare a Directivei 95/46/CE (Regulamentul general privind protecţia datelor).
(4) În vederea realizării atribuţiilor privind evidenţa drepturilor şi obligaţiilor de asigurări sociale, CNPP poate încheia protocoale în aplicarea prevederilor alin. (3) în scopul efectuării de schimburi de date, cu respectarea Regulamentului (UE) 2016/679 al Parlamentului European şi al Consiliului din 27 aprilie 2016.
(5) Măsurile organizatorice şi tehnice pentru asigurarea dreptului la protecţia datelor, precum şi termenele de transmitere a informaţiilor prevăzute la alin. (2) se stabilesc prin protocol încheiat între CNPP şi Ministerul Afacerilor Interne, prin Direcţia Generală pentru Evidenţa Persoanelor şi Inspectoratul General pentru Imigrări, cu respectarea Regulamentului (UE) 2016/679 al Parlamentului European şi al Consiliului din 27 aprilie 2016.
(6) În vederea realizării atribuţiilor privind evidenţa drepturilor şi obligaţiilor de asigurări sociale, între CNPP şi casele de pensii sectoriale, definite potrivit Legii nr. 223/2015 privind pensiile militare de stat, cu modificările şi completările ulterioare, se pot încheia protocoale, în scopul efectuării de schimburi de date.

Art. 13. – Constituie stagiu de cotizare în sistemul public de pensii:

a) perioadele de vechime în muncă realizate până la data de 1 aprilie 2001, pentru care s-a datorat sau, după caz, s-a datorat şi plătit contribuţie de asigurări sociale;
b) perioadele necontributive care au constituit vechime în muncă în baza legislaţiei în vigoare până la data de 1 aprilie 2001 sau, după caz, stagiul de cotizare conform legislaţiei ulterioare acestei date;
c) timpul util la pensie realizat de agricultori şi durata de asigurare, în condiţiile reglementate de Legea nr. 80/1992 privind pensiile şi alte drepturi de asigurări sociale ale agricultorilor, republicată, cu modificările şi completările ulterioare;
d) perioada ulterioară datei de 1 aprilie 2001, în care persoanele au fost asigurate, conform legii, în sistemul public de pensii.

Art. 14. – (1) În sistemul public de pensii sunt considerate perioade asimilate acele perioade în care asiguratul:

a) a urmat cursurile de zi sau, după caz, cu frecvenţă ale învăţământului universitar, organizat potrivit legii, pe durata normală a studiilor respective ori a unui ciclu de studii universitare, de formare iniţială, cu condiţia absolvirii acestora/acestuia cu diplomă, diplomă de licenţă, diplomă de master sau diploma de doctor, după caz;
b) a satisfăcut serviciul militar ca militar în termen sau militar cu termen redus, a fost concentrat, mobilizat sau în prizonierat;
c) a beneficiat în perioada 1 aprilie 2001 – 1 ianuarie 2006 de indemnizaţii de asigurări sociale, acordate potrivit legii;
d) a beneficiat, începând cu data de 1 ianuarie 2005, de concediu pentru incapacitate temporară de muncă cauzată de accident de muncă şi boli profesionale;
e) a beneficiat, începând cu data de 1 ianuarie 2006, de concediu pentru creşterea copilului în vârstă de până la 2 ani sau, în cazul copilului cu handicap, de până la 3 ani, respectiv 7 ani.

(2) Asiguraţii care au absolvit mai multe instituţii de învăţământ superior sau, după caz, mai multe cicluri de studii universitare de acelaşi nivel conform prevederilor alin. (1) lit. a) beneficiază de asimilarea, ca stagiu de cotizare, a unei singure perioade de studii de acelaşi nivel, la alegere.
(3) Perioadele prevăzute la alin. (1) se valorifică numai în situaţia în care aceste perioade nu se suprapun cu stagii de cotizare realizate în condiţiile prezentei legi.
(4) Perioadele asimilate prevăzute la alin. (1) se valorifică pentru obţinerea unei categorii de pensie în condiţiile prevăzute de prezenta lege.

Art. 15. – (1) Pentru perioadele care reprezintă, conform legii, stagiu de cotizare realizat în locurile de muncă în condiţii deosebite sau în condiţii speciale se acordă perioade suplimentare, care constituie stagiu de cotizare în condiţii normale, după cum urmează:

a) 4 luni pentru fiecare an lucrat în locuri de muncă în condiţii deosebite;
b) 6 luni pentru fiecare an lucrat în locuri de muncă în condiţii speciale.

(2) Constituie stagiu de cotizare în condiţii normale de muncă şi perioadele suplimentare la vechimea în muncă acordată în baza legislaţiei anterioare datei de 1 aprilie 2001 pentru perioadele realizate în grupa I şi/sau a II – a de muncă.
(3) Constituie stagiu de cotizare în condiţii normale de muncă şi perioada suplimentară acordată pentru perioadele de stagiu de cotizare realizate în condiţii deosebite şi/sau speciale de muncă după data de 1 aprilie 2001.

Art. 16. – (1) Constituie stagiu de cotizare perioadele de timp pentru care asiguraţii datorează şi/sau plătesc contribuţii de asigurări sociale în sistemul public de pensii din România, precum şi în alte ţări, în condiţiile stabilite prin instrumente juridice internaţionale la care România este parte.
(2) La stabilirea prestaţiilor de asigurări sociale se iau în considerare stagiile de cotizare realizate în sistemul public de pensii din România, precum şi perioadele de asigurare realizate sau recunoscute conform legislaţiei altor ţări, în condiţiile reglementate prin instrumente juridice internaţionale la care România este parte.
(3) La deschiderea drepturilor de pensie pentru limită de vârstă se valorifică şi perioadele de încadrare în muncă realizate de asiguraţi în cadrul unei organizaţii internaţionale cu sediul pe teritoriul unui stat membru al Uniunii Europene, Spaţiului Economic European, Elveţiei sau pe teritoriul Regatului Unit al Marii Britanii şi Irlandei de Nord, în măsura în care perioadele de încadrare în muncă sunt confirmate de organizaţia internaţională.
(4) În sistemul public de pensii, obligaţiile şi prestaţiile de asigurări sociale se achită în moneda naţională.
(5) În cazul drepturilor salariale sau veniturilor asigurate stabilite în moneda altor ţări, pe teritoriul României contribuţiile se plătesc în lei la cursul de schimb valutar comunicat de Banca Naţională a României valabil în data plăţii acestor drepturi.

TITLUL II
Bugetul asigurărilor sociale de stat

Art. 17. – Bugetul asigurărilor sociale de stat cuprinde veniturile şi cheltuielile sistemului public de pensii.

Art. 18. – (1) CNPP înaintează anual Ministerului Muncii şi Solidarităţii Sociale propunerile pentru elaborarea proiectului legii bugetului asigurărilor sociale de stat pentru partea de cheltuieli.
(2) În situaţia în care legea bugetului asigurărilor sociale de stat nu a fost adoptată cu cel puţin 3 zile înainte de expirarea exerciţiului bugetar, se aplică în continuare prevederile bugetului asigurărilor sociale de stat pe anul precedent.
(3) CNPP are calitatea de creditor bugetar numai pentru veniturile bugetare pe care le administrează, reprezentând contribuţii de asigurări sociale datorate de persoanele fizice asigurate pe bază de contract de asigurare socială, precum şi alte venituri ale bugetului asigurărilor sociale de stat, conform legii.
(4) CNPP şi unităţile din subordinea acesteia efectuează cheltuieli în limita aprobată prin buget şi a creditelor bugetare deschise, în condiţiile legii.

Art. 19. – Veniturile bugetului asigurărilor sociale de stat provin din:

a) contribuţii de asigurări sociale, dobânzi şi penalităţi de întârziere, precum şi din alte venituri, potrivit legii;
b) sume alocate de la bugetul de stat pentru echilibrarea bugetului asigurărilor sociale de stat, care se aprobă prin legile bugetare anuale.

Art. 20. – (1) Cheltuielile bugetului asigurărilor sociale de stat acoperă contravaloarea prestaţiilor de asigurări sociale din sistemul public de pensii, cheltuielile privind organizarea şi funcţionarea sistemului public de pensii, finanţarea unor investiţii proprii, alte cheltuieli prevăzute de lege.
(2) Din veniturile bugetului asigurărilor sociale de stat se prelevă anual până la 3% pentru constituirea unui fond de rezervă.
(3) Fondul de rezervă cumulat nu poate depăşi nivelul cheltuielilor prevăzute pentru anul bugetar respectiv.
(4) Fondul de rezervă se utilizează pentru acoperirea prestaţiilor de asigurări sociale în situaţii temeinic motivate sau a altor cheltuieli ale sistemului public de pensii, aprobate prin legea bugetului asigurărilor sociale de stat.
(5) Fondul de rezervă se constituie în anii în care bugetul asigurărilor sociale de stat nu primeşte sume pentru echilibrare, potrivit art. 19 lit. b), şi numai după acoperirea deficitelor din anii precedenţi ale bugetului asigurărilor sociale de stat.

Art. 21. – (1) În condiţiile Regulamentului (UE) 2016/679 al Parlamentului European şi al Consiliului din 27 aprilie 2016, pentru asiguraţii sistemului public de pensii, cu excepţia acelora care au încheiat contracte de asigurare socială, Agenţia Naţională de Administrare Fiscală, denumită în continuare ANAF, are obligaţia de a transmite CNPP informaţiile necesare stabilirii, în sistemul public de pensii, a stagiului de cotizare realizat şi a punctajului lunar, în vederea acordării prestaţiilor de asigurări sociale prevăzute de prezenta lege.
(2) Procedura de transmitere a informaţiilor prevăzute la alin. (1), precum şi alte elemente necesare se stabilesc prin protocol încheiat între ANAF şi CNPP.
(3) Instituţiile prevăzute la alin. (1) îşi acordă reciproc şi gratuit accesul la informaţiile referitoare la declararea contribuţiilor de asigurări sociale din bazele de date pe care le au în administrare.
(4) Anual, după depunerea declaraţiilor fiscale, ANAF transmite CNPP datele privind veniturile realizate de persoanele fizice, altele decât cele care realizează venituri din salarii sau asimilate salariilor.

Art. 22. – (1) Excedentul anual al bugetului asigurărilor sociale de stat poate fi utilizat în anul următor, potrivit destinaţiilor aprobate prin lege, după regularizarea cu bugetul de stat, în limita sumelor primite de acesta, potrivit prevederilor art. 19 lit. b).
(2) Eventualul deficit curent al bugetului asigurărilor sociale de stat se acoperă din fondul de rezervă.
(3) Deficitul din anii precedenţi şi din anul curent al bugetului asigurărilor sociale de stat rămas după utilizarea fondului de rezervă se finanţează din disponibilităţile contului curent general al Trezoreriei Statului.

Art. 23. – Disponibilităţile băneşti ale bugetului asigurărilor sociale de stat sunt purtătoare de dobânzi, nivelul dobânzilor stabilindu-se prin convenţii încheiate de CNPP cu Trezoreria Statului.

Art. 24. – În mod excepţional, în situaţii motivate, pentru acoperirea deficitului bugetului asigurărilor sociale de stat, după epuizarea fondului de rezervă, veniturile bugetului asigurărilor sociale de stat se completează cu sume care se alocă de la bugetul de stat.

TITLUL III
Contribuţia de asigurări sociale

Art. 25. – (1) Contribuabilii sistemului public de pensii sunt cei care datorează contribuţii de asigurări sociale şi sunt prevăzuţi, în mod expres, de Codul fiscal, respectiv:

a) persoanele fizice care realizează venituri din salarii şi asimilate salariilor, cele care realizează venituri ca urmare a desfăşurării unor activităţi independente, precum şi cele care realizează venituri din drepturi de proprietate intelectuală;
b) persoanele juridice şi fizice care au calitatea de angajatori, precum şi entităţile asimilate angajatorilor, potrivit Codului fiscal, instituţiile care efectuează plata drepturilor de şomaj pentru şomerii prevăzuţi la art. 6 alin. (1) lit. e), persoanele juridice sau fizice plătitoare de venituri persoanelor prevăzute la art. 6 alin. (1) lit. f), altele decât cele care depun declaraţie individuală de asigurare.

(2) Sunt contribuabili ai sistemului public de pensii persoanele care desfăşoară activitate în calitate de prestator şi care datorează contribuţia de asigurări sociale.
(3) Sunt contribuabili ai sistemului public de pensii şi persoanele fizice care sunt asigurate, conform prezentei legi, pe baza contractului de asigurare socială.
(4) Cotele de contribuţii de asigurări sociale sunt prevăzute în Codul fiscal.

Art. 26. – Condiţiile de muncă în care se desfăşoară activitatea asiguraţilor din sistemul public de pensii pot fi normale, deosebite şi speciale.

Art. 27. – (1) Sunt locuri de muncă în condiţii deosebite locurile de muncă stabilite cu respectarea criteriilor şi metodologiei prevăzute de legislaţia în vigoare la data încadrării acestora.
(2) Locurile de muncă pentru care s-au obţinut avize de încadrare în condiţii deosebite şi a căror valabilitate a fost prelungită potrivit legislaţiei anterioare datei intrării în vigoare a prezentei legi sunt considerate locuri de muncă în condiţii deosebite, potrivit legii, până la normalizarea de către angajator a condiţiilor de muncă, dar nu mai târziu de 1 ianuarie 2035.
(3) Beneficiază de încadrarea în locurile de muncă în condiţii deosebite persoanele care îşi desfăşoară activitatea în serviciile de anatomie patologică şi prosecturi ale spitalelor, cele care desfăşoară activitatea de anatomie patologică şi prosectură în instituţiile de medicină legală, personalul disciplinelor universitare de anatomie, de histologie, de anatomie patologică şi al catedrei de biologie celulară.
(4) Beneficiază de încadrarea în locurile de muncă în condiţii deosebite de muncă şi categoriile de personal prevăzute în anexa la Hotărârea Guvernului nr. 581/2001 privind criteriile de încadrare a personalului navigant din aviaţia civilă în condiţii speciale de muncă în situaţia în care au realizat minimum 50% din baremul de ore de zbor/salturi, respectiv starturi prevăzut de acest act normativ.
(5) Constituie stagiu de cotizare realizat în condiţii deosebite de muncă şi perioadele în care asiguratul care îşi desfăşoară activitatea în condiţii deosebite de muncă se află în concediu pentru incapacitate temporară de muncă şi/sau în concediu de odihnă, dacă cel puţin în ziua premergătoare concediului a lucrat în locuri de muncă încadrate în astfel de condiţii de muncă şi pentru care angajatorii datorează contribuţia de asigurări sociale.
(6) Locurile de muncă prevăzute la alin. (3) şi (4) se consideră a fi locuri de muncă în condiţii deosebite până la data de 1 ianuarie 2035.

Art. 28. – (1) În sensul prezentei legi, locurile de muncă în condiţii speciale sunt cele din:

a) unităţile miniere, pentru personalul care îşi desfăşoară activitatea în subteran cel puţin 50% din timpul normal de muncă în luna respectivă;
b) activităţile de cercetare, explorare, exploatare sau prelucrare a materiilor prime nucleare din zonele I şi II de expunere la radiaţii;
c) aviaţia civilă, pentru personalul navigant prevăzut în anexa nr. 1;
d) activităţile şi unităţile prevăzute în anexele nr. 2 şi 3;
e) activitatea artistică desfăşurată în profesiile prevăzute în anexa nr. 4;
f) activităţile din industria de armament referitoare la: fabricarea, manipularea, transportul nitroglicerinei, explozivilor, pulberilor negre, pulberilor fără fum, produselor pirotehnice în unităţile de producţie a explozivilor, precum şi fabricarea nitrocelulozelor şi a celuloidului în aceleaşi unităţi de producţie a explozivilor; fabricarea muniţiilor şi a elementelor de muniţii (locurile de muncă în care se execută operaţii cu exploziv de iniţiere, exploziv cu caracteristică de sensibilitate mare, precum şi locurile de muncă în care se execută operaţii cu explozivi aromatici, la care angajaţii vin în contact direct cu aceştia); operaţii de distrugere a muniţiilor încărcate şi a elementelor de muniţii încărcate, a pulberilor, a explozivilor şi a produselor pirotehnice; delaborarea muniţiilor şi a elementelor pirotehnice încărcate cu substanţe explozive sau incendiare;
g) sectorul construcţii nave, pentru personalul care îşi desfăşoară activitatea în următoarele activităţi specifice: control nedistructiv cu radiaţii ionizante, izolare cu vată minerală, galvanizare, sablare/zincare, vopsitorie, sudură, montare/ demontare schele, lăcătuşerie montaj, tubulatură montaj, polizare montaj, mecanică montaj, electrică montaj;
h) activităţile din unităţile de producţie a energiei electrice în termocentralele pe bază de cărbune, incluzând şi unităţile de extracţie a cărbunelui, pentru personalul implicat direct şi nemijlocit în utilizarea procedeelor şi utilajelor specifice producţiei energiei electrice şi extracţiei cărbunelui;
i) sectorul construcţii maşini, pentru personalul care îşi desfăşoară activitatea în următoarele activităţi specifice referitoare la: turnarea pieselor şi lingourilor de oţel, în turnătoriile de oţel; turnarea pieselor de fontă, pieselor din aliaje neferoase şi pieselor cu modele uşor fuzibile, în turnătoriile de fontă, turnătoriile de aliaje neferoase şi turnătoriile de precizie; forjarea pieselor pe ciocane de peste două tone forţă, în secţiile de forjă; turnarea cuzineţilor din aliaje neferoase pe suport de oţel, în turnătoriile de cuzineţi; activitatea desfăşurată de către ingineri, subingineri şi tehnicieni în secţiile de producţie respective;
j) activităţile de producţie din unităţile de producţie ale minelor de minereuri, pentru personalul implicat direct şi nemijlocit în utilizarea procedeelor şi utilajelor specifice extracţiei minereurilor;
k) activităţile de exploatări forestiere, sortare şi transport material lemnos;
l) activităţile care vizează siguranţa circulaţiei feroviare.

(2) Locurile de muncă prevăzute la alin. (1) lit. d), f) – l) se consideră a fi locuri de muncă în condiţii speciale până la data de 1 ianuarie 2035.
(3) Constituie stagiu de cotizare realizat în condiţii speciale de muncă şi perioadele în care asiguratul care îşi desfăşoară activitatea în condiţii speciale de muncă se află în concediu pentru incapacitate temporară de muncă şi/sau în concediu de odihnă, dacă cel puţin în ziua premergătoare concediului a lucrat în locuri de muncă încadrate în astfel de condiţii de muncă şi pentru care angajatorii datorează contribuţia de asigurări sociale.

Art. 29. – Contribuţia de asigurări sociale corespunzătoare contractului de asigurare socială se datorează de la data încheierii acestuia, în cota prevăzută în Codul fiscal pentru persoane fizice.

Art. 30. – (1) Plata contribuţiei de asigurări sociale datorate de asiguraţii prevăzuţi la art. 6 alin. (2) se face lunar de către aceştia sau, în numele lor, de către orice altă persoană, în contul casei teritoriale de pensii la care sunt asiguraţi, în baza contractului de asigurare.
(2) Plata contribuţiei de asigurări sociale, în cazul asiguraţilor prevăzuţi la art. 6 alin. (2), se poate face şi anticipat, pentru perioada de până la sfârşitul anului calendaristic. În aceste situaţii, stagiul de cotizare este corespunzător timpului scurs în interiorul perioadei pentru care s-a efectuat plata.

Art. 31. – (1) Contribuţia de asigurări sociale datorată de persoanele care au încheiat contractul de asigurare socială prevăzut la art. 6 alin. (3) se calculează prin aplicarea asupra bazei lunare de calcul a cotei contribuţiei de asigurări sociale prevăzute de Codul fiscal pentru persoane fizice, în vigoare la data încheierii acestuia.
(2) Contractul de asigurare socială încheiat conform art. 6 alin. (3) încetează la data la care contribuţia de asigurări sociale aferentă perioadei contractuale este achitată în întregime.
(3) Plata contribuţiei de asigurări sociale datorate se efectuează într-o singură tranşă sau eşalonat, în tranşe lunare, în termen de un an de la data încheierii contractului de asigurări sociale.
(4) În situaţia în care la data împlinirii termenului prevăzut la alin. (3), contribuţia de asigurări sociale datorată nu este achitată în întregime, stagiul de cotizare se constituie în funcţie de plata efectuată.

Art. 32. – (1) Baza de calcul al contribuţiei de asigurări sociale, în cazul asiguraţilor sistemului public de pensii, cu excepţia acelora care sunt asiguraţi în baza contractului de asigurare socială, precum şi a persoanelor care desfăşoară activitate în calitate de prestator casnic, este prevăzută de Codul fiscal.
(2) În cazul persoanelor care desfăşoară activitate în calitate de prestator casnic, baza de calcul al contribuţiei de asigurări sociale este prevăzută de Legea nr. 111/2022.
(3) Baza lunară de calcul al contribuţiei de asigurări sociale, în cazul persoanelor juridice şi fizice care au calitatea de angajatori, precum şi al entităţilor asimilate angajatorilor, este prevăzută de Codul fiscal.

Art. 33. – (1) Baza lunară de calcul al contribuţiei de asigurări sociale pentru asiguraţii prevăzuţi la art. 6 alin. (2) o constituie venitul lunar asigurat înscris în contractul de asigurare socială, care nu poate fi mai mic decât salariul de bază minim brut pe ţară garantat în plată.
(2) Baza lunară de calcul al contribuţiei de asigurări sociale pentru asiguraţii prevăzuţi la art. 6 alin. (3) o constituie venitul lunar asigurat înscris în contractul de asigurare socială, care nu poate fi mai mic decât salariul de bază minim brut pe ţară garantat în plată în vigoare la data încheierii contractului de asigurare socială.

Art. 34. – Veniturile pentru care nu se datorează contribuţia de asigurări sociale nu se iau în considerare la stabilirea prestaţiilor din sistemul public de pensii.

Art. 35. – (1) Contribuţia de asigurări sociale prevăzută de lege pentru persoanele fizice care obţin venituri din salarii sau asimilate salariilor, potrivit Codului fiscal, sau pentru care există obligaţia plăţii contribuţiei de asigurări sociale conform Codului fiscal, se plăteşte lunar/trimestrial de către angajator împreună cu contribuţia de asigurări sociale pe care acesta o datorează, după caz, în calitate de contribuabil, bugetului asigurărilor sociale de stat.
(2) Contribuţia la fondul de pensii administrat privat, care este parte din contribuţia de asigurări sociale prevăzută pentru persoanele fizice care obţin venituri din salarii sau asimilate salariilor, potrivit Codului fiscal, sau pentru care există obligaţia plăţii contribuţiei de asigurări sociale, datorată la sistemul public de pensii, se transmite de CNPP fondurilor de pensii administrate privat.
(3) Lunar, până cel târziu în data de 20 a lunii următoare celei în care plătitorii au depus declaraţia nominală de asigurare, CNPP transmite fiecărui administrator lista nominală de virare a sumelor către fondul de pensii pe care acesta îl administrează.
(4) Lunar, până cel târziu în data de 20 a lunii următoare celei în care angajatorul a depus declaraţia nominală de asigurare, CNPP virează către fiecare fond de pensii administrat privat, de la bugetul asigurărilor sociale de stat, suma reprezentând contribuţiile datorate acestor fonduri.

Art. 36. – (1) În cazul asiguraţilor prevăzuţi la art. 6 alin. (2), termenul de plată a contribuţiei de asigurări sociale este până la data de 25 a lunii următoare celei pentru care se datorează contribuţia.
(2) Prin excepţie de la dispoziţiile alin. (1), în luna decembrie contribuţia de asigurări sociale se va plăti până la data de 21 decembrie. În situaţia în care data de 21 decembrie este zi nelucrătoare, contribuţia de asigurări sociale se va plăti până în ultima zi lucrătoare anterioară datei de 21 decembrie.
(3) Prevederile alin. (2), în ceea ce priveşte data plăţii, se aplică şi în cazul asiguraţilor prevăzuţi la art. 6 alin. (3), în situaţia în care plata unei tranşe reprezentând contribuţie de asigurări sociale datorată se efectuează în luna decembrie.
(4) Pentru ceilalţi asiguraţi ai sistemului public de pensii, alţii decât cei prevăzuţi la art. 6 alin. (2) şi (3), termenul de plată a contribuţiei de asigurări sociale este prevăzut de Codul fiscal sau, după caz, de Legea nr. 111/2022.

Art. 37. – Activitatea privind administrarea creanţelor provenind din contribuţii de asigurări sociale, datorate de persoanele fizice, contribuabili ai sistemului public de pensii, cu excepţia celor prevăzute la art. 6 alin. (2) şi (3), şi de persoanele fizice sau juridice care au calitatea de angajator sau entităţile asimilate angajatorilor, de instituţiile care efectuează plata drepturilor de şomaj pentru şomerii prevăzuţi la art. 6 alin. (1) lit. e), de persoanele juridice sau fizice plătitoare de venituri persoanelor prevăzute la art. 6 alin. (1) lit. f), altele decât cele care depun declaraţie individuală de asigurare, precum şi constatarea şi sancţionarea contravenţiilor, se realizează de organul fiscal central, potrivit prevederilor Legii nr. 207/2015, cu modificările şi completările ulterioare.

Art. 38. – Pentru persoanele prevăzute la art. 6 alin. (2) şi (3) activitatea de colectare a contribuţiilor de asigurări sociale se realizează de CNPP, prin casele teritoriale de pensii.

Art. 39. – (1) În sistemul public de pensii, stagiul de cotizare contributiv se constituie din însumarea perioadelor pentru care s-a datorat contribuţia la bugetul asigurărilor sociale de stat de către asigurat şi, după caz, de către angajator.
(2) În situaţia asiguraţilor prevăzuţi la art. 6 alin. (1) lit. f) care au depus declaraţia individuală de asigurare, dacă la definitivarea anului fiscal se constată că, la sfârşitul anului, în funcţie de categoria de venit, venitul net anual determinat sau, după caz, venitul brut anual realizat ori normele anuale de venit determinate potrivit Codului fiscal sunt mai mici decât suma reprezentând 12 salarii de bază minime brute pe ţară garantate în plată şi aceştia au plătit contribuţie de asigurări sociale, stagiul de cotizare contributiv se determină prin raportarea venitului pentru care s-a achitat contribuţia de asigurări sociale la salariul minim brut pe ţară garantat în plată, în vigoare la data depunerii declaraţiei fiscale.
(3) În situaţia persoanelor prevăzute la art. 6 alin. (2) şi (3), asigurate pe baza contractului de asigurare socială, stagiul de cotizare contributiv se constituie din însumarea perioadelor pentru care s-a datorat şi plătit, conform legii, contribuţia de asigurări sociale.

Art. 40. – (1) Contractul de asigurare socială prevăzut la art. 6 alin. (2) poate fi reziliat la iniţiativa casei teritoriale de pensii şi poate fi denunţat unilateral la iniţiativa asiguratului, conform clauzelor prevăzute în contract.
(2) Contractul de asigurare socială prevăzut la art. 6 alin. (2) se reziliază, din iniţiativa casei teritoriale de pensii, în cazul neplăţii contribuţiei de asigurări sociale pentru o perioadă de 3 luni consecutive.
(3) Rezilierea contractului de asigurare socială potrivit alin. (2) se face începând cu ziua următoare celei pentru care s-a plătit contribuţia de asigurări sociale.
(4) Contractul de asigurare socială prevăzut la art. 6 alin. (2) şi (3) poate fi denunţat unilateral oricând, din iniţiativa asiguratului, şi produce efecte de la data înregistrării la casa teritorială competentă a solicitării denunţării unilaterale.
(5) În cazul rezilierii/denunţării unilaterale a contractului de asigurare socială prevăzut la art. 6 alin. (2) şi (3), contribuţiile de asigurări sociale achitate nu se restituie, iar stagiul de cotizare contributiv astfel realizat se determină corespunzător plăţii efectuate.

Art. 41. – (1) Contractul de asigurare socială încetează de drept la data decesului asiguratului.
(2) Eventualele sume neachitate până la data decesului, reprezentând contribuţii de asigurări sociale, nu se mai urmăresc. Stagiul de cotizare contributiv se constituie numai din perioadele pentru care s-au plătit sumele reprezentând contribuţia de asigurări sociale.
(3) În situaţiile în care, conform prevederilor art. 30 alin. (2), sunt efectuate plăţi anticipate pentru perioade ulterioare datei decesului, sumele plătite pentru aceste perioade, reprezentând contribuţie de asigurări sociale, se restituie, la cerere, persoanelor prevăzute la art. 111 alin. (1), în termenul general de prescripţie de 3 ani, calculat de la data decesului.
(4) În situaţiile prevăzute la alin. (3), constituie stagiu de cotizare contributiv perioada pentru care s-a plătit contribuţia de asigurări sociale până la data decesului.

Art. 42. – În sistemul public de pensii stagiul de cotizare realizat de asiguraţi, precum şi perioadele asimilate se determină în ani, luni şi zile calendaristice.

Art. 43. – Stagiul de cotizare se confirmă la cererea asiguratului sistemului public de pensii, prin adeverinţă emisă de către CNPP, prin casele teritoriale de pensii sau în format electronic.

TITLUL IV
Prestaţii de asigurări sociale în sistemul public de pensii

Art. 44. – În sistemul public de pensii se acordă următoarele categorii de prestaţii de asigurări sociale:

a) pensii;
b) alte prestaţii de asigurări sociale.

CAPITOLUL I Pensii
CAPITOLUL II Calculul pensiilor
CAPITOLUL III Stabilirea şi plata pensiilor
CAPITOLUL IV Alte prestaţii de asigurări sociale
CAPITOLUL I
Pensii

Art. 45. – (1) Persoanele care îndeplinesc condiţiile de pensionare prevăzute de prezenta lege pot beneficia de una dintre următoarele categorii de pensii acordate în sistemul public de pensii:

a) pensia pentru limită de vârstă;
b) pensia anticipată;
c) pensia de invaliditate;
d) pensia de urmaş.

(2) În sistemul public de pensii o persoană poate beneficia de o singură categorie de pensie dintre cele prevăzute la alin. (1).

SECŢIUNEA 1 Pensia pentru limită de vârstă
SECŢIUNEA a 2 – a Pensia anticipată
SECŢIUNEA a 3 – a Pensia de invaliditate
SECŢIUNEA a 4 – a Pensia de urmaş
SECŢIUNEA 1
Pensia pentru limită de vârstă

Art. 46. – (1) Pensia pentru limită de vârstă se cuvine persoanelor care îndeplinesc, cumulativ, la data pensionării, condiţiile privind vârsta standard de pensionare şi stagiul minim de cotizare prevăzute în anexa nr. 5.
(2) Persoanele asigurate în sistemul public de pensii care îndeplinesc condiţiile de înscriere la pensie prevăzute la alin. (1) pot opta între acordarea pensiei pentru limită de vârstă şi continuarea activităţii, cu acordul anual al angajatorului, până la împlinirea vârstei de 70 de ani.

Art. 47. – (1) Vârsta standard de pensionare este de 65 de ani atât pentru bărbaţi, cât şi pentru femei. Atingerea acestei vârste se realizează prin creşterea vârstelor standard de pensionare, conform eşalonării prevăzute în anexa nr. 5.
(2) Stagiul minim de cotizare contributiv este de 15 ani, atât pentru femei, cât şi pentru bărbaţi.
(3) Stagiul complet de cotizare contributiv este de 35 de ani, atât pentru femei, cât şi pentru bărbaţi. Atingerea acestui stagiu se realizează prin creşterea stagiului complet de cotizare, conform eşalonării prevăzute în anexa nr. 5.
(4) La calculul stagiului minim de cotizare contributiv şi al stagiului complet de cotizare contributiv se ia în considerare şi perioada prevăzută la art. 14 alin. (1) lit. e).
(5) Începând cu data finalizării eşalonării prevăzute în anexa nr. 5, stagiul minim de cotizare contributiv, stagiul complet de cotizare contributiv şi vârsta standard de pensionare, prevăzute de prezenta lege, sunt majorate în funcţie de evoluţia speranţei de viaţă din România, la un interval de maximum 3 ani.
(6) În situaţia în care se constată o evoluţie pozitivă a speranţei de viaţă, autorităţile competente vor lua măsuri de modificare a stagiului minim de cotizare contributiv, a stagiului complet de cotizare contributiv şi a vârstei standard de pensionare cu jumătate din perioada de creştere a speranţei de viaţă, prin modificarea cadrului legal. În situaţia în care se constată o evoluţie negativă a speranţei de viaţă, stagiile de cotizare şi vârsta standard de pensionare nu pot fi majorate.
(7) În situaţia în care creşterea stagiului minim de cotizare contributiv, a stagiului complet de cotizare contributiv şi a vârstei standard de pensionare este mai mică de o lună, prevederile alin. (6) nu se aplică.
(8) Odată cu publicarea proiecţiilor Ageing Working Group (AWG), la fiecare 3 ani, Consiliul fiscal întocmeşte un raport prin care verifică dacă stagiul minim de cotizare, stagiul complet de cotizare şi vârsta standard de pensionare au fost modificate în funcţie de evoluţia speranţei de viaţă. Raportul se publică pe site-ul Consiliului Fiscal. În situaţia în care sunt identificate abateri de la prevederile alin. (6), Guvernul este obligat să majoreze stagiul minim de cotizare, stagiul complet de cotizare şi vârsta standard de pensionare conform alin. (6).

Art. 48. – (1) Persoanele care au realizat stagiul complet de cotizare contributiv au dreptul la pensie pentru limită de vârstă, cu reducerea vârstelor standard de pensionare, după cum urmează:

a) conform tabelului nr. 1, în situaţia persoanelor care au realizat stagii de cotizare în condiţii deosebite de muncă;

Tabelul nr. 1

Stagiul de cotizare realizat în condiţii deosebite
(ani împliniţi)

Vârsta standard de pensionare se reduce cu:

ani

luni

–

21 ani şi peste

–

b) conform tabelului nr. 2, în situaţia persoanelor care au realizat stagii de cotizare în grupa I de muncă, potrivit legislaţiei anterioare datei de 1 aprilie 2001, celor care au realizat stagii de cotizare în locurile de muncă încadrate în condiţii speciale potrivit legislaţiei anterioare intrării în vigoare a prezentei legi, precum şi în situaţia celor care au realizat stagii de cotizare în locurile de muncă încadrate în condiţii speciale prevăzute la art. 28 alin. (1);

Tabelul nr. 2

Stagiul de cotizare realizat în grupa I de muncă şi/sau în condiţii speciale
(ani împliniţi)

Vârsta standard de pensionare se reduce cu:

ani

luni

–

20 ani şi peste

–

c) cu câte 6 luni, pentru fiecare an de privare de libertate, de deportare în străinătate, după data de 23 august 1944, şi/sau de prizonierat, în situaţia persoanelor cărora le-au fost stabilite drepturi privind vechimea în muncă, în condiţiile prevăzute la art. 1 alin. (1) lit. a) – c) şi la alin. (2) din Decretul – lege nr. 118/1990 privind acordarea unor drepturi persoanelor persecutate din motive politice de dictatura instaurată cu începere de la 6 martie 1945, precum şi celor deportate în străinătate ori constituite în prizonieri, republicat, cu modificările şi completările ulterioare.

(2) Persoanele care au realizat stagii de cotizare atât în sistemul public de pensii, cât şi în sisteme neintegrate acestuia beneficiază de reducerea vârstelor standard de pensionare, în condiţiile prevăzute la alin. (1) lit. a) şi b), numai pentru stagiile de cotizare realizate în sistemul public de pensii.

Art. 49. – (1) Sunt exceptate de la prevederile art. 48 alin. (1) lit. b) persoanele care au realizat un stagiu de cotizare, în condiţii speciale, de cel puţin:

a) 20 de ani în locurile de muncă prevăzute la art. 28 alin. (1) lit. a) sau 15 ani în locurile de muncă prevăzute la art. 28 alin. (1) lit. a) în cazul în care activitatea minieră încetează sau a încetat ca urmare a obligaţiilor pe care şi le asumă sau şi le-a asumat statul român în negocierile cu Comisia Europeană, pentru care vârsta standard de pensionare se reduce cu 20 de ani;
b) 20 de ani în locurile de muncă prevăzute la art. 28 alin. (1) lit. e) pentru care vârsta standard de pensionare se reduce cu 13 ani;
c) 25 de ani în unul dintre locurile de muncă prevăzute la art. 28 alin. (1) lit. c), f), g), i) – l) pentru care vârsta standard de pensionare se reduce cu 11 ani;
d) 25 de ani în locurile de muncă prevăzute la art. 28 alin. (1) lit. d) şi h) pentru care vârsta standard de pensionare se reduce cu 13 ani.

(2) Reducerile vârstelor standard de pensionare prevăzute la alin. (1) nu pot fi cumulate cu nicio altă reducere prevăzută de prezenta lege sau de alte acte normative.

Art. 50. – (1) Sunt exceptate de la prevederile art. 48 alin. (1) lit. b) şi persoanele care au realizat un stagiu de cotizare în condiţii speciale de cel puţin 22 ani în zona I de expunere la radiaţii sau de cel puţin 25 de ani în zona II de expunere la radiaţii, în locurile de muncă prevăzute la art. 28 alin. (1) lit. b).
(2) În cazul persoanelor prevăzute la alin. (1) vârsta standard de pensionare se reduce cu 20 de ani în cazul persoanelor care au realizat stagii de cotizare în condiţii speciale în zona I de expunere la radiaţii, respectiv cu 18 ani în cazul persoanelor care au realizat stagii de cotizare în zona II de expunere la radiaţii.
(3) În situaţia persoanelor care au realizat stagii de cotizare în locurile de muncă încadrate în condiţiile speciale prevăzute la art. 28 alin. (1) lit. b), mai mici de 22 de ani în zona I de expunere la radiaţii şi mai mici de 25 de ani în zona II de expunere la radiaţii, aceste stagii se cumulează considerându-se stagii de cotizare în zona II de expunere la radiaţii.
(4) Vârsta standard de pensionare redusă în cazul persoanelor prevăzute la alin. (1) nu poate fi mai mică de 45 de ani, atât în cazul celor care au desfăşurat activitate în zona I de expunere la radiaţii, cât şi în cazul celor care au desfăşurat activitate în zona II de expunere la radiaţii.

Art. 51. – (1) Femeile care au realizat stagiul complet de cotizare contributiv şi care au născut şi crescut copii până la vârsta de 16 ani beneficiază de reducerea vârstei standard de pensionare prevăzută în anexa nr. 5, astfel:

Tabelul nr. 3

Nr. copii născuţi şi crescuţi

Vârsta standard de pensionare se reduce cu:

ani

luni

–

7 şi peste

(2) Reducerea vârstei de pensionare prevăzută la alin. (1) se aplică şi în cazul în care numărul de copii cuprinde şi copii adoptaţi şi crescuţi pe o perioadă de cel puţin 13 ani.

Art. 52. – (1) Persoanele care au realizat un stagiu de cotizare contributiv, în condiţii de handicap, beneficiază de reducerea vârstelor standard de pensionare prevăzute în anexa nr. 5, în funcţie de gradul de handicap, dovedit cu certificat de încadrare în grad şi tip de handicap cu valabilitate permanentă, în condiţiile Legii nr. 448/2006 privind protecţia şi promovarea drepturilor persoanelor cu handicap, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, după cum urmează:
a) cu 15 ani, în situaţia asiguraţilor cu handicap grav, dacă au realizat, în condiţii de handicap, un stagiu de cotizare contributiv de cel puţin o treime din stagiul complet de cotizare;
b) cu 10 ani, în situaţia asiguraţilor cu handicap accentuat, dacă au realizat, în condiţii de handicap, un stagiu de cotizare contributiv de cel puţin două treimi din stagiul complet de cotizare;
c) cu 10 ani, în situaţia asiguraţilor cu handicap mediu, dacă au realizat, în condiţii de handicap, stagiul complet de cotizare.

(2) La calculul stagiului de cotizare contributiv prevăzut la alin. (1) nu se iau în considerare perioadele de asigurare voluntară în baza unui contract de asigurare.

Art. 53. – Persoanele cu deficienţă vizuală gravă beneficiază de pensie pentru limită de vârstă, indiferent de vârstă, dacă au realizat în aceste condiţii un stagiu de cotizare contributiv de cel puţin o treime din stagiul complet de cotizare.

Art. 54. – (1) Fracţiunea de an de stagiu de cotizare realizată în grupa I şi/sau condiţii speciale de muncă, pentru care nu se acordă reducerea vârstei standard de pensionare conform prevederilor art. 48 alin. (1) lit. b), poate fi cumulată cu perioadele de stagiu de cotizare realizate în condiţii deosebite de muncă în vederea reducerii vârstei standard de pensionare conform prevederilor art. 48 alin. (1) lit. a).
(2) Reducerile vârstelor standard de pensionare acordate asiguraţilor sistemului public de pensii, prevăzute la art. 48, art. 51 şi de alte acte normative cu caracter special, pot fi cumulate fără ca reducerea totală să fie mai mare de 11 ani.
(3) Vârstele de pensionare reduse în condiţiile prevăzute la alin. (2) nu pot fi mai mici de 52 de ani pentru femei şi de 54 de ani pentru bărbaţi.

Art. 55. – (1) În situaţia personalului aeronautic civil navigant profesionist din aviaţia civilă din România, prevederile art. 48 alin. (1) lit. b) se aplică numai în condiţiile realizării numărului minim de ore de zbor, salturi sau starturi aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 581/2001.
(2) Activităţile de cercetare, explorare, exploatare sau prelucrare a materiilor prime nucleare, zonele I şi II de expunere la radiaţii, sunt cele aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 583/2001 privind stabilirea criteriilor de încadrare a activităţilor de cercetare, explorare, exploatare sau prelucrare a materiilor prime nucleare din zonele I şi II de expunere la radiaţii.
(3) Activităţile desfăşurate la locurile de muncă prevăzute la art. 28 alin. (1) lit. d) şi f) – l) se consideră în condiţii speciale de muncă numai dacă acestea se desfăşoară în aceste condiţii, pe toată durata programului normal de lucru dintr-o lună.

Art. 56. – Persoanele care au depăşit stagiul complet de cotizare contributiv prevăzut în anexa nr. 5 cu cel puţin 5 ani de stagiu de cotizare pot solicita pensie pentru limită de vârstă cu cel mult 5 ani înaintea împlinirii vârstei standard de pensionare prevăzute în anexa nr. 5.

Art. 57. – Reducerea vârstei standard de pensionare prevăzute la art. 56 nu poate fi cumulată cu nicio altă reducere reglementată de prezenta lege sau de alte acte normative.

SECŢIUNEA a 2 – a
Pensia anticipată

Art. 58. – (1) Pensia anticipată se cuvine cu cel mult 5 ani înaintea împlinirii vârstei standard de pensionare persoanelor care au realizat stagiul complet de cotizare contributiv, prevăzut în anexa nr. 5, precum şi celor care au depăşit stagiul complet de cotizare contributiv cu până la 5 ani.
(2) La stabilirea stagiului complet de cotizare contributiv, necesar acordării pensiei anticipate, nu se iau în considerare perioadele în care persoana a avut calitatea de asigurat în baza unui contract de asigurare încheiat, începând cu data de 1 ianuarie 2018, în baza prevederilor art. 6 alin. (2) din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, cu modificările şi completările ulterioare, ale Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 163/2020 pentru completarea art. 159 din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, precum şi pentru adoptarea unor măsuri în domeniul asigurării unor persoane în sistemul public de pensii, aprobată cu modificări prin Legea nr. 168/2021, cu modificările ulterioare, precum şi ale art. 6 alin. (2) şi (3) din prezenta lege.
(3) Cuantumul pensiei anticipate se stabileşte prin diminuarea cuantumului pensiei pentru limită de vârstă, în raport cu stagiul de cotizare realizat peste stagiul complet de cotizare contributiv prevăzut în anexa nr. 5 şi cu numărul de luni cu care s-a redus vârsta standard de pensionare, conform tabelului nr. 4.

Tabelul nr. 4

Perioada de stagiu de cotizare realizată peste stagiul complet de cotizare contributiv prevăzut în anexa nr. 5

Procentul de diminuare pentru fiecare lună de anticipare
(%)

până la un an

0,40

între un an şi 2 ani

0,35

între 2 şi 3 ani

0,30

între 3 şi 4 ani

0,25

între 4 şi 5 ani

0,20

Art. 59. – La acordarea pensiei anticipate, reducerea vârstei standard de pensionare prevăzute la art. 58 alin. (1) nu poate fi cumulată cu nicio altă reducere reglementată de prezenta lege sau de alte acte normative.

Art. 60. – (1) La data îndeplinirii condiţiilor pentru acordarea pensiei pentru limită de vârstă, pensia anticipată se transformă, din oficiu, în pensie pentru limită de vârstă şi se recalculează prin eliminarea diminuării şi, după caz, prin valorificarea eventualelor stagii de cotizare realizate în perioada de suspendare a plăţii pensiei anticipate, precum şi adăugarea perioadelor prevăzute la art. 58 alin. (2).
(2) Beneficiarul unei pensii anticipate poate opta pentru pensie de invaliditate în situaţia diminuării capacităţii de muncă.
SECŢIUNEA a 3 – a
Pensia de invaliditate

Art. 61. – (1) Pensia de invaliditate se cuvine persoanelor care au realizat stagii de cotizare contributive în sistemul public de pensii, care nu au împlinit vârsta standard de pensionare şi care au capacitatea de muncă diminuată din cauza:

a) accidentelor de muncă şi bolilor profesionale, constatate conform legii;
b) altor boli şi accidente care nu au legătură cu munca.

(2) La stabilirea stagiului de cotizare contributiv realizat necesar acordării pensiei de invaliditate nu se iau în considerare perioadele în care persoana a avut calitatea de asigurat în baza unui contract de asigurare încheiat, începând cu data de 1 ianuarie 2018, în baza prevederilor art. 6 alin. (2) din Legea nr. 263/2010, cu modificările şi completările ulterioare, ale Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 163/2020, aprobată cu modificări prin Legea nr. 168/2021, cu modificările ulterioare, precum şi ale art. 6 alin. (2) şi (3) din prezenta lege.
(3) Au dreptul la pensie de invaliditate şi elevii, ucenicii şi studenţii care au capacitatea de muncă diminuată din cauza accidentelor de muncă şi bolilor profesionale survenite în timpul şi din cauza practicii profesionale.
(4) Au dreptul la pensie de invaliditate angajaţii români care prestează muncă în străinătate din dispoziţia angajatorilor români, în condiţiile legii şi ale regulamentelor europene sau acordurilor bilaterale privind coordonarea sistemelor de securitate socială, după caz, dacă au înregistrat un accident de muncă şi deţin un document emis conform regulamentelor europene de coordonare a sistemelor de securitate socială nr. 883/2004 şi nr. 987/2009 care să ateste faptul că fac obiectul legislaţiei de securitate socială din România, respectiv documentul portabil A1.

Art. 62. – (1) În raport cu gradul de diminuare a capacităţii de muncă, invaliditatea este:

a) de gradul I, caracterizată de deficienţa funcţională gravă, capacitate de autoservire pierdută;
b) de gradul II, caracterizată de deficienţa funcţională accentuată şi capacitate de autoservire păstrată parţial;
c) de gradul III, caracterizată de deficienţa funcţională medie şi capacitatea de autoservire păstrată.

(2) Pentru oricare dintre gradele de invaliditate prevăzute la alin. (1), în funcţie de diminuarea capacităţii de muncă şi tipul raportului de muncă, capacitatea de muncă poate fi considerată păstrată pentru anumite activităţi profesionale, în condiţiile art. 64.

Art. 63. – (1) Criteriile şi normele pe baza cărora se face încadrarea în gradele I, II şi III de invaliditate se stabilesc prin hotărâre a Guvernului, la propunerea Ministerului Muncii şi Solidarităţii Sociale, în termen de 90 de zile de la data intrării în vigoare a prezentei legi, cu avizul Ministerului Sănătăţii.
(2) CNPP, prin intermediul Institutului Naţional de Expertiză Medicală şi Recuperare a Capacităţii de Muncă, denumit în continuare INEMRCM, organizează, îndrumă şi controlează activitatea de expertiză medicală şi recuperare a capacităţii de muncă.

Art. 64. – (1) Evaluarea capacităţii de muncă, în vederea stabilirii gradului de invaliditate, se face, la cerere, până la data împlinirii vârstei standard de pensionare prevăzute în anexa nr. 5, cu excepţia urmaşilor prevăzuţi la art. 74 lit. c), de către medicul specializat în expertiza medicală a capacităţii de muncă din cadrul INEMRCM, denumit în continuare medic expert al asigurărilor sociale.
(2) Pentru evaluarea capacităţii de muncă, cererea şi documentele medicale ale solicitantului se depun la cabinetul de expertiză medicală a capacităţii de muncă din subordinea INEMRCM, în funcţie de domiciliul solicitantului, de către acesta, respectiv de către aparţinător, în cazul persoanelor nedeplasabile.
(3) Cabinetele de expertiză medicală au sediul la nivelul caselor teritoriale de pensii, în centre medicale, ambulatorii de specialitate sau în spitale, după caz. Listele cu privire la locaţia cabinetelor de expertiză medicală a capacităţii de muncă din subordinea INEMRCM se afişează public atât la sediul CNPP şi la sediile fiecărei case teritoriale de pensii, cât şi pe site-ul instituţiilor.
(4) În urma examinării clinice, a analizării documentelor medicale prezentate şi, după caz, a avizului INEMRCM, medicul expert al asigurărilor sociale completează raportul de expertiză medicală a capacităţii de muncă şi emite decizia medicală asupra capacităţii de muncă.
(5) În situaţia în care, pentru emiterea deciziei medicale prevăzute la alin. (4), sunt necesare investigaţii sau examinări de specialitate suplimentare, medicul expert al asigurărilor sociale propune, după caz, prelungirea duratei concediului pentru incapacitate temporară de muncă, în condiţiile legii.
(6) Decizia medicală prevăzută la alin. (4) se emite în termen de 30 de zile de la data înregistrării cererii şi se comunică în termen de 5 zile de la emitere. În situaţiile prevăzute la alin. (5), termenul de emitere a deciziei medicale se prelungeşte corespunzător.
(7) Decizia medicală asupra capacităţii de muncă poate fi contestată, în termen de 30 de zile de la comunicare, la cabinetul de expertiză medicală a capacităţii de muncă emitent al deciziei. Contestaţia se soluţionează de către comisiile medicale regionale de contestaţii.
(8) Comisiile medicale regionale de contestaţii funcţionează în cadrul caselor teritoriale de pensii şi în cadrul INEMRCM, după caz. Organizarea şi atribuţiile acestora se stabilesc prin ordin al preşedintelui CNPP, emis în termen de 30 de zile de la data publicării în Monitorul Oficial al României, Partea I, a prezentei legi.
(9) Contestaţia prevăzută la alin. (7) se soluţionează în termen de 45 de zile de la înregistrare. Decizia emisă în soluţionarea contestaţiei se comunică în termen de 10 zile de la data soluţionării.
(10) Deciziile medicale ale comisiilor medicale regionale de contestaţii date în soluţionarea contestaţiilor prevăzute la alin. (7) pot fi atacate la instanţele judecătoreşti competente în termen de 30 de zile de la comunicare, atât de persoana care a solicitat încadrarea în grad de invaliditate, cât şi de mandatarul/reprezentantul său legal, după caz.
(11) Deciziile medicale asupra capacităţii de muncă necontestate în termen rămân definitive.
(12) Ordinul prevăzut la alin. (8) se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Art. 65. – În vederea efectuării de investigaţii şi examinări de specialitate suplimentare, CNPP, prin INEMRCM, poate încheia contracte de prestări de servicii medicale cu unităţi sanitare de specialitate, în condiţiile legii.

Art. 66. – (1) La stabilirea pensiei de invaliditate se acordă un stagiu potenţial, determinat ca diferenţă între stagiul complet de cotizare contributiv prevăzut în anexa nr. 5 şi stagiul de cotizare realizat până la data acordării pensiei de invaliditate.
(2) Stagiul potenţial rezultat conform alin. (1) nu poate fi mai mare decât stagiul de cotizare pe care persoana l-ar fi putut realiza de la data acordării pensiei de invaliditate până la împlinirea vârstei standard de pensionare, prevăzută în anexa nr. 5, la care poate solicita pensie pentru limită de vârstă.

Art. 67. – (1) Pensionarii de invaliditate încadraţi în gradul I de invaliditate au dreptul, în afara pensiei, la o indemnizaţie pentru însoţitor.
(2) Cuantumul indemnizaţiei pentru însoţitor reprezintă 50% din salariul de bază minim brut pe ţară garantat în plată, aferent lunii pentru care se face plata.
(3) Indemnizaţia pentru însoţitor se suportă de la bugetul de stat.
(4) În cazul pensionarilor încadraţi în gradul I de invaliditate care beneficiază de pensie de invaliditate în mai multe sisteme de asigurări sociale, indemnizaţia pentru însoţitor se acordă numai de către ultimul sistem în care aceştia au fost asiguraţi. În cazul sistemelor de pensii neintegrate sistemului public de pensii, indemnizaţia acordată se compensează lunar din bugetul de stat.

Art. 68. – (1) Pensionarii de invaliditate sunt supuşi periodic revizuirii medicale, în funcţie de afecţiune, la intervale cuprinse între un an şi 3 ani, până la împlinirea vârstelor standard de pensionare, la termenele stabilite de medicul expert al asigurărilor sociale.
(2) După fiecare revizuire medicală, medicul expert al asigurărilor sociale emite o nouă decizie medicală asupra capacităţii de muncă, prin care se stabileşte, după caz:

a) menţinerea în acelaşi grad de invaliditate;
b) încadrarea în alt grad de invaliditate;
c) redobândirea capacităţii de muncă.

(3) Dreptul la pensie de invaliditate se modifică sau încetează începând cu luna următoare celei în care s-a emis decizia medicală asupra capacităţii de muncă, emisă în urma revizuirii medicale.
(4) Persoanele încadrate în grad de invaliditate au obligaţia să se prezinte pentru revizuirea medicală la termenul stabilit şi să depună documentele medicale şi rezultatele investigaţiilor medicale solicitate de medicul expert al asigurărilor sociale.
(5) Revizuirea medicală se poate efectua oricând la cererea pensionarilor, dacă starea sănătăţii lor s-a îmbunătăţit sau, după caz, s-a agravat.
(6) Decizia medicală asupra capacităţii de muncă emisă la revizuirea medicală urmează procedurile de contestare şi soluţionare, conform prevederilor art. 64 alin. (7) – (11).
(7) Neprezentarea, din motive imputabile pensionarului, la revizuirea medicală atrage suspendarea plăţii pensiei, în condiţiile legii.

Art. 69. – (1) Nu mai sunt supuşi revizuirii medicale pensionarii de invaliditate care:

a) prezintă invalidităţi care afectează ireversibil capacitatea de muncă;
b) au împlinit vârstele standard de pensionare prevăzute în anexa nr. 5;
c) au vârsta mai mică cu până la 5 ani faţă de vârsta standard de pensionare şi au realizat stagiul complet de cotizare contributiv, conform prezentei legi.

(2) Constatarea situaţiilor prevăzute la alin. (1) lit. a) se face numai cu avizul INEMRCM, conform listei de afecţiuni ireversibile prevăzute în hotărârea Guvernului pentru aprobarea criteriilor medicale pe baza cărora se face încadrarea în grade de invaliditate, în condiţiile art. 63 alin. (1).
(3) Avizul INEMRCM prevăzut la alin. (2) este obligatoriu pentru medicul expert al asigurărilor sociale şi va fi pus în aplicare de acesta în termen de 10 zile de la comunicare.

Art. 70. – (1) În cazuri de neconcordanţă cu starea clinică, precum şi în cazurile a căror documentaţie impune verificarea datelor medicale, medicul expert al asigurărilor sociale poate solicita avizul INEMRCM în vederea soluţionării cererii de încadrare în grad de invaliditate.
(2) INEMRCM poate convoca, pentru evaluare/expertizare, persoanele încadrate în grad de invaliditate, în cazurile prevăzute la alin. (1), şi persoanele care solicită încadrarea în grad de invaliditate.
(3) Persoanele care solicită încadrarea în grad de invaliditate, precum şi persoanele încadrate în grad de invaliditate, au obligaţia de a se prezenta la convocarea prevăzută la alin. (2).
(4) Neprezentarea la convocare, din motive imputabile persoanelor, precum şi refuzul de a efectua investigaţiile medicale şi examinările necesare pentru evaluarea/expertizarea capacităţii de muncă atrag respingerea cererii de încadrare în grad de invaliditate sau, după caz, suspendarea plăţii pensiei de invaliditate.
(5) Neprezentarea la convocare sau, după caz, refuzul efectuării investigaţiilor medicale şi examinărilor necesare în vederea expertizării capacităţii de muncă se comunică caselor teritoriale de pensii, în termen de 5 zile, de către INEMRCM.
(6) În aplicarea prevederilor alin. (1) – (5), INEMRCM emite avize şi rapoarte de expertiză medicală a capacităţii de muncă, cu caracter obligatoriu, pentru cabinetele de expertiză medicală a capacităţii de muncă sau pentru comisiile medicale regionale de contestaţii, precum şi decizii medicale asupra capacităţii de muncă.
(7) Avizele emise de INEMRCM vor fi puse în aplicare de cabinetele de expertiză medicală a capacităţii de muncă sau de comisiile medicale regionale de contestaţii, după caz, în termen de 10 zile de la comunicare.
(8) Deciziile medicale asupra capacităţii de muncă emise conform alin. (6) pot fi contestate în termen de 30 de zile de la comunicare la Comisia Superioară de Expertiză Medicală a Capacităţii de Muncă din cadrul INEMRCM. Contestaţia se soluţionează în termen de 45 de zile şi se comunică în termen de 10 zile de la soluţionare.
(9) Deciziile Comisiei Superioare de Expertiză Medicală a Capacităţii de Muncă, emise în soluţionarea contestaţiilor, pot fi atacate la instanţele judecătoreşti competente în termen de 30 de zile de la comunicare.
(10) Deciziile medicale asupra capacităţii de muncă necontestate în termen rămân definitive.

Art. 71. – (1) Pensionarii de invaliditate, cu excepţia celor prevăzuţi la art. 69 alin. (1), sunt obligaţi să urmeze programele recuperatorii, în vederea reintegrării socioprofesionale.
(2) Programele recuperatorii se recomandă de medicul expert al asigurărilor sociale care a emis decizia medicală asupra capacităţii de muncă şi sunt completate de medicul curant.
(3) Medicii experţi ai asigurărilor sociale verifică respectarea programelor recuperatorii.

Art. 72. – (1) La data îndeplinirii condiţiilor pentru acordarea pensiei pentru limită de vârstă, pensia de invaliditate devine pensie pentru limită de vârstă stabilită în condiţiile prezentei legi, cu valorificarea eventualelor perioade de stagiu de cotizare realizat, conform legii, pe durata pensionării de invaliditate, precum şi a perioadelor prevăzute la art. 61 alin. (2).
(2) Transformarea pensiei de invaliditate în pensie pentru limită de vârstă, în condiţiile prevăzute la alin. (1), se face din oficiu şi se acordă cuantumul cel mai avantajos.
(3) Indemnizaţia pentru însoţitor prevăzută la art. 67 se menţine şi pe durata acordării pensiei pentru limită de vârstă.
(4) În situaţia în care pensionarii de invaliditate îndeplinesc condiţiile pentru obţinerea unei pensii anticipate, aceştia pot opta între pensia de invaliditate şi pensia anticipată.

SECŢIUNEA a 4 – a
Pensia de urmaş

Art. 73. – Pensia de urmaş se cuvine copiilor şi soţului supravieţuitor, dacă susţinătorul decedat era pensionar sau îndeplinea condiţiile pentru obţinerea unei pensii.

Art. 74. – Copiii au dreptul la pensie de urmaş:

a) până la vârsta de 16 ani;
b) dacă îşi continuă studiile într-o formă de învăţământ organizată potrivit legii, până la terminarea acestora, fără a depăşi vârsta de 26 de ani;
c) pe toată durata invalidităţii, de orice grad, dacă aceasta s-a ivit în perioada în care se aflau în una dintre situaţiile prevăzute la lit. a) sau b).

Art. 75. – (1) Soţul supravieţuitor are dreptul la pensie de urmaş pe tot timpul vieţii, la împlinirea vârstei standard de pensionare prevăzute în anexa nr. 5, dacă durata căsătoriei a fost de cel puţin 15 ani.
(2) În cazul în care durata căsătoriei este mai mică de 15 ani, dar de cel puţin 10 ani, cuantumul pensiei de urmaş cuvenit soţului supravieţuitor se diminuează cu 0,5% pentru fiecare lună, respectiv cu 6% pentru fiecare an de căsătorie în minus.

Art. 76. – (1) Soţul supravieţuitor care nu a împlinit vârsta standard de pensionare are dreptul la pensie de urmaş, pe perioada în care este invalid de gradul I sau II, dacă durata căsătoriei a fost de cel puţin un an şi dacă în această perioadă nu realizează venituri lunare aflându-se în una dintre situaţiile prevăzute la art. 6 alin. (1) lit. a) şi b) sau d) sau acestea sunt mai mici decât salariul minim brut pe ţară garantat în plată.
(2) Soţul supravieţuitor care nu a împlinit vârsta standard de pensionare are dreptul la pensie de urmaş, indiferent de durata căsătoriei, dacă decesul soţului susţinător s-a produs ca urmare a unui accident de muncă sau a unei boli profesionale şi dacă în această perioadă nu realizează venituri lunare aflându-se în una dintre situaţiile prevăzute la art. 6 alin. (1) lit. a) şi b) sau d) sau acestea sunt mai mici decât salariul minim brut pe ţară garantat în plată.

Art. 77. – Soţul supravieţuitor care nu îndeplineşte condiţiile prevăzute la art. 75 şi art. 76 alin. (1) beneficiază de pensie de urmaş pe o perioadă de 6 luni de la data decesului, dacă în această perioadă nu realizează venituri lunare aflându-se în una dintre situaţiile prevăzute la art. 6 alin. (1) lit. a) şi b) sau d) sau acestea sunt mai mici decât salariul minim brut pe ţară garantat în plată.

Art. 78. – Soţul supravieţuitor care are în îngrijire, la data decesului susţinătorului, unul sau mai mulţi copii în vârstă de până la 7 ani, beneficiază de pensie de urmaş până la data împlinirii de către ultimul copil a vârstei de 7 ani, dacă în această perioadă nu realizează venituri lunare aflându-se în una dintre situaţiile prevăzute la art. 6 alin. (1) lit. a) şi b) sau d) sau acestea sunt mai mici decât salariul minim brut pe ţară garantat în plată.

Art. 79. – (1) Pensia de urmaş se stabileşte prin raportare la pensia pentru limită de vârstă aflată în plată sau la care ar fi avut dreptul, în condiţiile legii, susţinătorul decedat sau la pensia de invaliditate de gradul I aflată în plată sau la care ar fi avut dreptul, în cazul în care decesul susţinătorului a survenit înaintea îndeplinirii condiţiilor pentru obţinerea pensiei pentru limită de vârstă, după caz.
(2) Cuantumul pensiei de urmaş se stabileşte procentual din numărul total de puncte realizat de susţinător aferent pensiei prevăzute la alin. (1) în funcţie de numărul urmaşilor îndreptăţiţi, astfel:

a) 50% – pentru un singur urmaş;
b) 75% – pentru 2 urmaşi;
c) 100% – pentru 3 sau mai mulţi urmaşi.

(3) Copiii şi soţul supravieţuitor care au dreptul la o pensie proprie şi îndeplinesc condiţiile prevăzute de lege pentru obţinerea pensiei de urmaş după susţinătorul decedat pot opta pentru cea mai avantajoasă pensie.

Art. 80. – Cuantumul pensiei de urmaş, în cazul orfanilor de ambii părinţi, se stabileşte prin însumarea drepturilor de pensie de urmaş, calculate după fiecare părinte.

Art. 81. – În cazul modificării numărului de urmaşi îndreptăţiţi, pensia se recalculează în conformitate cu dispoziţiile art. 79 alin. (2).

Art. 82. – Persoanele prevăzute la art. 74 lit. c) şi la art. 76 alin. (1) sunt expertizate, revizuite medical şi au obligaţia de a urma programele recuperatorii, conform reglementărilor prevăzute pentru pensia de invaliditate.

CAPITOLUL II
Calculul pensiilor

Art. 83. – (1) Cuantumul pensiei se determină prin înmulţirea numărului total de puncte realizat de asigurat cu valoarea punctului de referinţă.
(2) La determinarea cuantumului pensiei conform alin. (1), fracţiunile de leu se întregesc la un leu în favoarea pensionarului.

Art. 84. – (1) Valoarea punctului de referinţă prevăzută la art. 83 alin. (1) reprezintă raportul dintre valoarea punctului de pensie la data intrării în vigoare a prezentei legi şi nivelul mediu al stagiilor de cotizare prevăzute de legislaţia anterioară, respectiv nivelul 25.
(2) La data intrării în vigoare a prezentei legi, valoarea punctului de referinţă este de 81 de lei.
(3) Începând cu anul următor intrării în vigoare a prezentei legi, valoarea punctului de referinţă se majorează anual, la începutul fiecărui an, în luna ianuarie, cu rata medie anuală a inflaţiei, la care se adaugă 50% din creşterea reală a câştigului salarial mediu brut realizat, indicatori definitivi, cunoscuţi în anul curent pentru anul calendaristic anterior, comunicaţi de Institutul Naţional de Statistică.
(4) În situaţia în care unul dintre indicatorii prevăzuţi la alin. (3) are valoare negativă, la stabilirea valorii punctului de referinţă se utilizează indicatorul cu valoare pozitivă.
(5) În situaţia în care indicatorii prevăzuţi la alin. (3) au valori negative se păstrează ultima valoare a punctului de referinţă.
(6) În anul 2024, valoarea punctului de pensie prevăzută pentru anul 2023, respectiv de 1.785 de lei, se majorează cu 13,8% şi este de 2.032 de lei.
(7) Începând cu anul 2025, procentul de majorare rezultat din aplicarea prevederilor alin. (3) – (5) nu poate fi mai mare decât procentul de creştere al veniturilor din contribuţiile de asigurări sociale la buget sau rata medie anuală a inflaţiei din ultimii 2 ani, indicatori definitivi, cunoscuţi în ultimii 2 ani anteriori, comunicaţi de Institutul Naţional de Statistică, situaţie în care se acordă procentul cel mai avantajos.
(8) În luna iunie a fiecărui an, Consiliul Fiscal întocmeşte un raport referitor la respectarea regulilor de majorare a valorii punctului de referinţă, conform alin. (3) – (5), precum şi la eventualele abateri de la regula de majorare şi impactul financiar determinat de acestea. Raportul se publică pe site-ul Consiliului Fiscal.
(9) În situaţia constatării abaterilor prevăzute la alin. (8), autorităţile competente vor lua măsuri corective, prin modificarea cadrului legal, pentru a compensa impactul financiar, în valoare actualizată netă, generat de majorările ad – hoc ale valorii punctului de referinţă.
(10) Începând cu anul 2027 şi periodic, din 3 în 3 ani, Consiliul Fiscal întocmeşte un raport privind evoluţia cheltuielilor cu pensiile publice în funcţie de proiecţiile Ageing Working Group (AWG). Raportul se publică pe site-ul Consiliului Fiscal.
(11) În situaţia constatării depăşirii cheltuielilor cu pensiile publice comparativ cu raportul la care face referire alin. (10), luate în considerare la momentul adoptării prezentei legi, autorităţile competente vor lua măsurile necesare pentru revenirea la referinţa stabilită, exprimată ca procent din PIB, inclusiv de creştere a contribuţiilor de asigurări sociale de stat.

Art. 85. – (1) Numărul total de puncte realizat de asigurat se obţine din însumarea punctajelor anuale ale acestuia şi a numărului de puncte de stabilitate.
(2) Punctajul anual al asiguratului se determină prin împărţirea la 12 a sumei punctajelor lunare realizate într-un an calendaristic.
(3) Pentru stagiul de cotizare contributiv realizat peste 25 de ani contributivi se acordă un număr de puncte de stabilitate astfel:

a) 0,50 puncte pentru fiecare an realizat peste 25 de ani;
b) 0,75 puncte pentru fiecare an realizat peste 30 de ani;
c) un punct pentru fiecare an realizat peste 35 ani.

(4) Stagiile de cotizare contributive prevăzute la alin. (3) sunt cele realizate în sistemul public de pensii.
(5) Numărul de puncte de stabilitate prevăzut la alin. (3) se acordă proporţional şi pentru fracţiunile de an.
(6) Prevederile alin. (3) – (5) nu se aplică pentru perioadele în care se cumulează pensia din sistemul public sau, după caz, pensia de serviciu acordată în baza unor legi cu caracter special, cu venituri asigurate conform legii.
(7) Punctajul lunar se calculează prin raportarea venitului brut lunar realizat sau, după caz, a venitului lunar asigurat, care a constituit baza de calcul a contribuţiei de asigurări sociale, la câştigul salarial mediu brut utilizat la fundamentarea bugetului asigurărilor sociale de stat din anul respectiv.
(8) În situaţia asiguraţilor care, în aceeaşi perioadă de timp, pe lângă veniturile de natura celor prevăzute de Codul fiscal pentru care s-a datorat contribuţia de asigurări sociale, dovedesc şi venituri asigurate în baza unui contract de asigurare socială, la determinarea punctajului lunar se au în vedere veniturile lunare asigurate cumulate.
(9) În cazul persoanelor care au încheiat contractul de asigurare socială prevăzut la art. 6 alin. (3), punctajul lunar se calculează prin raportarea venitului lunar asigurat la câştigul salarial mediu brut utilizat la fundamentarea bugetului asigurărilor sociale de stat din anul în care s-a încheiat contractul de asigurare socială.
(10) Punctajul lunar calculat în condiţiile alin. (9) se atribuie pentru fiecare lună calendaristică prevăzută în contractul de asigurare socială pentru care s-a achitat contribuţia de asigurări sociale.
(11) La calcularea punctajelor anuale, a punctajelor lunare şi a numărului total de puncte realizat se utilizează 5 zecimale.
(12) În situaţia asiguratului care contribuie la un fond de pensii administrat privat, punctajul lunar stabilit în condiţiile prezentei legi se corectează cu raportul dintre cota de contribuţie de asigurări sociale datorată la sistemul public de pensii de asigurat, prevăzută de Codul fiscal, din care s-a dedus cota de contribuţie aferentă fondului de pensii administrat privat şi cota de contribuţie prevăzută pentru persoanele fizice care obţin venituri din salarii sau asimilate salariilor, potrivit Codului Fiscal, sau pentru care există obligaţia plăţii contribuţiei de asigurări sociale.

Art. 86. – (1) Pentru perioadele asimilate prevăzute la art. 14 alin. (1) lit. c) şi d), la determinarea punctajului lunar al asiguratului se utilizează cuantumul indemnizaţiei pentru incapacitate temporară de muncă.
(2) Pentru perioadele asimilate prevăzute la art. 14 alin. (1) lit. a), b) şi e) punctajul lunar este de 0,25 puncte.
(3) În cazul persoanelor care se regăsesc, concomitent, în două sau mai multe dintre situaţiile prevăzute la art. 14 alin. (1), se ia în considerare punctajul lunar cel mai avantajos, corespunzător uneia dintre perioadele asimilate stagiului de cotizare.
(4) În cazul persoanelor care se regăsesc în una dintre situaţiile prevăzute la art. 14 alin. (1) şi care, în aceeaşi perioadă, au realizat, conform legii, stagii de cotizare contributive, la calculul punctajului lunar al asiguratului se ia în considerare câştigul brut lunar/venitul lunar asigurat.

Art. 87. – (1) Pentru stagiul potenţial, acordat persoanelor în drept să obţină o pensie de invaliditate, punctajul lunar este de:

a) 0,25 puncte pentru gradul I de invaliditate;
b) 0,20 puncte pentru gradul II de invaliditate;
c) 0,10 puncte pentru gradul III de invaliditate.

(2) Pentru perioadele în care persoana a fost şomer, la determinarea punctajului lunar se iau în considerare drepturile băneşti lunare acordate care au constituit baza de calcul a contribuţiei de asigurări sociale.
(3) Pentru perioadele în care persoana a beneficiat de plăţi compensatorii, pentru care s-a achitat contribuţia de asigurări sociale din bugetul asigurărilor pentru şomaj, la determinarea punctajului lunar se utilizează drepturile băneşti lunare acordate care au constituit baza de calcul a contribuţiei de asigurări sociale.

Art. 88. – (1) Persoanele care au desfăşurat activităţi în locuri de muncă încadrate în grupele I şi a II – a de muncă, potrivit legislaţiei anterioare datei de 1 aprilie 2001, cele care au desfăşurat activităţi în locuri de muncă încadrate în condiţii deosebite sau condiţii speciale, beneficiază de un număr suplimentar de puncte, după cum urmează:

a) 0,25 puncte pentru fiecare lună în care au desfăşurat activităţi în locuri încadrate în grupa a II – a de muncă, potrivit legislaţiei anterioare datei de 1 aprilie 2001, sau în locuri de muncă încadrate în condiţii deosebite, potrivit legii;
b) 0,50 puncte pentru fiecare lună în care au desfăşurat activităţi în locuri încadrate în grupa I de muncă, potrivit legislaţiei anterioare datei de 1 aprilie 2001, sau în locuri de muncă încadrate în condiţii speciale, potrivit legii.

(2) Persoanele prevăzute la art. 52 alin. (1) lit. a) şi art. 53 beneficiază de 0,50 puncte suplimentare pentru fiecare lună de stagiu de cotizare contributiv realizat în condiţii de handicap, respectiv deficienţă vizuală gravă.
(3) Persoanele prevăzute la art. 52 alin. (1) lit. b) beneficiază de 0,25 puncte suplimentare pentru fiecare lună de stagiu de cotizare contributiv realizat în condiţii de handicap.
(4) Prin excepţie de la prevederile alin. (1), persoanele prevăzute la art. 28 lit. a) şi b) beneficiază de un punct suplimentar pentru fiecare lună de stagiu de cotizare contributiv realizat în aceste condiţii.
(5) Punctele suplimentare acordate potrivit prevederilor alin. (1) – (4) se adaugă la punctajul lunar calculat conform art. 85 alin. (7).

CAPITOLUL III
Stabilirea şi plata pensiilor

Art. 89. – (1) Pensia se acordă la cererea titularului dreptului sau reprezentantului legal al acestuia, depusă personal ori prin mandatar desemnat prin procură specială.
(2) Cererea de pensionare, împreună cu actele prin care se dovedeşte îndeplinirea condiţiilor prevăzute de prezenta lege, se depune, în termen de 30 de zile de la data îndeplinirii acestor condiţii, la casa teritorială de pensii competentă, în a cărei rază domiciliază titularul.
(3) Obligaţia depunerii actelor prevăzute la alin. (2) revine în exclusivitate titularului sau reprezentantului legal al acestuia.
(4) În aplicarea instrumentelor juridice internaţionale la care România este parte, persoanele care au locul de şedere permanentă în străinătate pot depune cererea prin care solicită acordarea de drepturi de pensie din sistemul public de pensii, împreună cu actele prin care se face dovada îndeplinirii condiţiilor prevăzute de prezenta lege, la instituţia de asigurări sociale competentă din statul de şedere permanentă.
(5) Cererea de pensionare, depusă conform prevederilor alin. (2) sau (4), poate fi retrasă la solicitarea titularului, a reprezentantului legal ori a mandatarului desemnat prin procură specială, până la emiterea deciziei de pensionare.

Art. 90. – (1) În sistemul public de pensii, pensiile se cuvin de la data îndeplinirii condiţiilor prevăzute de prezenta lege, în funcţie de categoria de pensie solicitată.
(2) Pensiile se stabilesc prin decizie a casei teritoriale de pensii, emisă în condiţiile prevăzute de prezenta lege, şi se acordă de la data îndeplinirii condiţiilor în cazul în care cererea a fost înregistrată cu respectarea termenului prevăzut la art. 89 alin. (2).
(3) În situaţia în care cererea este înregistrată cu depăşirea termenului prevăzut la art. 89 alin. (2), drepturile se acordă începând cu data înregistrării cererii.
(4) În funcţie de elementele specifice fiecărei categorii de pensie, pensiile se acordă şi de la o altă dată, după cum urmează:

a) de la data încetării plăţii indemnizaţiei pentru incapacitate temporară de muncă sau, după caz, de la data încetării calităţii de asigurat, cu excepţia persoanelor asigurate pe bază de contract de asigurare socială, dacă cererea a fost înregistrată în termen de 30 de zile de la data emiterii deciziei medicale asupra capacităţii de muncă, în situaţia pensiei de invaliditate acordate persoanei care, la data emiterii deciziei medicale, are calitatea de asigurat;
b) de la data emiterii deciziei medicale, dacă cererea a fost înregistrată în termen de 30 de zile de la data emiterii deciziei medicale asupra capacităţii de muncă, în situaţia pensiei de invaliditate acordate persoanei care, la data emiterii deciziei medicale, nu are calitatea de asigurat;
c) din prima zi a lunii următoare celei în care a avut loc decesul, dacă cererea a fost depusă în termen de 30 de zile de la data decesului, în situaţia pensiei de urmaş acordate persoanei al cărei susţinător era pensionar, la data decesului;
d) de la data decesului, dacă cererea a fost înregistrată în termen de 30 de zile de la această dată, în situaţia pensiei de urmaş acordate persoanei al cărei susţinător nu era pensionar, la data decesului;
e) de la data îndeplinirii condiţiilor de pensionare, dacă cererea a fost înregistrată în termen de 30 de zile de la această dată, în situaţia pensiei de urmaş acordate persoanei care îndeplineşte, ulterior decesului susţinătorului, condiţiile prevăzute de lege, referitoare la vârsta standard de pensionare.

Art. 91. – Prin derogare de la prevederile Legii nr. 287/2009 privind Codul civil, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, referitoare la termenul de prescripţie, în sistemul public de pensii, pensiile se plătesc de la data acordării înscrisă în decizia emisă de casa teritorială de pensii, cu excepţia pensiei anticipate, care se plăteşte de la data încetării calităţii de asigurat, în cazul persoanelor care se regăsesc în una dintre situaţiile prevăzute la art. 6 alin. (1) lit. a), b) şi d).

Art. 92. – Prin derogare de la prevederile Legii nr. 287/2009, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, referitoare la termenul de prescripţie, drepturile de pensie recalculate în condiţiile prezentei legi se plătesc de la data acordării înscrisă în decizia emisă de casa teritorială de pensii, cu excepţia pensiei anticipate, care se plăteşte de la data încetării calităţii de asigurat, în cazul persoanelor care se regăsesc în una dintre situaţiile prevăzute la art. 6 alin. (1) lit. a), b) şi d).

Art. 93. – (1) Admiterea sau respingerea cererii de pensionare se face prin decizie emisă de casa teritorială de pensii, în termen de 45 de zile de la data înregistrării cererii.
(2) În aplicarea instrumentelor juridice cu caracter internaţional la care România este parte, în cazul în care, la solicitarea casei teritoriale de pensii competente din România, cererea prevăzută la art. 89 alin. (4) nu a putut fi completată de către solicitant cu toate documentele necesare stabilirii dreptului, în termen de 6 luni de la data înregistrării, cererea de pensionare se soluţionează prin decizie de respingere.
(3) Termenul prevăzut la alin. (1) poate fi prelungit cu 30 de zile în cazul persoanelor care au calitatea de asigurat în luna solicitării, precum şi în situaţia în care, pentru soluţionarea cererii, sunt necesare documente şi/sau operaţiuni suplimentare.
(4) Decizia de pensie cuprinde temeiurile de fapt şi de drept în baza cărora se admite sau se respinge cererea de pensionare.
(5) Decizia de admitere a cererii de pensionare poate fi anulată la cererea pensionarului, în termen de 30 de zile de la comunicare.
(6) Decizia casei teritoriale de pensii se comunică titularului sau reprezentantului legal, după caz, care a solicitat pensionarea, prin scrisoare recomandată cu confirmare de primire sau în format electronic, în termen de 10 zile de la data emiterii, ori personal, la sediul instituţiei emitente.
(7) În termenul prevăzut la alin. (6), casa teritorială de pensii emitentă comunică angajatorului o informare cu privire la emiterea deciziei de pensionare pentru limită de vârstă, anticipată sau de invaliditate. Informarea va cuprinde numele şi prenumele persoanei, codul numeric personal, tipul deciziei de pensionare, precum şi data emiterii acesteia.

Art. 94. – (1) În situaţia în care, ulterior stabilirii şi/sau plăţii drepturilor de pensie, se constată diferenţe între sumele stabilite şi/sau plătite şi cele legal cuvenite, casa teritorială de pensii operează, din oficiu sau la solicitarea pensionarului, modificările ce se impun, prin decizie de revizuire.
(2) Prin excepţie de la prevederile alin. (1), dacă se constată că solicitarea pensionarului este neîntemeiată, cererea de revizuire se soluţionează conform prevederilor Ordonanţei Guvernului nr. 27/2002 privind reglementarea activităţii de soluţionare a petiţiilor, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 233/2002, cu modificările ulterioare.
(3) Sumele rezultate în urma aplicării prevederilor alin. (1) se acordă sau se recuperează, după caz, în cadrul termenului general de prescripţie, calculat de la data constatării diferenţelor.
(4) Prin excepţie de la prevederile alin. (3), în cazul unor erori materiale sau de calcul, intervenite în procesul administrativ de prelucrare şi redactare a datelor în vederea stabilirii/ recalculării/plăţii drepturilor de pensie, termenul general de prescripţie nu se aplică pentru recuperarea de către beneficiarul dreptului la pensie a sumelor neplătite de casa teritorială de pensii competentă.
(5) Pensia poate fi recalculată la cerere, prin adăugarea veniturilor şi/sau a stagiilor de cotizare, perioadelor asimilate stagiilor de cotizare prevăzute de lege şi prin valorificarea altor documente de natură să conducă la modificarea drepturilor de pensie, nevalorificate la stabilirea acesteia.
(6) Pensionarii pentru limită de vârstă, care realizează stagiul de cotizare după data înscrierii la pensie, pot solicita recalcularea pensiei, prin adăugarea acestuia, în condiţiile legii, o singură dată într-un an calendaristic.
(7) Cererea prevăzută la alin. (5) şi (6) se soluţionează în termen de 45 de zile de la data înregistrării, prin decizie de recalculare.
(8) Termenul prevăzut la alin. (7) poate fi prelungit cu 30 zile în situaţia în care sunt necesare documente şi/sau operaţiuni suplimentare pentru soluţionarea cererii.
(9) Sumele rezultate în urma aplicării prevederilor alin. (5) şi (6) se acordă începând cu luna următoare celei în care a fost înregistrată cererea.

Art. 95. – În sistemul public de pensii, plata pensiei se face lunar.

Art. 96. – (1) Plata pensiei se face, în funcţie de opţiunea pensionarului, după cum urmează:

a) la domiciliul/reşedinţa pensionarului, respectiv a reprezentantului legal al acestuia în condiţiile stabilite prin convenţiile încheiate între CNPP şi Compania Naţională “Poşta Română” – S.A.;
b) în cont curent sau în cont de card, în condiţiile stabilite prin convenţiile încheiate între CNPP şi băncile comerciale, precum şi între CNPP şi alte instituţii de credit, conform legii.

(2) Prevederile alin. (1) se aplică şi în situaţia celorlalte drepturi băneşti pentru stabilirea şi plata cărora competenţa revine, potrivit legii, caselor teritoriale de pensii.
(3) În situaţia persoanelor care beneficiază atât de pensie, cât şi de alte drepturi băneşti prevăzute la alin. (2), plata drepturilor prevăzute la alin. (1) şi (2) se face prin aceeaşi modalitate de plată, la aceeaşi adresă sau în acelaşi cont curent sau cont de card, pentru toate drepturile cuvenite aceleiaşi persoane.
(4) CNPP, prin casele teritoriale de pensii, transmite lunar beneficiarilor, prin bănci sau prin Compania Naţională “Poşta Română” – S.A., după caz, drepturile prevăzute la alin. (1) şi (2).
(5) În situaţia beneficiarilor care au optat pentru efectuarea plăţii drepturilor prevăzute la alin. (1) şi (2) la domiciliu/reşedinţă, Compania Naţională “Poşta Română” – S.A. remite lunar acestora drepturile băneşti şi documentul de plată întocmit de CNPP.
(6) În situaţia beneficiarilor care au optat pentru efectuarea plăţii drepturilor prevăzute la alin. (1) şi (2) în cont curent sau în cont de card, documentul de informare cu privire la sumele plătite, întocmit de CNPP, este transmis lunar la domiciliul acestora, cu respectarea Regulamentului (UE) 2016/679 al Parlamentului European şi al Consiliului din 27 aprilie 2016.
(7) Pentru beneficiarii care au optat pentru efectuarea plăţii drepturilor prevăzute la alin. (1) şi (2) în cont curent sau în cont de card, CNPP transmite, la cererea acestora, în format electronic, în contul online deschis în portalul CNPP, documentul de informare cu privire la sumele plătite.
(8) Documentul de informare prevăzut la alin. (7), transmis în format electronic, produce efecte juridice identice cu documentul de informare cu privire la sumele plătite transmis lunar, în format fizic, la domiciliu sau, după caz, la reşedinţă, cu respectarea Regulamentului (UE) 2016/679 al Parlamentului European şi al Consiliului din 27 aprilie 2016.
(9) Documentul de informare prevăzut la alin. (7), în format electronic, este acceptat ca document valid în relaţia cu toate instituţiile şi autorităţile publice. Instituţiile şi autorităţile publice care îl solicită nu vor condiţiona oferirea de informaţii sau de servicii de prezentarea documentului în format fizic.
(10) CNPP arhivează documentele de informare cu privire la sumele plătite, transmise în format electronic, în conformitate cu prevederile Legii Arhivelor Naţionale nr. 16/1996, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, în condiţiile tehnice stabilite de Legea nr. 135/2007 privind arhivarea documentelor în formă electronică, republicată.
(11) Dacă timp de 3 luni consecutive, drepturile băneşti prevăzute la alin. (1) lit. a) şi alin. (2), care se achită la domiciliu/reşedinţă, sunt restituite ca neachitate şi nu sunt solicitate de beneficiarul în cauză, casa teritorială de pensii procedează la neefectuarea plăţii respectivelor drepturi, începând cu luna următoare.
(12) În cazul în care, în următoarea lună de după neefectuarea plăţii, drepturile băneşti prevăzute la alin. (11) nu sunt solicitate de beneficiari, casa teritorială de pensii procedează la suspendarea plăţii acestora, începând cu luna următoare.
(13) Modelul documentului de plată şi modelul documentului de informare prevăzute la alin. (5) şi (6) se aprobă prin ordin al preşedintelui CNPP şi cuprind informaţii cu respectarea Regulamentului (UE) 2016/679 al Parlamentului European şi al Consiliului din 27 aprilie 2016.
(14) Prin excepţie de la prevederile alin. (1) lit. a), în situaţia pensionarilor aflaţi în instituţii de asistenţă socială sau în detenţie, plata pensiei, precum şi a celorlalte drepturi băneşti pentru stabilirea şi plata cărora competenţa revine, potrivit legii, caselor teritoriale de pensii, se poate face, la cererea titularului, la sediul acestora.

Art. 97. – (1) Cheltuielile cu transmiterea către beneficiar a drepturilor prevăzute la art. 96 alin. (1) şi (2), precum şi cele cu transmiterea documentelor de informare la domiciliul beneficiarilor din România se suportă din bugetele din care se finanţează drepturile respective şi se determină după cum urmează:

a) prin aplicarea unui procent asupra sumelor plătite, în situaţia în care achitarea drepturilor se face la domiciliul beneficiarilor;
b) prin stabilirea unui tarif, pentru un document de informare, în situaţia în care beneficiarii au optat pentru plata în cont curent sau în cont de card;
c) prin stabilirea unui comision bancar, negociabil, în situaţia în care plata drepturilor se face în cont curent sau în cont de card.

(2) Procentul şi tariful prevăzute la alin. (1) lit. a) şi b) se stabilesc prin legea bugetului asigurărilor sociale de stat.
(3) Procentul prevăzut la alin. (1) lit. a) se stabileşte astfel încât cheltuielile totale de transmitere să nu depăşească 1,1% din valoarea totală a sumelor plătite.
(4) Comisionul bancar prevăzut la alin. (1) lit. c) se stabileşte astfel încât cheltuielile totale de transmitere să nu depăşească 0,15% din valoarea totală a sumelor plătite.

Art. 98. – (1) Beneficiarii drepturilor băneşti stabilite de casele teritoriale de pensii, care nu au domiciliul în România, pot opta pentru transferul în străinătate al acestor drepturi, în condiţiile legii.
(2) Prestaţiile de asigurări sociale cuvenite beneficiarilor stabiliţi în străinătate pot fi transferate în alte ţări, în condiţiile reglementate prin instrumente juridice internaţionale la care România este parte, în moneda ţărilor respective sau într-o altă monedă asupra căreia s-a convenit.
(3) Cheltuielile generate de transferul în străinătate al prestaţiilor de asigurări sociale, inclusiv comisioanele de schimb valutar, se suportă de beneficiar, cu excepţia plăţilor care intră sub incidenţa Legii nr. 209/2019 privind serviciile de plată şi pentru modificarea unor acte normative, pentru care comisioanele se suportă, proporţional, de către beneficiar şi de către casele teritoriale de pensii.
(4) Cheltuielile generate de transferul din străinătate al prestaţiilor de asigurări sociale, cuvenite şi neîncasate, se suportă din bugetul asigurărilor sociale de stat.
(5) Pentru a beneficia de drepturile cuvenite din cadrul sistemului public de pensii, beneficiarii drepturilor băneşti acordate de casele teritoriale de pensii stabiliţi pe teritoriul altor state, denumiţi în continuare beneficiari nerezidenţi, au obligaţia de a transmite semestrial, până cel târziu la data de 31 martie, respectiv până la data de 30 septembrie a fiecărui an, un certificat de viaţă.
(6) Certificatul de viaţă prevăzut la alin. (5) se transmite de beneficiarul nerezident din proprie iniţiativă.
(7) Beneficiarul nerezident are obligaţia de a semna certificatul de viaţă în faţa unei autorităţi legale de pe teritoriul statului de domiciliu sau de şedere permanentă, după caz, respectiva autoritate certificând acest fapt.
(8) Modelul unic de certificat de viaţă se aprobă prin ordin al preşedintelui CNPP.

Art. 99. – Procedurile referitoare la efectuarea operaţiunilor de plată a drepturilor băneşti se aprobă prin ordin al preşedintelui CNPP.

Art. 100. – (1) În sistemul public de pensii, plata pensiei încetează începând cu luna următoare celei în care a intervenit una dintre următoarele cauze:

a) pensionarul a decedat;
b) pensionarul nu mai îndeplineşte condiţiile legale în temeiul cărora i-a fost acordată pensia;
c) pensionarul de invaliditate, pensionarul urmaş prevăzut la art. 74 lit. c), precum şi cel prevăzut la art. 76 alin. (1) şi-au redobândit capacitatea de muncă, potrivit legii;
d) au expirat 12 luni de la data la care pensionarul de invaliditate, pensionarul urmaş prevăzut la art. 74 lit. c) sau cel prevăzut la art. 76 alin. (1) nu s-a prezentat, din motive imputabile lui, la revizuirea medicală obligatorie sau nu a prezentat la termenul de revizuire documentele medicale şi rezultatul investigaţiilor medicale solicitate de medicul expert al asigurărilor sociale din cadrul caselor teritoriale de pensii, după caz;
e) au expirat 12 luni de la data la care pensionarul de invaliditate, pensionarul urmaş prevăzut la art. 74 lit. c) sau cel prevăzut la art. 76 alin. (1) nu s-a prezentat, din motive imputabile lui, la convocarea prevăzută la art. 70 alin. (2), sau a refuzat să efectueze investigaţiile medicale şi examinările necesare în vederea evaluării capacităţii de muncă, după caz;
f) au expirat 12 luni de la data la care pensionarul de invaliditate, pensionarul urmaş prevăzut la art. 74 lit. c) sau cel prevăzut la art. 76 alin. (1) nu a mai urmat programele recuperatorii prevăzute la art. 71 alin. (1);
g) copilul, beneficiar al unei pensii de urmaş, a împlinit vârsta de 26 de ani, cu excepţia situaţiei prevăzute la art. 74 lit. c);
h) pensionarul urmaş a fost condamnat, printr-o hotărâre judecătorească rămasă definitivă, pentru infracţiunea de omor sau tentativă de omor, comisă asupra susţinătorului;
i) soţul supravieţuitor, beneficiar al unei pensii de urmaş, s-a recăsătorit;
j) a expirat perioada de 6 luni de la data decesului susţinătorului, prevăzută la art. 77;
k) ultimul copil a împlinit vârsta de 7 ani, în cazul pensiei de urmaş acordată soţului supravieţuitor conform art. 78.

(2) Modificările intervenite în starea civilă a persoanei, de natură să conducă la încetarea plăţii pensiei, în conformitate cu prevederile alin. (1) lit. a), se comunică CNPP şi celorlalte entităţi care gestionează sisteme de pensii neintegrate sistemului public, de către Ministerul Afacerilor Interne, prin Direcţia Generală pentru Evidenţa Persoanelor.
(3) Instanţele judecătoreşti au obligaţia să comunice în scris informaţiile de natură să conducă la încetarea plăţii pensiei, în termen de 10 zile de la data rămânerii definitive a hotărârii pronunţate în situaţia prevăzută la alin. (1) lit. h), casei teritoriale de pensii în evidenţele căreia se află pensionarul condamnat.

Art. 101. – (1) În sistemul public de pensii, plata pensiei/indemnizaţiei pentru însoţitor se suspendă începând cu luna următoare celei în care a intervenit una dintre următoarele cauze:

a) pensionarul şi-a stabilit domiciliul pe teritoriul altui stat cu care România a încheiat convenţie de reciprocitate în domeniul asigurărilor sociale, dacă, potrivit prevederilor acesteia, pensia se plăteşte de către celălalt stat;
b) pensionarul de invaliditate sau pensionarul urmaş prevăzut la art. 74 lit. c) ori cel prevăzut la art. 76 alin. (1) nu se prezintă la revizuirea medicală la termen, din motive imputabile lui, ori nu prezintă documentele medicale şi rezultatele investigaţiilor medicale solicitate de medicul expert al asigurărilor sociale ori nu urmează programele recuperatorii prevăzute la art. 71 alin. (1);
c) copilul beneficiar al pensiei de urmaş, prevăzut la art. 74 lit. a), a împlinit vârsta de 16 ani şi nu face dovada continuării studiilor;
d) soţul supravieţuitor sau copilul urmaş, beneficiar al unei pensii din sistemul public de pensii, optează pentru o altă pensie, potrivit legii, din acelaşi sistem şi/sau dintr-un alt sistem de asigurări sociale neintegrat sistemului public de pensii;
e) a expirat termenul de valabilitate al procurii speciale referitoare la plata pensiei;
f) beneficiarul nu prezintă sau nu transmite casei teritoriale de pensii competente certificatul de viaţă în termenele prevăzute la art. 98 alin. (5);
g) a expirat termenul prevăzut la art. 96 alin. (12);
h) pensionarul de invaliditate sau pensionarul urmaş prevăzut la art. 74 lit. c) ori cel prevăzut la art. 76 alin. (1) nu prezintă sau nu transmite, înaintea împlinirii termenului de revizuire, documente medicale recente din care să rezulte evoluţia bolilor şi starea de sănătate prezentă, în cazurile care vizează aplicarea instrumentelor juridice internaţionale la care România este parte;
i) soţul supravieţuitor, beneficiar al unei pensii de urmaş, prevăzute la art. 75 – 78, realizează venituri lunare aflându-se în una dintre situaţiile prevăzute la art. 6 alin. (1) lit. a), b) sau d), mai mari decât salariul minim brut pe ţară garantat în plată;
j) pensionarul, beneficiar al unei pensii anticipate realizează venituri lunare aflându-se în una dintre situaţiile prevăzute la art. 6 alin. (1) lit. a), b) sau d).

(2) În cazul pensionarului de invaliditate gradul I, care beneficiază de indemnizaţie pentru însoţitor, prevăzută la art. 67, plata acesteia se suspendă începând cu luna următoare celei în care pensionarul optează pentru un alt drept acordat cu aceeaşi destinaţie, în baza unor acte normative cu caracter special.
(3) În situaţia copilului, beneficiar al unei pensii de urmaş în condiţiile prevăzute la art. 74 lit. b), care nu face dovada continuării studiilor, plata pensiei se suspendă începând cu data de 1 noiembrie a anului în curs.
(4) În situaţia pensionarului de invaliditate sau a pensionarului urmaş prevăzut la art. 74 lit. c) ori cel prevăzut la art. 76 alin. (1) care nu se prezintă la convocarea INEMRCM sau a medicului expert al asigurărilor sociale, ori nu prezintă documentele medicale şi rezultatele investigaţiilor medicale solicitate, suspendarea plăţii se face începând cu luna următoare neîndeplinirii obligaţiei prevăzute la art. 70 alin. (3).
(5) Suspendarea plăţii pensiei şi/sau a indemnizaţiei pentru însoţitor se poate face şi la cererea pensionarului, situaţie în care suspendarea plăţii se face începând cu luna următoare celei în care a fost înregistrată cererea.

Art. 102. – (1) În sistemul public de pensii, reluarea plăţii pensiei şi/sau a indemnizaţiei pentru însoţitor se face după cum urmează:

a) potrivit prevederilor convenţiei de reciprocitate în domeniul asigurărilor sociale, încheiate de România, în situaţia prevăzută la art. 101 alin. (1) lit. a);
b) începând cu luna următoare emiterii deciziei medicale asupra capacităţii de muncă de încadrare în grad de invaliditate, în situaţia prevăzută la art. 101 alin. (1) lit. b);
c) la cerere, începând cu luna următoare dovedirii reluării programelor recuperatorii, în situaţia prevăzută la art. 71 alin. (1);
d) de la data suspendării, în baza dovezii privind continuarea studiilor, în situaţia prevăzută la art. 101 alin. (1) lit. c);
e) la cerere, începând cu luna următoare celei în care a fost înlăturată cauza suspendării, în situaţiile prevăzute la art. 101 alin. (1) lit. i) şi j);
f) la cerere, începând cu luna următoare exprimării opţiunii la pensie, pentru situaţia prevăzută la art. 101 alin. (1) lit. d);
g) la cerere, începând cu luna următoare celei în care a fost eliberată noua procură specială sau, după caz, de la data suspendării, potrivit obiectului mandatului, pentru situaţia prevăzută la art. 101 alin. (1) lit. e);
h) de la data suspendării, dacă beneficiarul nerezident prezintă/comunică certificatul de viaţă după expirarea termenelor prevăzute la art. 98 alin. (5);
i) la cerere, începând cu luna următoare celei în care pensionarul de invaliditate gradul I optează pentru plata indemnizaţiei pentru însoţitor prevăzute la art. 67;
j) de la data suspendării, pe baza dovezii continuării studiilor, în cazul copilului beneficiar al pensiei de urmaş prevăzut la art. 101 alin. (3), cu excepţia copilului urmaş, medic rezident, situaţie în care reluarea plăţii pensiei se face de la data angajării;
k) la cerere, de la data suspendării, în cazul pensiei şi/sau a indemnizaţiei pentru însoţitor suspendate conform prevederilor art. 101 alin. (1) lit. g) şi alin. (5).

(2) Plata drepturilor prevăzute la alin. (1) se face cu respectarea termenului general de prescripţie şi numai dacă între data suspendării şi data reluării plăţii nu a intervenit, conform legii, o altă cauză de suspendare sau de încetare a plăţii.
(3) În aplicarea instrumentelor juridice internaţionale la care România este parte, reluarea plăţii pensiei, în situaţia prevăzută la art. 101 alin. (1) lit. h), se face în baza deciziei medicale asupra capacităţii de muncă emise de medicul expert al asigurărilor sociale, astfel:

a) începând cu luna următoare celei în care au fost transmise documentele medicale recente din care să rezulte evoluţia bolilor şi starea de sănătate prezentă;
b) de la data suspendării, dacă documentele medicale recente din care să rezulte evoluţia bolilor şi starea de sănătate prezentă au fost transmise casei teritoriale de pensii în termen de un an de la data suspendării, iar depăşirea termenului de revizuire nu îi poate fi imputată pensionarului sau instituţiei competente de la locul de şedere permanentă;
c) începând cu luna următoare celei în care au fost transmise documentele medicale recente din care să rezulte evoluţia bolilor şi starea de sănătate prezentă, dacă termenul prevăzut la lit. b) este depăşit.

Art. 103. – Încetarea, suspendarea sau reluarea plăţii pensiei, precum şi orice modificare a drepturilor de pensie se fac prin decizie emisă de casele teritoriale de pensii.

Art. 104. – Prevederile prezentei legi, referitoare la stabilire, plată, suspendare, încetare, reluare, revizuire, precum şi contestarea deciziilor şi recuperarea sumelor încasate necuvenit se aplică şi indemnizaţiilor/pensiilor de serviciu acordate prin legi speciale, pentru care stabilirea şi plata se află, potrivit legii, în competenţa materială a caselor teritoriale de pensii, cu excepţia situaţiilor în care legea specială de reglementare dispune altfel.

Art. 105. – În sistemul public de pensii, pensionarii pot cumula pensia cu venituri dintr-o activitate pentru care se datorează contribuţii de asigurări sociale, potrivit Codului fiscal, precum şi persoanele care desfăşoară activitate în calitate de prestator casnic, potrivit Legii nr. 111/2022, şi care datorează contribuţia de asigurări sociale, indiferent de nivelul acestora, cu excepţia:

a) soţului supravieţuitor beneficiar al unei pensii de urmaş care realizează venituri lunare aflându-se în una dintre situaţiile prevăzute la art. 6 alin. (1) lit. a), b) sau d), mai mari decât salariul minim brut pe ţară garantat în plată;
b) pensionarului, beneficiar al unei pensii anticipate, care realizează venituri lunare aflându-se în una dintre situaţiile prevăzute la art. 6 alin. (1) lit. a), b) sau d).

Art. 106. – Beneficiarii prestaţiilor de asigurări sociale şi al celorlalte drepturi stabilite şi plătite, conform legii, prin intermediul casei teritoriale de pensii, sunt obligaţi să comunice acesteia orice schimbare intervenită de natură să conducă la modificarea condiţiilor în funcţie de care au fost stabilite sau se plătesc aceste drepturi, în termen de 15 zile de la data apariţiei schimbării respective.

Art. 107. – (1) Sumele neîncasate de către pensionar, reprezentând pensia pe luna în care a avut loc decesul şi/sau, după caz, drepturile restante de pensie, cuvenite şi neîncasate până la data decesului, se plătesc unei singure persoane, care poate fi soţ supravieţuitor, copil, părinte sau, în lipsa acestora, celorlalţi moştenitori, în condiţiile dreptului comun.
(2) Sumele prevăzute la alin. (1) pot fi solicitate în cadrul termenului general de prescripţie.
(3) Prevederile alin. (1) şi (2) se aplică şi în cazul altor drepturi prevăzute de legi speciale pentru care stabilirea şi plata revin, conform legii, caselor teritoriale de pensii, dacă legea specială nu dispune altfel.

CAPITOLUL IV
Alte prestaţii de asigurări sociale

Art. 108. – În sistemul public de pensii, în afara pensiilor, se mai pot acorda, în condiţiile prezentei legi, următoarele prestaţii de asigurări sociale:

a) tratament balnear, altul decât cel care, potrivit legii, se suportă de la bugetul Fondului naţional unic de asigurări sociale de sănătate, pentru asiguraţi şi pensionari;
b) ajutor de deces, în cazul decesului asiguratului, al pensionarului sau al unui membru al familiei acestora.

Art. 109. – (1) Acordarea prestaţiilor privind tratamentul balnear se face prin acordarea de bilete de tratament asiguraţilor şi pensionarilor sistemului public de pensii, în limita sumelor alocate pentru această prestaţie, prin legea anuală a bugetului asigurărilor sociale de stat.
(2) Numărul total al biletelor de tratament balnear, inclusiv al celor asigurate în unităţile de tratament balnear din proprietatea CNPP, este stabilit anual prin hotărâre a Guvernului.
(3) În vederea stabilirii numărului de bilete de tratament balnear pentru staţiunile balneare se va ţine seama de solicitările potenţialilor beneficiari, de categoria de confort oferită, precum şi de nivelul maxim al tarifelor stabilit prin ordin al preşedintelui CNPP, conform prevederilor legale în vigoare.
(4) Prestaţiile privind tratamentul balnear sunt asigurate în unităţile de tratament din proprietatea CNPP şi, în completare, în unităţi de profil, prin contracte încheiate potrivit legii.
(5) Asiguraţii şi pensionarii sistemului public de pensii pot beneficia de tratament balnear, în condiţiile prezentei legi, după cum urmează:

a) gratuit – persoanele beneficiare de pensie de invaliditate din cadrul programului de recuperare întocmit de medicul expert al asigurărilor sociale;
b) cu suportarea de către beneficiar a unei contribuţii băneşti – asiguraţii şi pensionarii, alţii decât cei prevăzuţi la lit. a).

(6) Prin excepţie de la prevederile alin. (1) se pot acorda bilete de tratament balnear, în condiţiile prezentei legi, şi soţului/soţiei asiguratului/pensionarului sistemului public de pensii, care nu este asigurat/pensionar al sistemului public, cu plata integrală a biletului de tratament.
(7) Durata biletului de tratament balnear este de 16 zile.
(8) Contravaloarea prestaţiilor acordate în condiţiile prevăzute la alin. (5) lit. a) şi diferenţa dintre contravaloarea prestaţiilor şi contribuţia bănească prevăzută la alin. (5) lit. b) se suportă din bugetul asigurărilor sociale de stat.
(9) Criteriile de acordare a biletelor de tratament balnear, inclusiv categoriile de beneficiari şi nivelul contribuţiei băneşti individuale ale acestora, se aprobă anual prin ordin al preşedintelui CNPP.

Art. 110. – Numărul biletelor de tratament balnear, inclusiv cele care se acordă gratuit potrivit prezentei legi, precum şi cele care se acordă gratuit categoriilor de persoane beneficiare ale unor legi cu caracter reparatoriu, modul de acordare, de distribuire şi de decontare a acestora, se stabilesc prin hotărârea Guvernului prevăzută la art. 109 alin. (2).

Art. 111. – (1) În cazul decesului asiguratului sau al pensionarului se acordă ajutor de deces unei singure persoane care face dovada că a suportat cheltuielile ocazionate de deces şi care poate fi, după caz, soţul supravieţuitor, copilul, părintele sau oricare persoană care face această dovadă.
(2) Ajutorul de deces prevăzut la alin. (1) se acordă şi în cazul decesului persoanei care, în ultimele 6 luni anterioare decesului, a avut calitatea de asigurat în sistemul public de pensii, indiferent de stagiul de cotizare realizat în această perioadă.
(3) Dovada prevăzută la alin. (1) se poate face prin orice mijloc de probă admis de lege.
(4) Cuantumul ajutorului de deces se stabileşte anual prin legea bugetului asigurărilor sociale de stat şi nu poate fi mai mic decât valoarea câştigului salarial mediu brut utilizat la fundamentarea bugetului asigurărilor sociale de stat.

Art. 112. – (1) Asiguratul şi pensionarul au dreptul la ajutor de deces în cazul decesului unui membru de familie care, la data decesului, nu era asigurat sau pensionar al sistemului public de pensii.
(2) Se consideră membru de familie, în sensul prezentei legi:

a) soţul;
b) copiii proprii, copiii adoptaţi, copiii aflaţi în plasament familial sau cei încredinţaţi spre creştere şi educare familiei, în vârstă de până la 18 ani ori, dacă îşi continuă studiile, până la terminarea acestora, fără a depăşi vârsta de 26 de ani, sau indiferent de vârstă, dacă şi-au pierdut capacitatea de muncă înaintea vârstelor menţionate;
c) părinţii şi bunicii oricăruia dintre soţi.

(3) În cazul acordării ajutorului de deces prevăzut la alin. (1), solicitantul trebuie să facă dovada calităţii de asigurat sau de pensionar la data decesului membrului de familie pentru care se solicită acest drept.
(4) Ajutorul de deces cuvenit pentru un membru de familie reprezintă jumătate din cuantumul prevăzut la art. 111 alin. (4).
(5) Ajutorul de deces se acordă şi în cazul decesului persoanei aflate în timpul concediului pentru creşterea copilului până la împlinirea vârstei de 2 ani, iar în cazul copilului cu handicap până la 3 ani, respectiv până la 7 ani, sau al unui membru de familie al acestuia, dacă, anterior intrării în concediu, persoana în cauză era asigurată obligatoriu potrivit prevederilor art. 6 alin. (1).

Art. 113. – (1) În cazul decesului asiguratului, pensionarului sau al unui membru de familie al acestora, ajutorul de deces prevăzut la art. 111 sau art. 112 poate fi achitat şi către o persoană juridică, dacă aceasta face dovada că a suportat cheltuielile ocazionate de deces.
(2) În situaţia prevăzută la alin. (1), plata ajutorului de deces se face pe baza documentelor justificative prin virament bancar.

Art. 114. – (1) Ajutorul de deces se suportă din bugetul asigurărilor sociale de stat, în cazul decesului asiguratului, pensionarului sau al unui membru de familie al acestora.
(2) Acordarea ajutorului de deces se face la cerere, pe baza certificatului de deces şi a documentelor justificative, şi nu este condiţionată de realizarea unui anumit stagiu de cotizare.

Art. 115. – (1) Ajutorul de deces se achită în termen de 3 zile lucrătoare de la solicitare, de către casa teritorială de pensii competentă, în cazul decesului pensionarului sau al asiguratului prevăzut la art. 6 alin. (1) şi (2), respectiv al unui membru de familie al acestora.
(2) Plata ajutorului de deces se poate face şi prin virament bancar, în situaţia persoanelor fizice care solicită ajutor de deces.
(3) Competenţa teritorială a acordării ajutorului de deces revine, după caz, casei teritoriale de pensii în a cărei rază îşi are domiciliul asiguratul/pensionarul decedat sau în a cărei rază îşi are domiciliul asiguratul/pensionarul care solicită ajutor de deces pentru membrul de familie.

Art. 116. – (1) Ajutorul de deces se achită persoanei îndreptăţite sau mandatarului desemnat, prin procură specială, de către aceasta.
(2) Ajutorul de deces poate fi solicitat, pe baza actelor justificative, în cadrul termenului general de prescripţie prevăzut de lege, calculat de la data emiterii certificatului de deces.
(3) Cuantumul ajutorului de deces solicitat potrivit alin. (1) se achită la nivelul prevăzut de lege la data decesului.

TITLUL V
Casa Naţională de Pensii Publice

CAPITOLUL I Organizarea Casei Naţionale de Pensii Publice
CAPITOLUL II Atribuţiile CNPP şi ale caselor teritoriale de pensii
CAPITOLUL III Jurisdicţia asigurărilor sociale
CAPITOLUL I
Organizarea Casei Naţionale de Pensii Publice

Art. 117. – (1) CNPP este instituţie publică de interes naţional, cu personalitate juridică, organ de specialitate al administraţiei publice centrale care administrează sistemul public de pensii.
(2) CNPP se află sub autoritatea Ministerului Muncii şi Solidarităţii Sociale.
(3) Sediul CNPP este în municipiul Bucureşti.
(4) Casele teritoriale de pensii sunt instituţii publice cu personalitate juridică ce prestează servicii publice.
(5) CNPP are în subordine INEMRCM, care este instituţie publică cu personalitate juridică şi autonomie ştiinţifică.
(6) Casele teritoriale de pensii transferă către INEMRCM, în cursul aceluiaşi an bugetar, creditele de angajament şi creditele bugetare neutilizate în anul 2024 aferente activităţii cabinetelor teritoriale de expertiză medicală a capacităţii de muncă.
(7) CNPP este acţionar unic la Societatea Comercială de Tratament Balnear şi Recuperare a Capacităţii de Muncă “TBRCM” – S.A., denumită în continuare S.C. TBRCM – S.A.
(8) Modul de organizare şi funcţionare a S.C. TBRCM – S.A. se stabileşte prin hotărâre a Guvernului, la propunerea preşedintelui CNPP.

Art. 118. – (1) Conducerea CNPP este asigurată de un preşedinte şi consiliul de administraţie.
(2) Preşedintele CNPP este numit prin decizie a prim – ministrului, la propunerea ministrului muncii şi solidarităţii sociale, pentru un mandat de 5 ani, care poate fi reînnoit. Preşedintele CNPP este şi preşedintele consiliului de administraţie.
(3) Preşedintele exercită o funcţie asimilată funcţiilor de demnitate publică.
(4) Preşedintele are rang de secretar de stat şi este salarizat la nivelul prevăzut de lege pentru această funcţie.
(5) Consiliul de administraţie este compus din 19 membri, respectiv preşedintele CNPP şi alte 18 persoane, care sunt reprezentanţi ai Guvernului, patronatelor, sindicatelor şi pensionarilor, după cum urmează:

a) preşedintele CNPP;
b) 5 reprezentanţi ai Guvernului, din partea: Ministerului Muncii şi Solidarităţii Sociale, Ministerului Justiţiei, Ministerului Finanţelor şi Ministerului Sănătăţii, propuşi de conducătorii respectivelor ministere şi numiţi de către Guvern;
c) 5 reprezentanţi ai patronatelor, desemnaţi de organizaţiile patronale reprezentative la nivel naţional;
d) 5 reprezentanţi ai sindicatelor, desemnaţi de organizaţiile sindicale reprezentative la nivel naţional;
e) 3 reprezentanţi ai pensionarilor, desemnaţi de organizaţiile naţionale ale pensionarilor.

(6) Membrii consiliului de administraţie prevăzuţi la alin. (5) lit. b) – e) sunt desemnaţi, potrivit prevederilor alin. (5), pe o perioadă de 4 ani.
(7) Consiliul de administraţie funcţionează în mod legal în prezenţa a cel puţin 13 dintre membrii săi.
(8) Pe durata exercitării mandatului, membrii consiliului de administraţie pot fi revocaţi de către cei care i-au numit, respectiv desemnat.
(9) În cazul încetării mandatului, ca urmare a revocării, a demisiei sau a decesului, vor fi numite, respectiv desemnate, alte persoane.
(10) Activitatea de secretariat a consiliului de administraţie este asigurată de un secretar, numit de preşedintele CNPP din cadrul personalului acestei instituţii.

Art. 119. – (1) Membrii consiliului de administraţie prevăzuţi la art. 118 alin. (5) beneficiază de o indemnizaţie de şedinţă în cuantum de 10% din nivelul de salarizare prevăzut la art. 118 alin. (4).
(2) Indemnizaţia de şedinţă a secretarului consiliului de administraţie se stabileşte în cuantum de 50% din indemnizaţia de şedinţă a unui membru al consiliului, stabilită potrivit alin. (1).
(3) Totalul sumelor cuvenite unui membru al consiliului de administraţie, ca urmare a participării la şedinţe, nu poate depăşi într-o lună 30% din nivelul de salarizare prevăzut la art. 118 alin. (4).
(4) Indemnizaţiile de şedinţă stabilite potrivit alin. (1) – (3) se suportă din bugetul asigurărilor sociale de stat, cu respectarea prevederilor art. 122.

Art. 120. – (1) CNPP îşi elaborează Statutul de organizare şi funcţionare, care se aprobă prin hotărâre a Guvernului, la propunerea ministrului muncii şi solidarităţii sociale.
(2) Statutul prevăzut la alin. (1) cuprinde în mod obligatoriu atribuţiile consiliului de administraţie, ale preşedintelui CNPP, precum şi modul de organizare şi funcţionare a CNPP.
(3) Numărul de personal al structurilor CNPP, la nivel central şi local, nu poate fi mai mic decât numărul corespunzător raportului de un salariat la 2.000 de asiguraţi şi beneficiari de prestaţii de asigurări sociale.

Art. 121. – (1) Ministrul muncii şi solidarităţii sociale este ordonator principal de credite pentru bugetul asigurărilor sociale de stat.
(2) Ministrul muncii şi solidarităţii sociale poate delega atribuţiile prevăzute de dispoziţiile legale în vigoare pentru ordonatorul principal de credite bugetare preşedintelui CNPP.
(3) Directorii executivi ai caselor teritoriale de pensii şi directorul general al INEMRCM sunt ordonatori terţiari de credite pentru bugetul asigurărilor sociale de stat.

Art. 122. – (1) Cu excepţia cheltuielilor prevăzute la art. 97 alin. (1) referitoare la transmiterea către beneficiar a drepturilor, cheltuielile privind organizarea şi funcţionarea sistemului public de pensii se suportă din bugetul asigurărilor sociale de stat în limita unui procent de până la 3% aplicat asupra cheltuielilor anuale totale prevăzute prin legea bugetului asigurărilor sociale de stat, inclusiv asupra cheltuielilor din alte surse atrase, în condiţiile legii.
(2) Sumele necesare administrării procesului de afiliere la fondurile de pensii administrate privat, cele ocazionate de virarea contribuţiei la aceste fonduri, precum şi celelalte cheltuieli aferente se suportă din bugetul asigurărilor sociale de stat, în limita procentului prevăzut la alin. (1).

CAPITOLUL II
Atribuţiile CNPP şi ale caselor teritoriale de pensii

Art. 123. – În aplicarea prevederilor prezentei legi, CNPP îndeplineşte, în principal, următoarele atribuţii:

a) îndrumă şi controlează modul de aplicare a dispoziţiilor legale de către casele teritoriale de pensii;
b) furnizează datele necesare pentru fundamentarea şi elaborarea bugetului asigurărilor sociale de stat şi bugetului de stat;
c) stabileşte modalitatea tehnică de evidenţă a contribuabililor la sistemul public de pensii, a drepturilor şi obligaţiilor de asigurări sociale în cazul contractelor de asigurare socială, precum şi modalitatea de colaborare cu autorităţile/instituţiile cu care realizează schimbul de date;
d) publică anual raportul de activitate;
e) organizează cooperarea cu instituţii similare din alte ţări, în vederea coordonării prestaţiilor de asigurări sociale din domeniul propriu de competenţă, pentru lucrătorii migranţi;
f) ia măsuri, în condiţiile legii, pentru dezvoltarea şi administrarea eficientă a patrimoniului sistemului public de pensii, precum şi pentru asigurarea integrităţii acestuia;
g) asigură evidenţa la nivel naţional a tuturor contribuabililor la sistemul public de pensii, pe baza informaţiilor transmise de ANAF, respectiv de casele teritoriale de pensii;
h) asigură evidenţa, la nivel naţional, a drepturilor şi obligaţiilor de asigurări sociale în cazul contractelor de asigurare socială, pe baza codului numeric personal;
i) creează arhive electronice care constituie baze de date pentru operaţiunile desfăşurate în cadrul sistemului public de pensii, conform procedurilor aprobate prin ordin al ministrului muncii şi solidarităţii sociale;
j) coordonează şi controlează activitatea INEMRCM;
k) aplică prevederile convenţiilor internaţionale de asigurări sociale la care România este parte, precum şi ansamblul reglementărilor europene şi dezvoltă relaţii cu organisme similare în domeniul asigurărilor sociale din alte ţări, în limita competenţelor prevăzute de lege;
l) organizează selecţia, pregătirea şi perfecţionarea profesională a personalului din sistemul public de pensii;
m) asigură introducerea, extinderea, întreţinerea şi protecţia sistemelor automate de calcul şi de evidenţă;
n) asigură reprezentarea în faţa instanţelor judecătoreşti în litigiile în care este parte ca urmare a aplicării dispoziţiilor prezentei legi;
o) organizează activitatea privind stabilirea şi plata contribuţiilor pentru fondurile de pensii administrate privat, conform dispoziţiilor legale în vigoare;
p) asigură exportul în străinătate al prestaţiilor stabilite, potrivit reglementărilor legale în domeniu.

Art. 124. – În aplicarea prevederilor prezentei legi, casele teritoriale de pensii îndeplinesc, în principal, următoarele atribuţii:

a) colectează şi virează contribuţiile de asigurări sociale plătite în baza contractului de asigurare socială prevăzut la art. 6 alin. (2) şi (3) şi contribuţiile pentru bilete de tratament balnear, în condiţiile legii;
b) urmăresc încasarea veniturilor bugetului asigurărilor sociale de stat, altele decât cele administrate de ANAF;
c) iau măsuri, în condiţiile legii, pentru dezvoltarea şi administrarea eficientă a patrimoniului sistemului public de pensii, precum şi pentru asigurarea integrităţii acestuia;
d) stabilesc şi plătesc prestaţiile de asigurări sociale prevăzute de prezenta lege, precum şi alte drepturi prevăzute de legi cu caracter special;
e) aplică prevederile convenţiilor internaţionale de asigurări sociale la care România este parte, precum şi ansamblul reglementărilor europene şi dezvoltă relaţii cu organisme similare în domeniul asigurărilor sociale din alte ţări, în limita competenţelor prevăzute de lege;
f) organizează selecţia, pregătirea şi perfecţionarea profesională a personalului propriu;
g) asigură introducerea, extinderea, întreţinerea şi protecţia sistemelor automate de calcul şi de evidenţă;
h) asigură reprezentarea în faţa instanţelor judecătoreşti în litigiile în care sunt parte ca urmare a aplicării dispoziţiilor prezentei legi;
i) asigură exportul în străinătate al prestaţiilor stabilite potrivit reglementărilor legale în domeniu.

Art. 125. – (1) Realizarea atribuţiilor ce revin caselor teritoriale de pensii, potrivit legii, este supusă controlului CNPP.
(2) Realizarea atribuţiilor ce revin CNPP, potrivit legii, este supusă controlului Ministerului Muncii şi Solidarităţii Sociale.

Art. 126. – (1) Salarizarea personalului CNPP, al caselor teritoriale de pensii, al INEMRCM şi a personalului cabinetelor teritoriale de expertiză medicală a capacităţii de muncă se realizează potrivit Legii – cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, cu modificările şi completările ulterioare.
(2) Cheltuielile curente şi de capital ale CNPP, ale caselor teritoriale de pensii şi ale INEMRCM se suportă din bugetul asigurărilor sociale de stat.

CAPITOLUL III
Jurisdicţia asigurărilor sociale

Art. 127. – (1) Deciziile emise de casele teritoriale de pensii pot fi contestate, în termen de 45 de zile de la comunicare, la instanţa judecătorească competentă.
(2) Deciziile necontestate în termenul prevăzut la alin. (1) sunt definitive.

Art. 128. – Jurisdicţia asigurărilor sociale se realizează prin tribunale şi curţi de apel.

Art. 129. – Tribunalele soluţionează în primă instanţă litigiile privind:

a) drepturile şi obligaţiile născute în temeiul contractului de asigurare socială;
b) deciziile de pensionare emise de casele teritoriale de pensii;
c) deciziile medicale emise de către Comisia Superioară de Expertiză Medicală a Capacităţii de Muncă din cadrul INEMRCM, precum şi de către comisiile medicale regionale de contestaţie;
d) deciziile de recuperare a sumelor încasate necuvenit cu titlu de prestaţii de asigurări sociale/alte drepturi prevăzute de legi speciale;
e) alte drepturi şi obligaţii născute în temeiul prezentei legi.

Art. 130. – (1) Cererile îndreptate împotriva CNPP sau împotriva caselor teritoriale de pensii, având ca obiect drepturile de pensie şi alte drepturi prevăzute de legi cu caracter special, se adresează instanţei în a cărei rază teritorială îşi are domiciliul ori sediul reclamantul.
(2) Celelalte cereri se adresează instanţei în a cărei rază teritorială îşi are domiciliul sau sediul pârâtul.

Art. 131. – (1) Împotriva hotărârilor tribunalelor se poate face numai apel la curtea de apel competentă.
(2) Hotărârile curţilor de apel, precum şi hotărârile tribunalelor neatacate cu apel în termen sunt definitive.
(3) Prevederile prezentei legi, referitoare la jurisdicţia asigurărilor sociale, se completează cu dispoziţiile Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, şi ale Legii nr. 304/2022 privind organizarea judiciară.

Art. 132. – Cererile formulate în faţa oricăror organe sau a instanţelor judecătoreşti, precum şi toate actele procedurale în legătură cu litigiile, având ca obiect drepturi sau obligaţii de asigurări sociale, sunt scutite de taxă de timbru.

TITLUL VI
Dispoziţii tranzitorii şi finale

CAPITOLUL I Dispoziţii tranzitorii
CAPITOLUL II Dispoziţii finale
CAPITOLUL I
Dispoziţii tranzitorii

Art. 133. – (1) Perioadele de vechime în muncă realizate în grupa a II – a de muncă până la data de 1 aprilie 2001 constituie stagiu de cotizare în condiţii deosebite, în vederea reducerii vârstelor standard de pensionare, cu excepţia celor realizate în activităţile care, conform prevederilor art. 28 alin. (1) lit. b), sunt încadrate în condiţii speciale.
(2) Perioadele de vechime în muncă realizate în grupa I de muncă până la data de 1 aprilie 2001 în activităţile care, conform prevederilor art. 28 alin. (1) lit. a) – c) şi e), sunt încadrate în condiţii speciale, constituie stagii de cotizare în condiţii speciale, conform legii, în vederea reducerii vârstelor standard de pensionare.
(3) Constituie stagiu de cotizare în condiţii speciale de muncă, potrivit art. 28 alin. (1) lit. b), perioada anterioară datei de 1 aprilie 2001 în care salariaţii au desfăşurat activităţi de cercetare, explorare, exploatare sau prelucrare a materiilor prime nucleare în locurile de muncă încadrate conform legislaţiei anterioare în grupele I şi a II – a de muncă şi care, potrivit legislaţiei în vigoare, începând cu data de 1 aprilie 2001 şi până la data intrării în vigoare a prezentei legi sunt încadrate în condiţii speciale de muncă.
(4) Este asimilată stagiului de cotizare în condiţii speciale de muncă perioada anterioară datei de 1 aprilie 2001, în care salariaţii au desfăşurat activităţi, pe toată durata programului normal de lucru în fiecare lună, dintre cele prevăzute la art. 28 alin. (1) lit. d) şi f) – j) în locurile de muncă încadrate conform legislaţiei anterioare în grupa I de muncă.
(5) Dovada vechimii în muncă în grupele I şi/sau a II – a de muncă realizate anterior datei de 1 aprilie 2001 se face cu carnetul de muncă, întocmit cu respectarea prevederilor Decretului nr. 92/1976 privind carnetul de muncă, cu modificările ulterioare.
(6) În situaţia în care perioadele de vechime în muncă realizată în grupele I şi/sau a II – a de muncă nu sunt înregistrate în carnetul de muncă sau înregistrarea acestor perioade este efectuată incorect ori incomplet, dovada acestora se poate face cu adeverinţe eliberate de către angajatori sau deţinătorii legali de arhive sau operatorii economici autorizaţi de Arhivele Naţionale pentru prestarea serviciilor arhivistice care au dreptul legal de a certifica aceste date, conform modelului prevăzut în anexa nr. 9, în original.
(7) Dovada stagiului de cotizare asimilat în condiţii speciale conform alin. (4) se face prin adeverinţă eliberată de angajator, deţinătorul legal de arhivă sau operatorul economic autorizat de Arhivele Naţionale pentru prestarea serviciilor arhivistice care are dreptul legal de a certifica aceste date, după caz, conform modelului prevăzut în anexele nr. 10 şi 11, în original.
(8) Adeverinţele care atestă încadrarea activităţii în grupele I şi a II – a de muncă, respectiv asimilarea în condiţii speciale, sunt valorificate numai în situaţia în care au fost emise conform legii, pe baza documentelor primare care pot fi verificate şi care au fost întocmite anterior datei de 1 aprilie 2001.
(9) Prin documente primare care pot fi verificate se înţelege: actul administrativ de nominalizare a persoanelor încadrate în grupe superioare de muncă sau, în lipsa acestuia, actul administrativ privind încadrarea locurilor de muncă/activităţilor/ categoriilor profesionale în grupe superioare de muncă; contractul individual de muncă; contractul colectiv de muncă; decizii interne; actul administrativ de modificare a locului de muncă sau a sarcinilor de serviciu; extrasul din statele de plată din care să rezulte secţia/atelierul/locul de muncă, precum şi orice alte documente justificative.
(10) În situaţia în care există suspiciuni cu privire la legalitatea încadrării activităţii în grupele I şi/sau a II – a de muncă/asimilării în condiţii speciale, angajatorii sau deţinătorii legali de arhivă sau operatorii economici autorizaţi de Arhivele Naţionale pentru prestarea serviciilor arhivistice care au dreptul legal de a certifica aceste date sunt obligaţi să pună la dispoziţia CNPP şi/sau a caselor teritoriale de pensii, după caz, la solicitarea acestora, documentele primare prevăzute la alin. (9) pe baza cărora s-au eliberat aceste adeverinţe, în vederea verificării respectării legislaţiei în domeniu. Prelucrarea datelor se realizează în condiţiile Regulamentului (UE) 2016/679 al Parlamentului European şi al Consiliului din 27 aprilie 2016.
(11) În situaţia în care, ca urmare a verificărilor prevăzute la alin. (10), se constată încălcări ale legislaţiei privind încadrarea în grupe superioare de muncă sau nu sunt prezentate documentele care au stat la baza eliberării adeverinţelor, perioadele respective sunt valorificate ca vechime în muncă/stagiu de cotizare în condiţii normale de muncă.
(12) În situaţia în care, ca urmare a verificărilor prevăzute la alin. (10), se constată încălcări ale legislaţiei care reglementează asimilarea locurilor de muncă în condiţii speciale sau nu sunt prezentate documentele care au stat la baza eliberării adeverinţelor prevăzute la alin. (7), perioadele respective sunt valorificate ca vechime în muncă în grupa I sau, după caz, în condiţii normale de muncă.

Art. 134. – (1) În situaţia în care există suspiciuni cu privire la legalitatea actelor doveditoare depuse la documentaţia pentru stabilirea/modificarea prestaţiilor de asigurări sociale şi a altor drepturi prevăzute de legi speciale, casele teritoriale de pensii şi/sau CNPP pot solicita, în scris sau prin poşta electronică, persoanei/pensionarului/angajatorului sau deţinătorului legal de arhivă sau operatorului economic autorizat de Arhivele Naţionale pentru prestarea serviciilor arhivistice care are dreptul legal de a certifica aceste date, după caz, pentru clarificarea situaţiilor respective, documente şi informaţii suplimentare. Prelucrarea datelor se realizează în condiţiile Regulamentului (UE) 2016/679 al Parlamentului European şi al Consiliului din 27 aprilie 2016.
(2) Persoanele juridice care au dreptul legal de a certifica aceste date necesare stabilirii drepturilor de asigurări sociale sunt obligate să transmită casei teritoriale de pensii şi/sau CNPP copii certificate pentru conformitate cu originalul ale actelor care au stat la baza emiterii documentelor respective.
(3) Angajatorii, deţinătorii legali de arhivă sau operatorii economici autorizaţi de Arhivele Naţionale pentru prestarea serviciilor arhivistice care au dreptul legal de a certifica aceste date au obligaţia de a răspunde în termen de 30 de zile de la data primirii solicitării. În această situaţie, termenul de soluţionare a cererii de stabilire/modificare a prestaţiilor de asigurări sociale şi/sau a altor drepturi prevăzute de legi speciale se prelungeşte corespunzător.
(4) În cazul în care angajatorii, deţinătorii legali de arhivă sau operatorii economici autorizaţi de Arhivele Naţionale pentru prestarea serviciilor arhivistice care au dreptul legal de a certifica aceste date infirmă realitatea datelor din documentul supus verificării sau nu transmit, în termenul prevăzut la alin. (3), documentele care au stat la baza eliberării acestuia sau documentele transmise conţin date contradictorii sau neconcludente, la stabilirea/modificarea drepturilor, casa teritorială de pensii şi/sau CNPP nu va utiliza datele din documentele a căror realitate nu a fost confirmată sau, după caz, va proceda la revizuirea drepturilor, prin excluderea din calcul a datelor din respectivele documente.
(5) În situaţia în care angajatorii, deţinătorii legali de arhivă sau operatorul economic autorizat de Arhivele Naţionale pentru prestarea serviciilor arhivistice care are dreptul legal de a certifica aceste date, după caz, transmit/transmite documentele solicitate cu depăşirea termenului prevăzut la alin. (3), dar nu mai mult de 6 luni, decizia casei teritoriale de pensii se revizuieşte, în condiţiile legii.

Art. 135. – (1) Pentru perioadele prevăzute la art. 13 lit. a) şi c), dovada vechimii în muncă, a timpului util la pensie pentru agricultori şi a duratei de asigurare, realizate până la data de 1 aprilie 2001, se face cu carnetul de muncă, carnetul de asigurări sociale sau cu alte acte prevăzute de lege, în original.
(2) În situaţii excepţionale, determinate de distrugerea, degradarea sau pierderea carnetului de muncă, declarate în condiţiile legii, încetarea activităţii angajatorilor şi/sau dacă arhiva acestora nu mai poate fi identificată, perioadele prevăzute la art. 13 lit. a) pot fi valorificate pe baza informaţiilor, respectiv datelor preluate din carnetele de muncă existente în arhiva electronică creată în temeiul Hotărârii Guvernului nr. 1.768/2005 privind preluarea din carnetele de muncă a datelor referitoare la perioadele de stagiu de cotizare realizat în sistemul public de pensii anterior datei de 1 aprilie 2001, cu modificările şi completările ulterioare, dacă informaţiile introduse în baza de date, în cadrul activităţii de preluare din carnetele de muncă, sunt identice cu cele din carnetele de muncă scanate. Arhiva electronică cuprinde atât datele preluate din carnetele de muncă, cât şi carnetele de muncă scanate.
(3) Dispoziţiile alin. (2) vizează situaţiile intervenite ulterior creării arhivei electronice.

Art. 136. – (1) În cazul în care în carnetul de muncă, în carnetul de asigurări sociale sau în oricare alt act prevăzut de lege au fost înregistrate salarii pe oră ori salarii pe zi, salariile lunare se vor calcula prin înmulţirea salariilor orare sau, după caz, zilnice cu numărul mediu de ore pe lună, respectiv cu numărul mediu de zile lucrătoare pe lună din perioadele respective, astfel:

a) 25,5 zile (204 ore) pe lună, pentru perioadele anterioare datei de 1 ianuarie 1978;
b) 24,5 zile (196 ore) pe lună, pentru perioada 1 ianuarie 1978 – 28 februarie 1990;
c) 23,6 zile (189 ore) pe lună, pentru perioada 1 martie 1990 – 30 septembrie 1990;
d) 21,25 zile (170 ore) pe lună, pentru perioada 1 octombrie 1990 – 31 decembrie 1996;
e) 21,16 zile (169,33 ore) pe lună, pentru anul 1997;
f) 21,25 zile (170 ore) pe lună, pentru anul 1998;
g) 21,50 zile (172 ore) pe lună, pentru anul 1999;
h) 21,67 zile (173,36 ore) pe lună, pentru anul 2000;
i) 21,42 zile (171,36 ore) pe lună, pentru anul 2001;
j) 21,25 zile (170 ore) pe lună, pentru anul 2002;
k) pentru anul 2003 şi în continuare, numărul mediu de zile şi, respectiv, de ore lucrătoare pe luni se vor calcula conform prevederilor art. 139 din Legea nr. 53/2003 – Codul muncii, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, referitoare la zilele de sărbătoare legală.

(2) În situaţiile în care, pentru o anumită perioadă care constituie stagiu de cotizare, în carnetul de muncă sau în alte acte doveditoare nu sunt înregistrate salariile, la determinarea punctajelor lunare se utilizează, în locul acestora, salariul minim pe ţară, în vigoare în perioada respectivă.
(3) Fac excepţie de la prevederile alin. (2) perioadele anterioare datei de 1 ianuarie 1963, pentru care, la determinarea numărului total de puncte, se utilizează:

a) un punct pentru fiecare lună de stagiu de cotizare realizat în perioadele anterioare datei de 1 septembrie 1947, indiferent de nivelul drepturilor salariale înregistrate în carnetul de muncă sau dovedite ori pentru care în carnetul de muncă nu sunt înregistrate drepturile salariale;
b) un punct pentru fiecare lună de stagiu de cotizare realizat în perioadele cuprinse între data de 1 septembrie 1947 şi data de 31 decembrie 1962 şi pentru care în carnetul de muncă nu sunt înregistrate drepturile salariale şi nici nu sunt dovedite;
c) un punct pentru fiecare lună de stagiu de cotizare realizat în perioadele cuprinse între data de 1 septembrie 1947 şi data de 31 decembrie 1962, în situaţia în care, prin valorificarea drepturilor salariale din actele doveditoare, rezultă, pentru fiecare lună de stagiu de cotizare, un număr de puncte mai mic decât cel prevăzut la lit. b).

(4) În situaţia în care, pentru perioade ulterioare datei de 31 august 1947, în documentele doveditoare sunt înregistrate drepturi salariale nedenominate, acestea vor fi denominate în funcţie de reformele monetare.
(5) Prevederile alin. (3) şi (4) se aplică pentru toate perioadele care constituie stagiu de cotizare contributiv în sistemul public de pensii.

Art. 137. – (1) Pentru persoanele asigurate în alte sisteme de asigurări sociale, integrate în sistemul asigurărilor sociale de stat până la data intrării în vigoare a prezentei legi, la determinarea punctajului lunar se ia în calcul, după caz, salariul minim pe economie, brut sau net, sau salariul de bază minim brut pe ţară din perioadele respective, venitul asigurat stipulat în contractul de asigurare la care s-a achitat contribuţia de asigurări sociale sau salariul, inclusiv celelalte drepturi, înregistrate în carnetul de muncă sau dovedite cu adeverinţe eliberate de angajatori, deţinătorii legali de arhive sau operatorii economici autorizaţi de Arhivele Naţionale pentru prestarea serviciilor arhivistice care au dreptul legal de a certifica aceste date.
(2) Pentru fiecare an util realizat în cadrul fostelor unităţi agricole cooperatiste, precum şi pentru fiecare an de contribuţie realizat de ţăranii cu gospodărie individuală din zonele necooperativizate, până la data intrării în vigoare a Legii nr. 80/1992 privind pensiile şi alte drepturi de asigurări sociale ale agricultorilor, punctajul anual este 0,57255 puncte.
(3) Pentru perioadele de contribuţie realizate conform Legii nr. 80/1992, la determinarea punctajului lunar se ia în calcul venitul asigurat la care s-a plătit contribuţia de asigurări sociale.

Art. 138. – (1) Pentru perioadele necontributive care, potrivit legislaţiei anterioare datei de 1 aprilie 2001, au constituit vechime în muncă utilă la pensie, la determinarea punctajului lunar al persoanei se utilizează salariul minim pe economie, brut sau net, după caz, sau salariul de bază minim brut pe ţară din perioadele respective.
(2) Pentru perioadele asimilate prevăzute la art. 14 alin. (1) lit. a) şi b) realizate anterior datei de 1 aprilie 2001, la determinarea punctajului lunar se utilizează salariul minim pe economie, brut sau net, după caz, ori salariul de bază minim brut pe ţară din perioadele respective.
(3) Pentru perioadele recunoscute ca vechime în muncă, potrivit prevederilor Decretului – lege nr. 118/1990, republicat, cu modificările şi completările ulterioare, la determinarea punctajului lunar al persoanei se utilizează valoarea a 1,5 salarii minime pe economie, brute sau nete, după caz, din perioadele respective.
(4) În situaţiile prevăzute la alin. (3), în care persoana a realizat şi stagiu de cotizare contributiv, la determinarea punctajului lunar se utilizează veniturile prevăzute la art. 139 avute în perioadele respective, dacă acestea sunt mai mari decât valoarea a 1,5 salarii minime pe economie.
(5) Pentru perioadele asimilate prevăzute la art. 14 alin. (1) lit. a) şi b), realizate în intervalul cuprins între data de 1 aprilie 2001 şi data intrării în vigoare a prezentei legi, la calculul punctajului lunar se utilizează 25% din câştigul salarial mediu brut lunar din perioadele respective.
(6) Pentru perioadele asimilate prevăzute la art. 14 alin. (1) lit. c), realizate în intervalul cuprins între data de 1 aprilie 2001 şi data de 1 ianuarie 2006, la calculul punctajului lunar se utilizează cuantumul indemnizaţiilor de asigurări sociale.
(7) Pentru perioadele asimilate prevăzute la art. 14 alin. (1) lit. d), realizate în intervalul cuprins între data de 1 ianuarie 2005 şi data intrării în vigoare a prezentei legi, la calculul punctajului lunar se utilizează cuantumul indemnizaţiei pentru incapacitate temporară de muncă cauzată de accident de muncă sau boală profesională.
(8) Pentru perioadele asimilate prevăzute la art. 14 alin. (1) lit. e), realizate în intervalul cuprins între data de 1 ianuarie 2006 şi data intrării în vigoare a prezentei legi, la calculul punctajului lunar se utilizează 25% din câştigul salarial mediu brut lunar din perioadele respective.

Art. 139. – (1) La determinarea punctajelor lunare, pentru perioadele anterioare datei de 1 aprilie 2001, se utilizează venitul total lunar realizat, brut sau net, după caz, asupra căruia s-a datorat, potrivit legii, contribuţia la bugetul asigurărilor sociale de stat.
(2) Venitul total lunar realizat, brut sau net, după caz, prevăzut la alin. (1), se dovedeşte prin adeverinţă întocmită conform modelului prevăzut în anexa nr. 6, eliberată pe baza statelor de plată, de către angajatori, deţinătorii legali de arhive sau operatorii economici autorizaţi de Arhivele Naţionale pentru prestarea serviciilor arhivistice care au dreptul legal de a certifica aceste date, în original.
(3) În situaţiile prevăzute la alin. (1) în care, pentru o anumită perioadă care constituie stagiu de cotizare, nu se poate face dovada venitului total lunar realizat, brut sau net, după caz, la determinarea punctajelor lunare se utilizează salariile brute sau nete, după caz, în conformitate cu modul de înscriere a acestora în carnetul de muncă, precum şi sporurile cu caracter permanent care, după data de 1 aprilie 1992, au făcut parte din baza de calcul al pensiilor conform legislaţiei anterioare şi care sunt înscrise în carnetul de muncă ori sunt dovedite cu adeverinţe eliberate de către angajatori, deţinătorii legali de arhive sau operatorii economici autorizaţi de Arhivele Naţionale pentru prestarea serviciilor arhivistice, care au dreptul legal de a certifica aceste date, în original.
(4) Salariile prevăzute la alin. (3) care se utilizează pentru determinarea punctajelor lunare sunt salariile brute sau nete, după caz, în conformitate cu modul de înscriere a acestora în carnetul de muncă, astfel:

a) salariile brute, până la data de 30 iunie 1977;
b) salariile nete, de la data de 1 iulie 1977 până la data de 31 decembrie 1990;
c) salariile brute, de la data de 1 ianuarie 1991.

(5) Pentru situaţiile prevăzute la alin. (3), sporul de vechime care se utilizează la determinarea punctajelor lunare este următorul:

a) perioada 1 martie 1970 – 31 august 1983:

3% pentru o vechime în muncă totală cuprinsă între 5 – 10 ani;
5% pentru o vechime în muncă totală cuprinsă între 10 – 15 ani;
7% pentru o vechime în muncă totală cuprinsă între 15 – 20 de ani;
10% pentru o vechime în muncă totală de peste 20 de ani;

b) perioada 1 septembrie 1983 – 31 martie 1992:

3% pentru o vechime în muncă totală cuprinsă între 3 – 5 ani;
6% pentru o vechime în muncă totală cuprinsă între 5 – 10 ani;
9% pentru o vechime în muncă totală cuprinsă între 10 – 15 ani;
12% pentru o vechime în muncă totală cuprinsă între 15 – 20 de ani;
15% pentru o vechime în muncă totală de peste 20 de ani;

c) perioada 1 aprilie 1992 – 1 aprilie 2001, cel înscris în carnetul de muncă sau dovedit cu adeverinţe eliberate de către angajatori, deţinătorii legali de arhive sau operatorii economici autorizaţi de Arhivele Naţionale pentru prestarea serviciilor arhivistice care au dreptul legal de a certifica aceste date, în original.

(6) Salariile minime pe economie, brute sau nete, după caz, sau salariul minim brut pe ţară garantat în plată, pentru fiecare an, până la data intrării în vigoare a prezentei legi, sunt prevăzute în anexa nr. 8.
(7) Pentru perioadele anterioare anului 1949 se utilizează salariul minim corespunzător anului 1949.

Art. 140. – Adeverinţele eliberate de angajatori, de către deţinătorii legali de arhive sau operatorii economici autorizaţi de Arhivele Naţionale pentru prestarea serviciilor arhivistice care au dreptul legal de a certifica aceste date, precum şi documentele necesare stabilirii şi/sau recalculării drepturilor de pensie emise potrivit dispoziţiilor legale în vigoare se certifică prin ştampilă şi semnătură olografă a conducătorului entităţii sau a persoanei delegate în acest sens.

Art. 141. – (1) La determinarea punctajelor lunare se utilizează venitul brut lunar realizat care a constituit, conform legii, baza de calcul al contribuţiei individuale de asigurări sociale, aşa cum acesta a fost înscris în declaraţia nominală de asigurare, pentru perioada cuprinsă între 1 aprilie 2001 şi data de 1 ianuarie 2018, respectiv baza de calcul al contribuţiei de asigurări sociale după data de 1 ianuarie 2018.
(2) La determinarea punctajelor lunare, pentru perioada ulterioară datei de 1 aprilie 2001, se utilizează venitul asigurat înscris în declaraţia individuală de asigurare sau în contractul de asigurare socială.

Art. 142. – (1) Pentru perioadele anterioare datei intrării în vigoare a prezentei legi, punctajul lunar se calculează prin raportarea veniturilor prevăzute la art. 139 sau, după caz, la art. 141 la câştigul salarial mediu brut sau net, după caz, comunicat de Institutul Naţional de Statistică, prevăzut în anexa nr. 7.
(2) Pentru perioadele anterioare anului 1938, precum şi pentru perioada cuprinsă între anii 1939 şi 1946 inclusiv, la stabilirea punctajului lunar se utilizează câştigul salarial mediu brut corespunzător anului 1938.

Art. 143. – (1) Asiguraţii care au contribuit la Fondul pentru pensia suplimentară cu 2%, 3%, respectiv 5% beneficiază de o creştere a punctajului, determinat prin aplicarea următoarelor procente la punctajele lunare realizate în aceste perioade, astfel:

a) 16% pentru perioada 1 ianuarie 1967 – 31 decembrie 1972;
b) 13% pentru perioada 1 ianuarie 1973 – 31 decembrie 1977;
c) 14% pentru perioada 1 ianuarie 1978 – 30 iunie 1986;
d) 21% pentru perioada 1 iulie 1986 – 31 octombrie 1990;
e) 15% pentru perioada 1 noiembrie 1990 – 31 martie 1991;
f) 14% pentru perioada 1 aprilie 1991 – 31 martie 1992;
g) 13% pentru perioada 1 aprilie 1992 – 31 decembrie 1998;
h) 22% pentru perioada 1 ianuarie 1999 – 31 ianuarie 1999;
i) 17% pentru perioada de după 1 februarie 1999.

(2) Asiguraţii care au contribuit cu 4% la Fondul pentru pensia suplimentară beneficiază de o creştere a punctajului, determinat prin aplicarea următoarelor procente la punctajele lunare realizate în aceste perioade, astfel:

a) 26% pentru perioada 1 iulie 1977 – 31 decembrie 1977;
b) 28% pentru perioada 1 ianuarie 1978 – 30 iunie 1986.

Art. 144. – (1) La data intrării în vigoare a prezentei legi, pensiile stabilite pe baza legislaţiei anterioare devin pensii în înţelesul prezentei legi şi se recalculează prin înmulţirea numărului total de puncte realizat cu valoarea punctului de referinţă prevăzută la art. 84, cu excepţia pensiilor stabilite în fostul sistem de pensii şi alte drepturi de asigurări sociale ale agricultorilor anterior datei de 1 aprilie 2001, care se recalculează conform art. 154.
(2) Numărul total de puncte realizate prevăzut la alin. (1) se obţine prin însumarea punctajelor anuale realizate cu numărul de puncte de stabilitate acordate în baza art. 85 alin. (3).
(3) La data intrării în vigoare a prezentei legi, pensiile anticipate, stabilite conform legislaţiei anterioare intrării în vigoare a prezentei legi, devin pensii anticipate, fără procent de diminuare.
(4) La data intrării în vigoare a prezentei legi, pensiile anticipate parţiale, stabilite conform legislaţiei anterioare intrării în vigoare a prezentei legi, devin pensii anticipate, cu menţinerea procentului de diminuare.
(5) În cazul în care, în urma procesului de recalculare prevăzut la alin. (1), rezultă un cuantum al pensiei mai mare, se va plăti acesta.
(6) În cazul în care, în urma procesului de recalculare prevăzut la alin. (1), rezultă un cuantum al pensiei mai mic decât cel aflat în plată sau cuvenit, se plăteşte pensia în cuantumul stabilit şi aflat în plată anterior recalculării, până la data la care se va obţine un cuantum al pensiei mai mare decât acesta ca urmare a majorării valorii punctului de referinţă.
(7) La data îndeplinirii condiţiilor pentru acordarea pensiei pentru limită de vârstă, prevăzute de prezenta lege, pensia anticipată prevăzută la alin. (3) şi (4) şi art. 146 se transformă, din oficiu, în pensie pentru limită de vârstă şi se recalculează prin eliminarea diminuării şi, după caz, prin adăugarea perioadelor asimilate şi a stagiilor de cotizare realizate şi nevalorificate la stabilirea pensiei.

Art. 145. – CNPP, prin casele teritoriale de pensii, transmite pensionarilor deciziile referitoare la rezultatul aplicării prevederilor art. 144 alin. (1). Modelul de decizie se stabileşte prin ordin al preşedintelui CNPP.

Art. 146. – La data intrării în vigoare a prezentei legi, pensiile anticipate parţiale fără diminuare, stabilite conform art. 65 alin. (5) din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, cu modificările şi completările ulterioare, şi Legii nr. 218/2015 privind protejarea şi sprijinirea persoanelor afectate de emisiile de substanţe nocive provenite din extracţiile de ţiţei din zona Suplacu de Barcău, cu modificările ulterioare, devin pensii anticipate, fără procent de diminuare.

Art. 147. – (1) Persoanele ale căror drepturi de pensie au fost acordate de casele teritoriale de pensii în perioada 1 ianuarie 2011 – 31 decembrie 2015, care au realizat stagii de cotizare atât în sistemul pensiilor militare de stat, cât şi în sistemul public de pensii, pot solicita recalcularea pensiei prin excluderea perioadelor realizate în sistemul pensiilor militare de stat.
(2) În situaţia prevăzută la alin. (1) se păstrează dreptul la categoria de pensie de care beneficiază la data recalculării, considerându-se îndeplinite condiţiile de acordare a dreptului. Numărul total de puncte rezultat în urma recalculării este cel corespunzător stagiilor de cotizare realizate în sistemul public de pensii.
(3) În situaţia reglementată la alin. (1) şi (2), perioadele asimilate stagiului de cotizare se valorifică în unul dintre sisteme, în funcţie de opţiunea beneficiarului.
(4) Drepturile rezultate în urma recalculării se cuvin şi se acordă începând cu luna următoare solicitării.

Art. 148. – (1) Pentru perioadele anterioare datei de 1 aprilie 2001, în care o persoană a fost asigurată simultan în două sau mai multe sisteme de asigurări sociale care au fost integrate în sistemul asigurărilor sociale de stat, la stabilirea punctajului lunar, perioadele respective se iau în calcul o singură dată.
(2) Pentru perioadele anterioare datei de 1 aprilie 2001, în care o persoană a fost asigurată simultan la sistemul de asigurări sociale şi pensii pentru agricultori şi la sistemul de asigurări sociale de stat, la stabilirea punctajului lunar se cumulează veniturile asigurate din perioadele respective.

Art. 149. – (1) În cazul modificării numărului de urmaşi după intrarea în vigoare a prezentei legi, pentru o pensie de urmaş stabilită pe baza legislaţiei anterioare, devenită pensie conform prevederilor art. 144 alin. (1), pensia de urmaş cuvenită soţului supravieţuitor se recalculează potrivit prezentei legi, cu păstrarea condiţiilor existente la data deciziei iniţiale.
(2) Prevederile alin. (1) se aplică şi în cazul pensiilor de invaliditate stabilite pe baza legislaţiei anterioare, devenite pensii conform prevederilor art. 144 alin. (1), la modificarea încadrării într-un alt grad de invaliditate.

Art. 150. – Litigiile care se referă la drepturile ce fac obiectul prezentei legi, aflate pe rolul instanţelor judecătoreşti la data intrării în vigoare a acesteia, se vor judeca potrivit legii în baza căreia a fost stabilit dreptul.

Art. 151. – (1) Modelul contractelor de asigurare socială prevăzute la art. 6 alin. (2) şi (3) este prevăzut în anexele nr. 14 şi 15.
(2) Modelul deciziilor de pensie şi al deciziilor de stabilire a drepturilor prevăzute de legile cu caracter special se aprobă prin ordin al preşedintelui CNPP.

Art. 152. – Cererile înregistrate şi nesoluţionate până la data intrării în vigoare a prezentei legi se soluţionează conform normelor legale existente la data depunerii cererii.

Art. 153. – La data intrării în vigoare a prezentei legi, preşedintele CNPP şi membrii consiliului de administraţie îşi continuă mandatul început în conformitate cu prevederile Legii nr. 263/2010, cu modificările şi completările ulterioare, până la împlinirea termenului pentru care au fost numiţi, cu excepţia situaţiilor prevăzute la art. 118 alin. (8).

CAPITOLUL II
Dispoziţii finale

Art. 154. – (1) La data intrării în vigoare a prezentei legi, pentru pensiile stabilite în fostul sistem de pensii şi alte drepturi de asigurări sociale ale agricultorilor anterior datei de 1 aprilie 2001 se atribuie un număr total de puncte determinat prin împărţirea cuantumului pensiei cuvenit sau aflat în plată la valoarea punctului de referinţă prevăzută la art. 84.
(2) În termen de 6 luni de la data intrării în vigoare a prezentei legi, pensiile prevăzute la alin. (1) se recalculează din oficiu, prin determinarea numărului total de puncte şi a cuantumului fiecărei pensii, în conformitate cu prevederile prezentei legi.
(3) În situaţia în care numărul total de puncte rezultat în urma recalculării prevăzute la alin. (2) este mai mic decât numărul de puncte determinat conform alin. (1), se menţin cuantumul aflat în plată la data intrării în vigoare a prezentei legi, precum şi numărul de puncte corespunzător acestuia.
(4) Numărul de puncte determinat conform alin. (1), precum şi cuantumul aflat în plată la data intrării în vigoare a prezentei legi se menţin şi în cazul persoanelor care nu fac dovada realizării unui stagiu de cotizare în fostul sistem de pensii şi alte drepturi de asigurări sociale ale agricultorilor anterior datei de 1 aprilie 2001.
(5) Drepturile de pensie recalculate conform alin. (2) se acordă de la data intrării în vigoare a prezentei legi.

Art. 155. – (1) În termen de 6 luni de la data intrării în vigoare a prezentei legi, pensiile prevăzute la art. 144 alin. (1) se recalculează din oficiu, prin valorificarea din adeverinţele care îndeplinesc condiţiile de valabilitate şi legalitate, prevăzute la art. 4 alin. (1) şi art. 5 alin. (1) din Ordinul ministrului muncii şi protecţiei sociale nr. 487/2021 privind efectuarea operaţiunilor de evaluare a pensiilor din sistemul public stabilite până la data de 1 septembrie 2023, a sporurilor/veniturilor nepermanente sau a veniturilor lunare, brute sau nete, după caz, realizate anterior datei de 1 aprilie 2001, plătite din fondul de salarii, asupra cărora s-a datorat, potrivit legii, contribuţia de asigurări sociale de stat, nevalorificate la calculul drepturilor de pensie cuvenite sau aflate în plată.
(2) Drepturile recalculate potrivit alin. (1) se acordă începând cu data intrării în vigoare a prezentei legi.

Art. 156. – (1) În cazul sumelor încasate necuvenit cu titlu de prestaţii de asigurări sociale/alte drepturi prevăzute de legi speciale, casele teritoriale de pensii emit decizii de recuperare, prin care se stabileşte în sarcina beneficiarilor obligaţia de restituire a acestor sume.
(2) Sumele prevăzute la alin. (1) se stabilesc cu respectarea termenului general de prescripţie a dreptului la acţiune, de 3 ani, calculat de la data constatării.
(3) Decizia de recuperare a sumelor încasate necuvenit cu titlu de prestaţii de asigurări sociale/alte drepturi prevăzute de legi speciale constituie titlu executoriu.
(4) Debitele reprezentând prestaţii de asigurări sociale/alte drepturi prevăzute de legi speciale, mai mici de 40 lei, nu se mai urmăresc.
(5) Actualizarea sumei prevăzute la alin. (4), ca urmare a modificării prevederilor legale în materie, se face prin ordin al preşedintelui CNPP.
(6) Sumele rămase nerecuperate după decesul beneficiarilor nu se mai urmăresc.
(7) În cazul sumelor cu titlu de prestaţii de asigurări sociale/alte drepturi prevăzute de legi speciale virate din eroare, ulterior decesului, în contul bancar al titularului, eroare determinată de necomunicarea, până la data efectuării viramentului, prin orice mijloace, către casa teritorială de pensii, a cauzei de încetare a plăţii drepturilor, aceasta are obligaţia de a efectua demersuri în vederea identificării persoanei care a încasat sumele respective.
(8) Prin excepţie de la dispoziţiile art. 2.187 alin. (1) din Codul civil, precum şi de la Legea nr. 209/2019, în cazul prevederilor alin. (7), la cererea casei de pensii, banca are obligaţia de a restitui plătitorului de drepturi sumele necuvenite din contul titularului decedat, până la limita soldului disponibil din ziua înregistrării cererii, în baza următoarelor documente justificative: cerere de restituire, copie a certificatului de deces, decizie de recuperare a sumelor necuvenite emisă de casa de pensii. Termenul de restituire este de cel mult 30 de zile calendaristice de la data înregistrării cererii.
(9) În situaţia în care, în urma demersurilor efectuate, persoana care a încasat necuvenit prestaţia nu poate fi identificată în termen de 3 ani de la data decesului titularului dreptului, suma încasată necuvenit nu se mai urmăreşte.

Art. 157. – (1) Sumele încasate necuvenit cu titlu de prestaţii de asigurări sociale, ca urmare a unei infracţiuni săvârşite de beneficiar, se recuperează de la acesta, de la data primei plăţi, plus dobânzile aferente, până la recuperarea integrală a prejudiciului.
(2) Sumele stabilite în conformitate cu prevederile alin. (1), rămase nerecuperate de la asiguraţii decedaţi, nu se mai urmăresc.

Art. 158. – (1) Prin derogare de la prevederile art. 226 alin. (10) din Legea nr. 207/2015, cu modificările şi completările ulterioare, debitele provenite din prestaţii de asigurări sociale/alte drepturi prevăzute de legi speciale se recuperează prin reţinere/compensare din/cu drepturile lunare plătite debitorului prin casele teritoriale de pensii.
(2) Reţinerile/Compensările prevăzute la alin. (1) se efectuează de casele teritoriale de pensii, cu respectarea termenului general de prescripţie a dreptului la acţiune, de 3 ani, calculat de la data emiterii deciziei de recuperare.
(3) În cazul în care se constată că recuperarea debitului conform prevederilor alin. (1) şi (2) nu se poate face în termenul general de prescripţie, de 3 ani, casa teritorială de pensii transmite, în termen de 90 de zile de la data constatării acestui fapt, titlul executoriu organului fiscal central, în vederea recuperării, potrivit prevederilor Legii nr. 207/2015, cu modificările şi completările ulterioare, caz în care termenul de prescripţie este cel prevăzut la art. 215 din Legea nr. 207/2015, cu modificările şi completările ulterioare.
(4) Prevederile alin. (3) se aplică şi în situaţia în care pe parcursul recuperării debitului prin reţinere/compensare se constată că au intervenit modificări în situaţia debitorului care nu mai fac posibilă recuperarea.
(5) Debitele recuperate în condiţiile alin. (1) – (4) se fac venit la bugetul din care au fost finanţate sumele încasate necuvenit.
(6) În situaţia prevăzută la alin. (3) şi (4), procedura de transmitere, de către casele teritoriale de pensii, a titlurilor executorii se efectuează conform ordinului ministrului finanţelor şi al ministrului muncii şi solidarităţii sociale.

Art. 159. – Bazele de date privind asiguraţii şi beneficiarii sistemului public de pensii sunt proprietatea CNPP şi au caracter confidenţial.

Art. 160. – (1) Cuantumul pensiei pentru invaliditate stabilit conform prezentei legi, a cărei cauză o constituie accidentul de muncă sau boala profesională, se suportă din sumele prevăzute pentru asigurarea pentru accidente de muncă şi boli profesionale în bugetul asigurărilor sociale de stat.
(2) Începând cu data de la care pensia de invaliditate stabilită conform legii, ca urmare a unui accident de muncă sau a unei boli profesionale devine/se transformă în pensie pentru limită de vârstă, iar cuantumul pensiei în plată se suportă din bugetul sistemului de asigurări sociale.
(3) În cazul pensiilor din sistemul public de pensii provenite din fostul sistem de asigurări sociale al agricultorilor, cuantumul pensiei se suportă de la bugetul de stat.
(4) Se suportă, de asemenea, de la bugetul de stat şi partea din cuantumul pensiei aferentă numărului de puncte obţinute prin valorificarea, după data de 1 aprilie 2001, a fiecărui an util realizat în cadrul fostelor unităţi agricole cooperatiste, a fiecărui an de contribuţie realizat de ţăranii cu gospodărie individuală din zonele necooperativizate, până la data intrării în vigoare a Legii nr. 80/1992, precum şi a perioadelor de contribuţie realizate, conform acestei legi, după data de 29 iulie 1992 şi până la data de 1 aprilie 2001.
(5) Prevederile alin. (1) – (4) se aplică şi în situaţia pensiilor stabilite anterior intrării în vigoare a prezentei legi.

Art. 161. – (1) Pentru efectuarea operaţiunilor legate de întocmirea şi transmiterea documentelor de plată pentru prestaţiile stabilite şi achitate de către alte instituţii, CNPP încasează contravaloarea cheltuielilor materiale şi a manoperei aferente serviciilor efectuate.
(2) Sumele rezultate ca urmare a aplicării prevederilor alin. (1) constituie venituri la bugetul asigurărilor sociale de stat.

Art. 162. – (1) Între sistemul public de pensii şi sistemele proprii de asigurări sociale neintegrate acestuia se recunosc reciproc stagiile de cotizare, respectiv vechimea în muncă sau vechimea în serviciu efectiv realizată, în vederea deschiderii drepturilor de pensie. În aceste situaţii, pensia din sistemul public de pensii se stabileşte numai pentru perioadele de stagiu de cotizare realizate în acest sistem.
(2) Perioadele asimilate stagiului de cotizare, prevăzute la art. 14 alin. (1), care constituie şi vechime în muncă sau în serviciu în sistemele proprii de asigurări sociale neintegrate sistemului public de pensii, se iau în calcul în unul dintre sisteme, la opţiunea solicitantului, exprimată în scris.
(3) Prin excepţie de la prevederile alin. (1), stagiul de cotizare realizat în sistemul public de pensii, în calitate de personal militar detaşat în afara instituţiei publice de apărare, ordine publică şi securitate naţională, se valorifică doar în sistemul pensiilor militare de stat.

Art. 163. – (1) Persoanele care îndeplinesc condiţiile pentru obţinerea mai multor pensii de serviciu, reglementate de legi cu caracter special, optează pentru obţinerea uneia dintre acestea.
(2) La data intrării în vigoare a prezentei legi, persoanele care cumulează două sau mai multe pensii de serviciu, reglementate de legi cu caracter special, optează pentru dreptul cel mai avantajos, în termen de 30 de zile.
(3) Persoanele care îndeplinesc condiţiile pentru acordarea unei pensii pentru activitatea prestată într-un sistem propriu de asigurări sociale neintegrat sistemului public de pensii pot cumula această categorie de pensie cu pensia din sistemul public de pensii, pentru activitatea prestată în acest sistem.
(4) Persoanele care îndeplinesc condiţiile pentru acordarea unei pensii pentru activitatea prestată în sistemul public de pensii şi/sau într-un sistem propriu de asigurări sociale neintegrat sistemului public de pensii nu pot cumula această categorie de pensie cu pensia de urmaş.
(5) Persoanele care îndeplinesc condiţiile pentru obţinerea mai multor pensii de urmaş reglementate de legi cu caracter special optează pentru obţinerea uneia dintre acestea.

Art. 164. – Prin depunerea cererii în vederea acordării drepturilor prevăzute de prezenta lege, persoana în cauză este informată cu privire la prelucrarea datelor cu caracter personal, în scopul stabilirii şi plăţii drepturilor cuvenite, îndeplinirii obligaţiei legale care îi revine operatorului şi în vederea îndeplinirii sarcinii care serveşte unui interes public sau care rezultă din exercitarea autorităţii publice cu care este învestit operatorul, în condiţiile prezentei legi şi ale Regulamentului (UE) 2016/679 al Parlamentului European şi al Consiliului din 27 aprilie 2016.

Art. 165. – (1) Persoanele asigurate, cu contracte de asigurare socială în derulare la data intrării în vigoare a prezentei legi, îşi păstrează calitatea de persoane asigurate în sistemul public de pensii şi nu au obligaţia încheierii unui nou contract de asigurare potrivit prevederilor legii.
(2) Contractele de asigurare socială încheiate anterior intrării în vigoare a prezentei legi îşi produc efectele în continuare, conform legislaţiei în vigoare la data încheierii acestora.
(3) Persoanelor prevăzute la alin. (1) le revin în continuare obligaţiile prevăzute de prezenta lege. Pentru aceste persoane, venitul asigurat înscris în contractul de asigurare socială se va încadra obligatoriu în limitele prevăzute la art. 33 alin. (1).
(4) Persoanele care au încheiat contracte de asigurare socială în baza Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 163/2020, aprobată cu modificări prin Legea nr. 168/2021, cu modificările ulterioare, şi nu au achitat contribuţia de asigurare socială datorată până la data de 1 septembrie 2024 pot efectua plata acestei contribuţii până la data de 21 decembrie 2024.

Art. 166. – (1) La data intrării în vigoare a prezentei legi, cabinetele teritoriale de expertiză medicală trec din subordinea caselor teritoriale de pensii în subordinea INEMRCM.
(2) Personalul cabinetelor teritoriale de expertiză medicală se preia şi se reîncadrează pe noile funcţii, fără afectarea drepturilor salariale.

Art. 167. – Prezenta lege intră în vigoare la data de 1 septembrie 2024, cu excepţia art. 46 alin. (2), art. 84 alin. (6), art. 127, art. 168 alin. (2) şi art. 169, care intră în vigoare la data de 1 ianuarie 2024.

Art. 168. – (1) La data intrării în vigoare a prezentei legi se abrogă:

a) Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 852 din 20 decembrie 2010, cu modificările şi completările ulterioare;
b) Hotărârea Guvernului nr. 257/2011 pentru aprobarea Normelor de aplicare a prevederilor Legii nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 214 din 28 martie 2011, cu modificările şi completările ulterioare;
c) art. 22 din Legea nr. 104/2003 privind manipularea cadavrelor umane şi prelevarea organelor şi ţesuturilor de la cadavre în vederea transplantului, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 213 din 25 martie 2014;
d) Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 163/2020 pentru completarea art. 159 din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, precum şi pentru adoptarea unor măsuri în domeniul asigurării unor persoane în sistemul public de pensii, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 883 din 28 septembrie 2020, aprobată cu modificări prin Legea nr. 168/2021, cu modificările ulterioare;
e) art. 20 alin. (2) – (4) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 59/2000 privind Statutul personalului silvic, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 238 din 30 mai 2000, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 427/2001, cu modificările şi completările ulterioare;
f) art. 34 şi 35 din Legea nr. 195/2020 privind statutul personalului feroviar, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 820 din 7 septembrie 2020, cu modificările ulterioare;
g) art. 12 alin. (1) lit. g) şi art. 16 – 20 din Legea nr. 5/2021 privind Statutul personalului profesionist operativ de intervenţie din cadrul serviciilor civile care asigură asistenţă publică medicală de urgenţă şi prim ajutor calificat, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 27 din 11 ianuarie 2021, cu modificările ulterioare;
h) Legea nr. 218/2015 privind protejarea şi sprijinirea persoanelor afectate de emisiile de substanţe nocive provenite din extracţiile de ţiţei din zona Suplacu de Barcău, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 554 din 27 iulie 2015, cu modificările ulterioare;
i) Ordinul nr. 487/2021 al ministrului muncii şi protecţiei sociale privind efectuarea operaţiunilor de evaluare a pensiilor din sistemul public stabilite până la data de 1 septembrie 2023, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 609 din 18 iunie 2021;
j) orice alte dispoziţii contrare prezentei legi.

(2) Legea nr. 127/2019 privind sistemul public de pensii, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 563 din 9 iulie 2019, cu modificările şi completările ulterioare, se abrogă la data de 1 ianuarie 2024.

Art. 169. – În aplicarea prezentei legi, în termen de 90 de zile de la data publicării acesteia în Monitorul Oficial al României, Partea I, se emit norme metodologice, la propunerea Ministerului Muncii şi Solidarităţii Sociale, care se aprobă prin hotărâre a Guvernului.

Art. 170. – Anexele nr. 1 – 15 fac parte integrantă din prezenta lege.

Această lege a fost adoptată de Parlamentul României, cu respectarea prevederilor art. 75 şi ale art. 76 alin. (1) din Constituţia României, republicată.

p. PREŞEDINTELE CAMEREI DEPUTAŢILOR,
VASILE – DANIEL SUCIU

PREŞEDINTELE SENATULUI
NICOLAE – IONEL CIUCĂ