LEGE
privind unele măsuri fiscal – bugetare pentru asigurarea sustenabilităţii financiare a României pe termen lung

    Parlamentul României adoptă prezenta lege.

CAPITOLUL I Prevederi generale
CAPITOLUL II Măsuri fiscale
CAPITOLUL III Măsuri de disciplină economico – financiară. Descentralizarea unor servicii publice
CAPITOLUL IV Măsuri pentru asigurarea conformării fiscale
CAPITOLUL V Dispoziţii tranzitorii şi finale
ANEXE
CAPITOLUL I
Prevederi generale

Art. I. – (1) Prezenta lege reglementează unele măsuri fiscal – bugetare pentru a consolida sustenabilitatea financiară a României pe termen lung astfel încât statul român şi unităţile sale administrativ – teritoriale să poată susţine din fonduri publice finanţarea tuturor categoriilor de servicii publice destinate cetăţenilor la un nivel calitativ şi competitiv impus de standardele europene.
(2) Pentru a asigura scopul prevăzut la alin. (1), prezenta lege reglementează următoarele categorii de măsuri specifice:

a) măsuri financiar – fiscale pentru a asigura o utilizare eficientă a resurselor fiscale ale statului român, a gestiona corespunzător prin politici fiscale prudente zonele de optimizare fiscală, a restructura şi gestiona facilităţile fiscale în perioade de deficit bugetar excesiv, a asigura gestionarea dezechilibrelor fiscale din marile sisteme publice;
b) măsuri pentru a înlătura risipa de fonduri publice, dar şi pentru a administra patrimoniul statului şi activele publice prin intermediul operatorilor economici deţinuţi de statul român, unităţile administrativ – teritoriale, precum şi de alte entităţi publice;
c) măsuri pentru asigurarea conformării fiscale în scopul sancţionării faptelor şi actelor de comerţ considerate ilicite, dar şi pentru a sancţiona faptele contravenţionale în domeniul fiscal pentru a consolida disciplina financiar – fiscală, precum şi pentru a valorifica în mod corespunzător resursele fiscale ale statului român şi ale unităţilor sale administrativ – teritoriale.

(3) Pentru a asigura scopul menţionat la alin. (1), obiectivele prezentei legi sunt:

a) utilizarea eficientă a resurselor fiscale ale statului român prin gestionarea prudentă a zonelor de optimizare fiscală, respectiv pentru a asigura un tratament egal, nediscriminatoriu şi transparent al tuturor plătitorilor de impozite şi taxe;
b) restructurarea facilităţilor fiscale, mai ales a acelor categorii de facilităţi fiscale care şi-au atins obiectivele, cu o perioadă de implementare care le-a asigurat sprijin pentru plătitorii de impozite şi taxe în calitate de beneficiari, iar menţinerea acestora nu se mai justifică în perioade de deficit bugetar excesiv;
c) înlăturarea dezechilibrelor fiscale din marile servicii publice, în special cele din domeniul sănătăţii publice, ca urmare a existenţei unui număr mare de plătitori de impozite şi taxe care sunt scutiţi de la plata acestora, iar prin aceasta sunt cauzate deficite bugetare nesustenabile pentru bugetul public cu impact major asupra întregii populaţii beneficiare de servicii publice;
d) instituirea unei discipline fiscale pentru contribuabilii plătitori de impozit pe profit, pentru a asigura plata unui impozit pe profit minimal, inclusiv pentru a înlătura practicile de transfer al capitalurilor de către marile corporaţii care funcţionează pe teritoriul României, dar şi pentru a implementa un nivel ridicat de disciplină fiscală în domeniul impozitului pe profit;
e) utilizarea eficientă a fondurilor publice alocate pentru finanţarea diferitelor categorii de servicii publice atât la nivelul autorităţilor administraţiei publice centrale, autorităţilor administraţiei publice locale, instituţiilor publice de interes naţional şi local;
f) descentralizarea unor servicii publice de interes naţional şi trecerea acestora în subordinea/sub autoritatea autorităţilor administraţiei publice locale, inclusiv a patrimoniului şi resurselor;
g) administrarea eficientă a patrimoniului public de interes naţional şi local, precum şi a activelor publice, asigurarea performanţei economice a operatorilor economici deţinuţi de stat şi unităţile administrativ – teritoriale sau de alte entităţi publice;
h) creşterea conformării fiscale prin măsuri specifice de sancţionare a faptelor şi actelor de comerţ care nu îndeplinesc condiţiile legale, precum şi prin extinderea unor măsuri specifice, cum sunt: factura electronică, sigiliul electronic al mărfurilor, utilizarea informaţiilor din casele de marcat electronice, sau prin sancţionarea unor fapte contravenţionale specifice.

Art. II. – Principiile care stau la baza elaborării prezentei legi sunt:

a) principiul bunei gestionări a resurselor fiscale: potrivit acestui principiu, resursele fiscale ale statului român trebuie utilizate în condiţii de eficienţă pentru a maximiza încasările la bugetul public, iar optimizările fiscale trebuie limitate pentru a asigura tratament egal, transparent şi nediscriminatoriu pentru toţi plătitorii de impozite şi taxe. De asemenea, potrivit acestui principiu, facilităţile fiscale trebuie acordate pe perioade limitate de timp şi pentru obiective clare stabilite odată cu acordarea acestora. În plus, pentru a stabili un comportament fiscal adecvat pentru anumite categorii de contribuabili, precum şi pentru anumite categorii de impozite şi taxe este nevoie să se stabilească un nivel minim de impozite sau taxe datorate bugetului public;
b) principiul echilibrului fiscal pentru marile servicii publice: potrivit acestui principiu, este necesar ca resursele fiscale ale marilor servicii publice, rezultate din plata impozitelor şi taxelor, trebuie să acopere pe cât posibil nevoia de fonduri a marilor servicii publice, în special prin eliminarea categoriilor de scutiri de impozite şi taxe care pot genera dezechilibre, respectiv deficite bugetare ale fondurilor speciale constituite pentru a asigura finanţarea acestora;
c) principiul descentralizării serviciilor publice: conform acestui principiu, autorităţilor administraţiei publice locale li se atribuie responsabilitatea gestionării serviciilor publice în conformitate cu principiul subsidiarităţii, întrucât acestea sunt cele mai apropiate de nevoile pe care le au cetăţenii, scopul fiind acela de a îmbunătăţi calitatea serviciilor publice prestate, dar şi de a utiliza mult mai eficient patrimoniul şi resursele publice de care dispun serviciile publice;
d) principiul utilizării eficiente a fondurilor publice: în conformitate cu acest principiu, fondurile alocate pentru finanţarea diferitelor categorii de servicii publice trebuie utilizate în condiţii de eficienţă, economicitate şi eficacitate, iar resursele alocate din impozite şi taxe pentru finanţarea acestor categorii de cheltuieli trebuie să aibă la bază reguli de utilizare care au cel mai bun raport între resurse utilizate şi eforturile obţinute. Orice măsură care conduce la o reducere de fonduri publice alocate pentru a finanţa serviciile publice trebuie să fie implementată pentru a asigura o gestionare corespunzătoare a fondurilor publice;
e) principiul administrării eficiente a patrimoniului public: în conformitate cu regulile acestui principiu, patrimoniul public, dar şi activele publice, indiferent de natura acestora, trebuie administrate astfel încât operatorii economici şi administratorii acestora să înregistreze performanţă economică, patrimoniul şi activele publice să genereze pentru statul român şi unităţile administrativ – teritoriale resurse fiscale pentru finanţarea altor servicii publice, iar populaţia să poată beneficia de servicii publice de calitate în acord cu nevoile acesteia. Politicile de investiţii publice trebuie să fie implementate în acord cu strategiile de dezvoltare a serviciilor publice pentru a obţine un nivel de calitate a serviciilor publice prestate;
f) principiul bunei administrări a resurselor fiscale prin măsuri de creştere a gradului de conformare fiscală: potrivit acestui principiu, faptele şi actele de comerţ desfăşurate fără respectarea dispoziţiilor legale trebuie sancţionate corespunzător pentru a descuraja neconformarea fiscală, iar prin nivelul sancţiunilor aplicate contribuabilii trebuie să aibă un comportament corectiv faţă de achitarea datoriilor la bugetul public. În schimb, sunt necesare o serie de măsuri specifice, implementarea facturii electronice, utilizarea sigiliului electronic al mărfurilor, utilizarea informaţiilor din casele de marcat electronice şi altele asemenea.

CAPITOLUL II
Măsuri fiscale

Art. III. – Legea nr. 227/2015 privind Codul fiscal, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 688 din 10 septembrie 2015, cu modificările şi completările ulterioare, se modifică şi se completează după cum urmează:

1. La articolul 2 alineatul (1), după litera i) se introduce o nouă literă nouă, lit. j), cu următorul cuprins:

“j) impozitul special pe bunurile imobile şi mobile de valoare mare.”

2. După articolul 18 se introduc trei noi articole, art. 181 – 183, cu următorul cuprins:

“Impozit minim

Art. 181. – (1) Contribuabilii, alţii decât cei prevăzuţi la art. 15, care înregistrează în anul precedent o cifră de afaceri de peste 50.000.000 euro şi care în anul de calcul determină un impozit pe profit, cumulat de la începutul anului fiscal/anului fiscal modificat până la sfârşitul trimestrului/anului de calcul, mai mic decât impozitul minim pe cifra de afaceri stabilit potrivit prevederilor alin. (3), sunt obligaţi la plata impozitului pe profit la nivelul impozitului minim pe cifra de afaceri. Cursul de schimb pentru determinarea echivalentului în euro a cifrei de afaceri este cel valabil la închiderea exerciţiului financiar în care s-au înregistrat veniturile. În sensul prezentului alineat, cifra de afaceri a anului precedent reprezintă diferenţa dintre veniturile totale (VT) şi veniturile care se scad din veniturile totale (Vs), astfel cum sunt definite la alin. (3).
(2) În situaţia în care rezultatul fiscal cumulat la sfârşitul trimestrului/anului de calcul este pierdere fiscală sau profit impozabil, înainte de recuperarea pierderii fiscale din anii precedenţi, potrivit art. 31, contribuabilul determină impozitul minim pe cifra de afaceri potrivit alin. (3).
(3) Impozitul minim pe cifra de afaceri se determină astfel:

IMCA = 1% x (VT – Vs – I – A), unde indicatorii au următoarea semnificaţie:

    IMCA – impozit minim pe cifra de afaceri, determinat cumulat de la începutul anului fiscal/anului fiscal modificat până la sfârşitul trimestrului/anului de calcul;
    VT – venituri totale, determinate cumulat de la începutul anului fiscal/anului fiscal modificat până la sfârşitul trimestrului/anului de calcul, după caz;
    Vs – venituri care se scad din veniturile totale, determinate cumulat de la începutul anului fiscal/anului fiscal modificat până la sfârşitul trimestrului/anului de calcul, după caz, reprezentând:

(i) veniturile neimpozabile prevăzute la art. 23 şi 24;
(ii) veniturile aferente costurilor stocurilor de produse;
(iii) veniturile aferente costurilor serviciilor în curs de execuţie;
(iv) veniturile din producţia de imobilizări corporale şi necorporale, care nu sunt cuprinse în indicatorul I;
(v) veniturile din subvenţii;
(vi) veniturile realizate din despăgubiri, de la societăţile de asigurare/reasigurare, pentru pagubele produse bunurilor de natura stocurilor sau a activelor corporale proprii;
(vii) veniturile reprezentând accizele care au fost reflectate concomitent în conturile de cheltuieli;

    I – valoarea imobilizărilor în curs de execuţie ocazionate de achiziţia/producţia de active, înregistrate în evidenţa contabilă începând cu data de 1 ianuarie 2024, respectiv începând cu prima zi a anului fiscal modificat care începe în anul 2024;
    A – amortizarea contabilă la nivelul costului istoric aferentă activelor achiziţionate/produse începând cu data de 1 ianuarie 2024/prima zi a anului fiscal modificat care începe în anul 2024. Nu se cuprinde în acest indicator amortizarea contabilă a activelor incluse în valoarea indicatorului I.
(4) În aplicarea prevederilor alin. (3), în cazul în care din aplicarea formulei de calcul pentru determinarea impozitului minim pe cifra de afaceri rezultă o valoare negativă, impozitul minim este zero.
(5) În sensul prezentului articol, pentru efectuarea comparaţiei între impozitul pe profit şi impozitul minim pe cifra de afaceri potrivit alin. (1), impozitul pe profit trimestrial/anual reprezintă impozitul pe profit înainte de scăderea sumelor potrivit legii, ajustat astfel: din acest impozit pe profit se scad sumele reprezentând sponsorizare/mecenat, alte sume care se scad din impozitul pe profit, potrivit legilor speciale, precum şi reducerea impozitului pe profit, conform prevederilor Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 153/2020 pentru instituirea unor măsuri fiscale de stimulare a menţinerii/creşterii capitalurilor proprii, precum şi pentru completarea unor acte normative, după caz, şi nu se scad sumele reprezentând creditul fiscal extern, impozitul pe profit scutit potrivit art. 22 şi impozitul pe profit scutit potrivit Legii cooperaţiei agricole nr. 566/2004, cu modificările şi completările ulterioare, după caz.
(6) În cazul contribuabililor care aplică sistemul anual de plată cu efectuarea de plăţi anticipate, prevederile alin. (1) – (5) se aplică pentru trimestrele I, II şi III ale fiecărui an fiscal/an fiscal modificat, prin compararea impozitului minim pe cifra de afaceri, determinat potrivit alin. (3), cu plăţile anticipate, urmând ca definitivarea impozitului pe profit anual să se efectueze până la termenul de depunere a declaraţiei anuale de impozit pe profit. Comparaţia se efectuează astfel:

a) pentru trimestrul I, impozitul minim pe cifra de afaceri, determinat potrivit alin. (3), se compară cu plata anticipată aferentă acestui trimestru;
b) pentru trimestrul II, impozitul minim pe cifra de afaceri, determinat potrivit alin. (3), se compară cu suma plăţilor anticipate aferente trimestrului I şi II;
c) pentru trimestrul III, impozitul minim pe cifra de afaceri, determinat potrivit alin. (3), se compară cu suma plăţilor anticipate aferente trimestrului I, II şi III.

(7) În cazul contribuabililor care aplică sistemul anual de plată fără efectuarea de plăţi anticipate, prevederile alin. (1) – (5) se aplică pentru determinarea impozitului pe profit anual.
(8) În cazul grupului fiscal, prevederile alin. (1) – (7), (9) şi (10) se aplică în mod corespunzător de către membrii/persoana juridică responsabilă având în vedere şi următoarele reguli:

a) în cazul în care grupul fiscal aplică sistemul de plată trimestrial, fiecare membru al grupului fiscal calculează, trimestrial/anual, după caz, impozitul minim pe cifra de afaceri, potrivit formulei de calcul prevăzute la alin. (3), în funcţie de situaţia individuală, şi îl comunică persoanei juridice responsabile;
b) în cazul în care grupul fiscal aplică sistemul anual de plată cu efectuarea de plăţi anticipate, fiecare membru al grupului fiscal calculează trimestrial impozitul minim pe cifra de afaceri, potrivit formulei de calcul prevăzute la alin. (3), în funcţie de situaţia individuală, şi îl comunică persoanei juridice responsabile; pentru definitivarea impozitului pe profit anual, fiecare membru al grupului fiscal calculează impozitul minim pe cifra de afaceri, potrivit formulei de calcul prevăzute la alin. (3), în funcţie de situaţia individuală, şi îl comunică persoanei juridice responsabile;
c) în cazul în care grupul fiscal aplică sistemul anual de plată fără efectuarea de plăţi anticipate, pentru determinarea impozitului pe profit anual, fiecare membru al grupului fiscal calculează impozitul minim pe cifra de afaceri, potrivit formulei de calcul prevăzute la alin. (3), în funcţie de situaţia individuală, şi îl comunică persoanei juridice responsabile;
d) persoana juridică responsabilă compară impozitul pe profit trimestrial/anual determinat la nivelul grupului, respectiv plăţile anticipate, după caz, cu valoarea însumată a impozitelor minime pe cifra de afaceri transmise de membrii grupului fiscal, urmând să aplice prevederile alin. (1) coroborate cu cele ale alin. (5) – (7) şi (9). În cazul în care rezultatul fiscal al grupului este pierdere fiscală, impozitul grupului se datorează la nivelul valorii însumate a impozitelor minime pe cifra de afaceri transmise de membrii grupului.

(9) În cazul în care contribuabilul datorează impozit minim pe cifra de afaceri din acesta nu se scad sumele reprezentând impozitul pe profit scutit, redus şi alte sume care se scad din impozitul pe profit, potrivit legilor speciale, precum şi reducerea impozitului pe profit conform prevederilor Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 153/2020.
(10) Contribuabilii care efectuează sponsorizări şi/sau acte de mecenat, potrivit prevederilor Legii nr. 32/1994 privind sponsorizarea, cu modificările şi completările ulterioare, ale Legii bibliotecilor nr. 334/2002, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, scad sumele aferente din impozitul minim datorat la nivelul valorii minime dintre următoarele:

a) valoarea calculată prin aplicarea a 0,75% la cifra de afaceri; pentru situaţiile în care reglementările contabile aplicabile nu definesc indicatorul cifra de afaceri, această limită se determină potrivit normelor;
b) valoarea reprezentând 20% din impozitul pe profit.

(11) În scopul aplicării alin. (10), în cazul sponsorizărilor efectuate către entităţi persoane juridice fără scop lucrativ, inclusiv unităţi de cult, sumele aferente acestora se scad din impozitul pe minim datorat, în limitele prevăzute de prezentul alineat, doar dacă beneficiarul sponsorizării este înscris, la data încheierii contractului, în Registrul entităţilor/unităţilor de cult pentru care se acordă deduceri fiscale, potrivit art. 25 alin. (41).
(12) Activele luate în calcul, pentru determinarea indicatorilor I şi A prevăzuţi la alin. (3), sunt cele stabilite prin ordin al ministrului finanţelor, iar selecţia categoriilor de active eligibile se realizează pe baza unor criterii legate de natura activităţii desfăşurate.
(13) Pentru contribuabilii care intră sub incidenţa prevederilor art. 16 alin. (5), prevederile prezentului articol se aplică începând cu anul fiscal modificat care începe în anul 2024.
(14) Nu intră sub incidenţa prezentului articol operatorii economici care desfăşoară exclusiv activităţi de distribuţie/ furnizare/transport de energie electrică şi gaze naturale şi care sunt reglementaţi/licenţiaţi de Autoritatea Naţională de Reglementare în Domeniul Energiei.

Impozit suplimentar pentru instituţiile de credit – persoane juridice române şi sucursalele din România ale instituţiilor de credit – persoane juridice străine

Art. 182. – (1) Prin excepţie de la art. 181, instituţiile de credit – persoane juridice române şi sucursalele din România ale instituţiilor de credit – persoane juridice străine datorează suplimentar impozitului pe profit un impozit pe cifra de afaceri calculat prin aplicarea asupra cifrei de afaceri a următoarelor cote de impozitare:

a) 2%, pentru perioada 1 ianuarie 2024 – 31 decembrie 2025 inclusiv;
b) 1%, începând cu data de 1 ianuarie 2026.

(2) Pentru aplicarea alin. (1), cifra de afaceri cuprinde:

a) venituri din dobânzi;
b) venituri din dividende;
c) venituri din taxe şi comisioane;
d) câştiguri (pierderi) din derecunoaşterea activelor şi datoriilor financiare care nu sunt evaluate la valoarea justă prin profit sau pierdere, net;
e) câştiguri sau pierderi aferente activelor şi datoriilor financiare deţinute în vederea tranzacţionării, net;
f) câştiguri sau pierderi aferente activelor financiare nedestinate tranzacţionării, evaluate obligatoriu la valoarea justă prin profit sau pierdere, net;
g) câştiguri sau pierderi aferente activelor şi datoriilor financiare desemnate ca fiind evaluate la valoarea justă prin profit sau pierdere, net;
h) câştiguri sau pierderi din contabilitatea de acoperire, net;
i) diferenţe de curs de schimb (câştig sau pierdere), net;
j) câştiguri sau pierderi din derecunoaşterea activelor nefinanciare, net;
k) alte venituri din exploatare.

(3) Impozitul pe cifra de afaceri se calculează, se declară şi se plăteşte trimestrial, astfel:

a) pentru trimestrele I – III, până la data de 25 inclusiv a lunii următoare trimestrului pentru care se efectuează plata;
b) pentru trimestrul IV, până la data de 25 martie inclusiv a anului următor.

(4) Pentru determinarea rezultatului fiscal, impozitul pe cifra de afaceri reprezintă cheltuială nedeductibilă.
(5) Impozitul pe cifra de afaceri se calculează cumulat de la începutul anului fiscal. Impozitul pe cifra de afaceri datorat trimestrial se determină ca diferenţă între impozitul pe cifra de afaceri calculat cumulat de la începutul anului fiscal şi impozitul pe cifra de afaceri datorat pentru perioada anterioară celei de calcul.
(6) În cazul grupului fiscal, prevederile alin. (1) – (5) se aplică în mod corespunzător de către membri, în funcţie de situaţia individuală.
(7) Modelul şi conţinutul declaraţiei impozitului suplimentar se stabilesc prin ordin al preşedintelui Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală. Ordinul preşedintelui Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală se emite în termen de 60 de zile de la intrarea în vigoare a prezentei legi.
(8) Impozitul suplimentar reprezintă venit la bugetul de stat şi se administrează de către Agenţia Naţională de Administrare Fiscală, potrivit Legii nr. 207/2015, cu modificările şi completările ulterioare.

Impozit suplimentar pentru persoanele juridice care desfăşoară activităţi în sectoarele petrol şi gaze naturale

Art. 183. – (1) Prin excepţie de la art. 181, persoanele juridice care desfăşoară activităţi în sectoarele petrol şi gaze naturale, stabilite prin ordin al ministrului finanţelor, alţii decât cei prevăzuţi la art. 15, care înregistrează în anul precedent o cifră de afaceri de peste 50.000.000 euro, datorează suplimentar impozitului pe profit un impozit specific pe cifra de afaceri calculat potrivit alin. (2). Cursul de schimb pentru determinarea echivalentului în euro a cifrei de afaceri este cel valabil la închiderea exerciţiului financiar în care s-au înregistrat veniturile. În sensul prezentului alineat, cifra de afaceri a anului precedent reprezintă diferenţa dintre veniturile totale (VT) şi veniturile care se scad din veniturile totale (Vs), astfel cum sunt definite la alin. (2).
(2) Impozitul specific pe cifra de afaceri prevăzut la alin. (1) se determină astfel:

ICAS = 0,5% x (VT – Vs – I – A), unde indicatorii au următoarea semnificaţie:

    ICAS – impozit specific pe cifra de afaceri, determinat cumulat de la începutul anului fiscal/anului fiscal modificat până la sfârşitul trimestrului/anului de calcul;
    VT – venituri totale, determinate cumulat de la începutul anului fiscal/anului fiscal modificat până la sfârşitul trimestrului/anului de calcul, după caz;
    Vs – venituri care se scad din veniturile totale, determinate cumulat de la începutul anului fiscal/anului fiscal modificat până la sfârşitul trimestrului/anului de calcul, după caz, reprezentând:

(i) veniturile neimpozabile prevăzute la art. 23 şi 24;
(ii) veniturile aferente costurilor stocurilor de produse;
(iii) veniturile aferente costurilor serviciilor în curs de execuţie;
(iv) veniturile din producţia de imobilizări corporale şi necorporale, care nu sunt cuprinse în indicatorul I;
(v) veniturile din subvenţii;
(vi) veniturile realizate din despăgubiri, de la societăţile de asigurare/reasigurare, pentru pagubele produse bunurilor de natura stocurilor sau a activelor corporale proprii;
(vii) veniturile reprezentând accizele care au fost reflectate concomitent în conturile de cheltuieli;

    I – valoarea imobilizărilor în curs de execuţie ocazionate de achiziţia/producţia de active, înregistrate în evidenţa contabilă începând cu data de 1 ianuarie 2024, respectiv începând cu prima zi a anului fiscal modificat care începe în anul 2024;
    A – amortizarea contabilă la nivelul costului istoric aferentă activelor achiziţionate/produse începând cu data de 1 ianuarie 2024/prima zi a anului fiscal modificat care începe în anul 2024. Nu se cuprinde în acest indicator amortizarea contabilă a activelor incluse în valoarea indicatorului I.
(3) Impozitul specific pe cifra de afaceri se calculează, se declară şi se plăteşte trimestrial, astfel:

a) pentru trimestrele I – III, până la data de 25 inclusiv a lunii următoare trimestrului pentru care se efectuează plata;
b) pentru trimestrul IV, până la data depunerii declaraţiei anuale privind impozitul pe profit.

(4) Pentru determinarea rezultatului fiscal, impozitul specific pe cifra de afaceri reprezintă cheltuială nedeductibilă.
(5) Impozitul specific pe cifra de afaceri se calculează cumulat de la începutul anului fiscal. Impozitul specific pe cifra de afaceri datorat trimestrial se determină ca diferenţă între impozitul specific pe cifra de afaceri calculat cumulat de la începutul anului fiscal şi impozitul specific pe cifra de afaceri datorat pentru perioada anterioară celei de calcul.
(6) În cazul grupului fiscal, prevederile alin. (1) – (5) se aplică în mod corespunzător de către membri, în funcţie de situaţia individuală.
(7) Modelul şi conţinutul declaraţiei impozitului specific pe cifra de afaceri se stabilesc prin ordin al preşedintelui Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală.
(8) Impozitul specific pe cifra de afaceri reprezintă venit la bugetul de stat şi se administrează de către Agenţia Naţională de Administrare Fiscală, potrivit Legii nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscală, cu modificările şi completările ulterioare.
(9) Activele luate în calcul, pentru determinarea indicatorilor I şi A, prevăzuţi la alin. (2), sunt cele stabilite prin ordin al ministrului finanţelor, iar selecţia categoriilor de active eligibile se realizează pe baza unor criterii legate de natura activităţii desfăşurate.
(10) În cazul contribuabililor care desfăşoară activităţi în sectoarele prevăzute la alin. (1) şi activităţi de distribuţie/ furnizare/transport de energie electrică şi gaze naturale şi care sunt reglementaţi/licenţiaţi de Autoritatea Naţională de Reglementare în Domeniul Energiei, pentru determinarea impozitului specific, nu cuprind, în cadrul indicatorilor VT, Vs, I şi A din formula de calcul al impozitului specific prevăzută la alin. (2), elementele aferente activităţilor de distribuţie/furnizare/ transport de energie electrică şi gaze naturale.
(11) Contribuabilii care desfăşoară exclusiv activităţi de distribuţie/furnizare/transport de energie electrică şi gaze naturale şi care sunt reglementaţi/licenţiaţi de Autoritatea Naţională de Reglementare în Domeniul Energiei nu intră sub incidenţa prezentului articol.
(12) Prevederile prezentului articol se aplică pentru perioada 1 ianuarie 2024 – 31 decembrie 2025, iar pentru contribuabilii care intră sub incidenţa prevederilor art. 16 alin. (5) se aplică pentru perioada cuprinsă între anul fiscal modificat care începe în anul 2024 şi anul fiscal modificat care se încheie în anul 2026.
(13) Începând cu 1 ianuarie 2026/anul fiscal modificat care începe în anul 2026, contribuabilii prevăzuţi la alin. (1) aplică prevederile art. 181.”

3. La articolul 51, alineatul (1) se modifică şi va avea următorul cuprins:

“Art. 51. – (1) Cotele de impozitare pe veniturile microîntreprinderilor sunt:

a) 1%, pentru microîntreprinderile care realizează venituri care nu depăşesc 60.000 euro inclusiv şi care nu desfăşoară activităţile prevăzute la lit. b) pct. 2;
b) 3%, pentru microîntreprinderile care:

1. realizează venituri peste 60.000 euro; sau
2. desfăşoară activităţi, principale sau secundare, corespunzătoare codurilor CAEN: 5821 – Activităţi de editare a jocurilor de calculator, 5829 – Activităţi de editare a altor produse software, 6201 – Activităţi de realizare a soft-ului la comandă (software orientat client), 6209 – Alte activităţi de servicii privind tehnologia informaţiei, 5510 – Hoteluri şi alte facilităţi de cazare similare, 5520 – Facilităţi de cazare pentru vacanţe şi perioade de scurtă durată, 5530 – Parcuri pentru rulote, campinguri şi tabere, 5590 – Alte servicii de cazare, 5610 – Restaurante, 5621 – Activităţi de alimentaţie (catering) pentru evenimente, 5629 – Alte servicii de alimentaţie n.c.a., 5630 – Baruri şi alte activităţi de servire a băuturilor, 6910 – Activităţi juridice – numai pentru societăţile cu personalitate juridică care nu sunt entităţi transparente fiscal, constituite de avocaţi potrivit legii, 8621 – Activităţi de asistenţă medicală generală, 8622 – Activităţi de asistenţă medicală specializată, 8623 – Activităţi de asistenţă stomatologică, 8690 – Alte activităţi referitoare la sănătatea umană.”
3. La articolul 51, după alineatul (4) se introduc trei noi alineate, alin. (41) – (43), cu următorul cuprins:

“(41) În cazul în care, în cursul anului fiscal, veniturile realizate de o microîntreprindere depăşesc nivelul de 60.000 euro sau microîntreprinderea începe să desfăşoare activităţile prevăzute la alin. (1) lit. b) pct. 2, începând cu trimestrul în care se înregistrează astfel de situaţii, este aplicabilă cota de impozitare prevăzută la alin. (1) lit. b).
(42) În situaţia în care, în cursul anului fiscal, o microîntreprindere nu mai desfăşoară activităţile prevăzute la alin. (1) lit. b) pct. 2 şi veniturile nu depăşesc nivelul de 60.000 euro, începând cu trimestrul în care se înregistrează astfel de situaţii, este aplicabilă cota de impozitare prevăzută la alin. (1) lit. a).
(43) În situaţia în care persoanele juridice române care desfăşoară activităţi corespunzătoare codurilor CAEN prevăzute la alin. (1) lit. b) pct. 2 obţin venituri şi din alte activităţi în afara celor corespunzătoare acestor coduri CAEN, cota de impozitare de 3% se aplică şi pentru veniturile din aceste alte activităţi.”

5. La articolul 52, alineatul (5) se modifică şi va avea următorul cuprins:

“(5) Limitele fiscale prevăzute la art. 51 alin. (1), (41) şi (42), precum şi alin. (1) al prezentului articol se verifică pe baza veniturilor înregistrate cumulat de la începutul anului fiscal. Cursul de schimb pentru determinarea echivalentului în euro este cel valabil la închiderea exerciţiului financiar precedent.”

6. Articolul 54 se modifică şi va avea următorul cuprins:

“Reguli de determinare a condiţiilor de aplicare a sistemului de impunere pe veniturile microîntreprinderilor

Art. 54. – Pentru încadrarea în condiţiile privind nivelul veniturilor prevăzute la art. 47 alin. (1) lit. c) şi f), la art. 51 alin. (1), (41) şi (42) şi la art. 52 alin. (1) se vor lua în calcul aceleaşi elemente care constituie baza impozabilă prevăzută la art. 53.”

7. La articolul 55, după alineatul (4) se introduce un nou alineat, alin. (5), cu următorul cuprins:

“(5) Microîntreprinderile care devin plătitoare de impozit pe profit ca urmare a neîndeplinirii condiţiilor prevăzute la art. 47 sau ca urmare a exercitării opţiunii comunică organelor fiscale competente ieşirea din sistemul de impunere pe veniturile microîntreprinderilor, până la data de 31 martie inclusiv a anului fiscal următor.”

8. La articolul 60, punctul 2 se modifică şi va avea următorul cuprins:

”    2. persoanele fizice, pentru veniturile realizate din salarii şi asimilate salariilor prevăzute la art. 76 alin. (1) – (3), până la 31 decembrie 2028 inclusiv, ca urmare a desfăşurării activităţii de creare de programe pentru calculator, în condiţiile stabilite prin ordin comun al ministrului cercetării, inovării şi digitalizării, al ministrului muncii şi solidarităţii sociale, al ministrului educaţiei şi al ministrului finanţelor.
    Scutirea se aplică la locul unde se află funcţia de bază, pentru veniturile brute lunare de până la 10.000 lei inclusiv, obţinute din salarii şi asimilate salariilor realizate de persoana fizică în baza unui contract individual de muncă, raport de serviciu, act de delegare sau detaşare sau a unui statut special prevăzut de lege, după caz. Partea din venitul brut lunar ce depăşeşte 10.000 lei nu beneficiază de facilităţi fiscale.”

9. La articolul 60 punctul 5, literele c) şi d) se modifică şi vor avea următorul cuprins:

“c) veniturile brute lunare din salarii şi asimilate salariilor prevăzute la art. 76 alin. (1) – (3), realizate de persoanele fizice pentru care se aplică scutirea, sunt calculate la un salariu brut de încadrare pentru 8 ore de muncă/zi prin raportare la nivelul salariului de bază minim brut pe ţară garantat în plată prevăzut de lege pentru activităţile din domeniul construcţiilor prevăzute la lit. a). Scutirea se aplică la locul unde se află funcţia de bază, pentru veniturile brute lunare din salarii şi asimilate salariilor de până la 10.000 lei inclusiv, realizate de persoana fizică în baza unui contract individual de muncă, cu normă întreagă sau cu timp parţial, după caz. Partea din venitul brut lunar ce depăşeşte 10.000 lei nu beneficiază de facilităţi fiscale;
d) scutirea se aplică potrivit procedurii aprobate prin ordin al ministrului finanţelor.”

10. La articolul 60 punctul 7, litera c) se modifică şi va avea următorul cuprins:

“c) veniturile brute lunare din salarii şi asimilate salariilor prevăzute la art. 76 alin. (1) – (3), realizate de persoanele fizice pentru care se aplică scutirea sunt calculate la un salariu brut de încadrare lunar pentru 8 ore de muncă/zi, prin raportare la nivelul salariului de bază minim brut pe ţară garantat în plată în domeniul/sectorul agricol şi în industria alimentară, stabilit potrivit legii pentru domeniul/sectorul agricol şi în industria alimentară. Scutirea se aplică la locul unde se află funcţia de bază, pentru veniturile brute lunare din salarii şi asimilate salariilor de până la 10.000 lei inclusiv, realizate de persoana fizică în baza unui contract individual de muncă, cu normă întreagă sau cu timp parţial, după caz. Partea din venitul brut lunar ce depăşeşte 10.000 lei nu beneficiază de facilităţi fiscale;”.

11. La articolul 681, alineatul (3) se modifică şi va avea următorul cuprins:

“(3) Impozitul se calculează prin aplicarea cotei de 10% asupra venitului brut din care se deduce contribuţia de asigurări sociale de sănătate datorată şi reţinută la sursă potrivit prevederilor titlului V. Impozitul pe venit se reţine la sursă, de către plătitorii de venituri prevăzuţi la alin. (2), la momentul plăţii venitului.”

12. La articolul 76 alineatul (41), litera d) se modifică şi va avea următorul cuprins:

“d) contravaloarea serviciilor turistice şi/sau de tratament, inclusiv transportul, pe perioada concediului, pentru angajaţii proprii şi membrii de familie ai acestora, acordate de angajator, astfel cum este prevăzut în contractul individual de muncă, regulamentul intern, sau primite în baza unor legi speciale şi/sau finanţate din buget, în limita unui plafon anual, pentru fiecare angajat, reprezentând nivelul unui câştig salarial mediu brut utilizat la fundamentarea bugetului asigurărilor sociale de stat pe anul în care au fost acordate. Prevederile nu sunt aplicabile angajaţilor care beneficiază de vouchere de vacanţă, în conformitate cu legislaţia în vigoare;”.

13. Articolul 117 se modifică şi va avea următorul cuprins:

“Definirea şi impozitarea veniturilor a căror sursă nu a fost identificată

Art. 117. – Orice venituri constatate de organele fiscale, în condiţiile Codului de procedură fiscală, a căror sursă nu a fost identificată, se impun cu o cotă de 70% aplicată asupra bazei impozabile ajustate. Prin decizia de impunere organele fiscale vor stabili cuantumul impozitului şi al accesoriilor.”

14. La articolul 118 alineatul (2), partea introductivă şi litera b) se modifică şi vor avea următorul cuprins:

“(2) Pentru veniturile prevăzute la art. 61 lit. a), pentru care venitul net anual se determină în sistem real, pe baza datelor din contabilitate, la determinarea venitului net anual impozabil, contribuabilul stabileşte:

. . . . . . . . . .

b) venitul net anual impozabil care se determină prin însumarea tuturor veniturilor nete anuale, recalculate, prevăzute la lit. a), din care se deduc contribuţia de asigurări sociale şi contribuţia de asigurări sociale de sănătate datorate potrivit prevederilor titlului V, cu excepţia diferenţei de contribuţie de asigurări sociale de sănătate prevăzută la art. 174 alin. (5).”

15. La articolul 118, după alineatul (2) se introduc patru noi alineate, alin. (21) – (24), cu următorul cuprins:

“(21) Pentru veniturile prevăzute la art. 61 lit. a1), pentru care venitul net anual se determină în sistem real, pe baza datelor din contabilitate, la determinarea venitului net anual impozabil, contribuabilul stabileşte:

a) venitul net anual recalculat/pierderea netă recalculată pe fiecare sursă din categoriile de venituri prevăzute, prin deducerea din venitul net anual, determinat în sistem real, a pierderilor fiscale reportate;
b) venitul net anual impozabil care se determină prin însumarea tuturor veniturilor nete anuale, recalculate, prevăzute la lit. a), din care se deduce contribuţia de asigurări sociale datorată potrivit prevederilor titlului V.

(22) Contribuţia de asigurări sociale deductibilă potrivit prevederilor alin. (2) lit. b) şi alin. (21) lit. b) se stabileşte proporţional cu ponderea venitului net anual determinat în sistem real în total baza anuală de calcul al contribuţiei de asigurări sociale prevăzută la art. 148 alin. (4).
(23) Contribuţia de asigurări sociale de sănătate deductibilă potrivit prevederilor alin. (2) lit. b) se stabileşte proporţional cu ponderea venitului net anual determinat în sistem real în total baza anuală de calcul al contribuţiei de asigurări sociale de sănătate prevăzută la art. 170 alin. (1).
(24) Nivelul contribuţiei de asigurări sociale şi al contribuţiei de asigurări sociale de sănătate deductibile potrivit alin. (2) lit. b), respectiv alin. (21) lit. b) nu poate depăşi nivelul venitului net anual recalculat.”

16. La articolul 1381, alineatul (1) se modifică şi va avea următorul cuprins:

“Art. 1381. – (1) Pentru persoanele fizice care realizează venituri din salarii şi asimilate salariilor în baza contractelor individuale de muncă încheiate cu angajatori care desfăşoară activităţi în sectorul construcţii şi se încadrează în condiţiile prevăzute la art. 60 pct. 5, cota contribuţiei de asigurări sociale prevăzută la art. 138 lit. a) se reduce cu punctele procentuale corespunzătoare cotei de contribuţie la fondul de pensii administrat privat prevăzute în Legea nr. 411/2004, republicată, cu modificările şi completările ulterioare. Prevederea se aplică până la data de 31 decembrie 2028.”

17. La articolul 1382, alineatul (1) se modifică şi va avea următorul cuprins:

“Art. 1382. – (1) Pentru persoanele fizice care realizează venituri din salarii şi asimilate salariilor în baza contractelor individuale de muncă încheiate cu angajatori care desfăşoară activităţi în sectorul agricol şi în industria alimentară şi se încadrează în condiţiile prevăzute la art. 60 pct. 7, cota contribuţiei de asigurări sociale prevăzută la art. 138 lit. a) se reduce cu punctele procentuale corespunzătoare cotei de contribuţie la fondul de pensii administrat privat prevăzute în Legea nr. 411/2004, republicată, cu modificările şi completările ulterioare. Prevederea se aplică până la data de 31 decembrie 2028.”

18. La articolul 1383, alineatul (1) se modifică şi va avea următorul cuprins:

“Art. 1383. – (1) Prin excepţie de la prevederile art. 1381 alin. (1) şi (2) şi art. 1382 alin. (1) şi (2), persoanele fizice care realizează venituri din salarii şi asimilate salariilor din domeniile respective pot opta pentru plata contribuţiei datorată la fondul de pensii administrat privat.”

19. După articolul 1383 se introduce un nou articol, art. 1384, cu următorul cuprins:

“Prevederi speciale pentru activitatea de creare de programe pentru calculator

Art. 1384. – (1) Pentru persoanele fizice prevăzute la art. 60 pct. 2, cota contribuţiei de asigurări sociale prevăzută la art. 138 lit. a) se reduce cu punctele procentuale corespunzătoare cotei de contribuţie la fondul de pensii administrat privat prevăzute în Legea nr. 411/2004, republicată, cu modificările şi completările ulterioare. Prevederea se aplică până la data de 31 decembrie 2028.
(2) Persoanele prevăzute la alin. (1) care datorează contribuţia la fondul de pensii administrat privat reglementat de Legea nr. 411/2004, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, sunt scutite de la plata acestei contribuţii în limita cotei prevăzute la alin. (1).
(3) Prin excepţie de la prevederile alin. (1) şi (2), persoanele fizice prevăzute la art. 60 pct. 2 pot opta pentru plata contribuţiei datorată la fondul de pensii administrat privat.
(4) Opţiunea se depune în scris, la angajator, acesta reţinând contribuţia aferentă potrivit prevederilor legale, începând cu veniturile lunii următoare celei în care s-a înregistrat opţiunea.”

20. La articolul 140, alineatele (2) şi (3) se abrogă.
21. La articolul 142 litera aa1), punctul 4 se modifică şi va avea următorul cuprins:

”    4. contravaloarea serviciilor turistice şi/sau de tratament, inclusiv transportul, pe perioada concediului, pentru angajaţii proprii şi membrii de familie ai acestora, acordate de angajator, astfel cum este prevăzut în contractul de muncă, regulamentul intern, sau primite în baza unor legi speciale şi/sau finanţate din buget, în limita unui plafon anual, pentru fiecare angajat, reprezentând nivelul unui câştig salarial mediu brut utilizat la fundamentarea bugetului asigurărilor sociale de stat pe anul în care au fost acordate. Prevederile nu sunt aplicabile angajaţilor care beneficiază de vouchere de vacanţă, în conformitate cu legislaţia în vigoare;”.

22. La articolul 146, alineatele (5) şi (56) se modifică şi vor avea următorul cuprins:

“(5) Calculul contribuţiei de asigurări sociale datorate de către persoanele fizice care obţin venituri din salarii sau asimilate salariilor, precum şi de către instituţiile prevăzute la art. 136 lit. d) – f) se realizează prin aplicarea cotelor stabilite, potrivit art. 138 lit. a), art. 1381 alin. (1) şi (2), art. 1382 alin. (1), art. 1383 alin. (1) sau art. 1384 alin. (1), după caz, asupra bazelor lunare de calcul prevăzute la art. 139, art. 143 – 145, după caz, în care nu se includ veniturile prevăzute la art. 141 şi 142.
. . . . . . . . . .
(56) Contribuţia de asigurări sociale datorată de către persoanele fizice care obţin venituri din salarii sau asimilate salariilor, în baza unui contract individual de muncă cu normă întreagă sau cu timp parţial, calculată potrivit alin. (5), nu poate fi mai mică decât nivelul contribuţiei de asigurări sociale calculate prin aplicarea cotei prevăzute la art. 138 lit. a), art. 1381 alin. (1) şi (2), art. 1382 alin. (1), art. 1383 alin. (1) sau art. 1384 alin. (1), după caz, asupra salariului de bază minim brut pe ţară în vigoare în luna pentru care se datorează contribuţia de asigurări sociale, corespunzător numărului zilelor lucrătoare din lună în care contractul a fost activ.”

23. La articolul 154 alineatul (1), literele r) şi s) se abrogă.
24. La articolul 155, alineatul (2) se modifică şi va avea următorul cuprins:

“(2) Pentru veniturile prevăzute la alin. (1) se datorează contribuţia de asigurări sociale de sănătate şi în cazul în care acestea sunt realizate de persoanele fizice aflate în situaţiile prevăzute la art. 60, cu excepţia pct. 6.”

25. La articolul 157 alineatul (1), litera ţ) se modifică şi va avea următorul cuprins:

“ţ) valoarea nominală a tichetelor cadou, a tichetelor de masă şi a voucherelor de vacanţă, acordate de angajatori, potrivit legii, prevăzute la art. 76 alin. (3) lit. h);”.

26. La articolul 157, alineatul (2) se modifică şi va avea următorul cuprins:

“(2) Nu se cuprind în baza lunară de calcul al contribuţiei de asigurări sociale de sănătate sumele prevăzute la art. 76 alin. (4) lit. d), art. 141 lit. d) şi art. 142, cu excepţia sumelor reprezentând valoarea nominală a biletelor de valoare sub forma tichetelor de masă şi a voucherelor de vacanţă, acordate potrivit legii.”

27. La articolul 168, alineatul (61) se modifică şi va avea următorul cuprins:

“(61) Prevederile art. 146 alin. (56) – (59) se aplică în mod corespunzător.”

28. Articolul 170 se modifică şi va avea următorul cuprins:

“Baza de calcul al contribuţiei de asigurări sociale de sănătate datorate de persoanele fizice care realizează veniturile prevăzute la art. 155 alin. (1) lit. b) – h)

Art. 170. – (1) Persoanele fizice care realizează veniturile prevăzute la art. 155 alin. (1) lit. b), din una sau mai multe surse, datorează contribuţia de asigurări sociale de sănătate, la o bază anuală de calcul egală cu venitul net anual realizat/brut sau norma anuală de venit, respectiv norma anuală de venit ajustată, după caz, stabilite potrivit art. 68, 681 şi 69, după caz, care nu poate fi mai mare decât cea corespunzătoare unei baze anuale de calcul egală cu nivelul de 60 de salarii minime brute pe ţară în vigoare la termenul de depunere a declaraţiei prevăzute la art. 120. La determinarea bazei anuale de calcul al contribuţiei de asigurări sociale de sănătate nu se iau în considerare pierderile fiscale anuale prevăzute la art. 118.
(2) Persoanele fizice care realizează veniturile prevăzute la art. 155 alin. (1) lit. c) – h), din una sau mai multe surse şi/sau categorii de venituri, datorează contribuţia de asigurări sociale de sănătate la o bază de calcul stabilită potrivit alin. (5), dacă estimează pentru anul curent venituri a căror valoare cumulată este cel puţin egală cu 6 salarii minime brute pe ţară, în vigoare la termenul de depunere a declaraţiei prevăzute la art. 120.
(3) Încadrarea în plafonul anual de cel puţin 6, 12 sau 24 de salarii minime brute pe ţară, după caz, în vigoare la termenul de depunere a declaraţiei prevăzute la art. 120, se efectuează prin cumularea veniturilor prevăzute la art. 155 alin. (1) lit. c) – h), după cum urmează:

a) venitul net din drepturi de proprietate intelectuală, stabilit după acordarea cotei de cheltuieli forfetare prevăzute la art. 72 şi 721, precum şi venitul net din drepturi de proprietate intelectuală determinat potrivit prevederilor art. 73;
b) venitul net distribuit din asocieri cu persoane juridice, contribuabili potrivit prevederilor titlului II sau titlului III, determinat potrivit prevederilor art. 125 alin. (8) şi (9);
c) venitul net sau norma de venit, după caz, pentru veniturile din cedarea folosinţei bunurilor, stabilite potrivit art. 84 – 87;
d) venitul şi/sau câştigul/câştigul net din investiţii, stabilit conform art. 94 – 97. În cazul veniturilor din dobânzi se iau în calcul sumele plătite, diminuate cu impozitul reţinut, iar în cazul veniturilor din dividende se iau în calcul dividendele plătite, diminuate cu impozitul reţinut, distribuite începând cu anul 2018;
e) venitul net sau norma de venit, după caz, pentru veniturile din activităţi agricole, silvicultură şi piscicultură, stabilite potrivit art. 104 – 106;
f) venitul brut şi/sau venitul impozabil din alte surse, stabilit potrivit art. 114 – 116.

(4) La încadrarea în plafonul prevăzut la alin. (3) nu se iau în calcul veniturile neimpozabile, prevăzute la art. 93 şi 105.
(5) Baza anuală de calcul al contribuţiei de asigurări sociale de sănătate în cazul persoanelor care realizează venituri din cele prevăzute la art. 155 alin. (1) lit. c) – h) o reprezintă:

a) nivelul a 6 salarii minime brute pe ţară, în vigoare la termenul de depunere a declaraţiei prevăzute la art. 120, în cazul veniturilor realizate cuprinse între 6 salarii minime brute pe ţară inclusiv şi 12 salarii minime brute pe ţară;
b) nivelul de 12 salarii minime brute pe ţară, în vigoare la termenul de depunere a declaraţiei prevăzute la art. 120, în cazul veniturilor realizate cuprinse între 12 salarii minime brute pe ţară inclusiv şi 24 de salarii minime brute pe ţară;
c) nivelul de 24 de salarii minime brute pe ţară, în vigoare la termenul de depunere a declaraţiei prevăzute la art. 120, în cazul veniturilor realizate cel puţin egale cu 24 de salarii minime brute pe ţară.”

29. Articolul 174 se modifică şi va avea următorul cuprins:

“Stabilirea, declararea şi plata contribuţiei de asigurări sociale de sănătate în cazul persoanelor care realizează venituri din cele prevăzute la art. 155 alin. (1) lit. b)

Art. 174. – (1) Contribuţia de asigurări sociale de sănătate se calculează de către contribuabilii care realizează venituri din cele prevăzute la art. 155 alin. (1) lit. b), altele decât cele prevăzute la art. 681, prin aplicarea cotei de contribuţie prevăzute la art. 156 asupra bazei anuale de calcul prevăzute la art. 170 alin. (1).
(2) Persoanele fizice care realizează venituri din cele prevăzute la art. 155 alin. (1) lit. b), altele decât cele prevăzute la art. 681, stabilesc şi declară contribuţia, depun declaraţia prevăzută la art. 120 sau la art. 122, la termenele şi în condiţiile prevăzute la titlul IV – Impozitul pe venit, pentru persoanele fizice care realizează venituri din activităţi independente.
(3) Prin excepţie de la prevederile alin. (2), în situaţia în care baza anuală de calcul al contribuţiei de asigurări sociale de sănătate cumulată din una sau mai multe surse de venit din cele prevăzute la art. 155 alin. (1) lit. b), corespunzătoare veniturilor nete anuale estimate/norma de venit, este egală cu cea corespunzătoare veniturilor nete anuale realizate/norma de venit şi este cuprinsă între nivelul de 6 salarii minime brute pe ţară, în vigoare la termenul de depunere a declaraţiei prevăzute la art. 120 inclusiv, şi cel mult nivelul de 60 de salarii minime brute pe ţară, în vigoare la termenul de depunere a declaraţiei prevăzute la art. 120, contribuabilii nu au obligaţia depunerii declaraţiei unice privind impozitul pe venit şi contribuţiile sociale datorate de persoanele fizice, prevăzută la art. 122.
(4) În cazul veniturilor realizate în baza contractelor de activitate sportivă, plătitorii veniturilor prevăzuţi la art. 681 alin. (2) calculează şi reţin contribuţia de asigurări sociale de sănătate datorată de către beneficiarul venitului, la momentul plăţii venitului, prin aplicarea cotei prevăzute la art. 156 asupra bazei de calcul prevăzute la art. 170 alin. (1). Plătitorul de venit depune declaraţia prevăzută la art. 147 alin. (1) şi plăteşte contribuţia până la data de 25 inclusiv a lunii următoare celei în care a fost reţinută.
(5) În situaţia în care baza de calcul prevăzută la art. 170 alin. (1), cumulată din una sau mai multe surse de venit din cele prevăzute la art. 155 alin. (1) lit. b), corespunzătoare veniturilor estimate/realizate sau pentru care s-a aplicat reţinerea la sursă în cursul anului, după caz, este mai mică decât cea corespunzătoare unei baze de calcul egale cu nivelul de 6 salarii minime brute pe ţară în vigoare la termenul de depunere a declaraţiei prevăzute la art. 120, persoanele fizice datorează o diferenţă de contribuţie de asigurări sociale de sănătate până la nivelul celei corespunzătoare bazei de calcul egală cu 6 salarii minime brute pe ţară în vigoare la termenul de depunere a declaraţiei prevăzute la art. 120 şi depun declaraţia prevăzută la art. 122 până la data de 25 mai inclusiv a anului următor celui de realizare a veniturilor.
(6) În situaţia în care, în cursul anului de realizare a veniturilor, persoanele fizice obţin, din una sau mai multe surse de venit, venituri din cele prevăzute la art. 155 alin. (1) lit. b), în vederea determinării contribuţiei de asigurări sociale de sănătate de plată se ia în calcul contribuţia reţinută la sursă de către plătitorii de venituri prevăzuţi la art. 681 alin. (2).
(7) În situaţia în care, în cursul anului de realizare a veniturilor, persoanele fizice realizează venituri din contracte de activitate sportivă de la mai mulţi plătitori de venituri prevăzuţi la art. 681 alin. (2) şi contribuţia de asigurări sociale de sănătate reţinută la sursă este mai mare decât cea corespunzătoare unei baze de calcul egale cu nivelul de 60 de salarii minime brute pe ţară în vigoare la termenul de depunere a declaraţiei prevăzute la art. 120, acestea au obligaţia recalculării contribuţiei de asigurări sociale de sănătate, prin depunerea declaraţiei prevăzute la art. 122 până la data de 25 mai inclusiv a anului următor celui de realizare a veniturilor. Pentru diferenţa de contribuţie de asigurări sociale de sănătate rezultată în plus, în urma recalculării, persoana fizică are obligaţia calculării, declarării şi plăţii impozitului pe venit.
(8) Diferenţa de contribuţie de asigurări sociale de sănătate rezultată în plus, în urma recalculării, stabilită conform alin. (7), diminuată cu impozitul pe venit, se compensează/restituie, după caz, potrivit prevederilor art. 167, respectiv art. 168 din Legea nr. 207/2015, cu modificările şi completările ulterioare.
(9) Diferenţa de contribuţie de asigurări sociale de sănătate prevăzută la alin. (5) nu se datorează în cazul în care, în anul fiscal precedent, persoana fizică a realizat venituri din:

a) salarii şi asimilate salariilor la un nivel cel puţin egal cu 6 salarii minime brute pe ţară, în vigoare în perioada în care au fost realizate veniturile; sau
b) din cele prevăzute la art. 155 alin. (1) lit. c) – h), pentru care datorează contribuţia de asigurări sociale de sănătate la un nivel cel puţin egal cu 6 salarii minime brute pe ţară, în vigoare la termenul de depunere a declaraţiei prevăzute la art. 120.

(10) Prevederile alin. (9) se aplică şi persoanelor fizice care în anul precedent s-au încadrat în categoriile de persoane exceptate de la plata contribuţiei de asigurări sociale de sănătate prevăzute la art. 154 alin. (1) lit. a) – c) şi e) – g).
(11) Plătitorii de venituri prevăzuţi la art. 681 alin. (2) au obligaţia de a elibera persoanelor fizice beneficiare de astfel de venituri un document cu privire la nivelul contribuţiei de asigurări sociale de sănătate reţinute la sursă, până în ultima zi a lunii februarie inclusiv a anului curent, pentru anul precedent, în vederea stabilirii de către aceştia a diferenţei de contribuţie de asigurări sociale de sănătate prevăzută la alin. (5) sau (7), după caz.
(12) Contribuţia de asigurări sociale de sănătate stabilită potrivit prevederilor alin. (1), (5) sau (7) se evidenţiază în Declaraţia unică privind impozitul pe venit şi contribuţiile sociale datorate de persoanele fizice.
(13) Declaraţia unică privind impozitul pe venit şi contribuţiile sociale datorate de persoanele fizice prevăzută la art. 122 şi Declaraţia unică privind impozitul pe venit şi contribuţiile sociale datorate de persoanele fizice prevăzută la art. 120, în cazul persoanelor fizice care au realizat un venit net anual egal cu cel estimat, respectiv care determină venitul net anual pe baza normelor de venit prevăzute la alin. (3), constituie titlu de creanţă fiscală în sensul Legii nr. 207/2015, cu modificările şi completările ulterioare.
(14) Termenul de plată a contribuţiei de asigurări sociale de sănătate este până la data de 25 mai, inclusiv a anului următor celui pentru care se datorează contribuţia.
(15) Persoanele fizice prevăzute la art. 170 alin. (1) pot efectua plăţi reprezentând contribuţia de asigurări sociale de sănătate datorată, oricând până la împlinirea termenului de plată.
(16) Se pot acorda bonificaţii de până la 10% din contribuţia de asigurări sociale de sănătate. Nivelul bonificaţiei, termenele de plată şi condiţiile de acordare se stabilesc prin legea anuală a bugetului de stat.
(17) Procedura de aplicare a prevederilor alin. (16) se stabileşte prin ordin al ministrului finanţelor care se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.”

30. După articolul 174 se introduce un nou articol, art. 1741, cu următorul cuprins:

“Stabilirea, declararea şi plata contribuţiei de asigurări sociale de sănătate în cazul persoanelor care realizează venituri din cele prevăzute la art. 155 alin. (1) lit. c) – h)

Art. 1741. – (1) Contribuţia de asigurări sociale de sănătate se calculează de către contribuabilii prevăzuţi la art. 170 alin. (2) prin aplicarea cotei de contribuţie prevăzute la art. 156 asupra bazei anuale de calcul menţionate la art. 170 alin. (5).
(2) Plătitorii veniturilor din drepturi de proprietate intelectuală, din arendă sau din asocieri cu persoane juridice stabilesc contribuţia de asigurări sociale de sănătate datorată de către beneficiarul venitului, prin aplicarea cotei prevăzute la art. 156 asupra bazei de calcul menţionate la art. 170 alin. (5).
(3) Persoanele fizice care realizează venituri din cele prevăzute la art. 155 alin. (1) lit. c) – h), cu excepţia celor pentru care plătitorii de venituri prevăzuţi la alin. (2) stabilesc şi declară contribuţia, depun declaraţia prevăzută la art. 120 până la data de 25 mai inclusiv a anului pentru care se datorează contribuţia.
(4) Persoanele fizice care realizează venituri din cele prevăzute la art. 155 alin. (1) lit. c) – h), cu excepţia celor pentru care plătitorii de venituri prevăzuţi la alin. (2) stabilesc şi declară contribuţia, depun declaraţia unică privind impozitul pe venit şi contribuţiile sociale datorate de persoanele fizice, prevăzută la art. 122, până la termenul de 25 mai inclusiv al anului următor celui pentru care se stabileşte contribuţia datorată, dacă realizează venituri peste plafoanele prevăzute la art. 170 alin. (3), după caz.
(5) Prin excepţie de la prevederile alin. (4), în situaţia în care venitul realizat se încadrează în acelaşi plafon cu venitul estimat, contribuabilii nu au obligaţia depunerii declaraţiei unice privind impozitul pe venit şi contribuţiile sociale datorate de persoanele fizice, prevăzută la art. 122, în vederea stabilirii contribuţiei de asigurări sociale de sănătate.
(6) Pentru persoanele fizice care realizează venituri din drepturi de proprietate intelectuală, din arendă, din asocieri cu persoane juridice contribuabili potrivit titlurilor II sau III, pentru care contribuţia de asigurări sociale de sănătate se reţine la sursă, obţinute de la un singur plătitor de venit, iar nivelul net estimat al acestor venituri, pentru anul curent, este cel puţin egal cu 6 salarii minime brute pe ţară în vigoare în anul pentru care se datorează contribuţia, plătitorul de venit are obligaţia să calculeze la o bază de calcul stabilită potrivit art. 170 alin. (5), să reţină şi să plătească contribuţia de asigurări sociale de sănătate, precum şi să depună declaraţia prevăzută la art. 147 alin. (1). Declaraţia se depune până la data de 25 inclusiv a lunii următoare celei pentru care se plătesc veniturile. În contractul încheiat între părţi se desemnează plătitorul de venit în vederea calculării, reţinerii şi plăţii contribuţiei prin reţinere la sursă, în anul în curs. Nivelul contribuţiei calculate şi reţinute la fiecare plată de către plătitorul de venit este cel stabilit de părţi, până la concurenţa contribuţiei anuale datorate. Plătitorii de venituri din drepturi de proprietate intelectuală care au obligaţia calculării, reţinerii, plăţii şi declarării contribuţiei de asigurări sociale de sănătate sunt cei prevăzuţi la art. 72 alin. (2).
(7) În situaţia în care veniturile prevăzute la alin. (6) sunt realizate din mai multe surse şi/sau categorii de venituri, iar veniturile nete estimate a se realiza de la cel puţin un plătitor de venit sunt egale sau mai mari decât nivelul a 6 salarii minime brute pe ţară în vigoare în anul pentru care se datorează contribuţia, contribuabilul desemnează, prin contractul încheiat între părţi, plătitorul de venit de la care venitul realizat este cel puţin egal cu 6 salarii minime brute pe ţară şi care are obligaţia să calculeze la o bază de calcul stabilită potrivit art. 170 alin. (5), să reţină, să plătească şi să declare contribuţia pentru anul în curs. Plătitorul de venit desemnat depune declaraţia prevăzută la art. 147 alin. (1) până la data de 25 inclusiv a lunii următoare celei pentru care se plătesc veniturile. Nivelul contribuţiei calculate şi reţinute la fiecare plată de către plătitorul de venit este cel stabilit de părţi, până la concurenţa contribuţiei datorate.
(8) Contribuabilii care realizează venituri din drepturi de proprietate intelectuală, din arendă, din asocieri cu persoane juridice contribuabili potrivit titlului II sau III, pentru care s-au aplicat prevederile alin. (7), contribuţia reţinută de către plătitorul de venit fiind aferentă unei baze de calcul mai mici decât nivelul a 12 sau 24 de salarii minime brute pe ţară, iar nivelul venitului net cumulat realizat este cel puţin egal cu 12 sau 24 de salarii minime brute pe ţară, au obligaţia depunerii declaraţiei prevăzute la alin. (4), în vederea stabilirii contribuţiei de asigurări sociale de sănătate aferente unei baze de calcul egale cu nivelul a 12 sau 24 de salarii minime brute pe ţară în vigoare în anul pentru care se datorează contribuţia. În acest caz, contribuţia reţinută de către plătitorul de venit este luată în calcul la stabilirea contribuţiei de asigurări sociale de sănătate datorate de către respectivii contribuabili.
(9) În situaţia prevăzută la alin. (8), plătitorii de venituri eliberează la solicitarea contribuabililor care au obligaţia depunerii Declaraţiei unice privind impozitul pe venit şi contribuţiile sociale datorate de persoanele fizice, prevăzută la art. 122, o informare cu privire la nivelul contribuţiei de asigurări sociale de sănătate reţinute la sursă.
(10) Prevederile alin. (6) şi (7) nu se aplică în cazul în care nivelul venitului net din drepturi de proprietate intelectuală, al venitului net din arendă sau al venitului net din asocieri cu persoane juridice contribuabili potrivit titlului II sau III, pentru care impozitul se reţine la sursă, estimat a se realiza pe fiecare sursă şi/sau categorie de venit, este sub nivelul a 6 salarii minime brute pe ţară în vigoare în anul pentru care se datorează contribuţia, dar nivelul venitului cumulat este cel puţin egal cu 6 salarii minime brute pe ţară. În această situaţie, contribuabilul are obligaţia depunerii declaraţiei prevăzute la alin. (3) la termenele şi în condiţiile stabilite.
(11) Prin excepţie de la prevederile alin. (6), în cazul persoanelor fizice care realizează de la mai mulţi plătitori venituri din drepturi de proprietate intelectuală, din arendă, din asocieri cu persoane juridice, contribuabili potrivit titlului II sau III, sub nivelul a 6 salarii minime brute pe ţară în vigoare în anul pentru care se datorează contribuţia, dar cumulate aceste venituri se situează peste nivelul a 6 salarii minime brute pe ţară, şi au depus la organul fiscal Declaraţia unică privind impozitul pe venit şi contribuţiile sociale datorate de persoanele fizice, iar în cursul anului încheie cu un plătitor de venit un contract a cărui valoare este peste plafonul de 6 salarii minime brute pe ţară, nu se aplică reţinerea la sursă a contribuţiei. În această situaţie se aplică sistemul de impozitare prin autoimpunere, iar stabilirea contribuţiei se face prin Declaraţia unică privind impozitul pe venit şi contribuţiile sociale datorate de persoanele fizice.
(12) Persoanele fizice prevăzute la alin. (6) şi (7) nu depun declaraţia prevăzută la art. 120.
(13) Persoanele fizice prevăzute la alin. (6) şi (7), pentru care plătitorii de venit au obligaţia calculării, reţinerii, plăţii şi declarării contribuţiei de asigurări sociale de sănătate, care realizează şi alte venituri de natura celorprevăzute la art. 155 alin. (1) lit. c) – h), pentru aceste venituri nu depun declaraţia prevăzută la alin. (3) şi nici declaraţia prevăzută la art. 122 în vederea stabilirii contribuţiei de asigurări sociale de sănătate.
(14) Persoanele fizice care încep în cursul anului fiscal să realizeze venituri, din cele prevăzute la art. 155 alin. (1) lit. c) – h), iar venitul net anual cumulat din una sau mai multe surse şi/sau categorii de venituri, cu excepţia veniturilor din drepturi de proprietate intelectuală, din arendă sau din asocieri cu persoane juridice, contribuabili potrivit prevederilor titlului II sau III, pentru care impozitul se reţine la sursă, estimat a se realiza pentru anul curent, este cel puţin egal cu nivelul a 6 salarii minime brute pe ţară, sunt obligate să depună declaraţia prevăzută la alin. (3) în termen de 30 de zile de la data producerii evenimentului. Salariul minim brut pe ţară garantat în plată este cel în vigoare la termenul de depunere a declaraţiei prevăzute la art. 120.
(15) Prin excepţie de la prevederile alin. (14), persoanele fizice prevăzute la art. 180 alin. (1) lit. b) sau c), care au optat pentru plata contribuţiei de asigurări sociale de sănătate şi încep în cursul anului fiscal să realizeze venituri din cele prevăzute la art. 155 alin. (1) lit. c) – h), depun Declaraţia unică privind impozitul pe venit şi contribuţiile sociale datorate de persoanele fizice, prevăzută la art. 122, dacă veniturile realizate sunt cel puţin egale cu nivelul a 6 salarii minime brute pe ţară. În acest caz, contribuţia datorată potrivit art. 180 alin. (3) pentru anul în care au fost realizate veniturile este luată în calcul la stabilirea contribuţiei anuale calculate potrivit alin. (1).
(16) Contribuabilii prevăzuţi la art. 170 alin. (2), care încep să realizeze venituri în luna decembrie, depun Declaraţia unică privind impozitul pe venit şi contribuţiile sociale datorate de persoanele fizice până la data de 25 mai inclusiv a anului următor celui de realizare a venitului.
(17) Persoanele fizice al căror venit estimat se modifică în cursul anului în care se realizează veniturile şi nu se mai încadrează în plafonul prevăzut la art. 170 alin. (3) îşi pot modifica contribuţia datorată prin rectificarea venitului estimat, prin depunerea declaraţiei prevăzute la alin. (3), oricând până la împlinirea termenului legal de depunere a Declaraţiei unice privind impozitul pe venit şi contribuţiile sociale datorate de persoanele fizice, prevăzută la art. 122.
(18) În situaţia în care persoanele fizice au estimat pentru anul curent un venit net anual cumulat din una sau mai multe surse şi/sau categorii de venituri mai mic decât nivelul a 6 salarii minime brute pe ţară, iar venitul net anual cumulat realizat este cel puţin egal cu nivelul a 6 salarii minime pe ţară, în vigoare în anul pentru care se datorează contribuţia, acestea datorează contribuţia de asigurări sociale de sănătate la o bază de calcul stabilită potrivit art. 170 alin. (5) şi au obligaţia depunerii declaraţiei prevăzute la art. 122 până la data de 25 mai inclusiv a anului următor celui de realizare a veniturilor, în vederea definitivării contribuţiei de asigurări sociale de sănătate.
(19) În cazul în care persoanele fizice aflate în situaţia prevăzută la art. 170 alin. (2) realizează un venit net anual cumulat sub nivelul a 6 salarii minime brute pe ţară, iar în anul fiscal precedent nu au realizat venituri din salarii şi asimilate salariilor pentru care datorează contribuţia de asigurări sociale de sănătate la un nivel cel puţin egal cu 6 salarii minime brute pe ţară în vigoare în perioada în care au fost realizate veniturile sau nu s-au încadrat în categoriile de persoane exceptate de la plata contribuţiei de asigurări sociale de sănătate prevăzute la art. 154 alin. (1) lit. a) – c) şi e) – g), acestea datorează contribuţia de asigurări sociale de sănătate la o bază de calcul egală cu 6 salarii minime brute pe ţară şi depun declaraţia prevăzută la art. 122 până la data de 25 mai inclusiv a anului următor celui de realizare a veniturilor, în vederea definitivării contribuţiei de asigurări sociale de sănătate.
(20) Prevederile alin. (19) se aplică şi în cazul în care persoanele fizice aflate în situaţia prevăzută la art. 170 alin. (2) au estimat venituri cumulate cel puţin egale cu 6 salarii minime brute pe ţară, iar până la termenul prevăzut pentru depunerea declaraţiei de la art. 122 au procedat la corectarea declaraţiei iniţiale prin depunerea unei declaraţii rectificative, ca urmare a realizării de venituri sub plafon.
(21) Prevederile art. 174 alin. (12) – (17) se aplică în mod corespunzător.”

31. La titlul V capitolul III, titlul secţiunii a 10 – a se modifică şi va avea următorul cuprins:

“SECŢIUNEA a 10 – a
Contribuţia de asigurări sociale de sănătate datorată de către persoanele fizice care estimează venituri anuale cumulate sub plafonul prevăzut la art. 170 alin. (3) sau care nu realizează venituri, precum şi de alte persoane fizice care optează pentru plata contribuţiei”

32. La articolul 180, litera a) a alineatului (1) şi alineatele (2) şi (3) se modifică şi vor avea următorul cuprins:

“a) persoanele fizice care au estimat pentru anul curent venituri anuale cumulate din cele prevăzute la art. 155 alin. (1) lit. c) – h), sub nivelul a 6 salarii minime brute pe ţară, în vigoare la termenul de depunere a declaraţiei prevăzute la art. 120;
. . . . . . . . . .
(2) Persoanele fizice prevăzute la alin. (1) lit. a) datorează contribuţia de asigurări sociale de sănătate după cum urmează:

a) dacă depun declaraţia prevăzută la art. 120 până la data de 25 mai inclusiv, la o bază de calcul reprezentând valoarea a 6 salarii de bază minime brute pe ţară, în vigoare la termenul legal pentru depunerea declaraţiei respective; sau
b) dacă depun declaraţia prevăzută la art. 1741 alin. (3) după împlinirea termenului legal de depunere, la o bază de calcul echivalentă cu valoarea salariului de bază minim brut pe ţară în vigoare la termenul legal de depunere a declaraţiei prevăzute la art. 120, înmulţită cu numărul de luni rămase până la termenul legal de depunere a declaraţiei prevăzute la art. 122, inclusiv luna în care se depune declaraţia.

(3) Persoanele fizice prevăzute la alin. (1) lit. b) şi c) datorează contribuţia de asigurări sociale de sănătate, pentru 12 luni, la o bază de calcul egală cu 6 salarii minime brute pe ţară în vigoare la data depunerii declaraţiei prevăzute la art. 120, indiferent de data depunerii acesteia.”

33. La articolul 183, alineatul (1) se modifică şi va avea următorul cuprins:

“Art. 183. – (1) Persoanele prevăzute la art. 180 care încep să realizeze venituri de natura celor prevăzute la art. 155 sau se încadrează în categoriile de persoane exceptate de la plata contribuţiei depun la organul fiscal competent, în termen de 30 de zile de la data la care a intervenit evenimentul, declaraţia prevăzută la art. 120 şi îşi recalculează obligaţia de plată reprezentând contribuţia de asigurări sociale de sănătate datorată pentru anul în curs.”

34. La articolul 183, după alineatul (1) se introduce un nou alineat, alin. (11), cu următorul cuprins:

“(11) Prevederile alin. (1) se aplică în mod corespunzător şi în cazul persoanelor fizice care au optat pentru plata contribuţiei de asigurări sociale de sănătate în condiţiile prevăzute la art. 180 şi care, în cursul anului, încep să realizeze venituri din activităţi independente, astfel cum sunt prevăzute la art. 155 alin. (1) lit. b).”

35. La articolul 2203, alineatele (2) şi (3) se abrogă.
36. La articolul 2206, alineatele (41) şi (42) se abrogă.
37. La articolul 266 alineatul (1), punctul 161 se modifică şi va avea următorul cuprins:

”    161. locuinţe care în momentul livrării pot fi locuite ca atare, în sensul dispoziţiilor art. 291 alin. (2) lit. m) pct. 3, reprezintă locuinţele care la data livrării îndeplinesc cumulativ următoarele condiţii:

a) acces liber individual la spaţiul locuibil, fără tulburarea posesiei şi a folosinţei exclusive a spaţiului deţinut de către o altă persoană sau familie;
b) acces la energie electrică şi apă potabilă, evacuarea controlată a apelor uzate şi a reziduurilor menajere;
c) sunt formate cel puţin dintr-un spaţiu pentru odihnă, un spaţiu pentru pregătirea hranei şi un grup sanitar;
d) finisajele exterioare includ cel puţin: acoperiş, dacă, în funcţie de tipul construcţiei, este prevăzut acest element constructiv, geamuri, uşă de/la intrare;
e) finisajele interioare includ cel puţin: pereţi finisaţi cu vopsea, tapet, faianţă sau alte elemente utilizate pentru finisare, podele finisate cu gresie, parchet sau alte elemente utilizate pentru finisare, uşi interioare, în funcţie de proiect;
f) instalaţii sanitare şi obiecte sanitare, respectiv vas WC, lavoar şi spălător cu cuvă, cu bateriile aferente;
g) instalaţii electrice, inclusiv tablou, doze, întrerupătoare/ comutatoare şi prize;”.

38. La articolul 266 alineatul (1), după punctul 36 se introduce un nou punct, pct. 37, cu următorul cuprins:

“37. zahăr adăugat, în sensul art. 291 alin. (2) lit. e) pct. 3, are înţelesul prevăzut la art. 439 alin. (4).”

39. La articolul 291 alineatul (2), literele e) şi k) se modifică şi vor avea următorul cuprins:

“e) livrarea următoarelor bunuri: alimente, inclusiv băuturi, destinate consumului uman şi animal, animale şi păsări vii din specii domestice, seminţe, plante şi ingrediente utilizate în prepararea alimentelor, produse utilizate pentru a completa sau înlocui alimentele, ale căror coduri NC se stabilesc prin normele metodologice, cu excepţia:

1. băuturilor alcoolice;
2. băuturilor nealcoolice care se încadrează la codul NC 2202;
3. alimentelor cu zahăr adăugat, al căror conţinut total de zahăr este de minimum 10 g/100 g produs, altele decât cozonacul şi biscuiţii;

. . . . . . . . . .
k) serviciile de restaurant şi de catering, cu excepţia băuturilor alcoolice, precum şi a băuturilor nealcoolice care se încadrează la codul NC 2202;”.

40. La articolul 291 alineatul (2), după litera l) se introduc sapte noi litere, lit. m) – s), cu următorul cuprins:

“m) livrarea locuinţelor ca parte a politicii sociale, inclusiv a terenului pe care sunt construite. Terenul pe care este construită locuinţa include şi amprenta la sol a locuinţei. În sensul prezentului titlu, prin locuinţă livrată ca parte a politicii sociale se înţelege:

1. livrarea de clădiri, inclusiv a terenului pe care sunt construite, destinate a fi utilizate drept cămine de bătrâni şi de pensionari;
2. livrarea de clădiri, inclusiv a terenului pe care sunt construite, destinate a fi utilizate drept case de copii şi centre de recuperare şi reabilitare pentru minori cu handicap;
3. livrarea de locuinţe care au o suprafaţă utilă de maximum 120 mp, exclusiv anexele gospodăreşti, a căror valoare, inclusiv a terenului pe care sunt construite, nu depăşeşte suma de 600.000 lei, exclusiv taxa pe valoarea adăugată, achiziţionate de persoane fizice în mod individual sau în comun cu altă persoană fizică/alte persoane fizice. Suprafaţa utilă a locuinţei este cea definită prin Legea locuinţei nr. 114/1996, republicată, cu modificările şi completările ulterioare. Anexele gospodăreşti sunt cele definite prin Legea nr. 50/1991 privind autorizarea executării lucrărilor de construcţii, republicată, cu modificările şi completările ulterioare. Cota redusă se aplică numai în cazul locuinţelor care în momentul livrării pot fi locuite ca atare. Orice persoană fizică poate achiziţiona, începând cu data de 1 ianuarie 2024, în mod individual sau în comun cu altă persoană fizică/alte persoane fizice, o singură locuinţă a cărei valoare nu depăşeşte suma de 600.000 lei, exclusiv TVA, cu cota redusă de 9%;
4. livrarea de clădiri, inclusiv a terenului pe care sunt construite, către primării în vederea atribuirii de către acestea cu chirie subvenţionată unor persoane sau familii a căror situaţie economică nu le permite accesul la o locuinţă în proprietate sau închirierea unei locuinţe în condiţiile pieţei;

n) livrarea şi instalarea de panouri fotovoltaice, panouri solare termice, pompe de căldură şi alte sisteme de încălzire de înaltă eficienţă, cu emisii scăzute, care se încadrează în valorile de referinţă pentru emisiile de particule stabilite în anexa V la Regulamentul (UE) 2015/1.189 al Comisiei din 28 aprilie 2015 de punere în aplicare a Directivei 2009/125/CE a Parlamentului European şi a Consiliului în ceea ce priveşte cerinţele de proiectare ecologică aplicabile cazanelor cu combustibil solid şi în anexa V la Regulamentul (UE) 2015/1.185 al Comisiei din 24 aprilie 2015 de punere în aplicare a Directivei 2009/125/CE a Parlamentului European şi a Consiliului în ceea ce priveşte cerinţele în materie de proiectare ecologică aplicabile aparatelor pentru încălzire locală cu combustibil solid şi cărora li s-a atribuit o etichetă energetică a Uniunii Europene pentru a demonstra întrunirea criteriului menţionat la art. 7 alin. (2) din Regulamentul (UE) 2017/1.369 al Parlamentului European şi al Consiliului din 4 iulie 2017 de stabilire a unui cadru pentru etichetarea energetică şi de abrogare a Directivei 2010/30/UE, destinate locuinţelor, inclusiv a kiturilor de instalare, precum şi a tuturor componentelor necesare achiziţionate separat;
o) livrarea şi instalarea de panouri fotovoltaice, panouri solare termice, pompe de căldură şi alte sisteme de încălzire de înaltă eficienţă, cu emisii scăzute, care se încadrează în valorile de referinţă pentru emisiile de particule stabilite în anexa V la Regulamentul (UE) 2015/1.189 al Comisiei din 28 aprilie 2015 şi în anexa V la Regulamentul (UE) 2015/1.185 al Comisiei din 24 aprilie 2015 şi cărora li s-a atribuit o etichetă energetică a Uniunii Europene pentru a demonstra întrunirea criteriului menţionat la art. 7 alin. (2) din Regulamentul (UE) 2017/1.369 al Parlamentului European şi al Consiliului din 4 iulie 2017, inclusiv a kiturilor de instalare, precum şi a tuturor componentelor necesare achiziţionate separat, destinate clădirilor administraţiei publice centrale sau locale, clădirilor entităţilor aflate în coordonarea/subordonarea acestora, cu excepţia societăţilor;
p) livrarea şi instalarea de componente pentru repararea şi/sau extinderea sistemelor prevăzute la lit. n) şi o);
q) livrarea sistemelor prevăzute la lit. n) şi o) ca parte componentă a livrărilor de construcţii, precum şi livrarea şi instalarea sistemelor prevăzute la aceleaşi litere, ca extraopţiuni la livrarea unei construcţii, pentru destinatarii prevăzuţi la respectivele litere;
r) serviciile constând în permiterea accesului la bâlciuri, parcuri de distracţii şi parcuri recreative ale căror activităţi sunt încadrate la codurile CAEN 9321 şi 9329, potrivit Clasificării activităţilor din economia naţională – CAEN, actualizată prin Ordinul preşedintelui Institutului Naţional de Statistică nr. 337/2007, târguri, expoziţii, cinematografe şi evenimente culturale, altele decât cele scutite de taxă potrivit dispoziţiilor art. 292 alin. (1) lit. m);
s) serviciile constând în permiterea accesului la evenimente sportive.”

41. La articolul 291 alineatul (3), literele b), m) şi n) se modifică şi vor avea următorul cuprins:

“b) serviciile constând în permiterea accesului la castele, muzee, case memoriale, monumente istorice, monumente de arhitectură şi arheologice, grădini zoologice şi botanice;
. . . . . . . . . .
m) livrarea către persoanele fizice de lemn de foc, sub formă de trunchiuri, butuci, vreascuri, ramuri sau sub forme similare, care se încadrează la codurile NC 4401 11 00 şi 4401 12 00, şi de rumeguş, deşeuri şi resturi de lemn aglomerate sub formă de pelete din lemn, brichete din lemn sau sub forme similare, care se încadrează la codurile NC 4401 31 00 şi 4401 32 00; livrarea pentru utilizarea drept combustibil de încălzire a rumeguşului, deşeurilor şi resturilor de lemn neaglomerate, care se încadrează la codurile NC 4401 41 00 şi 4401 49 00, realizată către persoanele fizice în calitate de utilizatori finali, pe baza unei declaraţii pe propria răspundere a beneficiarului;
n) livrarea către persoane juridice sau alte entităţi, indiferent de forma juridică de organizare a acestora, inclusiv şcoli, spitale, dispensare medicale şi unităţi de asistenţă socială, de lemn de foc, sub formă de trunchiuri, butuci, vreascuri, ramuri sau sub forme similare, care se încadrează la codurile NC 4401 11 00 şi 4401 12 00, şi de rumeguş, deşeuri şi resturi de lemn, aglomerate sub formă de pelete din lemn, brichete din lemn sau sub forme similare, care se încadrează la codurile NC 4401 31 00 şi 4401 32 00; livrarea pentru utilizarea drept combustibil de încălzire a rumeguşului, deşeurilor şi resturilor de lemn neaglomerate, care se încadrează la codurile NC 4401 41 00 şi 4401 49 00, realizată către persoane juridice sau alte entităţi, indiferent de forma juridică de organizare a acestora, inclusiv şcoli, spitale, dispensare medicale şi unităţi de asistenţă socială, în calitate de utilizatori finali, pe baza unei declaraţii pe propria răspundere a beneficiarului;”.

42. La articolul 291 alineatul (3), literele c), f) – k) şi p) – s) se abrogă.
43. La articolul 291 alineatul (36), partea introductivă se modifică şi va avea următorul cuprins:

“(36) Sintagmele utilizate la alin. (2) lit. n) şi o) au următorul înţeles:”.

44. La articolul 291, alineatul (37) se modifică şi va avea următorul cuprins:

“(37) Pentru a beneficia de prevederile alin. (2) lit. n) – q), cumpărătorii au obligaţia de a da o declaraţie pe propria răspundere conform modelului prevăzut în anexa la prezentul titlu.”

45. La articolul 291, după alineatul (37) se introduce un nou alineat, alin. (38), cu următorul cuprins:

“(38) Se organizează «Registrul achiziţiilor de locuinţe cu cota redusă de TVA», în format electronic, pe baza informaţiilor din actele juridice între vii care au ca obiect transferul dreptului de proprietate pentru locuinţele prevăzute la alin. (2) lit. m) pct. 3, autentificate începând cu data de 1 ianuarie 2024, şi a informaţiilor din «Registrul achiziţiilor de locuinţe cu cota redusă de TVA de 5%, începând cu 1 ianuarie 2023». Procedura privind organizarea «Registrului achiziţiilor de locuinţe cu cota redusă de TVA» se stabileşte prin ordin al preşedintelui Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală, cu consultarea Uniunii Naţionale a Notarilor Publici din România. Notarii publici au obligaţia:

a) să verifice îndeplinirea condiţiei referitoare la achiziţia unei singure locuinţe a cărei valoare nu depăşeşte suma de 600.000 lei, exclusiv TVA, cu cota redusă de TVA, prin consultarea «Registrului achiziţiilor de locuinţe cu cota redusă de TVA», înainte de autentificarea actelor juridice între vii care au ca obiect transferul dreptului de proprietate sau plata în avans pentru achiziţia unei astfel de locuinţe, şi, în situaţia în care constată că nu este îndeplinită această condiţie, să le autentifice doar dacă livrarea se efectuează cu cota standard de TVA;
b) să completeze «Registrul achiziţiilor de locuinţe cu cota redusă de TVA» la data autentificării actelor juridice între vii care au ca obiect transferul dreptului de proprietate pentru locuinţele prevăzute la alin. (2) lit. m) pct. 3;
c) să înscrie în actele juridice între vii care au ca obiect transferul dreptului de proprietate sau plata în avans pentru achiziţia unei locuinţe prevăzute la alin. (2) lit. m) pct. 3 menţiuni cu privire la respectarea obligaţiilor prevăzute la lit. a) şi, după caz, la lit. b);
d) să înscrie în actele juridice între vii care au ca obiect transferul dreptului de proprietate sau plata în avans pentru locuinţele prevăzute la alin. (2) lit. m) pct. 3 cota de TVA aplicată, indiferent dacă TVA se aplică la preţ sau este inclusă în preţ.”

46. La articolul 294 alineatul (5), literele a) şi b) se modifică şi vor avea următorul cuprins:

“a) serviciile de construire, reabilitare, modernizare de unităţi spitaliceşti prestate către entităţi nonprofit înscrise în Registrul public organizat de A.N.A.F. în baza prevederilor art. 25 alin. (41), dacă acestea sunt destinate unităţilor spitaliceşti deţinute şi exploatate de entitatea nonprofit sau celor din reţeaua publică de stat, după caz;
b) livrările de echipamente medicale, aparate, dispozitive, articole, accesorii şi echipamente de protecţie, materiale şi consumabile de uz sanitar, destinate în mod normal utilizării în domeniul îngrijirilor de sănătate sau pentru utilizarea de către persoanele cu handicap, bunuri esenţiale pentru compensarea şi depăşirea handicapurilor, precum şi adaptarea, repararea, închirierea şi leasingul unor astfel de bunuri, efectuate către entităţi nonprofit înscrise în Registrul public organizat de A.N.A.F. în baza art. 25 alin. (41), dacă acestea sunt destinate unităţilor spitaliceşti deţinute şi exploatate de entitatea nonprofit sau celor din reţeaua publică de stat, după caz;”.

47. La articolul 294 alineatul (6), litera a) se abrogă.
48. La articolul 294, alineatul (7) se abrogă.
49. La articolul 319, după alineatul (1) se introduce un nou alineat, alin. (11), cu următorul cuprins:

“(11) Prin excepţie de la prevederile alin. (1), pentru operaţiunile realizate între persoane impozabile stabilite în România conform art. 266 alin. (2), sunt considerate facturi numai facturile care îndeplinesc condiţiile prevăzute de Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 120/2021 privind administrarea, funcţionarea şi implementarea sistemului naţional privind factura electronică Ro e – Factura şi factura electronică în România, precum şi pentru completarea Ordonanţei Guvernului nr. 78/2000 privind omologarea, eliberarea cărţii de identitate a vehiculului şi certificarea autenticităţii vehiculelor rutiere în vederea introducerii pe piaţă, punerii la dispoziţie pe piaţă, înmatriculării sau înregistrării în România, precum şi supravegherea pieţei pentru acestea, cu modificările şi completările ulterioare.”

50. La articolul 319, alineatul (24) se modifică şi va avea următorul cuprins:

“(24) Utilizarea facturii electronice face obiectul acceptării de către destinatar, cu excepţia facturilor care îndeplinesc condiţiile prevăzute de Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 120/2021, cu modificările şi completările ulterioare.”

51. Anexele nr. 1 şi 2 se abrogă.
52. După articolul 334 se introduce o anexă, având conţinutul anexei nr. 1 la prezenta lege.
53. La articolul 342, alineatele (21) şi (22) se abrogă.
54. La articolul 435, după alineatul (12) se introduce un nou alineat, alin. (13), cu următorul cuprins:

“(13) Operatorii economici prevăzuţi la alin. (3) şi (4) au obligaţia să înştiinţeze autorităţile competente despre orice modificare pe care o aduc datelor pe baza cărora este efectuată înregistrarea, potrivit prevederilor stabilite prin ordin al preşedintelui Autorităţii Vamale Române, în termen de 30 de zile de la producerea modificării.”

55. Articolul 439 se modifică şi va avea următorul cuprins:

“Art. 439. – (1) Accizele nearmonizate sunt venituri datorate la bugetul statului şi care se colectează conform prevederilor prezentului capitol.
(2) Accizele nearmonizate sunt taxe speciale percepute asupra următoarelor produse cu potenţial de risc redus:

a) produse care conţin tutun, destinate inhalării fără ardere, cu încadrarea tarifară NC 2404 11 00, inclusiv cele conţinute în rezerve livrate împreună cu ţigări electronice şi alte dispozitive de vaporizare electrice personale similare de la codul NC 8543 40 00;
b) lichide cu sau fără nicotină, destinate inhalării fără ardere, cu încadrarea tarifară NC 2404 12 00, 2404 19 90, inclusiv cele conţinute în rezerve livrate împreună cu ţigări electronice şi alte dispozitive de vaporizare electrice personale similare de la codul NC 8543 40 00;
c) produse destinate inhalării fără ardere, care conţin înlocuitori de tutun, cu sau fără nicotină, cu încadrarea tarifară NC 2404 12 00, 2404 19 10, inclusiv cele conţinute în rezerve livrate împreună cu ţigări electronice şi alte dispozitive de vaporizare electrice personale similare de la codul NC 8543 40 00;
d) băuturi nealcoolice cu zahăr adăugat pentru care nivelul total de zahăr este cuprins între 5 g – 8 g/100 ml;
e) băuturi nealcoolice cu zahăr adăugat pentru care nivelul total de zahăr este peste 8 g/100 ml.

(3) În înţelesul prezentului capitol, codul NC reprezintă poziţia tarifară, subpoziţia tarifară sau codul tarifar, aşa cum este prevăzută/prevăzut în Regulamentul (CEE) nr. 2.658/87 al Consiliului din 23 iulie 1987 privind Nomenclatura tarifară şi statistică şi Tariful Vamal Comun, în vigoare de la 1 ianuarie 2023. Ori de câte ori intervin modificări în nomenclatura combinată se realizează corespondenţa dintre codurile NC prevăzute în prezentul capitol şi noile coduri din nomenclatura adoptată în temeiul art. 12 din Regulamentul (CEE) nr. 2.658/87 al Consiliului din 23 iulie 1987 privind Nomenclatura tarifară şi statistică şi Tariful Vamal Comun.
(4) În sensul alin. (2) lit. d) şi e), prin zahăr adăugat se înţelege zahăr din trestie, zahăr brun, zaharoză cristalină, zahăr invertit, dextroză, melasă, zaharuri din miere, melasă şi siropuri, cum ar fi sirop de malţ, sirop de fructe, sirop de malţ de orez, sirop de porumb, sirop de porumb bogat în fructoză, sirop de arţar, sirop de glucoză, glucoză – fructoză, fructoză, zaharoză, glucoză, lactoză, lactoză hidrolizată şi galactoză adăugate ca ingrediente, zaharuri în nectaruri, cum ar fi nectarul de flori de cocos, nectarul de curmale, nectarul de agave, zaharuri din sucurile de fructe neîndulcite, concentrat de suc de fructe, zaharuri din piureuri de fructe şi dulceaţă.”

56. La articolul 444, alineatul (3) se modifică şi va avea următorul cuprins:

“(3) Operatorul economic care produce, achiziţionează din alte state membre ale Uniunii Europene sau importă produse supuse accizelor de natura celor prevăzute la art. 439 alin. (2) lit. a) – c) trebuie să se autorizeze la autoritatea competentă, potrivit prevederilor din normele metodologice.”

57. La articolul 444, după alineatul (3) se introduce un nou alineat, alin. (31), cu următorul cuprins:

“(31) Operatorul economic care produce, achiziţionează din alte state membre ale Uniunii Europene sau importă produse supuse accizelor de natura celor prevăzute la art. 439 alin. (2) lit. d) şi e) notifică acest fapt autorităţii vamale teritoriale, potrivit prevederilor din normele metodologice.”

58. La articolul 449 alineatul (1), după litera k) se introduce o nouă literă, lit. k1), cu următorul cuprins:

“k1) nerespectarea prevederilor art. 4143 alin. (1) şi art. 41411.”

59. La articolul 449 alineatul (2), litera o) se modifică şi va avea următorul cuprins:

“o) desfăşurarea activităţilor de comercializare angro a băuturilor alcoolice şi tutunului prelucrat şi activităţilor de comercializare în sistem angro şi/sau en detail a produselor energetice – benzine, motorine, petrol lampant, gaz petrolier lichefiat, precum şi a biocombustibililor, cu nerespectarea obligaţiilor prevăzute la art. 435 alin. (3), (4) şi (13);”.

60. La articolul 449 alineatul (2), după litera r) se introduc trei noi litere, lit. s), ş) şi t), cu următorul cuprins:

“s) nerespectarea prevederilor art. 435 alin. (6);
ş) nerespectarea prevederilor art. 444 alin. (3);
t) utilizarea de către operatorii economici a produselor energetice pentru care nu se aplică regimul de accizare conform art. 394 alin. (1) pct. 2 lit. a) şi b).”

61. La articolul 449 alineatul (3), litera a) se modifică şi va avea următorul cuprins:

“a) confiscarea produselor, iar, în situaţia când acestea au fost vândute, confiscarea sumelor rezultate din această vânzare, în cazurile prevăzute la lit. b), f), h) – n), ş), t) şi la lit. o) doar pentru nerespectarea obligaţiilor prevăzute la art. 435 alin. (3) şi (4);”.

62. La articolul 449 alineatul (3), după litera d) se introduce o nouă literă, lit. e), cu următorul cuprins:

“e) suspendarea activităţii de comercializare a produselor accizabile pe o perioadă de 1 – 3 luni, în situaţia prevăzută la lit. ş).”

63. La articolul 450, alineatul (3) se abrogă.
64. La titlul VIII, anexele nr. 1 şi 2 se modifică şi se înlocuiesc cu anexele nr. 2 şi 3 la prezenta lege.
65. După articolul 500 se introduce un nou titlu, titlul X1, alcătuit din art. 5001 – 5003, cu următorul cuprins:

“TITLUL X1
Impozitul special pe bunurile imobile şi mobile de valoare mare

Art. 5001 – Contribuabili
Art. 5002 – Cota de impozitare
Art. 5003 – Plata impozitului şi depunerea declaraţiei fiscale

Contribuabili

Art. 5001. – Sunt obligate la plata impozitului special pe bunurile imobile şi mobile de valoare mare, stabilit conform prezentului titlu, următoarele persoane, denumite în continuare contribuabili:

a) persoanele fizice care, la data de 31 decembrie a anului fiscal anterior, au în proprietate/proprietate comună clădiri rezidenţiale potrivit definiţiei de la art. 453 lit. f), situate în România, dacă valoarea impozabilă a clădirii, calculată potrivit art. 457, depăşeşte 2.500.000 lei;
b) persoanele fizice şi persoanele juridice care au în proprietate autoturisme înmatriculate/înregistrate în România a căror valoare de achiziţie individuală depăşeşte 375.000 lei. Impozitul se datorează pe o perioadă de 5 ani începând cu anul fiscal în care are loc predarea – primirea autoturismului sau pentru fracţiunea de ani rămasă până la împlinirea perioadei de 5 ani de la această dată pentru cele la care predarea – primirea autoturismului a avut loc anterior.

Cota de impozitare

Art. 5002. – Impozitul special pe bunurile imobile şi mobile de valoare mare se calculează în funcţie de încadrarea într-una dintre situaţiile prevăzute la art. 5001, după cum urmează:

a) în cazul proprietăţilor reprezentând clădiri rezidenţiale, prin aplicarea unei cote de 0,3% asupra diferenţei dintre valoarea impozabilă a clădirii comunicată de către organul fiscal local prin decizia de impunere şi plafonul de 2.500.000 lei;
b) în cazul proprietăţilor reprezentând autoturisme, prin aplicarea unei cote de 0,3% asupra diferenţei dintre valoarea de achiziţie şi plafonul de 375.000 lei.

Plata impozitului şi depunerea declaraţiei fiscale

Art. 5003. – (1) Impozitul special pe bunurile imobile şi mobile de valoare mare este datorat pentru întregul an fiscal de persoanele prevăzute la art. 5001.
(2) Contribuabilii sunt obligaţi să calculeze şi să declare impozitul special pe bunurile imobile şi mobile de valoare mare, după cum urmează:

a) până la data de 30 aprilie inclusiv a anului fiscal curent, la organul fiscal central în a cărui rază de competenţă se află domiciliul contribuabilului, în cazul contribuabililor prevăzuţi la art. 5001 lit. a);
b) până la data de 31 decembrie inclusiv a anului fiscal curent, la organul fiscal central în a cărui rază de competenţă se află domiciliul/sediul contribuabilului, în cazul contribuabililor prevăzuţi la art. 5001 lit. b).

(3) Impozitul special pe bunurile imobile şi mobile de valoare mare se plăteşte la bugetul de stat, până la data de 30 aprilie inclusiv a anului pentru care se datorează, de către contribuabilii prevăzuţi la art. 5001 lit. a) şi, respectiv, până la data de 31 decembrie inclusiv a anului pentru care se datorează impozitul, de către contribuabilii prevăzuţi la art. 5001 lit. b).
(4) Impozitul special pe bunurile imobile şi mobile de valoare mare constituie venit al bugetului de stat şi se administrează de către Agenţia Naţională de Administrare Fiscală, potrivit prevederilor Legii nr. 207/2015, cu modificările şi completările ulterioare.
(5) Modelul şi conţinutul declaraţiei privind impozitul special pe bunurile imobile şi mobile de valoare mare se stabilesc prin ordin al preşedintelui Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală, care se emite în termen de 60 de zile de la data publicării în Monitorul Oficial al României, Partea I, a prezentei legi, şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.”

Art. IV. – (1) Ordinul preşedintelui Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală prevăzut la art. III pct. 45 se emite până la data de 1 ianuarie 2024 şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.
(2) Ordinele ministrului finanţelor şi ordinele preşedintelui Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală, prevăzute la art. III pct. 2, se emit în termen de 60 de zile de la intrarea în vigoare a prezentei legi şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Art. V. – (1) Prin derogare de la prevederile art. 291 alin. (2) lit. m) pct. 3 din Legea nr. 227/2015 privind Codul fiscal, cu modificările şi completările ulterioare, inclusiv cu cele aduse prin prezenta lege, în perioada 1 ianuarie – 31 decembrie 2024 se aplică o cotă redusă de TVA de 5% pentru livrarea de locuinţe care au o suprafaţă utilă de maximum 120 mp, exclusiv anexele gospodăreşti, a căror valoare, inclusiv a terenului pe care sunt construite, nu depăşeşte suma de 600.000 lei, exclusiv taxa pe valoarea adăugată, achiziţionate de persoane fizice în mod individual sau în comun cu altă persoană fizică/alte persoane fizice, dacă au încheiat în perioada 1 ianuarie – 31 decembrie 2023 acte juridice între vii care au ca obiect plata în avans pentru achiziţionarea unei astfel de locuinţe.
(2) Persoana fizică poate achiziţiona, în perioada 1 ianuarie – 31 decembrie 2024, în mod individual sau în comun cu altă persoană fizică/alte persoane fizice, o singură locuinţă cu cota redusă de TVA de 5% conform alin. (1) sau 9% conform art. 291 alin. (2) lit. m) pct. 3 din Legea nr. 227/2015, cu modificările şi completările ulterioare, inclusiv cu cele aduse prin prezenta lege.
(3) Cota redusă de TVA de 5% pentru operaţiunile prevăzute la alin. (1) se aplică numai în cazul locuinţelor care în momentul livrării pot fi locuite ca atare, conform condiţiilor legale în vigoare la data încheierii actelor juridice între vii care au ca obiect plata în avans pentru achiziţionarea unei astfel de locuinţe. Suprafaţa utilă a locuinţei este cea definită prin Legea locuinţei nr. 114/1996, republicată, cu modificările şi completările ulterioare. Anexele gospodăreşti sunt cele definite prin Legea nr. 50/1991 privind autorizarea executării lucrărilor de construcţii, republicată, cu modificările şi completările ulterioare.
(4) În “Registrul achiziţiilor de locuinţe cu cota redusă de TVA” se înscriu şi informaţiile din actele juridice între vii care au ca obiect transferul dreptului de proprietate pentru locuinţele prevăzute la alin. (1), autentificate în perioada 1 ianuarie – 31 decembrie 2024. Notarii publici au obligaţia:

a) să verifice îndeplinirea condiţiei referitoare la achiziţia unei singure locuinţe cu cota redusă de TVA, prin consultarea “Registrului achiziţiilor de locuinţe cu cota redusă de TVA”, înainte de autentificarea actelor juridice între vii care au ca obiect transferul dreptului de proprietate sau plata în avans pentru achiziţia unei astfel de locuinţe şi, în situaţia în care constată că nu este îndeplinită această condiţie, să le autentifice doar dacă livrarea se efectuează cu cota standard de TVA;
b) să completeze “Registrul achiziţiilor de locuinţe cu cota redusă de TVA” la data autentificării actelor juridice între vii care au ca obiect transferul dreptului de proprietate pentru locuinţele prevăzute la alin. (1);
c) să înscrie în actele juridice între vii care au ca obiect transferul dreptului de proprietate sau plata în avans pentru achiziţia unei astfel de locuinţe cu cota redusă de TVA de 5% menţiuni cu privire la respectarea obligaţiilor prevăzute la lit. a) şi, după caz, la lit. b);
d) să înscrie în actele juridice între vii care au ca obiect transferul dreptului de proprietate sau plata în avans pentru locuinţele prevăzute la alin. (1) cota de TVA aplicată, indiferent dacă TVA se aplică la preţ sau este inclusă în preţ.

Art. VI. – (1) Prin derogare de la prevederile art. 342 alin. (1) din Legea nr. 227/2015, cu modificările şi completările ulterioare, în perioada 1 ianuarie – 31 decembrie 2024 inclusiv, pentru produsele prevăzute la nr. crt. 1 – 5 din anexa nr. 1 la titlul VIII “Accize şi alte taxe speciale” din Legea nr. 227/2015, cu modificările şi completările ulterioare, nivelul prevăzut în coloana nr. 3 din această anexă nu se actualizează cu creşterea preţurilor de consum.
(2) Prin derogare de la prevederile art. 342 alin. (2) din Legea nr. 227/2015, cu modificările şi completările ulterioare, nivelul accizelor aplicabil în perioada 1 ianuarie 2024 – 31 martie 2025 inclusiv, pentru produsele prevăzute la nr. crt. 6 – 9 din anexa nr. 1 la titlul VIII – “Accize şi alte taxe speciale” din Legea nr. 227/2015, cu modificările şi completările ulterioare, este nivelul prevăzut în coloana nr. 3 din această anexă.
(3) Prin derogare de la prevederile art. 343 alin. (5) din Legea nr. 227/2015, cu modificările şi completările ulterioare, în perioada 1 ianuarie 2024 – 31 martie 2024 inclusiv, acciza specifică pentru ţigarete este de 540,938 lei/1.000 ţigarete.
(4) Prin derogare de la prevederile art. 442 alin. (1) din Legea nr. 227/2015, cu modificările şi completările ulterioare, nivelul accizelor aplicabil în perioada 1 ianuarie 2024 – 31 martie 2025 inclusiv, pentru produsele prevăzute în anexa nr. 2 la titlul VIII – “Accize şi alte taxe speciale” din Legea nr. 227/2015, cu modificările şi completările ulterioare, este nivelul prevăzut în coloana nr. 3 din această anexă.

Art. VII. – (1) Prevederile art. III intră în vigoare la data de 1 ianuarie 2024, cu următoarele excepţii:

a) prevederile pct. 8 – 10, pct. 16 – 20, pct. 22 – 24, pct. 27, pct. 35 şi 36 care intră în vigoare la data de întâi a lunii următoare intrării în vigoare a prezentei legi şi se aplică începând cu veniturile aferente aceleiaşi luni;
b) prevederile pct. 13 intră în vigoare începând cu data de 1 iulie 2024 şi se aplică deciziilor de impunere emise de organele fiscale începând cu aceeaşi dată;
c) prevederile pct. 49 şi 50 care intră în vigoare la data de 1 iulie 2024;
d) prevederile pct. 54 şi 58 – 63 care intră în vigoare la 15 zile de la data publicării prezentei legi în Monitorul Oficial al României, Partea I.

(2) Prevederile pct. 12, 21, 25, 26 ale art. III se aplică începând cu veniturile aferente lunii ianuarie 2024.
(3) Prevederile pct. 11, 14, 15, 28 – 34 ale art. III se aplică începând cu veniturile aferente anului 2024.

Art. VIII. – Prevederile art. V şi VI intră în vigoare la data de 1 ianuarie 2024.

Art. IX. – La data de întâi a lunii următoare intrării în vigoare a prezentei legi se abrogă:

a) prevederile art. 68 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 114/2018 privind instituirea unor măsuri în domeniul investiţiilor publice şi a unor măsuri fiscal – bugetare, modificarea şi completarea unor acte normative şi prorogarea unor termene, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1116 din 29 decembrie 2018, cu modificările şi completările ulterioare;
b) prevederile art. II din Legea nr. 135/2022 pentru modificarea şi completarea unor acte normative, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 489 din 17 mai 2022.

Art. X. – La articolul 30 din Legea nr. 411/2004 privind fondurile de pensii administrate privat, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 482 din 18 iulie 2007, cu modificările şi completările ulterioare, alineatul (3) se modifică şi va avea următorul cuprins:

“(3) Persoanele fizice care realizează venituri din salarii şi asimilate salariilor, ca urmare a desfăşurării activităţii de creare de programe pentru calculator, precum şi cele care desfăşoară activităţi în sectoarele construcţii, agricultură şi în industria alimentară şi care se încadrează în condiţiile prevăzute la art. 60 pct. 2, 5 şi 7 din Legea nr. 227/2015 privind Codul fiscal, cu modificările şi completările ulterioare, sunt exceptate de la prevederile alin. (1) până la data de 31 decembrie 2028 inclusiv, cu excepţia celor care au optat pentru plata cotei datorate la fondul de pensii administrat privat potrivit art. 1383 sau 1384, după caz, din Legea nr. 227/2015, cu modificările şi completările ulterioare.”

Art. XI. – Prevederile art. X se aplică începând cu veniturile aferente lunii următoare intrării în vigoare a prezentei legi.

Art. XII. – Legea nr. 227/2015 privind Codul fiscal, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 688 din 10 septembrie 2015, cu modificările şi completările ulterioare, precum şi cele aduse prin prezenta lege, va fi republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, dându-se textelor o nouă numerotare.

CAPITOLUL III
Măsuri de disciplină economico – financiară. Descentralizarea unor servicii publice

Art. XIII. – Prevederile prezentei legi referitoare la măsurile de disciplină economico – financiară se aplică următoarelor categorii de entităţi:

a) instituţiilor şi autorităţilor publice, indiferent de modul de finanţare şi subordonare;
b) operatorilor economici, respectiv: regiilor autonome înfiinţate de stat, societăţilor/companiilor naţionale, precum şi societăţilor la care statul este acţionar unic sau deţine o participaţie majoritară, după caz; regiilor autonome înfiinţate de unităţile administrativ – teritoriale, precum şi societăţilor la care unităţile administrativ – teritoriale sunt acţionari unici sau deţin o participaţie majoritară, după caz;
c) autorităţilor/agenţiilor/instituţiilor publice autonome aflate în coordonarea/subordonarea Parlamentului României;
d) institutelor naţionale de cercetare – dezvoltare aflate sub autoritatea/coordonarea/subordonarea Ministerului Cercetării, Inovării şi Digitalizării, Ministerului Agriculturii şi Dezvoltării Rurale, precum şi a altor ministere/autorităţi competente publice centrale şi locale;
e) institutelor/institutelor naţionale/comisiilor/comisiilor de specialitate care se află în coordonarea/autoritatea/ subordonarea autorităţilor administraţiei publice centrale sau locale, care beneficiază de fonduri publice pentru desfăşurarea activităţilor, ai căror conducători au calitatea de ordonator de credite, chiar dacă acestea au autonomie funcţională şi financiară.

Art. XIV. – (1) Conducătorii instituţiilor şi autorităţilor publice prevăzute la art. XIII lit. a) au obligaţia de a pune în aplicare prevederile prezentei legi până cel târziu la data de 31 decembrie 2023, în afară de cazurile în care nu sunt prevăzute alte termene speciale pentru diferitele categorii de măsuri specifice aprobate prin prezenta lege.
(2) Conducătorii instituţiilor şi autorităţilor publice prevăzute la art. XIII lit. a), după caz, au obligaţia de a mandata reprezentanţii legali ai acestora în adunările generale ale acţionarilor/consiliile de administraţie, după caz, ale operatorilor economici care funcţionează sub autoritatea/coordonarea/ subordonarea acestora, în termen de cel mult 60 de zile de la data intrării în vigoare a prezentei legi, pentru a aproba măsurile specifice care sunt necesare pentru aplicarea prevederilor prezentei legi. Măsurile specifice rezultate din aplicarea prevederilor prezentei legi trebuie puse în aplicare de către organele de conducere executivă ale operatorilor economici, până cel târziu la data de 31 decembrie 2023, cu excepţia situaţiilor în care pentru anumite categorii specifice de măsuri nu se prevăd alte termene. Organele de conducere executivă ale operatorilor economici răspund potrivit legii de aplicarea prevederilor prezentei legi.
(3) Conducătorii autorităţilor administraţiei publice centrale sau locale, după caz, au obligaţia de a mandata organele de conducere executivă ale institutelor naţionale de cercetare aflate în coordonarea/subordonarea/autoritatea Ministerului Cercetării, Inovării şi Digitalizării, Ministerului Agriculturii şi Dezvoltării Rurale, precum şi a altor ministere/autorităţi competente publice centrale şi locale, în termen de cel mult 60 de zile de la data intrării în vigoare a prezentei legi, pentru a aproba măsurile specifice care sunt necesare din aplicarea prevederilor prezentei legi. Măsurile specifice rezultate din aplicarea prevederilor prezentei legi trebuie puse în aplicare de către organele de conducere executivă ale institutelor naţionale de cercetare până cel târziu la data de 31 decembrie 2023, în afară de situaţiile în care nu sunt prevăzute alte termene specifice de intrare în vigoare. Organele de conducere executivă ale institutelor naţionale de cercetare răspund, potrivit legii, de aplicarea prevederilor prezentei legi.
(4) Conducătorii instituţiilor/autorităţilor/agenţiilor aflate sub coordonarea/subordonarea Parlamentului României, finanţate din venituri proprii, au obligaţia de a lua măsurile legale care se impun pentru a pune în aplicare prevederile prezentei legi până cel târziu la data de 31 decembrie 2023, în afară de cazurile în care sunt prevăzute termene specifice pentru a pune în aplicare prevederile prezentei legi. Conducătorii instituţiilor/autorităţilor/ agenţiilor aflate sub coordonarea/subordonarea Parlamentului României răspund de aplicarea prevederilor prezentei legi.
(5) Conducătorii institutelor/institutelor naţionale/comisiilor/ comisiilor de specialitate care se află în coordonarea/autoritatea/ subordonarea autorităţilor administraţiei publice centrale sau locale au obligaţia de a lua măsurile legale care se impun pentru a pune în aplicare prevederile prezentei legi până cel târziu la data de 31 decembrie 2023, în afară de cazurile în care sunt prevăzute termene specifice pentru a pune în aplicare prevederile prezentei legi. Conducătorii institutelor/institutelor naţionale/comisiilor/comisiilor de specialitate care se află în coordonarea/autoritatea/subordonarea autorităţilor administraţiei publice centrale sau locale răspund potrivit legii de aplicarea prevederilor prezentei legi.

SECŢIUNEA 1 Măsuri economico – financiare referitoare la autorităţile/instituţiile publice
SECŢIUNEA a 2 – a Măsuri referitoare la disciplina economico – financiară a operatorilor economici
SECŢIUNEA a 3 – a Măsuri referitoare la disciplina economico – financiară a autorităţilor/agenţiilor/instituţiilor publice autonome, finanţate integral din venituri proprii, aflate în coordonarea/subordonarea Parlamentului României
SECŢIUNEA a 4 – a Măsuri referitoare la disciplina economico – financiară a institutelor naţionale de cercetare – dezvoltare, reorganizarea unor entităţi aflate în coordonarea/subordonarea Parlamentului României şi/sau coordonarea/subordonarea/autoritatea Secretariatului General al Guvernului
SECŢIUNEA a 5 – a Descentralizarea unor servicii publice
SECŢIUNEA 1
Măsuri economico – financiare referitoare la autorităţile/instituţiile publice

Art. XV. – (1) Numărul total al posturilor de demnitate publică aprobate aferente funcţiilor de secretar de stat, consilier de stat, subsecretar de stat, vicepreşedinte şi al funcţiilor asimilate acestora se reduce până la data de 1 ianuarie 2024 cu minimum 25%.
(2) Conducătorii ministerelor/autorităţilor publice/agenţiilor naţionale/autorităţilor de reglementare/instituţiilor publice care au încadrat personal pe posturi de demnitate publică aferente funcţiilor de secretar de stat/subsecretar de stat/consilier de stat/vicepreşedinţi şi funcţii asimilate acestora au obligaţia de a formula propuneri către autorităţile ierarhic superioare care au ca responsabilitate numirea acestora în posturi de demnitate publică, astfel încât să se încadreze în prevederile alin. (1) până cel târziu la data de 1 ianuarie 2024.
(3) Dacă din aplicarea procentului de reducere prevăzut la alin. (1) rezultă un număr total de posturi de demnitate publică aferente funcţiilor de secretar de stat/subsecretar de stat/consilier de stat/vicepreşedinte şi funcţiilor asimilate acestora sub unu, numărul efectiv al posturilor de demnitate publică rămâne unu.
(4) Fac excepţie de la prevederile alin. (1) funcţiile de demnitate publică al căror număr este stabilit prin lege, printr-un act normativ cu putere de lege sau prin hotărâre a Consiliului Suprem de Apărare a Ţării, precum şi funcţiile de demnitate publică din cadrul serviciilor publice aflate la dispoziţia Preşedintelui României.

Art. XVI. – Articolul 546 literele i) şi j) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 57/2019 privind Codul administrativ, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 555 din 5 iulie 2019, cu modificările şi completările ulterioare, se modifică şi se completează după cum urmează:

“i) 6 posturi pentru cabinetul primarului general al municipiului Bucureşti;
j) 4 posturi pentru cabinetul preşedintelui consiliului judeţean şi primarilor municipiilor reşedinţă de judeţ şi primarilor sectoarelor municipiului Bucureşti, precum şi pentru cancelaria prefectului.”

Art. XVII. – (1) Posturile vacante din statele de funcţii aprobate potrivit legii la data intrării în vigoare a prezentei legi, cu excepţia celor din cadrul unităţilor administrativ – teritoriale şi subdiviziunilor acestora, se desfiinţează.
(2) Prevederile alin. (1) se aplică pentru următoarele categorii de entităţi publice:

a) instituţiile şi autorităţile finanţate din bugetele prevăzute la art. 1 alin. (2) din Legea nr. 500/2002 privind finanţele publice, cu modificările şi completările ulterioare;
b) instituţiile şi autorităţile finanţate din bugetele prevăzute la art. 1 alin. (2) din Legea nr. 273/2006 privind finanţele publice locale, cu modificările şi completările ulterioare.

(3) Măsurile privind reorganizarea structurilor funcţionale, ca urmare a aplicării prevederilor prezentului articol, inclusiv organigramele, statele de funcţii, regulamentele de organizare şi funcţionare, se aprobă, în condiţiile legii, până la data de 31 decembrie 2023.
(4) Personalul cu funcţii de conducere eliberat din funcţia de conducere deţinută ca urmare a reorganizării beneficiază de drepturile prevăzute de lege. Acesta are dreptul de a ocupa o funcţie de conducere vacantă de acelaşi nivel sau o funcţie de conducere de nivel ierarhic inferior vacantă, pentru care îndeplineşte condiţiile de ocupare. Dacă nu există o funcţie de conducere vacantă corespunzătoare postului ocupat, aceasta se transformă în funcţie de execuţie care corespunde studiilor şi vechimii în specialitatea funcţionarului de conducere. Funcţia de conducere poate fi transformată într-o funcţie de conducere superioară cu încadrarea în normativul de personal şi procentul de funcţii de conducere prevăzute de prezenta lege, iar personalul cu funcţii de conducere îl poate ocupa cu acordul funcţionarului în cauză, dacă personalul cu funcţie de conducere îndeplineşte condiţiile de vechime şi studii de specialitate prevăzute de lege pentru aceasta.
(5) Nu intră sub incidenţa prevederilor alin. (1) posturile care, la data intrării în vigoare a prezentei legi, se regăsesc într-una din următoarele categorii:

a) posturile temporar vacante pentru care titularii posturilor au raporturile de serviciu sau contractele individuale de muncă suspendate sau posturile vacante ocupate temporar;
b) posturile pentru care s-a aprobat prin memorandum în Guvernul României organizarea de concursuri pentru ocuparea acestora;
c) posturile pentru care sunt în curs de desfăşurare procedurile de proba scrisă sau interviu ori care se află sub incidenţa art. 619 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 57/2019, cu modificările şi completările ulterioare;
d) posturile pentru care sunt afişate rezultatele concursurilor organizate;
e) posturile temporar vacante ca urmare a aplicării uneia dintre modalităţile de modificare a raportului de serviciu prevăzute la art. 502 alin. (1) lit. a), b), e) şi f) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 57/2019, cu modificările şi completările ulterioare, respectiv de modificare a raporturilor de muncă, prevăzute la art. 42 alin. (1) din Legea nr. 53/2003 privind Codul muncii, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, precum şi posturile vacante pentru care sunt întrunite condiţiile legale pentru emiterea actelor administrative de modificare a raportului de serviciu sau a raportului de muncă, după caz;
f) posturile unice existente în: instituţiile şi autorităţile publice, astfel cum sunt definite la art. 2 alin. (1) pct. 30 din Legea nr. 500/2002, cu modificările şi completările ulterioare; instituţiile publice locale, astfel cum sunt definite la art. 2 alin. (1) pct. 39 din Legea nr. 273/2006, cu modificările şi completările ulterioare;
g) posturile aferente personalului al cărui statut este prevăzut de Legea nr. 303/2022 privind statutul judecătorilor şi procurorilor, cele aferente magistraţilor – asistenţi, asistenţilor judiciari, personalului de specialitate criminalistică şi personalului auxiliar din cadrul instanţelor şi parchetelor, precum şi cele aferente asigurării asistenţei şi reprezentării statului în litigiile judiciare, în condiţiile art. 287 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 57/2019, cu modificările şi completările ulterioare, precum şi în cele arbitrale internaţionale investiţionale; posturile aferente structurilor din subordinea Agentului guvernamental pentru Curtea de Justiţie a Uniunii Europene, precum şi pentru Curtea de Justiţie a Asociaţiei Europene a Liberului Schimb, a Agentului guvernamental pentru Curtea Europeană a Drepturilor Omului, precum şi cele aferente structurilor care asigură reprezentarea în faţa Curţii Internaţionale de Justiţie;
h) posturile nou – înfiinţate prin contractele de finanţare din fonduri externe nerambursabile, numai pe durata de implementare a proiectelor;
i) posturile aferente personalului didactic din unităţile de învăţământ preuniversitar şi instituţiile de învăţământ superior de stat;
j) posturile aferente personalului medico – sanitar şi auxiliar sanitar din unităţile sanitare;
k) posturile aferente funcţiilor de personal militar, personal civil, funcţionari publici şi funcţionari publici cu statut special din instituţiile din sistemul de apărare, ordine publică şi siguranţă naţională;
l) personalul contractual pentru organizarea de spectacole şi concerte, organizarea şi valorificarea patrimoniului mobil şi imobil, constituirea, organizarea, prelucrarea, dezvoltarea şi conservarea colecţiilor de cărţi;
m) posturile aferente funcţiilor din cadrul serviciilor publice aflate la dispoziţia Preşedintelui României pentru îndeplinirea atribuţiilor sale, inclusiv celor din cadrul instituţiei aflate în subordinea Administraţiei Prezidenţiale;
n) alte posturi care urmează să se aprobe prin memorandum de Guvern în situaţii temeinic justificate.

(6) Postul unic reprezintă acel post prevăzut în statul de funcţii al unei entităţi publice care îndeplineşte următoarele condiţii:

a) acel post ale cărui atribuţii, prin conţinutul şi natura lor, sau responsabilităţi stabilite nu se regăsesc într-o altă structură organizatorică;
b) un post dintre cele aflate în structura în care există numai posturi vacante.

(7) Se poate aproba înfiinţarea de noi posturi pentru instituţiile prevăzute la alin. (2), numai începând cu data de 1 iulie 2024, numai în cazuri temeinic justificate prin memorandum aprobat în Guvernul României sau, după caz, la nivel local numai cu aprobarea autorităţilor administraţiei publice locale prin hotărâre a consiliilor locale/judeţene.
(8) Numărul maxim al posturilor corespunzător fiecărei unităţi/subdiviziuni administrativ – teritoriale, stabilit potrivit art. III alin. (81) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 63/2010 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 273/2006 privind finanţele publice locale, precum şi pentru stabilirea unor măsuri financiare, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 13/2011, cu modificările şi completările ulterioare, şi pct. 1 din anexa la respectiva ordonanţa de urgenţă se reduce cu 10% începând cu data de 1 noiembrie 2023.

Art. XVIII. – (1) Începând cu data de 1 noiembrie 2023 prevederile art. 63 alin. (1), art. 390 alin. (1) lit. h) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 57/2019, cu modificările şi completările ulterioare, precum şi pct. 8 de la lit. B de la pct. I din anexa nr. 5 la acelaşi act normativ se abrogă.
(2) Personalul încadrat în funcţia publică de şef birou beneficiază de toate drepturile legale odată cu eliberarea din funcţia publică, inclusiv prin ocuparea, în condiţiile legii, a unei funcţii publice de conducere ierarhic superioare corespunzătoare vechimii, studiilor de specialitate sau a unei funcţii publice de execuţie vacante corespunzătoare vechimii, studiilor de specialitate de comun acord cu conducerea entităţii publice din care face parte. Dacă nu există o funcţie publică vacantă corespunzătoare, postul ocupat de acesta se transformă în funcţie publică de execuţie care corespunde studiilor de specialitate şi vechimii în specialitatea funcţionarului public de conducere, de regulă, la nivelul structurii de organizare din care a făcut parte acesta. Funcţia publică de conducere de şef birou poate fi transformată într-o funcţie publică de conducere superioară cu încadrarea în normativul de personal şi procentul de funcţii de conducere prevăzute de prezenta lege şi personalul cu funcţie publică de şef birou o poate ocupa cu acordul acestuia, dacă personalul care a deţinut funcţia publică de şef birou îndeplineşte condiţiile de vechime, experienţă şi studii de specialitate prevăzute de lege pentru acea funcţie publică de conducere.
(3) Odată cu desfiinţarea funcţiei publice de şef birou se desfiinţează şi structurile organizatorice care funcţionează ca birouri. Personalul angajat în cadrul acestor structuri de birouri îşi păstrează drepturile salariale în vigoare la data desfiinţării structurilor organizatorice de birouri şi este preluat în alte structuri organizatorice odată cu aprobarea noilor organigrame.
(4) Persoana care ocupă funcţia publică de şef birou se menţine în această funcţie până la aprobarea noilor organigrame, state de funcţii, regulamente de organizare şi funcţionare, păstrându-şi drepturile salariale în vigoare la data intrării în vigoare a prezentei legi. Personalul încadrat în cadrul biroului exercită atribuţiile prevăzute în fişa postului şi în regulamentul de organizare şi funcţionare până la data aprobării noilor organigrame.
(5) Prevederile alin. (2) se aplică şi structurilor teritoriale organizate ca birouri/servicii care beneficiază de autonomie funcţională, prin care se desfăşoară activităţi de uz şi interes public la nivel teritorial, şi se află în coordonarea/subordonarea/autoritatea unui ordonator de credite, prin reorganizarea acestora ca servicii teritoriale având normativul de personal, prin excepţie de la prevederile art. XX alin. (2), aprobat prin memorandum aprobat în Guvernul României, la propunerea ordonatorilor principali de credite, fără ca reorganizarea să conducă la creşterea cheltuielilor de personal la nivelul ordonatorului de credite în subordinea/coordonarea/autoritatea căruia se află acestea.
(6) Măsurile privind reorganizarea structurilor funcţionale ca urmare a aplicării prevederilor prezentului articol, inclusiv organigramele, statele de funcţii, regulamentele de organizare şi funcţionare se aprobă, în condiţiile legii, până la data de 31 decembrie 2023.

Art. XIX. – (1) La articolul 468 alineatul (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 57/2019 privind Codul administrativ, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 555 din 5 iulie 2019, cu modificările şi completările ulterioare, litera a) se modifică şi va avea următorul cuprins:

“a) 5 ani în specialitatea studiilor necesare exercitării funcţiei publice, pentru ocuparea funcţiilor publice de conducere de şef serviciu şi secretar general al comunei, precum şi a funcţiilor publice specifice echivalente acestora;”.

(2) Entităţile publice indiferent de denumirea acestora şi forma de organizare care au personal contractual încadrat potrivit legii nu pot deţine funcţia de şef birou începând cu data de 1 noiembrie 2023.
(3) Prevederile art. XVIII alin. (2) – (4) şi alin. (6) se aplică în mod corespunzător.

Art. XX. – (1) La articolul 391 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 57/2019 privind Codul administrativ, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 555 din 5 iulie 2019, cu modificările şi completările ulterioare, alineatul (3) se modifică şi va avea următorul cuprins:

“(3) Structura organizatorică a autorităţilor şi instituţiilor publice trebuie să respecte următoarele cerinţe:

a) pentru constituirea unui serviciu este necesar un număr de minimum 10 posturi de execuţie;
b) pentru constituirea unei direcţii este necesar un număr de minimum 20 de posturi de execuţie;
c) pentru constituirea unei direcţii generale este necesar un număr de minimum 35 de posturi de execuţie.”

(2) Funcţionarii publici încadraţi pe funcţiile publice de şef serviciu, director, director adjunct, director executiv, director executiv adjunct, director general, director general adjunct, ale căror structuri nu mai îndeplinesc condiţiile privind normativul de personal pentru a ocupa funcţia publică, vor ocupa funcţiile publice deţinute până la data aprobării noii organigrame, beneficiind de drepturile salariale corespunzătoare funcţiei.
(3) Dacă, în urma reorganizării entităţii publice ca urmare a creşterii normativului de personal, personalul încadrat pe o funcţie publică de conducere superioară îndeplineşte condiţiile pentru o funcţie publică de conducere inferioară decât cea deţinută iniţial, cu acordul funcţionarului public în cauză acesta poate ocupa funcţia publică de nivel ierarhic inferior.
(4) Dacă, în urma reorganizării entităţii publice ca urmare a creşterii normativului de personal, personalul încadrat pe o funcţie publică de conducere inferioară îndeplineşte condiţiile pentru o funcţie publică de conducere superioară decât cea deţinută iniţial, acesta poate ocupa funcţia publică superioară în condiţiile prevăzute de legislaţia în vigoare. Funcţiile publice de conducere deţinute de personalul prevăzut la alin. (3) pot fi transformate în funcţii publice de conducere superioare cu încadrarea în normativul de personal şi procentul de funcţii de conducere prevăzute de prezenta lege şi personalul cu funcţii publice de conducere le poate ocupa cu acordul acestora, dacă personalul cu funcţie de conducere îndeplineşte condiţiile de vechime şi studii de specialitate prevăzute de lege pentru acea funcţie de conducere.
(5) Personalul cu funcţii publice de conducere eliberat din funcţia de conducere deţinută, ca urmare a reorganizării activităţii, beneficiază de drepturile prevăzute de lege. Acesta are dreptul de a ocupa o funcţie publică de execuţie corespunzătoare vechimii şi studiilor de specialitate. Dacă nu există o funcţie publică de execuţie vacantă corespunzătoare, postul ocupat de acesta se transformă în funcţie publică de execuţie care corespunde vechimii şi studiilor de specialitate ale funcţionarului public de conducere, de regulă, la nivelul structurii organizatorice din care a făcut parte acesta.
(6) Structurile organizatorice care nu mai îndeplinesc condiţiile privind normativul de personal funcţionează până la data aprobării noii organigrame şi exercită cu respectarea legii aceleaşi atribuţii prevăzute de regulamentele de organizare şi funcţionare. Personalul angajat în cadrul acestor structuri organizatorice îşi păstrează drepturile salariale în vigoare la data desfiinţării structurilor organizatorice în care îşi desfăşoară activitatea şi urmează să fie preluat în alte structuri organizatorice odată cu aprobarea noilor organigrame.
(7) Măsurile privind reorganizarea structurilor organizatorice ca urmare a aplicării prevederilor prezentului articol, inclusiv organigramele, statele de funcţii, regulamentele de organizare şi funcţionare se aprobă, în condiţiile legii, până la data de 31 decembrie 2023.

Art. XXI. – (1) Entităţile publice indiferent de denumirea acestora şi forma de organizare care au personal contractual încadrat potrivit legii, cărora nu li se aplică prevederile art. 391 alin. (3) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 57/2019, cu modificările şi completările ulterioare, organizează structuri organizatorice cu următoarele normative de personal:

a) pentru constituirea unui serviciu este necesar un număr de minimum 10 posturi de execuţie;
b) pentru constituirea unei direcţii este necesar un număr de minimum 20 de posturi de execuţie;
c) pentru constituirea unei direcţii generale este necesar un număr de minimum 35 de posturi de execuţie.

(2) Prevederile art. XVII alin. (3) – (8) se aplică în mod corespunzător.

Art. XXII. – (1) La articolul 391 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 57/2019, cu modificările şi completările ulterioare, alineatele (1) şi (2) se modifică şi vor avea următorul cuprins:

“Art. 391. – (1) Numărul total al funcţiilor publice de conducere din cadrul autorităţii sau instituţiei publice, cu excepţia funcţiilor publice de secretar general al unităţii/subdiviziunii administrativ – teritoriale, precum şi al funcţiilor publice de conducere a căror ocupare se face prin detaşare cu personal din cadrul instituţiilor din sectorul de apărare, ordine publică şi siguranţă naţională, conform statelor de organizare aprobate, în condiţiile legii, este de maximum 8% din numărul total al posturilor aprobate la nivel de ordonator principal de credite.
(2) Pentru determinarea numărului total al funcţiilor de conducere prin aplicarea cotei de 8% prevăzute la alin. (1) se procedează după cum urmează:

a) în cazul în care numărul rezultat este mai mic de unu, acesta se rotunjeşte la întreg;
b) în cazul în care numărul rezultat este mai mare de unu, acesta se rotunjeşte la numărul întreg imediat superior acestuia, dacă fracţiunea este mai mare sau egală cu 0,50.”

(2) Personalul cu funcţii de conducere eliberat din funcţia de conducere deţinută ca urmare a neîncadrării în procentul de 8% beneficiază de drepturile prevăzute de lege. Acesta are dreptul de a ocupa o funcţie publică de conducere vacantă de acelaşi nivel sau o funcţie de conducere de nivel ierarhic inferior vacantă corespunzătoare vechimii şi studiilor de specialitate, pentru care îndeplineşte condiţiile de ocupare potrivit legii. Dacă nu există o funcţie de conducere vacantă corespunzătoare, postul ocupat de acesta se transformă în funcţie publică de execuţie care corespunde studiilor şi vechimii în specialitatea funcţionarului public de conducere, de regulă, la nivelul structurii organizatorice din care acesta face parte. Funcţia publică de conducere poate fi transformată într-o funcţie publică de conducere superioară cu încadrarea în normativul de personal şi procentul de funcţii de conducere prevăzute de prezenta lege şi personalul cu funcţii de conducere o poate ocupa cu acordul acestuia, dacă personalul cu funcţie de conducere îndeplineşte condiţiile de vechime şi studii de specialitate prevăzute de lege pentru acea funcţie de conducere.
(3) Prevederile art. 391 alin. (1) şi (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 57/2019, cu modificările şi completările ulterioare, se aplică în mod corespunzător şi entităţilor publice care au încadrat personal contractual. Personalului cu funcţii publice de conducere eliberat din funcţie i se aplică prevederile alin. (2).

Art. XXIII. – (1) Numărul total de funcţii de conducere pentru celelalte entităţi publice finanţate din fonduri publice cărora nu li se aplică prevederile art. 391 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 57/2019, cu modificările şi completările ulterioare, altele decât cele prevăzute la art. XXII alin. (3), care se organizează şi funcţionează în baza unor legi speciale sau beneficiază de statute speciale, care desfăşoară activităţi de uz şi interes public din domeniile: educaţie, sănătate, apărare naţională, ordine publică şi siguranţă naţională, poate fi de maximum 12% din numărul total de posturi aprobate la nivelul ordonatorului principal de credite.
(2) Prevederile alin. (1) sunt aplicabile începând cu data aprobării noilor organigrame, regulamente de organizare şi funcţionare şi a altor măsuri necesare pentru punerea în aplicare a prevederilor alin. (1), dar nu mai târziu de data de 31 decembrie 2023.
(3) Dacă din aplicarea prevederilor alin. (1) rezultă că sunt afectate unul sau mai multe posturi de conducere, ocuparea acestora ca urmare a reorganizării se va face pe bază de concurs intern potrivit unei metodologii aprobate de conducătorul entităţii publice.
(4) Personalul cu funcţii de conducere eliberat din funcţia de conducere deţinută ca urmare a reorganizării activităţii beneficiază de drepturile prevăzute de lege. Acesta are dreptul de a ocupa o funcţie de conducere vacantă de acelaşi nivel sau o funcţie de conducere de nivel ierarhic inferior vacant pentru care îndeplineşte condiţiile de ocupare. Dacă nu există o funcţie de conducere vacantă corespunzătoare, postul ocupat de acesta se transformă în funcţie de execuţie care corespunde studiilor şi vechimii în specialitatea funcţiei de conducere, de regulă, la nivelul structurii organizatorice din care acesta face parte. Funcţia publică de conducere poate fi transformată într-o funcţie publică de conducere superioară cu încadrarea în procentul de funcţii de conducere prevăzute de prezenta lege şi personalul cu funcţii de conducere o poate ocupa cu acordul acestuia, dacă personalul cu funcţie de conducere îndeplineşte condiţiile de vechime şi studii de specialitate prevăzute de lege pentru acea funcţie de conducere.
(5) Prin excepţie de la alin. (1), în cazuri temeinic justificate, Guvernul poate aproba prin memorandum un număr mai mare de posturi de conducere.

Art. XXIV. – La articolul 1 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 8/2009 privind acordarea voucherelor de vacanţă, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 110 din 24 februarie 2009, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 94/2014, cu modificările şi completările ulterioare, alineatul (2) se modifică şi va avea următorul cuprins:

“(2) Instituţiile publice, astfel cum sunt definite la art. 2 alin. (1) pct. 30 din Legea nr. 500/2002 privind finanţele publice, cu modificările şi completările ulterioare, şi la art. 2 alin. (1) pct. 39 din Legea nr. 273/2006 privind finanţele publice locale, cu modificările şi completările ulterioare, indiferent de sistemul de finanţare şi de subordonare, inclusiv activităţile finanţate integral din venituri proprii, înfiinţate pe lângă instituţiile publice, acordă anual vouchere de vacanţă în cuantum de 1.600 lei, în perioada 1 ianuarie 2024 – 31 decembrie 2026, personalului ale cărui salarii lunare nete sunt de până la 8.000 lei.”

Art. XXV. – La articolul IV din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 131/2021 privind modificarea şi completarea unor acte normative, precum şi pentru prorogarea unor termene, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1201 din 17 decembrie 2021, aprobată cu modificări prin Legea nr. 130/2023, alineatul (3) se modifică şi va avea următorul cuprins:

“(3) Prin derogare de la prevederile art. 1 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 8/2009, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 94/2014, cu modificările şi completările ulterioare, în perioada 1 ianuarie 2024 – 31 decembrie 2026 pentru personalul militar, poliţiştii, poliţiştii de penitenciare şi personalul civil din instituţiile publice de apărare, ordine publică şi securitate naţională ale căror solde lunare nete/salarii lunare nete sunt de până la 8.000 lei inclusiv, se decontează serviciile turistice prestate de orice structură de primire turistică clasificată aflată pe teritoriul României, achiziţionate direct sau prin intermediul unei agenţii de turism licenţiate, în limita a 1.600 lei anual pentru un salariat.”

Art. XXVI. – Legea – cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 492 din 28 iunie 2017, cu modificările şi completările ulterioare, se modifică după cum urmează:

1. La articolul 18, alineatul (1) va avea următorul cuprins:

“Art. 18. – (1) Începând cu 1 octombrie 2023, ordonatorii de credite acordă obligatoriu, lunar, pentru personalul încadrat ale cărui salarii lunare nete sunt de până la 8.000 lei, inclusiv indemnizaţii de hrană la nivelul anual a două salarii minime pe economie în vigoare la data de 1 ianuarie 2019, actualizat anual cu indicele preţului de consum comunicat anual de Institutul Naţional de Statistică, începând cu 2025, cu excepţia personalului Ministerului Apărării Naţionale, Ministerului Afacerilor Interne, Ministerului Justiţiei, Administraţiei Naţionale a Penitenciarelor, Serviciului Român de Informaţii, Serviciului de Informaţii Externe, Serviciului de Protecţie şi Pază, Serviciului de Telecomunicaţii Speciale, Administraţiei Naţionale a Rezervelor de Stat şi Probleme Speciale, precum şi a personalului poliţiei locale care, potrivit legii, beneficiază de drepturi de hrană în temeiul Ordonanţei Guvernului nr. 26/1994 privind drepturile de hrană, în timp de pace, ale personalului din sectorul de apărare naţională, ordine publică şi siguranţă naţională, republicată, cu modificările şi completările ulterioare.”

2. La anexa nr. I articolul 13, alineatul (1) va avea următorul cuprins:

“Art. 13. – (1) În raport cu condiţiile de muncă în care se desfăşoară activitatea, condiţii periculoase sau vătămătoare, personalul salarizat poate primi un spor de până la 15% din salariul de bază, dar nu mai mult de 1.500 lei brut lunar, corespunzător timpului lucrat la locurile de muncă respective, cu respectarea prevederilor legale în vigoare.”

3. La anexa nr. II capitolul II articolul 7 alineatul (1), litera c) va avea următorul cuprins:

“c) pentru condiţii periculoase sau vătămătoare, un spor de până la 15% din salariul de bază, dar nu mai mult de 1.500 lei brut lunar, corespunzător timpului lucrat la locurile de muncă respective;”.

4. La anexa nr. II capitolul II articolul 14 alineatul (1), litera d) va avea următorul cuprins:

“d) pentru condiţii periculoase sau vătămătoare, un spor de până la 15% din salariul de bază, dar nu mai mult de 1.500 lei brut lunar, corespunzător timpului lucrat la locurile de muncă respective;”.

5. La anexa nr. III capitolul VI articolul 1 alineatul (1), litera a) va avea următorul cuprins:

“a) pentru condiţii periculoase sau vătămătoare, un spor de până la 15% din salariul de bază, dar nu mai mult de 1.500 lei brut lunar, corespunzător timpului lucrat la locurile de muncă respective;”.

6. La anexa nr. IV capitolul VI articolul 2, alineatul (1) va avea următorul cuprins:

“Art. 2. – (1) Pentru condiţii de muncă grele, vătămătoare sau periculoase se acordă un spor de până la 15% din salariul de bază corespunzător funcţiei de încadrare, dar nu mai mult de 1.500 lei brut lunar, proporţional cu timpul efectiv lucrat în aceste condiţii.”

7. La anexa nr. V capitolul VIII articolul 4, alineatul (1) va avea următorul cuprins:

“Art. 4. – (1) Pentru condiţii de muncă grele, vătămătoare sau periculoase, personalul prevăzut la art. 1 beneficiază de un spor de până la 15% din salariul de bază sau, după caz, din indemnizaţia de încadrare, dar nu mai mult de 1.500 lei brut lunar, corespunzător timpului lucrat.”

8. La anexa nr. VI capitolul II articolul 12 alineatul (2), litera a) va avea următorul cuprins:

“a) pentru condiţii periculoase sau vătămătoare, un spor de până la 15% din solda de funcţie/salariul de funcţie/salariul de bază, dar nu mai mult de 1.500 lei brut lunar, corespunzător timpului lucrat la locurile de muncă respective;”.

9. La anexa nr. VII capitolul II articolul 10, litera a) va avea următorul cuprins:

“a) pentru condiţii periculoase sau vătămătoare, un spor de până la 15% din salariul de bază, dar nu mai mult de 1.500 lei brut lunar, corespunzător timpului lucrat la locurile de muncă respective;”.

10. La anexa nr. VIII capitolul I articolul 1, alineatul (1) va avea următorul cuprins:

“Art. 1. – (1) Funcţionarii publici beneficiază de un spor pentru condiţii periculoase sau vătămătoare de până la 15% din salariul de bază, dar nu mai mult de 1.500 lei brut lunar corespunzător timpului lucrat.”

11. La anexa nr. VIII capitolul II, la nota referitoare la punctul 2 “Salariile de bază ale personalului din cadrul Consiliului Concurenţei”, punctul 4 va avea următorul cuprins:

“4. Pentru condiţii de muncă vătămătoare, personalului Consiliului Concurenţei i se acordă un spor de până la 15% din salariul de bază, dar nu mai mult de 1.500 lei brut lunar, corespunzător cu timpul efectiv lucrat în aceste condiţii. Locurile de muncă, categoriile de personal şi condiţiile de acordare a sporului se aprobă de ordonatorul principal de credite, având la bază buletinele de determinare sau, după caz, expertizare, emise de către autorităţile abilitate în acest sens.”

12. La anexa nr. VIII capitolul II litera I articolul 1, alineatul (1) va avea următorul cuprins:

“Art. 1. – (1) Personalul contractual salarizat potrivit prezentei anexe la cap. II lit. A – lit. E poate beneficia de un spor pentru condiţii periculoase sau vătămătoare de până la 15% din salariul de bază, dar nu mai mult de 1.500 lei brut lunar, corespunzător timpului lucrat.”

13. La anexa nr. VIII capitolul II litera I articolul 2 alineatul (1), litera a) va avea următorul cuprins:

“a) pentru condiţii periculoase sau vătămătoare, un spor de până la 15% din salariul de bază, dar nu mai mult de 1.500 lei brut lunar, corespunzător timpului lucrat la locurile de muncă respective;”.

14. La anexa nr. VIII capitolul II litera J articolul 7, alineatul (1) va avea următorul cuprins:

“Art. 7. – (1) Pentru condiţii de muncă vătămătoare, personalului Curţii de Conturi i se acordă un spor de până la 15% din salariul de bază, dar nu mai mult de 1.500 lei brut lunar, corespunzător cu timpul efectiv lucrat în aceste condiţii.”

Art. XXVII. – (1) Începând cu data intrării în vigoare a prezentei legi, achiziţia de aparate de telefonie mobilă în entităţile publice nu poate depăşi cuantumul de maximum 500 lei exclusiv TVA/aparat de telefonie mobil achiziţionat.
(2) Cheltuielile lunare cu abonamentul de telefonie mobilă decontat din fonduri publice sunt de maximum 35 lei exclusiv TVA/lună/aparat de telefonie mobilă.
(3) Eventualele depăşiri ale costului de achiziţie pentru aparatele de telefonie mobilă sau ale costurilor cu abonamentele lunare de telefonie mobilă sunt suportate de personalul încadrat beneficiar al serviciilor de telefonie mobilă.
(4) Limita maximă privind consumul de carburanţi pentru autoturismele din dotarea instituţiilor şi autorităţilor publice, prevăzute în anexa nr. 3 la Ordonanţa Guvernului nr. 80/2001 privind stabilirea unor normative de cheltuieli pentru autorităţile administraţiei publice şi instituţiile publice, aprobată cu modificări prin Legea nr. 247/2002, cu modificările şi completările ulterioare, precum şi cele aprobate pentru activităţi specifice, conform art. 5 alin. (3) din această ordonanţă, este de 200 litri/lună/autoturism.
(5) Prin excepţie de la prevederile alin. (4), limita maximă privind consumul de carburanţi nu se aplică pentru funcţiile de demnitate publică şi asimilate.
(6) Normativul prevăzut la alin. (4) nu se aplică în cazul instituţiilor publice care desfăşoară activităţi operative şi de inspecţie în domeniile: vamal, construcţii, transporturi, protecţia mediului, protecţia consumatorului, apărare, ordine publică şi siguranţă naţională, precum şi serviciile de salvare şi situaţii de urgenţă.
(7) Nu se consideră depăşiri la consumul de carburanţi normat pe autoturism consumul care, la nivelul anului, se încadrează în limita combustibilului normat în raport cu numărul total de autoturisme aprobat fiecărei instituţii.
(8) Guvernul României poate aproba prin hotărâre alte normative privind limita maximă a consumului de carburanţi.
(9) Prevederile alin. (1) şi (2) nu se aplică în cazul structurilor şi unităţilor din instituţiile publice de apărare, ordine publică şi securitate naţională care desfăşoară activităţi operative, pentru activităţile specifice instituţiilor cu atribuţii în domeniul afacerilor externe, precum şi serviciilor de salvare şi situaţii de urgenţă.

Art. XXVIII. – (1) Cheltuielile cu activităţile sportive realizate de autorităţile publice locale trebuie să aibă bugetele de venituri şi cheltuieli aprobate prin hotărâre de către autorităţile publice locale/judeţene, precum şi grilele de salarizare pentru întreg personalul care deserveşte activitatea sportivă.
(2) Cuantumul onorariilor/remuneraţiilor finanţate din fonduri publice, stabilite prin contractele de activitate sportivă încheiate, după data intrării în vigoare a prezentei legi, nu poate depăşi nivelul a două indemnizaţii brute stabilite, potrivit legii, pentru funcţia de preşedinte al consiliului judeţean.
(3) Cuantumul onorariilor/renumeraţiilor, prevăzut la alin. (2), poate fi majorat din alte surse de finanţare, altele decât fonduri publice, inclusiv din donaţii şi sponsorizări.

Art. XXIX. – (1) Începând cu data de 1 iulie 2024, instituţiile publice cu personalitate juridică aflate în coordonarea/subordonarea/autoritatea autorităţilor administraţiei publice centrale/locale îşi pot desfăşura activitatea dacă îndeplinesc următoarele condiţii cumulative:

a) au un număr de peste 50 de posturi aprobate conform legii şi efectiv ocupate în structurile organizatorice;
b) activităţile desfăşurate de instituţiile publice nu se suprapun sau sunt similare cu alte activităţi desfăşurate de alte instituţii publice cu obiect de activitate acelaşi sau similar.

(2) Instituţiile publice care nu îndeplinesc condiţiile prevăzute la alin. (1) se pot desfiinţa/reorganiza/fuziona sau pot transfera activitatea şi personalul încadrat către alte structuri organizatorice, inclusiv către structurile organizatorice aflate în coordonarea/autoritatea/subordonarea autorităţilor administraţiei publice locale/centrale/judeţene, prin modificarea corespunzătoare a numărului de posturi, organigramei şi a regulamentelor de organizare şi funcţionare.
(3) Prin desfiinţare/reorganizare/fuzionare sau transfer al activităţii către alte structuri organizatorice, inclusiv către structurile organizatorice aflate în coordonarea/autoritatea/subordonarea autorităţilor administraţiei publice locale/judeţene/centrale, trebuie să rezulte cel puţin următoarele condiţii cumulative:

a) o reducere cu cel puţin 15% a numărului de personal proporţional atât pentru funcţiile de conducere, cât şi pentru funcţiile de execuţie;
b) o reducere cu cel puţin 15% a cheltuielilor de funcţionare, respectiv a cheltuielilor materiale şi servicii.

(4) Forma prin care se reorganizează instituţiile publice care nu îndeplinesc condiţiile prevăzute la alin. (1), respectiv: desfiinţare/reorganizare/fuzionare sau transfer de activitate şi număr de personal, se aprobă prin hotărâri ale Guvernului României sau, după caz, prin hotărâri ale autorităţilor administraţiei publice locale/judeţene.
(5) Personalul disponibilizat ca urmare a aplicării prevederilor alin. (2) beneficiază de toate drepturile legale salariale prevăzute de lege.
(6) Conducătorii autorităţilor administraţiei publice centrale/locale/judeţene care au în subordine/coordonare/autoritate instituţii publice/entităţi publice, inclusiv instituţiile publice asimilate, cărora le sunt incidente prevederile alin. (1) au obligaţia de a publica pe pagina de internet proprie, în termen de 60 de zile de la data intrării în vigoare a prezentei legi, lista instituţiilor publice care se vor desfiinţa/reorganiza/fuziona sau îşi vor transfera activitatea şi personalul încadrat către alte structuri organizatorice, inclusiv către structurile organizatorice aflate în coordonarea/autoritatea/subordonarea autorităţilor administraţiei publice locale/centrale/judeţene. Procesul de desfiinţare/reorganizare/fuzionare se va desfăşura în perioada 1 octombrie 2023 – 1 ianuarie 2024.
(7) Până la data de 31 decembrie 2023, conducătorii autorităţilor administraţiei publice centrale/locale/judeţene care au în subordine/coordonare/autoritate instituţii publice/entităţi publice, inclusiv instituţiile publice asimilate, cărora le sunt incidente prevederile alin. (1) au obligaţia de a finaliza procesul de desfiinţare/reorganizare/fuzionare sau transfer de activitate prin aprobarea noilor organigrame, state de funcţii, regulamente de organizare şi funcţionare, precum şi orice alte documente care sunt necesare. În urma procesului de desfiinţare/reorganizare/fuzionare sau transfer de activitate pot fi păstrate structuri organizatorice fără personalitate juridică, astfel încât anumite categorii de activităţi să nu fie afectate, cu condiţia îndeplinirii prevederilor alin. (3) lit. a) şi b).
(8) Guvernul României poate aproba prin memornadum excepţii de la procesul de desfiinţare/reorganizare/fuzionare sau transfer al activităţii către alte structuri organizatorice pentru instituţiile publice/entităţile publice, numai în situaţiile în care activitatea instituţiilor publice/entităţilor publice este considerată unică.
(9) În sensul alin. (8), activitatea unei instituţii publice/entităţi publice este considerată unică dacă îndeplineşte una din următoarele condiţii:

a) activitatea desfăşurată de instituţia publică/entitatea publică este unică prin specificul său;
b) sunt instituţii publice/entităţi publice care reprezintă elemente de identitate naţională a României;
c) impactul procesului de comasare/desfiinţare/reorganizare/fuzionare sau transfer al activităţii este major asupra mediului educaţional, cultural, economico – social ori asupra identităţii etnice a minorităţii/minorităţilor naţionale.

(10) Sunt exceptate de la prevederile alin. (1) instituţiile publice din domeniul culturii de interes judeţean şi local, precum şi instituţiile publice din domeniul culturii care au fost înfiinţate ca urmare a unor legi speciale, acorduri internaţionale sau ca urmare a primirii unor donaţii cu sarcini, instituţii care susţin/promovează identitatea minorităţilor naţionale, instituţiile prefectului, structurile cu organizare militară/de poliţie, cluburile sportive de interes naţional şi local, precum şi orice alte instituţii publice care se aprobă prin memorandum de către Guvernul României.
(11) Prin excepţie de la termenul prevăzut la alin. (1), pentru instituţiile publice/entităţile publice, inclusiv instituţiile publice din domeniul educaţiei, sănătăţii, asistenţei şi protecţiei sociale, culturii, precum şi din alte domenii aprobate prin memorandum de Guvernul României termenul de intrare în vigoare pentru procesul de comasare/desfiinţare/reorganizare/fuzionare sau transfer al activităţii este data de 1 ianuarie 2025.
(12) Prin excepţie de la prevederile alin. (1), instituţiile publice care au peste 50 de posturi aprobate şi îşi desfăşoară activitatea în acelaşi domeniu de activitate se pot desfiinţa/reorganiza/fuziona sau transfera activitatea şi personalul încadrat către alte structuri organizatorice, inclusiv către structurile organizatorice aflate în coordonarea/autoritatea/subordonarea autorităţilor administraţiei publice locale/centrale/judeţene, prin modificarea corespunzătoare a numărului de posturi, organigramei şi a regulamentelor de organizare şi funcţionare, cu aprobarea Guvernului României sau, după caz, prin hotărâre a consiliilor locale/judeţene.
(13) Măsurile prevăzute la alin. (1) nu se aplică Agenţiei Naţionale a Bunurilor Indisponibilizate şi nici Direcţiei pentru Luptă Antifraudă.

SECŢIUNEA a 2 – a
Măsuri referitoare la disciplina economico – financiară a operatorilor economici

Art. XXX. – În sensul prezentei secţiuni, prin expresia operator economic se înţelege compania naţională/societatea naţională/societatea cu capital deţinut majoritar/integral deţinut de stat sau de unităţile administrativ – teritoriale, inclusiv regiile autonome de interes naţional/local, precum şi instituţiile de credit/fondurile de garantare şi contragarantare la care statul este acţionar majoritar/unic.

Art. XXXI. – (1) Începând cu data intrării în vigoare a prezentei legi, numărul consilierilor din cadrul cabinetelor preşedinţilor consiliilor de administraţie, preşedinţilor, vicepreşedinţilor, directorilor generali, directorilor generali adjuncţi, precum şi din alte cabinete ale conducătorilor de la nivelul operatorilor economici se reduce cu 50% din numărul de posturi aprobate.
(2) În situaţia în care, după aplicarea procentului de reducere cu 50%, rezultă că numărul consilierilor din cadrul cabinetelor preşedinţilor consiliilor de administraţie, preşedinţilor, vicepreşedinţilor, directorilor generali, directorilor generali adjuncţi, precum şi din cadrul altor cabinete ale conducătorilor operatorilor economici este mai mic decât unu, numărul acestora rămâne unu.
(3) Prin excepţie de la dispoziţiile alin. (1), dacă numărul consilierilor din cadrul cabinetelor preşedinţilor consiliilor de administraţie, preşedinţilor, vicepreşedinţilor, directorilor generali, directorilor generali adjuncţi, precum şi din cadrul altor cabinete ale conducătorilor operatorilor economici este unu, prevederile alin. (1) nu se aplică.

Art. XXXII. – (1) Posturile vacante existente la nivelul structurilor organizatorice ale operatorilor economici la data intrării în vigoare a prevederilor prezentei legi, pentru care nu au fost declanşate procedurile pentru ocuparea acestora, se ocupă prin concurs sau potrivit metodologiei existente la nivelul operatorilor economici pe baza hotărârii consiliului de administraţie, în limita maximă a 7,5% din posturile vacante existente până la sfârşitul anului 2023.
(2) Restul posturilor vacante existente la data intrării în vigoare a prezentei legi după aplicarea prevederilor alin. (1) la nivelul operatorilor economici se desfiinţează şi nu se pot reînfiinţa pe o perioadă de 6 luni de la data intrării în vigoare a prezentei legi.

Art. XXXIII. – Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 109/2011 privind guvernanţa corporativă a întreprinderilor publice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 883 din 14 decembrie 2011, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 111/2016, cu modificările şi completările ulterioare, se modifică după cum urmează:

1. La articolul 5, alineatul (1) va avea următorul cuprins:

“Art. 5. – (1) Regia autonomă este administrată de un consiliu de administraţie format din 3 – 5 persoane, dintre care cel mult 2 sunt desemnate de autoritatea publică tutelară.”

2. La articolul 8, alineatele (3) şi (4) vor avea următorul cuprins:

“(3) Remuneraţia membrilor neexecutivi ai consiliului de administraţie constă într-o indemnizaţie fixă lunară. Indemnizaţia fixă nu poate depăşi de maximum 3 ori media pe ultimele 12 luni a câştigului salarial mediu brut lunar pentru activitatea desfăşurată conform obiectului principal de activitate înregistrat de regia autonomă, la nivel de clasă, conform clasificaţiei activităţilor din economia naţională, comunicat de Institutul Naţional de Statistică anterior numirii. Nivelul remuneraţiei, în cadrul plafonului, este propus de comitetul de remunerare al consiliului de administraţie al regiei autonome, avizat de autoritatea publică tutelară şi notificat Agenţiei pentru Monitorizarea şi Evaluarea Performanţelor Întreprinderilor Publice, luând în considerare criteriile de referinţă din sectorul privat, precum şi complexitatea operaţiunilor desfăşurate de regia autonomă.
(4) Remuneraţia membrilor executivi ai consiliului de administraţie este formată dintr-o indemnizaţie fixă lunară care nu poate depăşi de maximum 3 ori media pe ultimele 12 luni a câştigului salarial mediu brut lunar pentru activitatea desfăşurată conform obiectului principal de activitate înregistrat de regia autonomă, la nivel de clasă, conform clasificaţiei activităţilor din economia naţională, comunicat de Institutul Naţional de Statistică anterior numirii, şi dintr-o componentă variabilă. Componenta fixă lunară a membrilor executivi ai consiliilor de administraţie poate depăşi de 3 ori, dar nu mai mult de maximum 6 ori media pe ultimele 12 luni a câştigului salarial mediu brut lunar pentru activitatea desfăşurată conform obiectului principal de activitate înregistrat de regia autonomă, la nivel de clasă, conform clasificaţiei activităţilor din economia naţională, comunicat de Institutul Naţional de Statistică pentru perioadele lunare în care regia autonomă îndeplineşte cumulativ cel puţin următoarele condiţii:

a) nu are datorii restante faţă de bugetul general consolidat;
b) nu are datorii restante faţă de furnizori şi faţă de alţi creditori;
c) are programele de investiţii implementate conform graficelor de execuţie;
d) nu are înregistrate pierderi contabile anterioare şi nu înregistrează pierderi contabile curente.

    Componenta variabilă va avea la bază indicatorii de performanţă financiari şi nefinanciari, negociaţi şi aprobaţi de autoritatea publică tutelară, diferiţi de cei aprobaţi pentru administratorii neexecutivi, determinaţi cu respectarea metodologiei aprobate prin ordin comun al ministrului finanţelor şi al secretarului general al Guvernului. Componenta variabilă nu poate depăşi de maximum 6 ori media pe ultimele 12 luni a câştigului salarial mediu brut lunar pentru activitatea desfăşurată conform obiectului principal de activitate înregistrat de regia autonomă şi se acordă numai dacă regia autonomă îndeplineşte cumulativ cel puţin următoarele condiţii:

a) nu are datorii restante faţă de bugetul general consolidat;
b) nu are datorii restante faţă de furnizori şi faţă de alţi creditori;
c) are programele de investiţii implementate conform graficelor de execuţie;
d) nu are înregistrate pierderi contabile anterioare şi nu înregistrează pierderi contabile curente;
e) nivelul ratei de profitabilitate determinată ca raport între profitul net şi cifra de afaceri este mai mare de 5%;
f) creşterea cifrei de afaceri în anul curent faţă de anul precedent este mai mare de 2,5%.”

3. La articolul 8, alineatele (41) şi (42) se abrogă.
4. La articolul 28, alineatul (2) va avea următorul cuprins:

“(2) Consiliul de administraţie este format din 5 – 7 membri în cazul întreprinderilor publice care îndeplinesc următoarele condiţii cumulative:

a) au înregistrat o cifră de afaceri în ultimul exerciţiu financiar superioară echivalentului în lei al sumei de 7.300.000 euro;
b) au cel puţin 50 de angajaţi.”

5. La articolul 37, alineatele (2) şi (3) vor avea următorul cuprins:

“(2) Remuneraţia membrilor neexecutivi ai consiliului de administraţie sau ai consiliului de supraveghere este formată dintr-o indemnizaţie fixă lunară. Indemnizaţia fixă lunară nu poate depăşi de 3 ori media pe ultimele 12 luni a câştigului salarial mediu brut lunar pentru activitatea desfăşurată conform obiectului principal de activitate înregistrat de societate, la nivel de clasă, conform clasificaţiei activităţilor din economia naţională, comunicat de Institutul Naţional de Statistică anterior numirii. Nivelul remuneraţiei este propus de comitetul de remunerare al consiliului de administraţie sau al consiliului de supraveghere al întreprinderii publice, avizat de Agenţia pentru Monitorizarea şi Evaluarea Performanţelor Întreprinderilor Publice şi aprobat de adunarea generală a acţionarilor, luând în considerare criteriile de referinţă din sectorul privat, precum şi complexitatea operaţiunilor desfăşurate de întreprinderea publică.
(3) Remuneraţia membrilor executivi ai consiliului de administraţie sau ai consiliului de supraveghere este formată dintr-o indemnizaţie fixă lunară şi o indemnizaţie variabilă. Indemnizaţia fixă lunară nu poate depăşi de 3 ori media pe ultimele 12 luni a câştigului salarial mediu brut lunar pentru activitatea desfăşurată conform obiectului principal de activitate înregistrat de societate, la nivel de clasă, conform clasificaţiei activităţilor din economia naţională, comunicat de Institutul Naţional de Statistică anterior numirii. Componenta fixă lunară a membrilor executivi ai consiliilor de administraţie poate depăşi de 3 ori, dar nu mai mult de maximum 6 ori media pe ultimele 12 luni a câştigului salarial mediu brut lunar pentru activitatea desfăşurată conform obiectului principal de activitate înregistrat de societate, la nivel de clasă, conform clasificaţiei activităţilor din economia naţională, comunicat de Institutul Naţional de Statistică pentru perioadele lunare în care societatea îndeplineşte cumulativ cel puţin următoarele condiţii:

a) nu are datorii restante faţă de bugetul general consolidat;
b) nu are datorii restante faţă de furnizori şi faţă de alţi creditori;
c) are programele de investiţii implementate conform graficelor de execuţie;
d) nu are înregistrate pierderi contabile anterioare şi nu înregistrează pierderi contabile curente.

    Componenta variabilă nu poate depăşi de 6 ori media pe ultimele 12 luni a câştigului salarial mediu brut lunar pentru activitatea desfăşurată conform obiectului principal de activitate înregistrat de societate şi va avea la bază indicatorii de performanţă financiari şi nefinanciari, negociaţi şi aprobaţi de autoritatea publică tutelară, determinaţi cu respectarea metodologiei aprobate prin ordin comun al ministrului finanţelor şi al secretarului general al Guvernului, şi se acordă numai dacă sunt îndeplinite cumulativ cel puţin următoarele condiţii:

a) nu are datorii restante faţă de bugetul general consolidat;
b) nu are datorii restante faţă de furnizori şi faţă de alţi creditori;
c) are programele de investiţii implementate conform graficelor de execuţie;
d) nu are înregistrate pierderi contabile anterioare şi nu înregistrează pierderi contabile curente;
e) nivelul ratei de profitabilitate determinată ca raport între profitul net şi cifra de afaceri este mai mare de 5%;
f) creşterea cifrei de afaceri în anul curent faţă de anul precedent este mai mare de 2,5%.”

6. La articolul 37, alineatul (41) se abrogă.

Art. XXXIV. – (1) Numărul de membri ai consiliilor de supraveghere/comitetelor de specialitate, precum şi ai altor comitete organizate pe lângă consiliile de administraţie sau alte organe de conducere, indiferent de natura acestora, denumirea acestora şi modul de organizare, nu poate să fie mai mare de 5 persoane.
(2) Prevederile alin. (1) nu se aplică operatorilor economici ale căror acţiuni sunt listate la bursă şi nici instituţiilor de credit, fondurilor de garantare şi contragarantare la care statul este acţionar unic/majoritar.

Art. XXXV. – Conducătorii autorităţilor publice centrale/judeţene şi locale la care statul român sau, după caz, unităţile administrativ – teritoriale sunt acţionari unici sau majoritari la companiile naţionale/societăţile naţionale/societăţile, respectiv au în coordonare/subordonare/autoritate regii autonome au obligaţia de a împuternici reprezentanţii legali ai acestora în adunarea generală a acţionarilor sau consiliile de administraţie, după caz, pentru a lua măsurile legale ce se impun în vederea ducerii la îndeplinire a prevederilor art. XXXI, XXXII, XXXIII şi XXXIV. Măsurile dispuse de reprezentanţii legali în adunările generale ale acţionarilor sau, după caz, ale consiliilor de administraţie sunt obligatorii pentru membrii executivi/neexecutivi ai consiliilor de administraţie.

Art. XXXVI. – (1) Membrii neexecutivi şi executivi din consiliile de administraţie ale operatorilor economici ale căror remuneraţii aflate în plată la data intrării în vigoare a prezentei legi depăşesc limitele prevăzute la art. XXXIII au obligaţia renegocierii clauzelor contractuale în noile condiţii şi încheierii de acte adiţionale la contractele de mandat pentru încadrarea remuneraţiilor în limitele prevăzute de lege.
(2) În situaţia în care părţile nu se înţeleg, autorităţile publice tutelare/consiliul de administraţie, după caz, au/are posibilitatea revocării din funcţie a acestora, cu respectarea legislaţiei în vigoare.
(3) Pentru membrii executivi şi neexecutivi din consiliile de administraţie ale operatorilor economici ale căror remuneraţii aflate în plată la data intrării în vigoare a prezentei legi se încadrează în/sub limitele prevăzute la art. XXXIII, acestea rămân în plată în condiţiile prevăzute în contractele de mandat.

Art. XXXVII. – (1) Remuneraţiile lunare ale conducătorilor operatorilor economici care nu sunt membri executivi ai consiliilor de administraţie în cazul sistemului unitar, respectiv remuneraţiile membrilor directoratului în cazul sistemului dualist nu pot depăşi de 3 ori media pe ultimele 12 luni a câştigului salarial mediu brut lunar pentru activitatea desfăşurată conform obiectului principal de activitate înregistrat de societate, la nivel de clasă, conform clasificaţiei activităţilor din economia naţională, comunicat de Institutul Naţional de Statistică anterior numirii.
(2) Remuneraţiile conducătorilor operatorilor economici care nu sunt membri executivi ai consiliilor de administraţie în cazul sistemului unitar, respectiv remuneraţiile membrilor directoratului în cazul sistemului dualist pot depăşi de 3 ori, dar nu mai mult de maximum 6 ori media pe ultimele 12 luni a câştigului salarial mediu brut lunar pentru activitatea desfăşurată conform obiectului principal de activitate înregistrat de operatorii economici la nivel de clasă, conform clasificaţiei activităţilor din economia naţională, comunicat de Institutul Naţional de Statistică pentru perioadele lunare în care sunt îndeplinite cumulat cel puţin următoarele condiţii:

a) nu au datorii restante faţă de bugetul general consolidat;
b) nu au datorii restante faţă de furnizori şi faţă de alţi creditori;
c) au programele de investiţii implementate conform graficelor de execuţie;
d) nu au înregistrate pierderi contabile anterioare şi nu înregistrează pierderi contabile curente.

(3) Conducătorii operatorilor economici care nu sunt membri executivi ai consiliilor de administraţie în cazul sistemului unitar, respectiv membrii directoratului în cazul sistemului dualist, ale căror remuneraţii depăşesc limita de remuneraţie prevăzută la alin. (1), au obligaţia renegocierii clauzelor contractuale în noile condiţii şi încheierii de acte adiţionale la contractele de mandat pentru încadrarea remuneraţiilor în limitele prevăzute de lege.
(4) În situaţia în care părţile nu se înţeleg, consiliul de administraţie are posibilitatea revocării din funcţie a acestora, cu respectarea legislaţiei în vigoare.
(5) Conducătorii operatorilor economici care nu sunt membri executivi ai consiliilor de administraţie în cazul sistemului unitar, respectiv remuneraţiile membrilor directoratului în cazul sistemului dualist, care nu depăşesc limita de remuneraţie prevăzută la alin. (1), rămân în plată cu remuneraţiile astfel cum acestea sunt prevăzute.
(6) Salariile de bază, plăţile de ore suplimentare, inclusiv sporurile personalului încadrat în cadrul operatorilor economici, nu pot depăşi maximum 80% din nivelul componentei fixe a membrilor executivi ai consiliilor de administraţie sau, după caz, al remuneraţiilor conducătorilor care nu fac parte din consiliile de administraţie.
(7) Structurile organizatorice ale operatorilor economici se pot organiza numai dacă sunt îndeplinite următoarele normative de personal:

a) organizarea de departamente/servicii de specialitate, indiferent de denumirea acestora, numai pentru un număr minim de 10 posturi în subordine;
b) organizarea de direcţii de specialitate/structuri organizatorice superioare departamentelor/serviciilor prevăzute la lit. a) numai pentru un număr de minimum 20 de posturi în subordine;
c) organizarea de direcţii generale de specialitate/structuri organizatorice superioare direcţiilor de specialitate prevăzute la lit. b) numai pentru un număr de minimum 35 de posturi în subordine.

(8) Numărul funcţiilor de conducere din structurile organizatorice ale operatorilor economici este de maximum 8% din numărul total de posturi aprobate.
(9) Personalul cu funcţii de conducere eliberat din funcţia de conducere deţinută ca urmare a neîncadrării în procentul de funcţii de conducere prevăzut la alin. (8) are dreptul de a ocupa o poziţie vacantă de conducere, dacă aceasta există, pe baza unei proceduri stabilite şi aprobate de către consiliul de administraţie/supraveghere, după caz. Dacă nu există o poziţie de conducere vacantă corespunzătoare, postul ocupat de acesta se transformă în post de execuţie care corespunde studiilor, experienţei şi vechimii în specialitatea acestuia.
(10) Conducătorii autorităţilor publice centrale şi locale la care statul român sau, după caz, unităţile administrativ – teritoriale sunt acţionari unici/majoritari la operatorii economici au obligaţia de a împuternici reprezentanţii legali ai acestora în adunarea generală a acţionarilor/consiliul de administraţie, după caz, pentru a duce la îndeplinire prevederile alin. (1) – (8). Măsurile dispuse de reprezentanţii legali în adunările generale ale acţionarilor sau, după caz, în consiliile de administraţie sunt obligatorii pentru membrii executivi/neexecutivi ai consiliilor de administraţie, inclusiv pentru personalul structurilor din subordine.

Art. XXXVIII. – (1) Cheltuielile privind dotarea cu autoturisme şi consumul de combustibil pentru operatorii economici, cu excepţia dotărilor cu autoturisme şi consum de combustibil pentru activităţile de producţie, mentenanţă, transport, intervenţie, precum şi pentru alte categorii de activităţi aprobate de ordonatorul principal de credite din subordinea/coordonarea/autoritatea căruia face parte operatorul economic, conform obiectului de activitate, se stabilesc după cum urmează:

Norme privind dotarea cu autoturisme şi combustibil
Autoturisme

Număr maxim

Limită maximă*) litri/lună/autoturism

Director general
1 autoturism
200

Director general adjunct
1 autoturism
Director de specialitate
1 autoturism
Director economic/financiar
1 autoturism
Parc comun:
Număr persoane încadrate:
până la 400 persoane
peste 401 persoane

4 autoturisme
8 autoturisme
*) Nu se consideră depăşiri la consumul de combustibil normat pe autoturism consumul care, la nivelul anului, se încadrează în limita combustibilului normat în raport cu numărul total de autoturisme aprobat fiecărei instituţii.

(2) Normativele de cheltuieli pentru dotarea cu autoturisme prevăzute la alin. (1) nu se aplică în cazul autoturismelor achiziţionate din fonduri externe nerambursabile.
(3) Autoturismele achiziţionate trebuie să aibă o capacitate cilindrică de cel mult 1.600 cm3, iar preţul nu poate depăşi contravaloarea în lei a sumei de 23.000 de euro inclusiv TVA, calculată la cursul Băncii Naţionale a României (BNR) din data iniţierii procedurii de atribuire a contractului de achiziţie. Normativul privind valoarea de achiziţie a autoturismelor nu se aplică în cazul autoturismelor achiziţionate din fonduri externe nerambursabile.
(4) Societăţile, societăţile naţionale şi companiile naţionale cu capital integral sau majoritar de stat, precum şi regiile autonome care activează în domeniul energiei electrice, al gazelor naturale şi al petrolului pot achiziţiona autoturisme cu capacitate cilindrică de cel mult 1.600 cm3, al căror preţ poate depăşi contravaloarea în lei a sumei de 23.000 de euro inclusiv TVA, dar nu mai mare de 30.000 de euro inclusiv TVA, calculată la cursul BNR din data iniţierii procedurii de atribuire a contractului de achiziţie, cu aprobarea ordonatorului principal de credite sau a ministerului de resort, după caz, numai în cazuri temeinic justificate şi dacă au realizat profit în anul fiscal precedent.
(5) Societăţile, societăţile naţionale şi companiile naţionale, precum şi regiile autonome cu capital integral sau majoritar de stat pot achiziţiona, în condiţiile legii, autoturisme al căror preţ nu poate depăşi contravaloarea în lei a sumei de 35.000 euro, inclusiv TVA, cu condiţia ca achiziţia acestora să fie realizată în cadrul Programului privind reducerea emisiilor de gaze cu efect de seră în transporturi, prin promovarea vehiculelor de transport rutier nepoluante din punct de vedere energetic, finanţat din Fondul pentru mediu, potrivit Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 196/2005 privind Fondul pentru mediu, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 105/2006, cu modificările şi completările ulterioare.
(6) Parcurile auto existente la data intrării în vigoare a prezentei legi se menţin. Achiziţia de noi autoturisme nu se poate realiza dacă numărul de autoturisme nu se încadrează în prevederile alin. (1).
(7) Conducătorii autorităţilor publice centrale şi locale la care statul român sau, după caz, unităţile administrativ – teritoriale sunt acţionari unici/majoritari la operatorii economici au obligaţia de a împuternici reprezentanţii legali ai acestora în adunarea generală a acţionarilor/consiliul de administraţie, după caz, pentru a duce la îndeplinire prevederile alin. (1) – (6). Măsurile dispuse de reprezentanţii legali în adunările generale ale acţionarilor sau, după caz, măsurile consiliilor de administraţie sunt obligatorii pentru membrii executivi/neexecutivi ai consiliilor de administraţie, inclusiv pentru organizarea şi funcţionarea structurilor din subordine.
(8) Guvernul României poate aproba prin hotărâre şi alte normative de cheltuieli privind dotarea cu autoturisme şi consum de carburanţi faţă de cele prevăzute la alin. (1).

Art. XXXIX. – (1) Cheltuielile cu diurna/cazarea pentru deplasare în altă localitate din ţară pentru personalul încadrat la operatorii economici se stabilesc astfel:
a) o indemnizaţie de delegare, în cuantum de trei ori indemnizaţia de delegare pentru sectorul bugetar, indiferent de funcţia pe care o îndeplineşte;
b) o alocaţie de cazare, potrivit normei de cazare în sectorul public, în limita căreia trebuie să îşi acopere cheltuielile de cazare, în ţară.

(2) Depăşirea cheltuielilor cu diurna/cazarea pentru deplasare în altă localitate din ţară pentru personalul încadrat la operatorii economici se suportă de către aceştia.
(3) Conducătorii autorităţilor publice centrale şi locale la care statul român sau, după caz, unităţile administrativ – teritoriale sunt acţionari unici/majoritari la operatorii economici au obligaţia de a împuternici reprezentanţii legali ai acestora în adunarea generală a acţionarilor sau consiliile de administraţie, după caz, pentru a duce la îndeplinire prevederile alin. (1) şi (2). Măsurile dispuse de reprezentanţii legali în adunările generale ale acţionarilor sau, după caz, măsurile consiliilor de administraţie sunt obligatorii pentru membrii executivi/neexecutivi ai consiliilor de administraţie, inclusiv pentru organizarea şi funcţionarea structurilor din subordine.

Art. XL. – (1) Cheltuielile privind drepturile de hrană/indemnizaţia de hrană/tichete de masă/norma de hrană, indiferent de denumirea acestora, stabilite conform reglementărilor legale sau conform contractelor colective de muncă, nu pot depăşi anual contravaloarea a două salarii minim brute pe ţară/an/persoană valabile la data de 1 ianuarie 2019, actualizată cu indicele preţului de consum comunicat de Institutul Naţional de Statistică. Actualizarea acestor drepturi se face începând cu luna ianuarie 2025.
(2) Cheltuielile privind voucherele de vacanţă sau alte drepturi acordate conform reglementărilor legale sau contractelor colective de muncă nu pot depăşi anual, în perioada 1 ianuarie 2024 – 31 decembrie 2026, contravaloarea a 1.600 lei/an/persoană.
(3) Conducătorii autorităţilor publice centrale şi locale la care statul român sau, după caz, unităţile administrativ – teritoriale sunt acţionari unici/majoritari la operatorii economici au obligaţia de a împuternici reprezentanţii legali ai acestora în adunarea generală a acţionarilor sau consiliul de administraţie, după caz, pentru a duce la îndeplinire prevederile alin. (1) şi (2). Măsurile dispuse de reprezentanţii legali în adunările generale ale acţionarilor sau, după caz, măsurile consiliilor de administraţie sunt obligatorii pentru membrii executivi/neexecutivi ai consiliilor de administraţie, inclusiv pentru organizarea şi funcţionarea structurilor din subordine.

Art. XLI. – (1) Începând cu data intrării în vigoare a prezentei legi, operatorilor economici, inclusiv filialelor acestora, li se interzice acordarea de premii, prime, bonusuri şi alte drepturi de natură salarială similare, în situaţia în care au înregistrate pierderi contabile din anii precedenţi şi nerecuperate şi/sau înregistrează pierderi contabile în anul curent.
(2) Conducătorii autorităţilor publice centrale şi locale la care statul român sau, după caz, unităţile administrativ – teritoriale sunt acţionari unici/majoritari la operatorii economici au obligaţia de a împuternici reprezentanţii legali ai acestora în adunarea generală a acţionarilor sau consiliile de administraţie, după caz, pentru a duce la îndeplinire prevederile alin. (1). Măsurile dispuse de reprezentanţii legali în adunările generale ale acţionarilor sau, după caz, măsurile consiliilor de administraţie sunt obligatorii pentru membrii executivi/neexecutivi ai consiliilor de administraţie, inclusiv pentru organizarea şi funcţionarea structurilor din subordine.

Art. XLII. – (1) Începând cu data intrării în vigoare a prezentei legi achiziţia de aparate de telefonie mobilă de către operatorii economici nu poate depăşi cuantumul de maximum 500 lei exclusiv TVA/aparat de telefonie mobil achiziţionat.
(2) Cheltuielile lunare cu abonamentul de telefonie mobilă decontat din fondurile operatorilor economici sunt de maximum 35 lei exclusiv TVA/lună/aparat de telefonie mobilă.
(3) Eventualele depăşiri ale costului de achiziţie pentru aparatele de telefonie mobilă sau ale costurilor cu abonamentele lunare de telefonie mobilă sunt suportate de personalul încadrat beneficiar al serviciilor de telefonie mobilă.
(4) Conducătorii autorităţilor publice centrale şi locale la care statul român sau, după caz, unităţile administrativ – teritoriale sunt acţionari unici/majoritari la operatorii economici au obligaţia de a împuternici reprezentanţii legali ai acestora în adunarea generală a acţionarilor/consiliile de administraţie, după caz, pentru a duce la îndeplinire prevederile alin. (1) – (3). Măsurile dispuse de reprezentanţii legali în adunările generale ale acţionarilor sau, după caz, ale consiliilor de administraţie sunt obligatorii pentru membrii executivi/neexecutivi ai consiliilor de administraţie, inclusiv pentru organizarea şi funcţionarea structurilor din subordine.
(5) Guvernul României poate aproba prin memorandum, în situaţii temeinic justificate, norme privind cuantumul cheltuielilor cu abonamentul lunar, altele decât cele prevăzute la alin. (2).

Art. XLIII. – Adunarea generală a acţionarilor a societăţilor la care capitalul social este deţinut majoritar de operatorii economici, aşa cum sunt definiţi la art. XXX în prezenta lege, aprobă exceptarea de la aplicarea totală/parţială a prevederilor acestei secţiuni dacă, pe baza unei analize fundamentate, se constată că aplicarea acestora afectează negativ activitatea economică a societăţilor.

SECŢIUNEA a 3 – a
Măsuri referitoare la disciplina economico – financiară a autorităţilor/agenţiilor/instituţiilor publice autonome, finanţate integral din venituri proprii, aflate în coordonarea/subordonarea Parlamentului României

Art. XLIV. – (1) Începând cu data de 1 ianuarie 2024, agenţiile/autorităţile/instituţiile autonome care se află în coordonarea/subordonarea Parlamentului României şi sunt autonome din punct de vedere funcţional şi financiar datorează anual o taxă specială în procent de 80% din excedentul bugetar, dar nu mai puţin de 33% din valoarea veniturilor curente obţinute ca urmare a încasării tarifelor/taxelor, indiferent de denumirea acestora şi de modul de reglementare, pentru activitatea curentă desfăşurată sau rezultate din colectarea unor taxe/tarife ca urmare a exercitării funcţiilor de reglementare/control/prestări servicii/autorizări.
(2) Prin tarife/taxe speciale colectate potrivit legii se înţelege acele tarife/taxe, indiferent de denumirea acestora şi de modul de reglementare, aplicate de agenţiile/autorităţile/instituţiile autonome care se află în coordonarea/subordonarea Parlamentului României pentru activităţile pe care le desfăşoară de autorizare/reglementare sau de taxare/tarifare a utilizatorilor/beneficiarilor care utilizează/acţionează asupra bunurilor/pieţelor/activelor de interes şi utilitate publică, cum ar fi, fără se limiteze la acestea: operarea pe piaţa energetică a României, utilizarea spaţiului de frecvenţă al României, operarea pe piaţa de capital şi altele asemenea.
(3) Taxa specială menţionată la alin. (1) se declară de către agenţiile/autorităţile/instituţiile autonome care se află în coordonarea/subordonarea Parlamentului României şi sunt autonome din punct de vedere funcţional şi financiar la organul fiscal competent, trimestrial, pentru fiecare trimestru până la data de 25 a lunii următoare pentru trimestrul anterior.
(4) Taxa specială se plăteşte anticipat de către agenţiile/autorităţile/instituţiile autonome care se află în coordonarea/subordonarea Parlamentului României şi sunt autonome din punct de vedere funcţional şi financiar, trimestrial, pentru fiecare trimestru până la data de 25 a lunii următoare pentru trimestrul anterior, raportat la rezultatul net/rezultatul patrimonial/profitul net realizat trimestrial şi veniturile curente obţinute trimestrial ca urmare a aplicării tarifelor/taxelor, indiferent de denumirea acestora şi de modul de reglementare, şi se regularizează anual până maximum la data de 30 iunie a anului următor, odată cu depunerea situaţiilor financiare prevăzute de lege.
(5) Pentru nedeclararea la termen a taxei speciale, precum şi pentru neplata la termen a acesteia se datorează penalităţi de nedeclarare, precum şi dobânzi şi penalităţi de întârziere, conform prevederilor Legii nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscală, cu modificările şi completările ulterioare.
(6) Taxa specială şi obligaţiile fiscale accesorii aferente se constituie venit la bugetul de stat şi se încasează într-un cont de venituri distinct.
(7) Verificarea exactităţii datelor şi a informaţiilor pe baza cărora se calculează, se declară şi se plăteşte taxa specială se face de către organele de inspecţie economico – financiare din cadrul Ministerului Finanţelor.
(8) Modelul şi conţinutul declaraţiei se stabilesc prin ordin al preşedintelui Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală, în termen de 60 de zile de la data intrării în vigoare a prezentei legi, şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.
(9) Taxa specială prevăzută la alin. (1) are regimul juridic prevăzut pentru creanţele fiscale şi se recuperează potrivit Legii nr. 207/2015, cu modificările şi completările ulterioare.
(10) Prevederile alin. (1)-(10) se aplică şi instituţiilor publice de interes naţional care din activitatea desfăşurată încasează taxe/tarife sau alte venituri ca urmare a exercitării unor atribuţii în regim de putere publică care constau în administrarea patrimoniului statului român sau a altor active publice, indiferent de natura acestora, sau care desfăşoară activităţi specifice rezultate din darea în administrarea/concesiunea/operarea/exploatarea unor bunuri/active publice proprietatea publică a statului român.

Art. XLV. – (1) Conducătorii agenţiilor/autorităţilor/instituţiilor autonome care se află în coordonarea/subordonarea Parlamentului României, respectiv preşedinţii/vicepreşedinţii/directorii generali/directorii executivi şi alte funcţii similare pentru conducerea agenţiilor/autorităţilor/instituţiilor autonome al căror sistem de remunerare este altul decât cel reglementat de lege nu pot depăşi un nivel al remuneraţiei brute lunare mai mare de 6 ori decât indemnizaţia brută lunară pentru funcţia de demnitate publică de ministru.
(2) Conducătorii agenţiilor/autorităţilor/instituţiilor autonome care se află în coordonarea/subordonarea Parlamentului României, respectiv preşedinţii/vicepreşedinţii/directorii generali/directorii executivi şi alte funcţii similare pentru conducerea agenţiilor/autorităţilor/instituţiilor autonome care depăşesc nivelul remuneraţiei în plată prevăzut la alin. (1) au obligaţia de a lua măsurile legale ce se impun pentru încadrarea remuneraţiei brute lunare în limitele prevăzute la alin. (1).
(3) Conducătorii agenţiilor/autorităţilor/instituţiilor autonome care se află în coordonarea/subordonarea Parlamentului României, respectiv preşedinţii/vicepreşedinţii/directorii generali/directorii generali adjuncţi şi alte funcţii similare pentru conducerea agenţiilor/autorităţilor/instituţiilor autonome care se încadrează în nivelul remuneraţiei în plată prevăzut la alin. (1) rămân în plată cu nivelul de remuneraţie avut la data intrării în vigoare a prezentei legi.

Art. XLVI. – (1) Până la data de 1 noiembrie 2023, numărul total al consilierilor din cabinetele preşedinţilor/vicepreşedinţilor/directorilor generali/directorilor generali adjuncţi, precum şi din alte cabinete ale conducătorilor agenţiilor/autorităţilor/instituţiilor autonome care se află în coordonarea/subordonarea Parlamentului României se reduce cu 50% din numărul total de posturi aprobate.
(2) Dacă din aplicarea procentului de reducere cu 50% prevăzut la alin. (1) rezultă că numărul total al consilierilor din cabinetele preşedinţilor/vicepreşedinţilor/directorilor generali/directorilor generali adjuncţi, precum şi din alte cabinete ale conducătorilor agenţiilor/autorităţilor/instituţiilor autonome care se află în coordonarea/subordonarea Parlamentului României este mai mic decât unu, numărul acestora rămâne unu.
(3) Dacă numărul total al consilierilor din cabinetele preşedinţilor/vicepreşedinţilor/directorilor generali/directorilor generali adjuncţi, precum şi din alte cabinete ale conducătorilor agenţiilor/autorităţilor/instituţiilor autonome care se află în coordonarea/subordonarea/autoritatea/controlul Parlamentului României este unu, nu se aplică prevederile alin. (1).
(4) Fac excepţie de la aplicarea prezentului articol instituţiile şi autorităţile publice care au aplicat prevederile art. XVII din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 34/2023 privind unele măsuri fiscal – bugetare, prorogarea unor termene, precum şi pentru modificarea şi completarea unor acte normative.

Art. XLVII. – (1) Ocuparea posturilor vacante existente la data intrării în vigoare a prevederilor prezentei legi care urmează a fi ocupate prin concurs sau potrivit metodologiei existente la nivelul agenţiilor/autorităţilor/instituţiilor publice autonome din coordonarea Parlamentului României se face numai cu aprobarea consiliilor de administraţie/organelor de conducere ale acestora şi nu poate depăşi o creştere a numărului de personal de maximum 7,5% din numărul total de posturi vacante existente până la sfârşitul anului 2023.
(2) Restul de posturi vacante la data intrării în vigoare a prezentei legi la nivelul agenţiilor/autorităţilor/instituţiilor publice autonome după aplicarea alin. (1) se anulează şi nu se pot reînfiinţa pe o perioadă de 6 luni de la data intrării în vigoare a prezentei legi.
(3) Salariile de bază, plăţile de ore suplimentare, inclusiv sporurile personalului încadrat în cadrul agenţiilor/autorităţilor/instituţiilor autonome, care nu au sistemul de salarizare reglementat prin lege, care se află în coordonarea/subordonarea Parlamentului României, precum şi orice alte drepturi băneşti nu pot depăşi maximum 80% din nivelul remuneraţiei brute lunare a conducătorului agenţiilor/autorităţilor/instituţiilor autonome.
(4) Structurile organizatorice ale agenţiilor/autorităţilor/instituţiilor autonome se pot organiza numai dacă sunt îndeplinite următoarele normative de personal:

a) organizarea de departamente/servicii de specialitate, indiferent de denumirea acestora, numai pentru un număr minimum de 10 posturi în subordine;
b) organizarea de direcţii de specialitate/structuri organizatorice superioare departamentelor/serviciilor prevăzute la lit. a) numai pentru un număr de minimum 20 de posturi în subordine;
c) organizarea de direcţii generale de specialitate/structuri organizatorice superioare direcţiilor de specialitate prevăzute la lit. b) numai pentru un număr de minimum 35 de posturi în subordine.

(5) Numărul funcţiilor de conducere din structurile organizatorice ale agenţiilor/autorităţilor/instituţiilor autonome este de maximum 8% din numărul total de posturi aprobate pentru acestea.
(6) Personalul cu funcţii de conducere eliberat din funcţia de conducere deţinută ca urmare a neîncadrării în procentul de funcţii de conducere prevăzut la alin. (5) are dreptul de a ocupa o poziţie vacantă de conducere, dacă există. Dacă nu există o poziţie de conducere vacantă corespunzătoare, postul ocupat de acesta se transformă în post de execuţie care corespunde studiilor şi vechimii în specialitatea acestuia.
(7) Conducătorii agenţiilor/autorităţilor/instituţiilor autonome sunt obligaţi până la data de 31 decembrie 2023 să ia toate măsurile legale care se impun pentru aplicarea prevederilor alin. (1) – (5).

Art. XLVIII. – (1) Cheltuielile privind dotarea cu autoturisme şi consumul de carburaţi pentru agenţiile/autorităţile/instituţiile autonome care se află în coordonarea/subordonarea Parlamentului României, cu excepţia celor care desfăşoară activităţi de control, investigaţie, inspecţii teritoriale conform obiectului de activitate, se stabilesc după cum urmează:

Norme privind dotarea cu autoturisme şi consum lunar de carburanţi:
Autoturisme

Număr maxim

Limită maximă*) litri/lună/autoturism

Preşedinte/Director general
1 autoturism
200

Vicepreşedinte/Director general adjunct
1 autoturism
Director de specialitate
1 autoturism
Director economic
1 autoturism
Parc comun:
Număr persoane încadrate:
până la 400 persoane
peste 400 persoane

4 autoturisme
8 autoturisme
*) Nu se consideră depăşiri la consumul de carburanţi normat pe autoturism consumul care, la nivelul anului, se încadrează în limita combustibilului normat în raport cu numărul total de autoturisme aprobat fiecărei instituţii.

(2) Normativele de cheltuieli pentru dotarea cu autoturisme prevăzute la alin. (1) nu se aplică în cazul autoturismelor achiziţionate din fonduri externe nerambursabile.
(3) Autoturismele noi achiziţionate trebuie să aibă o capacitate cilindrică de cel mult 1.600 cm3, iar preţul nu poate depăşi contravaloarea în lei a sumei de 23.000 de euro inclusiv TVA, calculată la cursul BNR din data iniţierii procedurii de atribuire a contractului de achiziţie. Normativul privind valoarea de achiziţie a autoturismelor nu se aplică în cazul autoturismelor achiziţionate din fonduri externe nerambursabile.
(4) Agenţiile/Autorităţile/Instituţiile autonome care se află în coordonarea/subordonarea/autoritatea/controlul Parlamentului României, care activează în domeniul financiar – bancar, piaţa de capital, piaţa asigurărilor, pot achiziţiona autoturisme cu capacitate cilindrică de cel mult 1.600 cm3, al căror preţ poate depăşi contravaloarea în lei a sumei de 23.000 de euro, inclusiv TVA, dar nu mai mare de 30.000 de euro, inclusiv TVA, calculată la cursul BNR din data iniţierii procedurii de atribuire a contractului de achiziţie, cu aprobarea ordonatorului principal de credite sau a ministerului de resort, după caz, numai în cazuri temeinic justificate şi dacă au realizat profit în anul fiscal precedent.
(5) Agenţiile/Autorităţile/Instituţiile autonome care se află în coordonarea/subordonarea/autoritatea/controlul Parlamentului României pot achiziţiona, în condiţiile legii, autoturisme al căror preţ nu poate depăşi contravaloarea în lei a sumei de 35.000 euro, inclusiv TVA, cu condiţia ca achiziţia acestora să fie realizată în cadrul Programului privind reducerea emisiilor de gaze cu efect de seră în transporturi, prin promovarea vehiculelor de transport rutier nepoluante din punct de vedere energetic, finanţat din Fondul pentru mediu, potrivit Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 196/2005 privind Fondul pentru mediu, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 105/2006, cu modificările şi completările ulterioare.
(6) Parcurile auto existente în vigoare la data intrării în vigoare a prezentei legi se menţin. Achiziţia de noi autoturisme nu se poate realiza dacă numărul de autoturisme nu se încadrează în normativele prevăzute la alin. (1).
(7) Conducătorii agenţiilor/autorităţilor/instituţiilor autonome care se află în coordonarea/subordonarea/autoritatea/controlul Parlamentului României au obligaţia de a lua măsurile legale ce se impun pentru punerea în aplicare a prevederilor alin. (1) – (6).
(8) Guvernul României poate aproba prin hotărâre alte normative de cheltuieli privind dotarea cu autoturisme şi normative de combustibil în cazuri temeinic justificate.

Art. XLIX. – (1) Cheltuielile cu diurna/cazarea pentru deplasare în altă localitate din ţară pentru personalul încadrat în cadrul agenţiilor/autorităţilor/instituţiilor autonome care se află în coordonarea/subordonarea Parlamentului României se stabilesc astfel:
a) o indemnizaţie de delegare, în cuantum de trei ori indemnizaţia de delegare valabilă pentru sectorul bugetar, indiferent de funcţia pe care o îndeplineşte;
b) o alocaţie de cazare, potrivit normei de cazare din sectorul public, în limita căreia trebuie să îşi acopere cheltuielile de cazare, în ţară.

(2) Depăşirea cheltuielilor cu diurna/cazarea pentru deplasare în altă localitate din ţară pentru personalul încadrat în cadrul agenţiilor/autorităţilor/instituţiilor autonome care se află în coordonarea/subordonarea/autoritatea/controlul Parlamentului României se suportă de către aceştia.
(3) Conducătorii agenţiilor/autorităţilor/instituţiilor autonome care se află în coordonarea/subordonarea/autoritatea/controlul Parlamentului României au obligaţia de a lua toate măsurile legale ce se impun pentru a duce la îndeplinire prevederile alin. (1) şi (2).
(4) Cheltuielile privind drepturile de hrană/indemnizaţia de hrană/tichete de masă/norma de hrană, indiferent de denumirea acesteia, stabilite conform reglementărilor legale sau conform contractelor colective de muncă, nu pot depăşi anual contravaloarea a două salarii minime brute valabile la data de 1 ianuarie 2019/an/persoană, actualizată cu indicele preţului de consum comunicat de Institutul Naţional de Statistică, începând din ianuarie 2025.
(5) Cheltuielile privind voucherele de vacanţă sau alte drepturi acordate conform reglementărilor legale sau contractelor colective de muncă nu pot depăşi anual, în perioada 1 ianuarie 2024 – 31 decembrie 2026, contravaloarea a 1.600 lei/an/persoană.
(6) Conducătorii agenţiilor/autorităţilor/instituţiilor autonome care se află în coordonarea/subordonarea Parlamentului României au obligaţia de a lua toate măsurile legale ce se impun pentru a duce la îndeplinire prevederile alin. (4) şi (5).

Art. L. – (1) Începând cu data intrării în vigoare a prezentei legi, achiziţia de aparate de telefonie mobilă în agenţiile/autorităţile/instituţiile autonome care se află în coordonarea/subordonarea Parlamentului României nu poate depăşi cuantumul de maximum 500 lei exclusiv TVA/aparat de telefonie mobil achiziţionat.
(2) Cheltuielile lunare cu abonamentul de telefonie mobilă decontat din fondurile agenţiilor/autorităţilor/instituţiilor autonome care se află în coordonarea/subordonarea Parlamentului României sunt de maximum 35 lei, exclusiv TVA/lună/aparat de telefonie mobilă.
(3) Eventualele depăşiri ale costului de achiziţie pentru aparatele de telefonie mobilă sau ale costurilor cu abonamentele lunare de telefonie mobilă sunt suportate de personalul încadrat beneficiar al serviciilor de telefonie mobilă.
(4) Conducătorii agenţiilor/autorităţilor/instituţiilor autonome care se află în coordonarea/subordonarea Parlamentului României au obligaţia de a lua măsurile legale ce se impun pentru a duce la îndeplinire prevederile alin. (1) – (3).

SECŢIUNEA a 4 – a
Măsuri referitoare la disciplina economico – financiară a institutelor naţionale de cercetare – dezvoltare, reorganizarea unor entităţi aflate în coordonarea/subordonarea Parlamentului României şi/sau coordonarea/subordonarea/autoritatea Secretariatului General al Guvernului

Art. LI. – (1) Prin derogare de la prevederile art. 21 din Legea nr. 25/2023 privind integrarea voluntară a organizaţiilor de cercetare, dezvoltare şi inovare din România în Spaţiul European de Cercetare, precum şi pentru modificarea Ordonanţei Guvernului nr. 57/2002 privind cercetarea ştiinţifică şi dezvoltarea tehnologică, institutele, centrele sau staţiunile de cercetare – dezvoltare, respectiv institutele naţionale de cercetare – dezvoltare prevăzute la art. 7 din Ordonanţa Guvernului nr. 57/2002, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 324/2003, cu modificările şi completările ulterioare, încadrate în clasa a III – a de performanţă în urma evaluării performanţei pentru integrare desfăşurate în baza Legii nr. 25/2023, fuzionează cu alte organizaţii de cercetare sau se desfiinţează şi se lichidează la propunerea ordonatorilor principali de credite în subordonarea/coordonarea/autoritatea cărora acestea se află. Procesul de evaluare a performanţei pentru integrare se desfăşoară prin grija ordonatorilor principali de credite în subordinea/coordonarea/autoritatea cărora se află institutele, centrele sau staţiunile de cercetare – dezvoltare până cel târziu la data de 31 decembrie 2024.
(2) În cazul în care în procesul de fuziune a unui/unei institut, centru sau staţiuni de cercetare – dezvoltare, respectiv institut naţional de cercetare – dezvoltare încadrat în clasa a III – a de performanţă cu o altă organizaţie de cercetare sau cu alte organizaţii de cercetare este implicată o organizaţie de cercetare încadrată în clasele I sau a II – a de performanţă este necesar şi acordul acesteia, precum şi acordul ordonatorului principal de credite în subordonarea/coordonarea/autoritatea căruia aceasta se află.
(3) Fuziunea unui institut, centru sau a unei staţiuni de cercetare – dezvoltare, respectiv institut naţional de cercetare – dezvoltare încadrat în clasa a III – a de performanţă cu o altă organizaţie de cercetare sau cu alte organizaţii de cercetare se realizează prin hotărâre de Guvern iniţiată de ministerul de resort la propunerea ordonatorului principal de credite în subordonarea/coordonarea/autoritatea căruia se află institutul, centrul sau staţiunea de cercetare – dezvoltare, respectiv institutul naţional de cercetare – dezvoltare.
(4) Desfiinţarea şi lichidarea unui institut, centru sau unei staţiuni de cercetare – dezvoltare, respectiv institut naţional de cercetare – dezvoltare încadrat în clasa a III – a de performanţă se realizează prin hotărâre de Guvern iniţiată de ministerul de resort la propunerea ordonatorului principal de credite în subordonarea/coordonarea/autoritatea căruia se află institutul, centrul sau staţiunea de cercetare – dezvoltare, respectiv institutul naţional de cercetare – dezvoltare.
(5) Prin excepţie de la prevederile alin. (3) şi (4), fuziunea, desfiinţarea şi lichidarea unui institut, centru sau a unei staţiuni de cercetare – dezvoltare, respectiv institut naţional de cercetare şi dezvoltare care este înfiinţat prin lege se realizează prin lege la propunerea Guvernului, proiectul de lege fiind iniţiat de Ministerul Cercetării, Inovării şi Digitalizării/ministerul de resort.
(6) Până la data de 31 decembrie 2024, ordonatorii principali de credite au obligaţia de a lua măsurile pe care le consideră necesare astfel încât cheltuielile de personal, respectiv cheltuielile materiale şi servicii pentru toate institutele, centrele sau staţiunile de cercetare – dezvoltare, respectiv institutele naţionale de cercetare – dezvoltare aflate în subordonarea/coordonarea/autoritatea lor şi încadrate în clasa a III – a de performanţă să fie reduse cu cel puţin 15% faţă de execuţia bugetară a cheltuielilor înregistrate conform legii în contul de execuţie bugetară la data de 31 decembrie 2023.
(7) Prin excepţie de la prevederile alin. (6), institutele, centrele sau staţiunile de cercetare – dezvoltare, respectiv institutele naţionale de cercetare – dezvoltare, încadrate în clasa a III – a de performanţă şi propuse pentru fuziune cu alte organizaţii de cercetare sau desfiinţare şi lichidare, pot finaliza implementarea contractelor de finanţare, indiferent de sursa de finanţare, în vigoare la data la care a fost formulată potrivit legii propunerea de fuziune sau desfiinţare şi lichidare şi nu mai pot implementa contracte de finanţare noi.
(8) De la data la care institutele, centrele sau staţiunile de cercetare – dezvoltare, respectiv institutele naţionale de cercetare – dezvoltare încadrate în clasa a III – a de performanţă au fost propuse pentru fuziune cu alte organizaţii de cercetare sau desfiinţare şi lichidare, acestea nu mai pot majora cheltuielile de personal, cu excepţia indexărilor, ajustărilor şi majorărilor dispuse prin lege, precum şi cheltuielile de funcţionare pe toată durata procesului de fuziune sau desfiinţare şi lichidare.
(9) În cazul fuziunii unui institut, centru sau a unei staţiuni de cercetare – dezvoltare, respectiv institut naţional de cercetare – dezvoltare încadrat în clasa a III – a de performanţă cu o altă organizaţie de cercetare sau cu alte organizaţii de cercetare, numărul total de posturi de cercetare în entitatea nou – creată nu poate depăşi numărul de posturi de cercetare ale organizaţiilor de cercetare care fuzionează. Numărul total de posturi pentru personalul de conducere şi pentru personalul tehnic, economic şi administrativ în entitatea nou – creată nu poate depăşi numărul de posturi cel mai mic de acest tip care există într-o singură organizaţie de cercetare dintre cele care fuzionează.

Art. LII. – Articolul 21 din Ordonanţa Guvernului nr. 57/2002 privind cercetarea ştiinţifică şi dezvoltarea tehnologică, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 514 din 16 iulie 2003, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 324/2003, cu modificările şi completările ulterioare, se modifică şi va avea următorul cuprins:

“Art. 21. – Conducerea institutului naţional se exercită de către consiliul de administraţie, format din maximum 5 persoane, din care fac parte, în mod obligatoriu, reprezentantul Ministerului Cercetării, Inovării şi Digitalizării, reprezentantul organului administraţiei publice coordonator al institutului naţional, reprezentantul Ministerului Finanţelor, reprezentantul Ministerului Muncii şi Solidarităţii Sociale şi directorul general al institutului naţional, care este şi preşedintele consiliului de administraţie, precum şi preşedintele Consiliului ştiinţific al institutului naţional. Consiliul de administraţie se numeşte prin ordin al conducătorului organului administraţiei publice coordonator, cu avizul Ministerului Cercetării, Inovării şi Digitalizării. Consiliul de administraţie îşi desfăşoară activitatea în conformitate cu propriul regulament de organizare şi funcţionare şi hotărăşte în toate problemele privind activitatea institutului naţional, cu excepţia celor care, potrivit legii, sunt date în competenţa altor organe.”

Art. LIII. – (1) Institutele, institutele naţionale, agenţiile, autorităţile, comisiile de specialitate organizate ca structuri distincte, indiferent de denumirea acestora şi formele de organizare, departamentele organizate distinct în structura organizatorică a Secretariatului General al Guvernului, aflate în subordinea/coordonarea/autoritatea Secretariatului General al Guvernului sau pentru care secretarul general al Guvernului îndeplineşte funcţia de ordonator principal de credite, se comasează cu cel puţin 20% din numărul acestora.
(2) Procesul de comasare are loc începând cu data intrării în vigoare a prezentei legi până la data de 30 iunie 2024.
(3) Comasarea prevăzută la alin. (1) trebuie să aibă ca rezultat cumulativ:

a) reducerea cu minimum 15% a cheltuielilor materiale şi servicii;
b) reducerea cu minimum 15% a numărului de posturi efectiv ocupate proporţional atât pentru funcţii de conducere, cât şi pentru funcţii de execuţie.

(4) Secretarul general al Guvernului are obligaţia de a stabili lista institutelor, institutelor naţionale, agenţiilor, autorităţilor, comisiilor de specialitate organizate ca structuri distincte, indiferent de denumirea acestora şi formele de organizare, departamentelor organizate distinct în structura organizatorică a Secretariatului General al Guvernului, aflate în subordinea/coordonarea/autoritatea Secretariatului General al Guvernului, care intră în proces de comasare, în termen de 60 de zile de la data intrării în vigoare a prezentei legi. Lista se aprobă prin decizie a secretarului general şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I, cu luarea în considerare a următoarelor criterii orientative:

a) gradul de similaritate ridicat a obiectului de activitate al structurilor organizatorice aflate în subordinea/coordonarea/autoritatea Secretariatului General al Guvernului;
b) gradul redus de utilitate publică a activităţilor desfăşurate de acestea;
c) raportul dintre volumul de muncă al activităţii desfăşurate şi numărul de personal angajat pe posturi;
d) eficienţa activităţii desfăşurate şi rezultatele concrete obţinute în activitatea desfăşurată.

(5) Comasarea institutelor, institutelor naţionale, agenţiilor, autorităţilor, comisiilor de specialitate organizate ca structuri distincte, indiferent de denumirea acestora şi formele de organizare, departamentelor organizate distinct în structura organizatorică a Secretariatului General al Guvernului, aflate în subordinea/coordonarea/autoritatea Secretariatului General al Guvernului, se aprobă prin hotărâre a Guvernului României.
(6) De la data la care s-a publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, lista institutelor, institutelor naţionale, agenţiilor, autorităţilor, comisiilor de specialitate organizate ca structuri distincte, indiferent de denumirea acestora şi formele de organizare, departamentelor organizate distinct în structura organizatorică a Secretariatului General al Guvernului, aflate în subordinea/coordonarea/autoritatea Secretariatului General al Guvernului, nu se mai pot majora cheltuielile de personal, cu excepţia indexărilor, ajustărilor şi majorărilor dispuse prin lege, precum şi cheltuielile de funcţionare ale institutelor naţionale care fac obiectul comasării până la data la care comasarea a avut loc.
(7) Posturile vacante în vigoare la data la care s-a publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, lista structurilor organizatorice care intră în proces de comasare se anulează.

Art. LIV. – (1) Institutele, institutele naţionale, comisiile/comisiile de specialitate, indiferent de natura acestora şi forma lor de organizare, aflate în coordonarea/subordonarea/autoritatea/controlul Parlamentului României şi a Secretariatului General al Guvernului, care îndeplinesc cumulativ condiţiile de mai jos intră în proces de desfiinţare şi lichidare astfel:

a) au un număr de maximum 25 de posturi prevăzute în organigramele şi statele de funcţii aprobate potrivit legii;
b) rezultatele activităţii desfăşurate nu stau la baza fundamentării strategiilor, respectiv politicilor publice;
c) raportul dintre volumul de muncă al activităţii desfăşurate/rezultatele obţinute nu justifică funcţionarea entităţii publice;
d) activitatea desfăşurată nu este de interes şi uz public;
e) entitatea publică a avut un număr de sub 100 de interacţiuni/răspunsuri/petiţii al căror beneficiar a fost populaţia;
f) au încadrat personal cu funcţii de conducere în procent de peste 8%;
g) au avut constatări prin rapoarte ale Curţii de Conturi prin care se constată abateri şi prejudicii ca urmare a încălcării legislaţiei.

(2) Ordonatorii principali de credite de la nivelul Parlamentului României şi Secretariatului General al Guvernului sunt obligaţi să publice în Monitorul Oficial al României, Partea I, în termen de 30 de zile de la data intrării în vigoare a prezentei legi, lista institutelor, institutelor naţionale, comisiilor, comisiilor de specialitate care intră în proces de desfiinţare şi lichidare.
(3) Procesul de desfiinţare şi lichidare, de valorificare a patrimoniului existent prevăzut la alin. (1) se aprobă prin lege de către Parlamentul României, la propunerea Guvernului sau la iniţiativa Secretariatului General al Guvernului, şi se desfăşoară în perioada 1 octombrie 2023 – 30 iunie 2024.
(4) De la data la care s-a publicat lista institutelor, institutelor naţionale, comisiilor, comisiilor de specialitate care intră în proces de desfiinţare şi lichidare, acestea nu mai pot majora cheltuielile de personal, cu excepţia indexărilor, ajustărilor şi majorărilor dispuse prin lege, precum şi cheltuielile de funcţionare pe toată durata procesului de lichidare şi desfiinţare.
(5) Posturile vacante în vigoare la data la care s-a publicat în Monitorul Oficial al României lista structurilor organizatorice care intră în proces de desfiinţare şi lichidare se desfiinţează.
(6) Numărul de institute/institute naţionale/comisii/comisii de specialitate nu poate fi mai mare de 10% din numărul entităţilor aflate în coordonarea/subordonarea/autoritatea unui ordonator principal de credite.

SECŢIUNEA a 5 – a
Descentralizarea unor servicii publice

Art. LV. – (1) Începând cu data intrării în vigoare a legii prevăzute la alin. (4), serviciile publice aflate în coordonarea/subordonarea/autoritatea unor autorităţi publice centrale se transferă în autoritatea/coordonarea/subordonarea consiliilor judeţene.
(2) Fac parte din categoriile de servicii publice aflate în coordonarea/subordonarea/autoritatea unor autorităţi publice centrale în sensul alin. (1) următoarele:

a) direcţiile judeţene de familie şi tineret care se află în subordinea Ministerului Familiei, Tineretului şi Egalităţii de Şanse;
b) direcţiile judeţene de sport care se află în subordinea Agenţiei Naţionale pentru Sport;
c) palatele copiilor/cluburile elevilor şi patrimoniul aferent aflate în subordonarea Ministerului Educaţiei.

(3) Odată cu descentralizarea serviciilor publice prevăzute la alin. (2) şi transferul activităţii acestora către autorităţile publice judeţene are loc şi transferul de patrimoniu, precum şi al fondurilor necesare pentru a asigura funcţionarea corespunzătoare a acestora.
(4) Preluarea personalului încadrat pe posturi, a patrimoniului, activităţile şi responsabilităţile transferate, fondurile necesare care urmează a fi alocate se vor face prin lege la propunerea Guvernului României şi iniţiativa ministerelor de linie care au în responsabilitate coordonarea serviciilor publice menţionate la alin. (2).
(5) Serviciile publice descentralizate potrivit alin. (2) se află în coordonarea metodologică a ministerelor de linie şi subordonarea autorităţilor administraţiei publice judeţene şi implementează politicile şi strategiile publice de interes naţional, inclusiv programe naţionale care sunt date în implementare direcţiilor judeţene.
(6) Prevederile art. 77 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 57/2019 privind Codul administrativ, cu modificările şi completările ulterioare, referitoare la regimul juridic al descentralizării se aplică în mod corespunzător.

CAPITOLUL IV
Măsuri pentru asigurarea conformării fiscale

SECŢIUNEA 1 Măsuri de prevenire şi combatere a activităţilor economice ilicite
SECŢIUNEA a 2 – a Măsuri pentru consolidarea disciplinei financiare şi fiscale, creşterea conformării voluntare în cazul transporturilor rutiere de bunuri şi unele măsuri privind factura electronică
SECŢIUNEA a 3 – a Modificarea şi completarea unor acte normative
SECŢIUNEA 1
Măsuri de prevenire şi combatere a activităţilor economice ilicite

Art. LVI. – (1) Prezenta secţiune reglementează unele măsuri de prevenire şi combatere a activităţilor economice ilicite.
(2) În sensul prezentei secţiuni, expresiile de mai jos au următoarele semnificaţii:

a) activitate economică – activitatea cu scop lucrativ constând în producerea, administrarea ori înstrăinarea de bunuri sau în prestarea de servicii, având ca rezultat obţinerea de venituri;
b) activitate economică ilicită – activitatea economică desfăşurată de către persoanele care nu sunt organizate în conformitate cu prevederile legale în vigoare, precum şi activitatea economică desfăşurată cu bunuri care nu sunt însoţite de documente de provenienţă.

(3) Prevederile prezentei secţiuni nu sunt aplicabile activităţilor economice care se circumscriu bunurilor şi domeniilor care fac obiectul unor reglementări speciale şi care sunt sancţionate de aceste reglementări speciale.
(4) Sunt interzise efectuarea de activităţi economice de către persoanele care nu sunt organizate în conformitate cu prevederile legale în vigoare şi efectuarea de activităţi economice în perioada în care acestea sunt suspendate în condiţiile prevederilor alin. (13).
(5) Este interzisă efectuarea de activităţi economice cu bunuri care nu sunt însoţite de documente de provenienţă, indiferent de locul în care acestea se află, pe timpul transportului, al depozitării sau al comercializării.
(6) Prin documente de provenienţă se înţelege, după caz, factura, avizul de însoţire a mărfii, documentele vamale sau orice alte documente justificative prevăzute de lege care stau la baza înregistrării în contabilitate, în format fizic sau în format electronic.
(7) În cazul transportului internaţional rutier de marfă, documentul care însoţeşte transportul este documentul definit la art. 3 pct. 14 din Ordonanţa Guvernului nr. 27/2011 privind transporturile rutiere, cu modificările şi completările ulterioare.
(8) Sunt asimilate bunurilor pentru care este necesară prezentarea documentelor legale de provenienţă numerarul şi substitutele de numerar. În cazul operatorilor economici care au obligaţia utilizării aparatelor de marcat electronice fiscale, verificarea numerarului şi a substitutelor de numerar existente la locul desfăşurării activităţii economice se face în conformitate cu prevederile Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 28/1999 privind obligaţia operatorilor economici de a utiliza aparate de marcat electronice fiscale, republicată, cu modificările şi completările ulterioare.
(9) Constituie contravenţie, dacă nu a fost săvârşită în astfel de condiţii încât să fie considerată, potrivit legii penale, infracţiune, nerespectarea prevederilor alin. (4) şi se sancţionează cu amendă de la 2.000 lei la 15.000 lei, dacă este săvârşită de persoane fizice, respectiv cu amendă de la 5.000 lei la 35.000 lei, dacă este săvârşită de persoane juridice.
(10) Bunurile destinate, folosite sau rezultate din contravenţia prevăzută la alin. (9), precum şi sumele de bani şi bunurile dobândite prin săvârşirea contravenţiei se confiscă.
(11) Constituie contravenţie, dacă nu a fost săvârşită în astfel de condiţii încât să fie considerată, potrivit legii penale, infracţiune, nerespectarea prevederilor pct. 5 şi se sancţionează cu amendă de la 2.000 lei la 15.000 lei, dacă este săvârşită de persoane fizice, respectiv cu amendă de la 5.000 lei la 30.000 lei, dacă este săvârşită de persoane juridice. La aplicarea sancţiunii agentul constatator este obligat să înştiinţeze contravenientul asupra sancţiunilor care urmează a fi aplicate potrivit alin. (13), dacă acesta mai săvârşeşte încă o contravenţie într-un interval de 12 luni de la data aplicării ultimei sancţiuni.
(12) Bunurile destinate, folosite sau rezultate din contravenţia prevăzută la pct. 11 se indisponibilizează, în vederea confiscării, în condiţiile prevăzute la alin. (14) lit. b).
(13) În situaţia în care, într-un interval de 12 luni de la data aplicării ultimei sancţiuni pentru săvârşirea contravenţiei prevăzute la alin. (11), contravenientul săvârşeşte o nouă contravenţie din categoria celor prevăzute la alin. (11), pentru care a fost sancţionat, se aplică o amendă de la 4.000 lei la 30.000 lei, dacă este săvârşită de persoane fizice, respectiv o amendă de la 10.000 lei la 60.000 lei, dacă este săvârşită de persoane juridice, precum şi sancţiunea complementară constând în suspendarea activităţii acestuia, care constă în transport, depozitare şi/sau comercializare, după caz, pentru o perioadă de până la 15 zile. La aplicarea sancţiunii agentul constatator este obligat să înştiinţeze contravenientul asupra sancţiunilor care urmează a fi aplicate dacă contravenientul mai săvârşeşte încă o faptă contravenţională într-un interval de 12 luni de la data sancţionării faptei contravenţionale.
(14) La constatarea contravenţiei prevăzute la alin. (11) agentul constatator întocmeşte un proces – verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiilor, prin care dispune următoarele măsuri:

a) aplicarea sancţiunii contravenţionale principale prevăzute la alin. (11) sau (13), după caz;
b) măsura indisponibilizării provizorii a bunurilor care au servit sau sunt destinate să servească la săvârşirea contravenţiei prevăzute la alin. (11), precum şi a sumelor de bani şi a bunurilor dobândite prin săvârşirea contravenţiei, pentru o perioadă de maximum 24 de ore, termen în interiorul căruia contravenientul poate prezenta documente de provenienţă. În acelaşi proces – verbal organul constatator informează contravenientul cu privire la faptul că după acest termen bunurile care nu pot fi justificate urmează a fi confiscate;
c) aplicarea sancţiunii suspendării activităţii, prevăzută la alin. (13).

(15) Termenul de 24 de ore prevăzut la alin. (14) lit. b) începe să curgă la momentul constatării contravenţiei şi se încheie la aceeaşi oră a zilei următoare, prevederile art. 181 din Legea nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, nefiind aplicabile.
(16) Prin excepţie de la prevederile alin. (14) lit. b) şi alin. (15), în cazul în care contravenientul refuză semnarea procesului – verbal, termenul măsurii indisponibilizării provizorii şi prezentării documentelor de provenienţă se prelungeşte cu 24 de ore de la data comunicării procesului – verbal.
(17) Indisponibilizarea provizorie a bunurilor reprezintă o măsură de suspendare temporară a dreptului de dispoziţie materială şi juridică asupra bunurilor a căror provenienţă nu poate fi dovedită, pentru conservarea acestora, cu scopul de a preveni distrugerea, îndepărtarea, transferul, ascunderea, înstrăinarea sau utilizarea bunurilor până la stabilirea provenienţei legale a acestora sau până la împlinirea termenului de 24 de ore prevăzut la alin. (14) lit. b), după caz. Orice acte de dispoziţie în legătură cu bunurile indisponibilizate temporar în conformitate cu alin. (14) sunt lovite de nulitate absolută.
(18) În procesul – verbal prevăzut la alin. (14) sunt descrise împrejurările care pot servi la aprecierea naturii şi gravităţii faptei constatate şi la evaluarea eventualelor consecinţe ale acesteia.
    Procesul – verbal cuprinde:

a) data şi locul unde este încheiat;
b) numele, prenumele, calitatea şi instituţia din care face parte agentul constatator;
c) numele, prenumele, domiciliul şi codul numeric personal ale persoanei verificate ori denumirea, codul de identificare fiscală, sediul social ale persoanei juridice şi numele, prenumele, domiciliul şi codul numeric personal ale persoanei/persoanelor care reprezintă persoana juridică la momentul controlului;
d) descrierea faptei contravenţionale, cu indicarea datei, orei şi locului în care a fost săvârşită, precum şi arătarea împrejurărilor care pot servi la aprecierea gravităţii faptei şi la evaluarea eventualelor pagube pricinuite;
e) indicarea actului normativ prin care se stabileşte şi se sancţionează contravenţia;
f) termenul de exercitare a căii de atac şi instanţa la care se depune plângerea;
g) locul şi termenul de prezentare a documentelor de provenienţă de către persoana verificată;
h) persoanele responsabile să prezinte documentele de provenienţă; temeiul legal al indisponibilizării, măsura indisponibilizării, descrierea bunurilor indisponibilizate şi referinţele asupra locului de depozitare, după caz;
i) data şi locul predării bunurilor care se confiscă, după caz;
j) punctul de vedere al persoanei verificate cu privire la aspectele constatate, faptul că persoana sancţionată are la dispoziţie 24 de ore de la momentul constatării contravenţiei să prezinte documente justificative care să ateste provenienţa bunurilor, precum şi faptul că după acest termen bunurile care nu pot fi justificate urmează a fi confiscate.

(19) Contravenientul are dreptul să prezinte documente care să ateste provenienţa bunurilor în termenul prevăzut la alin. (14) lit. b).
(20) După prezentarea şi verificarea documentelor în termenul prevăzut la alin. (18) lit. j) se încheie un proces – verbal de încetare totală sau parţială a indisponibilizării şi de restituire totală sau parţială, după caz, a bunurilor indisponibilizate, ca anexă la procesul – verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiei, situaţie în care procesul – verbal de sancţionare şi constatare a contravenţiei încheiat şi comunicat/înmânat contravenientului va produce efecte doar cu privire la sancţiunea contravenţională principală şi sancţiunea complementară a suspendării activităţii, în condiţiile alin. (13), în situaţia încetării totale a indisponibilizării, respectiv cu privire la sancţiunea contravenţională principală, sancţiunea complementară a suspendării activităţii, în condiţiile alin. (13), şi sancţiunea complementară a confiscării în situaţia încetării parţiale a indisponibilizării.
(21) În cazul bunurilor perisabile pentru care a încetat total sau parţial indisponibilizarea, sancţiunea suspendării activităţii prevăzute la alin. (13) se aplică după un termen de 15 zile de la înmânarea sau comunicarea procesului – verbal de constatare a contravenţiei şi de aplicare a sancţiunii.
(22) În cazul cetăţenilor străini, al persoanelor fără cetăţenie sau cetăţenilor români cu domiciliul în străinătate, în procesul – verbal vor fi cuprinse şi următoarele date: seria şi numărul paşaportului ori ale altui document de trecere a frontierei de stat, data eliberării acestuia şi statul emitent.
(23) După expirarea termenului prevăzut la alin. (14) lit. b), în situaţia în care contravenientul nu prezintă documente care să ateste provenienţa bunurilor, măsura indisponibilizării temporare dispusă prin procesul-verbal prevăzut la alin. (14) se transformă în măsura confiscării, fără îndeplinirea altor formalităţi.
(24) Procesul – verbal prevăzut la alin. (14) se semnează pe fiecare pagină de agentul constatator şi de contravenient şi se înmânează o copie contravenientului.
(25) În cazul în care este refuzată semnarea procesului-verbal sau se refuză primirea acestuia, agentul constatator îi aduce la cunoştinţă contravenientului faptul că are la dispoziţie 24 de ore să prezinte documentele care să ateste provenienţa bunurilor, făcând menţiune în procesul – verbal despre aceste împrejurări care trebuie să fie confirmate de cel puţin un martor. În acest caz, procesul – verbal va cuprinde şi datele de identificare ale martorului şi semnătura acestuia, iar comunicarea se face în conformitate cu prevederile Ordonanţei Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 180/2002, cu modificările şi completările ulterioare.
(26) Procesul – verbal prevăzut la alin. (14) poate fi contestat în condiţiile Ordonanţei Guvernului nr. 2/2001, cu modificările şi completările ulterioare.
(27) Bunurile indisponibilizate potrivit dispoziţiilor alin. (14) lit. b) rămân la contravenient până la clarificarea provenienţei acestora, respectiv până la încetarea măsurii indisponibilizării provizorii sau confiscarea bunurilor, încheindu-se un proces – verbal de custodie.
(28) În situaţia în care există pericolul ca bunurile să fie sustrase şi astfel, după expirarea termenului de 24 de ore, să fie periclitată sau îngreunată punerea în aplicare a măsurii confiscării, precum şi în situaţia în care este refuzată semnarea procesului – verbal sau primirea acestuia, bunurile se depozitează într-un spaţiu stabilit de agentul constatator, caz în care se încheie un proces – verbal de custodie. În situaţia în care este refuzată semnarea procesului – verbal sau primirea acestuia şi bunurile indisponibilizate sunt restituite total sau parţial după expirarea termenului de 24 de ore, după caz, cheltuielile cu manipularea, transportul şi depozitarea bunurilor şi alte cheltuieli cu gestionarea acestora se suportă de contravenient, proporţional cu valoarea bunurilor restituite. Cheltuielile se consemnează într-un proces – verbal care reprezintă titlu executoriu şi se recuperează de către organele fiscale centrale potrivit Legii nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscală, cu modificările şi completările ulterioare.
(29) Bunurile indisponibilizate potrivit dispoziţiilor alin. (14) lit. b), rămase la contravenient potrivit alin. (27), care se confiscă în condiţiile alin. (23), se predau organului de control în condiţiile stabilite de acesta, respectiv la data şi locul indicate de acesta în procesul – verbal prevăzut la alin. (14).
(30) În situaţia prevăzută la alin. (27) contravenientul este responsabil de păstrarea calităţii şi integrităţii bunurilor şi de luarea tuturor măsurilor pentru evitarea oricărui impact asupra calităţii mediului, până la expirarea termenului de 24 de ore prevăzut la alin. (14) lit. b) ori până la predarea către organul de control.
(31) Bunurile depozitate potrivit alin. (28) se consideră abandonate în cazul în care contravenientul nu se prezintă pentru a le ridica în termen de 3 luni de la data la care i-a fost comunicat/înmânat procesul – verbal de încetare în tot sau în parte a măsurii indisponibilizării sau de la data rămânerii definitive a unei hotărâri judecătoreşti de anulare sau de constatare a nulităţii procesului-verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiei.
(32) În toate cazurile în care se constată existenţa unor împrejurări privind săvârşirea unor fapte prevăzute de legea penală în legătură cu documentele prezentate sunt sesizate organele de urmărire penală competente.
(33) Constatarea contravenţiilor şi aplicarea sancţiunilor contravenţionale se fac de către persoanele împuternicite din cadrul Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală şi Autorităţii Vamale Române, precum şi de către persoanele împuternicite din cadrul Autorităţii Naţionale pentru Protecţia Consumatorilor.
(34) Modelul procesului – verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiilor prevăzut la alin. (14) şi al procesului – verbal de custodie prevăzut la alin. (27) şi (28) se stabilesc în termen de 30 de zile de la intrarea în vigoare a prezentei legi, după cum urmează:

a) în cazul persoanelor împuternicite din cadrul Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală şi al Autorităţii Vamale Române, prin ordin comun al preşedintelui Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală şi al preşedintelui Autorităţii Vamale Române;
b) în cazul persoanelor împuternicite din cadrul Autorităţii Naţionale pentru Protecţia Consumatorilor, prin ordin al preşedintelui Autorităţii Naţionale pentru Protecţia Consumatorilor.

(35) Criteriile de aplicare a sancţiunii complementare de suspendare a activităţii, prevăzute la alin. (13), se aprobă prin ordin comun al preşedintelui Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală, al preşedintelui Autorităţii Vamale Române şi al preşedintelui Autorităţii Naţionale pentru Protecţia Consumatorilor.
(36) În măsura în care nu se dispune altfel, prevederile prezentei secţiuni se completează cu cele ale Ordonanţei Guvernului nr. 2/2001, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 180/2002, cu modificările şi completările ulterioare.

SECŢIUNEA a 2 – a
Măsuri pentru consolidarea disciplinei financiare şi fiscale, creşterea conformării voluntare în cazul transporturilor rutiere de bunuri şi unele măsuri privind factura electronică

Art. LVII. – (1) În vederea asigurării respectării trasabilităţii transporturilor rutiere de bunuri pe teritoriul României se instituie Sistemul naţional RO e – Sigiliu.
(2) Sistemul naţional RO e – Sigiliu este un sistem bazat pe utilizarea unor dispozitive electronice şi a unei aplicaţii informatice care permite autorităţilor competente determinarea potenţialelor puncte de deturnare a transporturilor rutiere de bunuri, indiferent dacă acestea se află în tranzit sau au ca destinaţie finală un operator economic de pe teritoriul naţional.
(3) Prin dispozitive electronice se înţelege sigiliul inteligent care înregistrează date şi transmite informaţii de stare şi poziţie către aplicaţia informatică în vederea urmăririi deplasării pe calea rutieră a bunurilor.
(4) Aplicarea sigiliilor inteligente şi monitorizarea transporturilor rutiere de bunuri pe teritoriul naţional se realizează de către Agenţia Naţională de Administrare Fiscală şi Autoritatea Vamală Română în baza unei analize de risc. Procedura privind stabilirea criteriilor de risc care stau la baza analizei, aplicarea sigiliilor inteligente şi monitorizarea transporturilor rutiere de bunuri se stabilesc prin ordin comun al preşedintelui Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală şi al preşedintelui Autorităţii Vamale Române, elaborat în termen de 60 de zile de la data publicării prezentei legi în Monitorul Oficial al României.
(5) Sistemul naţional RO e – Sigiliu este utilizat şi gestionat de către Ministerul Finanţelor prin Agenţia Naţională de Administrare Fiscală, Autoritatea Vamală Română şi Centrul Naţional pentru Informaţii Financiare.
(6) În cazul aplicării de sigilii inteligente pe mijloacele de transport, conducătorul auto are obligaţia asigurării integrităţii acestora.
(7) Neîndeplinirea de către conducătorul auto a obligaţiei prevăzute la alin. (6) constituie contravenţie, dacă nu a fost săvârşită în astfel de condiţii încât să fie considerată, potrivit legii penale, infracţiune, şi se sancţionează cu amendă de la 20.000 la 50.000 lei.
(8) Constatarea contravenţiei şi aplicarea sancţiunii contravenţionale prevăzute la alin. (7) se fac de către organele competente din cadrul Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală şi Autorităţii Vamale Române.
(9) În măsura în care prezentul articol nu dispune altfel, contravenţiei prevăzute la alin. (7) îi sunt aplicabile dispoziţiile Ordonanţei Guvernului nr. 2/2001, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 180/2002, cu modificările şi completările ulterioare.
(10) Resursele financiare şi materiale necesare operaţionalizării şi gestionării Sistemului naţional RO e – Sigiliu se asigură din bugetul ordonatorului principal de credite al Ministerului Finanţelor, prin Centrul Naţional pentru Informaţii Financiare şi Autoritatea Vamală Română şi de către Agenţia Naţională de Administrare Fiscală şi cu sprijinul Serviciului de Telecomunicaţii Speciale.
(11) Ministerul Finanţelor, prin Agenţia Naţională de Administrare Fiscală şi Autoritatea Vamală Română, asigură managementul datelor şi informaţiilor existente în Sistemul naţional RO e – Sigiliu, cu respectarea prevederilor art. 11 din Legea nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscală, cu modificările şi completările ulterioare.

Art. LVIII. – Prin derogare de la prevederile art. 16 alin. (1) şi art. 28 alin. (1) din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 180/2002, cu modificările şi completările ulterioare, şi ale art. 22 alin. (2) din Legea nr. 203/2018 privind măsuri de eficientizare a achitării amenzilor contravenţionale, cu modificările şi completările ulterioare, contravenienţii sancţionaţi în baza prevederilor prezentului capitol, secţiunea 1 şi secţiunea a 2 – a, art. LVII şi LXV, ale Legii contabilităţii nr. 82/1991, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, ale Legii nr. 70/2015 pentru întărirea disciplinei financiare privind operaţiunile de încasări şi plăţi în numerar şi pentru modificarea şi completarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 193/2002 privind introducerea sistemelor moderne de plată, cu modificările şi completările ulterioare, ale Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 28/1999 privind obligaţia operatorilor economici de a utiliza aparate de marcat electronice fiscale, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, ale Legii nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscală, cu modificările şi completările ulterioare, a Legii nr. 227/2015 privind Codul fiscal, cu modificările şi completările ulterioare, şi ale Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 41/2022 pentru instituirea Sistemului naţional privind monitorizarea transporturilor rutiere de bunuri cu risc fiscal ridicat RO e – Transport şi de abrogare a art. XXVIII din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 130/2021 privind unele măsuri fiscal – bugetare, prorogarea unor termene, precum şi pentru modificarea şi completarea unor acte normative, cu modificările şi completările ulterioare, nu beneficiază de posibilitatea achitării, în termen de 15 zile de la data înmânării sau comunicării procesului – verbal, a jumătate din minimul amenzii prevăzute de actul normativ.

Art. LIX. – (1) Operatorii economici – persoane impozabile stabilite în România conform art. 266 alin. (2) din Legea nr. 227/2015 privind Codul fiscal, cu modificările şi completările ulterioare, indiferent dacă sunt sau nu înregistraţi în scopuri de TVA conform art. 316 din Legea nr. 227/2015, cu modificările şi completările ulterioare, pentru livrările de bunuri şi prestările de servicii care au locul livrării/prestării în România conform art. 275 şi art. 278 – 279 din Legea nr. 227/2015, cu modificările şi completările ulterioare, efectuate în relaţia B2B, astfel cum este definită la art. 2 alin. (1) lit. n) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 120/2021 privind administrarea, funcţionarea şi implementarea sistemului naţional privind factura electronică RO e – Factura şi factura electronică în România, precum şi pentru completarea Ordonanţei Guvernului nr. 78/2000 privind omologarea, eliberarea cărţii de identitate a vehiculului şi certificarea autenticităţii vehiculelor rutiere în vederea introducerii pe piaţă, punerii la dispoziţie pe piaţă, înmatriculării sau înregistrării în România, precum şi supravegherea pieţei pentru acestea, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 139/2022, au obligaţia în perioada 1 ianuarie 2024 – 30 iunie 2024 să transmită facturile emise în sistemul naţional privind factura electronică RO e – Factura, prevăzut în Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 120/2021, cu modificările şi completările ulterioare, indiferent dacă destinatarii sunt sau nu înregistraţi în Registrul RO e – Factura.
(2) Operatorii economici – persoane impozabile stabilite în România conform art. 266 alin. (2) din Legea nr. 227/2015, cu modificările şi completările ulterioare, indiferent dacă sunt sau nu înregistraţi în scopuri de TVA conform art. 316 din Legea nr. 227/2015, cu modificările şi completările ulterioare, pentru livrările de bunuri şi prestările de servicii care au locul livrării/prestării în România conform art. 275 şi art. 278 – 279 din Legea nr. 227/2015, cu modificările şi completările ulterioare, efectuate în relaţia cu instituţii publice, astfel cum sunt definite la art. 5 lit. w) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 57/2019 privind Codul administrativ, altele decât cele efectuate în relaţia B2G, astfel cum este definită la art. 2 alin. (1) lit. m) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 120/2021, cu modificările şi completările ulterioare, şi altele decât cele prevăzute la art. 6 din acelaşi act normativ, au obligaţia în perioada 1 ianuarie 2024 – 30 iunie 2024 să transmită facturile emise în sistemul naţional privind factura electronică RO e – Factura, prevăzut în Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 120/2021, cu modificările şi completările ulterioare, indiferent dacă destinatarii sunt sau nu înregistraţi în Registrul RO e – Factura.
(3) Operatorii economici – persoane impozabile nestabilite, dar înregistrate în scopuri de TVA în România, pentru livrările de bunuri şi prestările de servicii care au locul livrării/prestării în România conform art. 275 şi art. 278 – 279 din Legea nr. 227/2015, cu modificările şi completările ulterioare, efectuate în relaţia B2B, astfel cum este definită la art. 2 alin. (1) lit. n) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 120/2021, cu modificările şi completările ulterioare, au obligaţia începând cu data de 1 ianuarie 2024 să transmită facturile emise în sistemul naţional privind factura electronică RO e – Factura, prevăzut în Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 120/2021, cu modificările şi completările ulterioare, indiferent dacă destinatarii sunt sau nu înregistraţi în Registrul RO e – Factura.
(4) Sunt exceptate de la prevederile alin. (1) – (3) livrările de bunuri prevăzute la art. 294 alin. (1) lit. a) şi b) şi alin. (2) din Legea nr. 227/2015, cu modificările şi completările ulterioare.
(5) Furnizorii prevăzuţi la alin. (1) – (3) sunt obligaţi să transmită facturile emise către destinatari conform prevederilor art. 319 din Legea nr. 227/2015, cu modificările şi completările ulterioare, cu excepţia situaţiei în care atât furnizorul/prestatorul, cât şi destinatarul sunt înregistraţi în Registrul RO e – Factura.
(6) Termenul – limită pentru transmiterea facturilor prevăzute la alin. (1) – (3) în sistemul naţional privind factura electronică RO e – Factura este de 5 zile lucrătoare de la data emiterii facturii, dar nu mai târziu de 5 zile lucrătoare de la data – limită prevăzută pentru emiterea facturii la art. 319 alin. (16) din Legea nr. 227/2015, cu modificările şi completările ulterioare.
(7) Nerespectarea prevederilor alin. (6) constituie contravenţie şi se sancţionează cu amendă de la 5.000 lei la 10.000 lei, pentru persoanele juridice încadrate în categoria contribuabililor mari, definiţi potrivit legii, cu amendă de la 2.500 lei la 5.000 lei, pentru persoanele juridice încadrate în categoria contribuabililor mijlocii, definiţi potrivit legii, şi cu amendă de la 1.000 lei la 2.500 lei, pentru celelalte persoane juridice, precum şi pentru persoanele fizice.
(8) Prin excepţie de la prevederile alin. (7), nerespectarea prevederilor alin. (6) în perioada 1 ianuarie – 31 martie 2024 nu se sancţionează.

SECŢIUNEA a 3 – a
Modificarea şi completarea unor acte normative

Art. LX. – Legea nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscală, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 547 din 23 iulie 2015, cu modificările şi completările ulterioare, se modifică şi se completează după cum urmează:

1. La articolul 60, alineatul (4) se modifică şi va avea următorul cuprins:

“(4) În scopul realizării schimbului automat obligatoriu de informaţii prevăzut la art. 291, organul fiscal local are obligaţia de a transmite, anual, până la data de 10 aprilie a anului curent, pentru anul anterior, organului fiscal central informaţii cu privire la bunurile imobile deţinute în proprietate de rezidenţi ai altor state membre ale Uniunii Europene pe teritoriul respectivei unităţi administrativ – teritoriale. Transmiterea şi conţinutul informaţiilor, precum şi procedura de realizare a acestora se aprobă prin ordin al ministrului finanţelor cu avizul Ministerului Dezvoltării, Lucrărilor Publice şi Administraţiei. Organul fiscal local transmite organului fiscal central, la cererea acestuia, şi alte informaţii cu relevanţă fiscală disponibile, în format electronic.”

2. La articolul 611, alineatul (4) se modifică şi va avea următorul cuprins:

“(4) Organul fiscal central, la cererea justificată a organului fiscal local, a autorităţilor publice, instituţiilor publice sau de interes public, transmite informaţiile de la alin. (3) lit. a) şi c) în scopul îndeplinirii de către aceste autorităţi/instituţii a atribuţiilor prevăzute de lege.”

3. La articolul 68, alineatul (2) se modifică şi va avea următorul cuprins:

“(2) Organele fiscale locale sunt obligate să transmită, lunar, până la data de 15 a lunii următoare celei pentru care se declară, organului fiscal central informaţii privind bunurile imobile şi mijloacele de transport deţinute de persoanele fizice sau juridice pentru care există obligaţia declarării conform Codului fiscal. Formatul şi modalitatea de transmitere se stabilesc prin ordin al ministrului finanţelor cu avizul Ministerului Dezvoltării, Lucrărilor Publice şi Administraţiei.”

4. La articolul 336 alineatul (1), după litera z) se introduc două noi litere, lit. z1) şi z2), cu următorul cuprins:

“z1) netransmiterea, transmiterea cu întârziere, transmiterea incorectă şi/sau incompletă de către organele fiscale locale a informaţiilor prevăzute la art. 60 alin. (4) şi art. 68 alin. (2);
z2) netransmiterea, transmiterea cu întârziere, transmiterea incorectă şi/sau incompletă de către organele fiscale centrale a informaţiilor cu relevanţă fiscală stabilite pe bază de protocol potrivit dispoziţiilor art. 60 alin. (6) şi art. 611 alin. (4);”.

5. La articolul 336 alineatul (2), după litera ş) se introduce o nouă literă, lit. t), cu următorul cuprins:

“t) cu amendă de la 1.000 lei la 5.000 lei în cazul săvârşirii faptei prevăzute la alin. (1) lit. z1) şi z2).”

6. La articolul 338, după alineatul (1) se introduce un nou alineat, alin. (11), cu următorul cuprins:

“(11) Constatarea şi sancţionarea faptelor ce constituie contravenţie potrivit dispoziţiilor art. 336 alin. (1) lit. z1) se fac de către persoanele din cadrul aparatului de inspecţie economico – financiară, iar constatarea şi sancţionarea faptelor ce constituie contravenţie potrivit dispoziţiilor art. 336 alin. (1) lit. z2) se fac de către persoanele din cadrul autorităţilor administraţiei publice locale stabilite prin hotărâre a autorităţii deliberative.”

7. La articolul 338, alineatul (3) se abrogă.

Art. LXI. – Ordonanţa Guvernului nr. 21/1992 privind protecţia consumatorilor, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 208 din 28 martie 2007, cu modificările şi completările ulterioare, se modifică după cum urmează:

1. La articolul 4, alineatul (3) se abrogă.
2. La articolul 50 alineatul (1), litera c) se modifică şi va avea următorul cuprins:

“c) încălcarea dispoziţiilor art. 5, art. 7 lit. b) prima, a 2 – a şi a 5 – a liniuţă, lit. c) a 3 – a şi a 4 – a liniuţă, art. 9, art. 10 lit. a) – f), h) şi i), art. 11 şi 14, cu amendă contravenţională de la 2.000 lei la 20.000 lei;”.

Art. LXII. – La articolul 17 din Legea nr. 344/2005 privind unele măsuri pentru asigurarea respectării drepturilor de proprietate intelectuală în cadrul operaţiunilor de vămuire, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1093 din 5 decembrie 2005, alineatul (2) se modifică şi va avea următorul cuprins:

“(2) Contravenţiile prevăzute la alin. (1) se sancţionează cu amendă de la 6.000 lei la 20.000 lei.”

Art. LXIII. – Articolul 11 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 28/1999 privind obligaţia operatorilor economici de a utiliza aparate de marcat electronice fiscale, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 75 din 21 ianuarie 2005, cu modificările şi completările ulterioare, se modifică şi va avea următorul cuprins:

“Art. 11. – (1) Contravenţiile prevăzute la art. 10 se sancţionează cu amendă aplicată operatorilor economici după cum urmează:

a) cele prevăzute la art. 10 lit. i), ş), v) şi jj), cu amendă de la 2.000 lei la 4.000 lei;
b) cele prevăzute la art. 10 lit. o), p), u) şi bb), cu amendă de la 4.000 lei la 6.000 lei;
c) cea prevăzută la art. 10 lit. j), cu amendă de la 20.000 lei la 30.000 lei;
d) cele prevăzute la art. 10 lit. e) şi dd), cu amendă de la 10.000 lei la 20.000 lei, precum şi cu:

(i) confiscarea sumelor încasate, pentru contravenţia prevăzută la art. 10 lit. dd);
(ii) suspendarea activităţii operatorului economic la unitatea de vânzare a bunurilor sau de prestare a serviciilor, până la dotarea cu aparat de marcat electronic fiscal şi prezentarea dovezii de plată a amenzii sau a jumătate din cuantumul acesteia, după caz, organului constatator, precum şi confiscarea sumelor pentru care nu au fost emise documente justificative, pentru contravenţia prevăzută la art. 10 lit. e);

e) cele prevăzute la art. 10 lit. c) şi d):

(i) cu amendă în cuantum de 2.000 lei, în situaţia în care suma nejustificată rezultată din săvârşirea contravenţiei este de până la 300 lei inclusiv, dar mai mică de 3% inclusiv din valoarea totală a bunurilor livrate sau a serviciilor prestate, înregistrată de aparatul de marcat electronic fiscal şi/sau în registrul special la data şi ora efectuării controlului ori la sfârşitul zilei, dacă fapta a fost săvârşită anterior datei controlului, precum şi confiscarea sumei nejustificate;
(ii) cu amendă în cuantum de 5.000 lei, în situaţia în care suma nejustificată rezultată din săvârşirea contravenţiei este de până la 300 lei inclusiv, dar mai mare de 3% din valoarea totală a bunurilor livrate sau a serviciilor prestate, înregistrată de aparatul de marcat electronic fiscal şi/sau în registrul special la data şi ora efectuării controlului ori la sfârşitul zilei, dacă fapta a fost săvârşită anterior datei controlului, precum şi confiscarea sumei nejustificate;
(iii) cu amendă în cuantum de 6.000 lei, în situaţia în care suma nejustificată rezultată din săvârşirea contravenţiei este cuprinsă între 300 lei şi 1.000 lei inclusiv, dar mai mică de 3% inclusiv din valoarea totală a bunurilor livrate sau a serviciilor prestate, înregistrată de aparatul de marcat electronic fiscal şi/sau în registrul special la data şi ora efectuării controlului ori la sfârşitul zilei, dacă fapta a fost săvârşită anterior datei controlului, precum şi confiscarea sumei nejustificate;
(iv) cu amendă în cuantum de 12.000 lei, în situaţia în care suma nejustificată rezultată din săvârşirea contravenţiei este cuprinsă între 300 lei şi 1.000 lei inclusiv, dar mai mare de 3% din valoarea totală a bunurilor livrate sau a serviciilor prestate, înregistrată de aparatul de marcat electronic fiscal şi/sau în registrul special la data şi ora efectuării controlului ori la sfârşitul zilei, dacă fapta a fost săvârşită anterior datei controlului, precum şi confiscarea sumei nejustificate;
(v) cu amendă în cuantum de 15.000 lei, în situaţia în care suma nejustificată rezultată din săvârşirea contravenţiei este mai mare de 1.000 lei, dar mai mică de 3% inclusiv din valoarea totală a bunurilor livrate sau a serviciilor prestate, înregistrată de aparatul de marcat electronic fiscal şi/sau în registrul special la data şi ora efectuării controlului ori la sfârşitul zilei, dacă fapta a fost săvârşită anterior datei controlului, precum şi confiscarea sumei nejustificate;
(vi) cu amendă în cuantum de 30.000 lei, în situaţia în care suma nejustificată rezultată din săvârşirea contravenţiei este mai mare de 1.000 lei şi mai mare de 3% din valoarea totală a bunurilor livrate sau a serviciilor prestate, înregistrată de aparatul de marcat electronic fiscal şi/sau în registrul special la data şi ora efectuării controlului ori la sfârşitul zilei, dacă fapta a fost săvârşită anterior datei controlului, precum şi confiscarea sumei nejustificate;

f) cea prevăzută la art. 10 lit. cc), cu amendă de la 8.000 lei la 10.000 lei, precum şi cu:

(i) confiscarea sumelor nejustificate;
(ii) suspendarea activităţii operatorului economic la unitatea de vânzare a bunurilor sau de prestare a serviciilor, până la dotarea cu aparat de marcat electronic fiscal şi prezentarea dovezii de plată a amenzii sau a jumătate din cuantumul acesteia, după caz, organului constatator;

g) cele prevăzute la art. 10 lit. k), n) şi r), cu amendă de la 30.000 lei la 50.000 lei;
h) cele prevăzute la art. 10 lit. f), h), t) şi aa), cu amendă de la 2.000 lei la 4.000 lei;
i) cea prevăzută la art. 10 lit. s), cu amendă de la 5.000 lei la 15.000 lei;
j) cea prevăzută la art. 10 lit. ţ), cu amendă de la 10.000 lei la 20.000 lei, precum şi cu confiscarea veniturilor obţinute;
k) cele prevăzute la art. 10 lit. a), l), m), x) şi y), cu amendă de la 8.000 lei la 10.000 lei, precum şi cu confiscarea veniturilor obţinute, în cazul contravenţiei prevăzute la art. 10 lit. a);
l) cele prevăzute la art. 10 lit. z) şi ff), cu amendă de la 8.000 lei la 10.000 lei.

(2) În situaţia în care, în termen de 12 luni de la ultima sancţionare a faptei, operatorul economic săvârşeşte o nouă contravenţie din categoria celor prevăzute la alin. (1) lit. a), pentru care a fost sancţionat, contravenţia se sancţionează cu amendă de la 6.000 lei la 8.000 lei.
(3) În situaţia în care, în termen de 12 luni de la ultima sancţionare a faptei, operatorul economic săvârşeşte o nouă contravenţie din categoria celor prevăzute la alin. (1) lit. b) pentru care fost sancţionat, contravenţia se sancţionează cu amendă de la 8.000 lei la 10.000 lei.
(4) În situaţia în care, în termen de 12 luni de la ultima sancţionare a faptei, operatorul economic săvârşeşte o nouă contravenţie din categoria celei de la alin. (1) lit. c) pentru care a fost sancţionat, contravenţia se sancţionează cu amendă de la 40.000 lei la 50.000 lei.
(5) În situaţia în care, într-un interval de 12 luni de la ultima sancţionare a faptei, operatorul economic săvârşeşte o nouă contravenţie din categoria celor prevăzute la alin. (1) lit. e) pct. (i) – (vi), pentru care a fost sancţionat, se aplică o amendă egală cu dublul amenzii prevăzute la alin. (1) lit. e) pct. (i) – (vi), după caz, şi se dispune confiscarea sumei nejustificate.
(6) În situaţia în care, într-un interval de 12 luni, operatorul economic săvârşeşte cel puţin două contravenţii din categoria celor prevăzute la alin. (1) lit. e) pct. (i) – (vi), pentru care a fost sancţionat, se aplică o amendă egală cu triplul amenzii prevăzute la alin. (1) lit. e) pct. (i) – (vi), după caz, şi se dispun confiscarea sumei nejustificate şi suspendarea activităţii operatorului economic la unitatea de vânzare a bunurilor sau de prestare a serviciilor, pentru 15 zile.
(7) La aplicarea sancţiunilor contravenţionale prevăzute la alin. (1) lit. e) pct. (i) – (vi), agentul constatator este obligat să înştiinţeze contravenientul că în cazul săvârşirii repetate a acestor fapte, urmează să fie aplicate în mod corespunzător dispoziţiile alin. (5) şi (6).
(8) În situaţia prevăzută la alin. (6), dacă operatorul economic achită amenda contravenţională, precum şi o sumă egală cu de cinci ori amenda aplicată şi de cinci ori suma nejustificată confiscată, sancţiunea complementară de suspendare a activităţii încetează de drept la 24 de ore de la prezentarea dovezii achitării la organul constatator. Suma de bani egală cu de cinci ori amenda aplicată şi de cinci ori suma nejustificată confiscată se face venit la bugetul de stat şi poate fi achitată la CEC BANK – S.A. sau la unităţile Trezoreriei Statului. Termenul de 24 de ore curge de la data înregistrării la registratura organului constatator a dovezii achitării sau de la data confirmării de primire, dacă aceasta a fost transmisă prin poştă.
(9) Contravenţia prevăzută la art. 10 lit. g) se sancţionează cu amendă de la 1.000 lei la 2.000 lei, care se aplică persoanelor fizice.
(10) Pe durata de suspendare a activităţii, unitatea este sigilată de echipa de control constituită potrivit legii. Concomitent cu sigilarea unităţii se afişează la loc vizibil un anunţ cu privire la această situaţie. Anunţul va fi scris cu litere de tipar având înălţimea minimă de 10 cm.
(11) Sumele confiscate potrivit prevederilor prezentei ordonanţe de urgenţă se fac venit la bugetul de stat.”

Art. LXIV. – Legea nr. 70/2015 pentru întărirea disciplinei financiare privind operaţiunile de încasări şi plăţi în numerar şi pentru modificarea şi completarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 193/2002 privind introducerea sistemelor moderne de plată, cu modificările şi completările ulterioare, se modifică şi se completează după cum urmează:

1. La articolul 3, alineatele (1), (2) şi (3) se modifică şi vor avea următorul cuprins:

“Art. 3. – (1) Prin excepţie de la prevederile art. 1 alin. (1), se pot efectua operaţiuni de încasări şi plăţi în numerar, în următoarele condiţii:

a) încasări de la persoanele prevăzute la art. 1 alin. (1), în limita unui plafon zilnic de 1.000 lei de la o persoană;
b) încasări efectuate de către magazinele de tipul cash and carry, care sunt organizate şi funcţionează în baza legislaţiei în vigoare, de la persoanele prevăzute la art. 1 alin. (1), în limita unui plafon zilnic de 2.000 lei de la o persoană;
c) plăţi către persoanele prevăzute la art. 1 alin. (1), în limita unui plafon zilnic de 1.000 lei/persoană, dar nu mai mult de un plafon total de 2.000 lei/zi;
d) plăţi către magazinele de tipul cash and carry, care sunt organizate şi funcţionează în baza legislaţiei în vigoare, în limita unui plafon zilnic total de 2.000 lei;
e) plăţi din avansuri spre decontare, în limita unui plafon zilnic de 1.000 lei, stabilit pentru fiecare persoană care a primit avansuri spre decontare.

(2) Sunt interzise încasările fragmentate în numerar de la beneficiari pentru facturile a căror valoare este mai mare de 1.000 lei şi, respectiv, de 2.000 lei, în cazul magazinelor de tipul cash and carry, precum şi fragmentarea facturilor pentru o livrare de bunuri sau o prestare de servicii a căror valoare este mai mare de 1.000 lei, respectiv de 2.000 lei.
(3) Sunt interzise plăţile fragmentate în numerar către furnizorii de bunuri şi servicii pentru facturile a căror valoare este mai mare de 1.000 lei şi, respectiv, de 2.000 lei, către magazinele de tipul cash and carry. Persoanele prevăzute la art. 1 alin. (1) pot achita facturile cu valori care depăşesc plafonul de 1.000 lei, către furnizorii de bunuri şi servicii, respectiv de 2.000 lei, către magazinele de tipul cash and carry, astfel: 1.000 lei/2.000 lei în numerar, suma care depăşeşte acest plafon putând fi achitată numai prin instrumente de plată fără numerar.”

2. Articolul 4 se modifică şi va avea următorul cuprins:

“Art. 4. – (1) Operaţiunile de încasări şi plăţi în numerar efectuate între persoanele prevăzute la art. 1 alin. (1) şi persoane fizice, reprezentând contravaloarea unor livrări ori achiziţii de bunuri sau a unor prestări de servicii, dividende, cesiuni de creanţe sau alte drepturi şi primiri ori restituiri de împrumuturi sau alte finanţări, se efectuează cu încadrarea în plafonul zilnic de 5.000 lei către/de la o persoană, până la data de 31 decembrie 2024, şi 2.500 lei, începând cu data de 1 ianuarie 2025.
(2) Sunt interzise încasările şi plăţile fragmentate de la/către o persoană, pentru operaţiunile de încasări/plăţi în numerar prevăzute la alin. (1), cu o valoare mai mare decât plafonul prevăzut la alin. (1), precum şi fragmentarea tranzacţiilor reprezentând cesiuni de creanţe sau alte drepturi, primiri ori restituiri de împrumuturi sau alte finanţări, dividende, respectiv fragmentarea unei livrări de bunuri sau a unei prestări de servicii, cu valoare mai mare decât plafonul prevăzut la alin. (1).
(3) Prevederile alin. (2) nu se aplică în cazul livrărilor de bunuri şi prestărilor de servicii care se efectuează cu plata în rate, în condiţiile în care între persoanele prevăzute la art. 1 alin. (1) şi persoanele fizice sunt încheiate contracte de vânzare – cumpărare cu plata în rate, conform legii.
(4) Operaţiunile de încasări şi plăţi în numerar efectuate între persoanele prevăzute la art. 1 alin. (1) şi persoane fizice în calitate de asociaţi/acţionari/administratori/persoane fizice/alţi creditori exclusiv creditorii instituţionali care desfăşoară activităţi de intermediere financiară prevăzute de lege reprezentând împrumuturi, indiferent de natura şi destinaţia acestora, pot fi efectuate numai prin instrumente de plată fără numerar.”

3. După articolul 41 se introduce un nou articol, art. 42, cu următorul cuprins:

“Art. 42. – (1) Sumele în numerar aflate în casieria persoanelor prevăzute la art. 1 alin. (1) nu pot depăşi, la sfârşitul fiecărei zile, plafonul de 50.000 lei. Sumele în numerar care depăşesc plafonul se depun în conturile bancare ale acestor persoane în termen de două zile lucrătoare.
(2) Prin excepţie de la alin. (1), se admite depăşirea acestui plafon numai cu sumele aferente plăţii salariilor şi a altor drepturi de personal, precum şi a altor operaţiuni cu persoane fizice, pentru o perioadă de 3 zile lucrătoare de la data prevăzută pentru plata acestora.”

4. Articolul 9 se modifică şi va avea următorul cuprins:

“Art. 9. – (1) În cazul persoanelor prevăzute la art. 1 alin. (1), pentru facturile stornate, aferente bunurilor returnate şi/sau serviciilor care nu au fost prestate, cu valori mai mari de 1.000 lei, respectiv 2.000 lei, în cazul magazinelor de tipul cash and carry, restituirea sumelor aferente poate fi efectuată astfel: 1.000 lei, respectiv 2.000 lei în numerar, sumele care depăşesc aceste plafoane putând fi restituite numai prin instrumente de plată fără numerar.
(2) În cazul returnării de bunuri de către persoanele fizice şi, respectiv, neprestării de servicii către persoanele fizice, restituirea sumelor aferente poate fi efectuată în numerar în limita a 5.000 lei, până la data de 31 decembrie 2024, şi 2.500 lei, începând cu data de 1 ianuarie 2025, iar sumele care depăşesc acest plafon putând fi restituite numai prin instrumente de plată fără numerar.”

5. Articolul 10 se modifică şi va avea următorul cuprins:

“Art. 10. – Operaţiunile de încasări şi plăţi în numerar între persoanele fizice, altele decât operaţiunile de încasări şi plăţi realizate prin intermediul instituţiilor care prestează servicii de plată autorizate de Banca Naţională a României sau autorizate în alt stat membru al Uniunii Europene şi notificate către Banca Naţională a României, potrivit legii, efectuate ca urmare a transferului dreptului de proprietate asupra unor bunuri sau drepturi, a prestării de servicii, precum şi cele reprezentând acordarea/restituirea de împrumuturi se pot efectua în limita unui plafon zilnic de 10.000 lei/tranzacţie, până la data de 31 decembrie 2024, şi 5.000 lei/tranzacţie, începând cu data de 1 ianuarie 2025. Sunt interzise încasările şi plăţile fragmentate în numerar pentru tranzacţiile mai mari de 10.000 lei, până la data de 31 decembrie 2024, şi 5.000 lei, începând cu data de 1 ianuarie 2025, precum şi fragmentarea unei tranzacţii mai mari de 10.000 lei, până la data de 31 decembrie 2024, şi 5.000 lei, începând cu data de 1 ianuarie 2025.”

6. Articolul 12 se modifică şi va avea următorul cuprins:

“Art. 12. – (1) Nerespectarea prevederilor art. 1 alin. (1), art. 3 alin. (2) şi (3), art. 4 alin. (1) şi (2), art. 42 alin. (1), art. 9 şi 10 constituie contravenţii, dacă nu au fost săvârşite în astfel de condiţii încât, potrivit legii penale, să constituie infracţiuni, şi se sancţionează, prin derogare de la prevederile art. 8 din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 180/2002, cu modificările şi completările ulterioare, cu amendă de 25% din suma încasată/plătită, respectiv deţinută în casierie, care depăşeşte plafonul stabilit de prezentul capitol pentru fiecare tip de operaţiune, dar nu mai puţin de 500 lei.
(2) Nerespectarea prevederilor art. 6 şi art. 11 alin. (1) – (4) constituie contravenţie şi se sancţionează cu amendă de la 15.000 lei la 20.000 lei.”

Art. LXV. – Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 120/2021 privind administrarea, funcţionarea şi implementarea sistemului naţional privind factura electronică RO e – Factura şi factura electronică în România, precum şi pentru completarea Ordonanţei Guvernului nr. 78/2000 privind omologarea, eliberarea cărţii de identitate a vehiculului şi certificarea autenticităţii vehiculelor rutiere în vederea introducerii pe piaţă, punerii la dispoziţie pe piaţă, înmatriculării sau înregistrării în România, precum şi supravegherea pieţei pentru acestea, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 139/2022, se modifică şi se completează după cum urmează:

1. Articolul 5 se modifică şi va avea următorul cuprins:

“Art. 5. – Facturarea electronică în domeniul achiziţiilor publice se aplică în cazul existenţei unei relaţii B2G, definită conform art. 2 alin. (1) lit. m), astfel:

a) în situaţia operatorilor economici stabiliţi în România conform art. 266 alin. (2) din Legea nr. 227/2015, cu modificările şi completările ulterioare;
b) în situaţia în care operatorii economici nestabiliţi în România conform art. 266 alin. (2) din Legea nr. 227/2015, cu modificările şi completările ulterioare, optează pentru utilizarea sistemului naţional privind factura electronică RO e – Factura.”

2. La articolul 7, alineatul (1) se abrogă.
3. După articolul 9 se introduce un nou articol, art. 91, cu următorul cuprins:

“Art. 91. – Prevederile art. 5 – 9 se aplică şi pentru livrările de bunuri şi prestările de servicii care au locul livrării/prestării în România conform art. 275 şi 278 – 279 din Legea nr. 227/2015, cu modificările şi completările ulterioare, efectuate de operatorii economici – persoane impozabile stabilite în România conform art. 266 alin. (2) din Legea nr. 227/2015, cu modificările şi completările ulterioare, indiferent dacă sunt sau nu înregistraţi în scopuri de TVA conform art. 316 din Legea nr. 227/2015, cu modificările şi completările ulterioare, în relaţia cu instituţii publice, astfel cum sunt definite la art. 5 lit. w) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 57/2019 privind Codul administrativ, cu modificările şi completările ulterioare, altele decât cele efectuate în relaţia B2G, astfel cum este definită la art. 2 alin. (1) lit. m).”

4. La articolul 10, alineatele (1) – (3) şi (6) se modifică şi vor avea următorul cuprins:

“Art. 10. – (1) În relaţia comercială B2B, între persoane impozabile stabilite în România conform art. 266 alin. (2) din Legea nr. 227/2015, cu modificările şi completările ulterioare, emitentul facturii electronice are obligaţia de transmitere a acesteia către destinatar utilizând sistemul naţional privind factura electronică RO e – Factura, cu respectarea prevederilor art. 4 alin. (1).
(2) În situaţia în care emitentul facturii electronice optează conform art. 13 pentru transmiterea acesteia în sistemul naţional privind factura electronică RO e – Factura, acesta este obligat să fie înregistrat în Registrul operatorilor care au optat pentru utilizarea sistemului naţional privind factura electronică RO e – Factura, denumit în continuare Registrul RO e – Factura.
(3) Operatorul economic care a optat pentru utilizarea sistemului naţional privind factura electronică RO e – Factura este înscris în Registrul RO e – Factura începând cu data de 1 a lunii următoare exercitării opţiunii.
. . . . . . . .
(6) Operatorii economici care nu dispun de o aplicaţie de conversie pot utiliza aplicaţia informatică pusă la dispoziţie de Ministerul Finanţelor, prin Centrul Naţional pentru Informaţii Financiare, la momentul operaţionalizării sistemului naţional privind factura electronică RO e – Factura.”

5. La articolul 10, alineatul (4) se abrogă.
6. Articolul 11 se modifică şi va avea următorul cuprins:

“Art. 11. – În cazul în care emitentul facturii electronice a optat pentru utilizarea sistemului naţional privind factura electronică RO e – Factura conform art. 13, utilizarea facturii electronice este considerată acceptată la data comunicării în sistemul naţional privind factura electronică RO e – Factura.”

7. Articolul 12 se abrogă.
8. Articolul 13 se modifică şi va avea următorul cuprins:

“Art. 13. – Operatorii economici nestabiliţi în România conform art. 266 alin. (2) din Legea nr. 227/2015 privind Codul fiscal, cu modificările şi completările ulterioare, pot opta pentru utilizarea sistemului naţional privind factura electronică RO e – Factura în relaţia comercială B2B sau în relaţia B2G, potrivit procedurii stabilite prin ordin al preşedintelui Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală.”

9. După articolul 13 se introduc trei noi articole, art. 131 – 133, cu următorul cuprins:

“Art. 131. – (1) Destinatarul unei facturi emise de operatori economici stabiliţi în România conform art. 266 alin. (2) din Legea nr. 227/2015 privind Codul fiscal, cu modificările şi completările ulterioare, în relaţia B2G, efectuează plăţi din bugetul propriu numai dacă sunt respectate prevederile art. II din Legea nr. 139/2022 pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 120/2021 privind administrarea, funcţionarea şi implementarea sistemului naţional privind factura electronică RO e – Factura şi factura electronică în România, precum şi pentru completarea Ordonanţei Guvernului nr. 78/2000 privind omologarea, eliberarea cărţii de identitate a vehiculului şi certificarea autenticităţii vehiculelor rutiere în vederea introducerii pe piaţă, punerii la dispoziţie pe piaţă, înmatriculării sau înregistrării în România, precum şi supravegherea pieţei pentru acestea.
(2) Nerespectarea prevederilor alin. (1) constituie contravenţie, dacă nu a fost săvârşită în astfel de condiţii încât să fie considerată, potrivit legii, infracţiune, şi se sancţionează cu amendă de la 500 lei la 1.000 lei.
(3) În cazul nerespectării prevederilor alin. (1), recuperarea sumelor reprezentând prejudicii/plăţi nelegale din fonduri publice, stabilite de organele de control competente, se face cu perceperea de dobânzi şi penalităţi de întârziere sau majorări de întârziere, după caz, aplicabile pentru veniturile bugetare, calculate pentru perioada de când s-a produs prejudiciul/s-a efectuat plata şi până s-au recuperat sumele.
(4) Constatarea contravenţiilor şi aplicarea amenzilor se fac de către Curtea de Conturi, Ministerul Finanţelor şi de alte persoane împuternicite în acest scop, potrivit legii.

Art. 132. – (1) Primirea şi înregistrarea de către destinatarul – persoană impozabilă stabilită în România conform art. 266 alin. (2) din Legea nr. 227/2015 privind Codul fiscal, cu modificările şi completările ulterioare, a unei facturi emise de operatori economici stabiliţi în România, în relaţia B2B, fără respectarea prevederilor art. 10 alin. (1), constituie contravenţie şi se sancţionează, prin derogare de la prevederile art. 8 alin. (2) lit. a) din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 180/2002, cu modificările şi completările ulterioare, cu o amendă egală cu cuantumul TVA înscris în factură.
(2) Constatarea contravenţiei şi aplicarea amenzii prevăzute la alin. (1) se fac de către organele fiscale competente.

Art. 133. – În măsura în care prezenta ordonanţă de urgenţă nu dispune altfel, contravenţiilor prevăzute la art. 131 alin. (2) şi art. 132 alin. (1) le sunt aplicabile dispoziţiile Ordonanţei Guvernului nr. 2/2001, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 180/2002, cu modificările şi completările ulterioare.”

Art. LXVI. – Articolul XXXVII din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 130/2021 privind unele măsuri fiscal – bugetare, prorogarea unor termene, precum şi pentru modificarea şi completarea unor acte normative, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1202 din 18 decembrie 2021, cu modificările şi completările ulterioare, se abrogă.

Art. LXVII. – Articolul III din Legea nr. 139/2022 pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 120/2021 privind administrarea, funcţionarea şi implementarea sistemului naţional privind factura electronică RO e – Factura şi factura electronică în România, precum şi pentru completarea Ordonanţei Guvernului nr. 78/2000 privind omologarea, eliberarea cărţii de identitate a vehiculului şi certificarea autenticităţii vehiculelor rutiere în vederea introducerii pe piaţă, punerii la dispoziţie pe piaţă, înmatriculării sau înregistrării în România, precum şi supravegherea pieţei pentru acestea, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 490 din 17 mai 2022, se abrogă.

Art. LXVIII. – La articolul 237 din Legea societăţilor nr. 31/1990, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.066 din 17 noiembrie 2004, cu modificările şi completările ulterioare, alineatele (2) şi (9) se modifică şi vor avea următorul cuprins:

“(2) Lista societăţilor pentru care Oficiul Naţional al Registrului Comerţului urmează să formuleze acţiuni de dizolvare se afişează în Buletinul electronic al registrului comerţului, cu cel puţin 60 de zile calendaristice înainte, şi se transmite Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală. În termen de 45 de zile calendaristice de la data afişării/primirii listei, Agenţia Naţională de Administrare Fiscală, precum şi orice alt creditor comunică Oficiului Naţional al Registrului Comerţului societăţile care înregistrează obligaţii bugetare restante şi/sau la care este în curs de desfăşurare o acţiune de control fiscal ori alte creanţe neachitate, caz în care se amână iniţierea acţiunii de dizolvare, până la stingerea acestora, după caz, respectiv până la finalizarea acţiunii de control fiscal.
. . . . . . . . .
(9) Lista societăţilor pentru care Oficiul Naţional al Registrului Comerţului urmează să formuleze acţiuni de radiere, potrivit prevederilor alin. (8), se afişează în Buletinul electronic al registrului comerţului cu cel puţin 60 de zile calendaristice înainte şi se transmite Ministerului Finanţelor – Agenţia Naţională de Administrare Fiscală. În termen de 45 de zile calendaristice de la data primirii listei, Agenţia Naţională de Administrare Fiscală comunică Oficiului Naţional al Registrului Comerţului societăţile cuprinse în listă care înregistrează obligaţii bugetare restante, caz în care solicită şi numirea unui lichidator potrivit alin. (6), şi/sau la care este în curs de desfăşurare o acţiune de control fiscal, caz în care solicită, în termen de 15 zile de la finalizarea acţiunii de control fiscal, numirea unui lichidator potrivit alin. (6).”

CAPITOLUL V
Dispoziţii tranzitorii şi finale

Art. LXIX. – Plata amenzilor contravenţionale aplicate anterior intrării în vigoare a prezentei legi în temeiul actelor normative prevăzute la art. LVIII se realizează potrivit prevederilor legale în vigoare la momentul întocmirii actului de constatare şi sancţionare.

Art. LXX. – Prevederile capitolului IV intră în vigoare la 15 zile de la data publicării prezentei legi în Monitorul Oficial al României, Partea I, cu următoarele excepţii:

a) prevederile art. LIX şi LXVI, care intră în vigoare la data de 1 ianuarie 2024;
b) prevederile art. LXV pct. 3 – 7 şi pct. 9 referitoare la art. 132 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 120/2021, cu modificările şi completările ulterioare, care intră în vigoare la data de 1 iulie 2024.

Art. LXXI. – (1) În anul 2023, începând cu data intrării în vigoare a prezentei legi, cuantumul sporurilor, indemnizaţiilor, compensaţiilor, primelor şi al celorlalte elemente ale sistemului de salarizare care fac parte, potrivit legii, din salariul brut lunar, solda lunară de care beneficiază personalul plătit din fonduri publice se stabileşte în condiţiile art. 1 alin. (5) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 168/2022.
(2) În situaţia în care cuantumul sporului pentru condiţii periculoase sau vătămătoare, respectiv al sporului pentru condiţii de muncă vătămătoare, stabilit potrivit alin. (1), depăşeşte nivelul maxim reglementat prin Legea – cadru nr. 153/2017, cu modificările şi completările ulterioare, precum şi cu modificările aduse prin prezenta lege, acesta se stabileşte la nivelul prevăzut de legea – cadru.
(3) Nu pot fi prevăzute prin contractele colective/individuale de muncă/contractele de mandat mai mult de un salariu cu titlu de plată compensatorie acordată de angajatorii care aplică prevederile cap. III din prezenta lege.

Art. LXXII. – În aplicarea prevederilor prezentei legi, Curtea de Conturi a României efectuează şi organizează misiune de audit potrivit prevederilor legii.

Art. LXXIII. – Structurile teritoriale ale autorităţilor administraţiei publice centrale/locale/judeţene, indiferent de forma de organizare şi modul lor de constituire, chiar dacă acestea desfăşoară activităţi de uz sau de interes public, duc la îndeplinire prevederile prezentei legi.

Art. LXXIV. – Reprezentanţii legali ai companiilor naţionale/societăţilor naţionale/societăţilor în adunările generale ale acţionarilor/asociaţilor/consiliilor de administraţie, după caz, au obligaţia de a lua măsurile legale care se impun în termen de 60 de zile de la data intrării în vigoare a prezentei legi, în afară de situaţiile în care nu sunt prevăzute altfel de termene pentru anumite categorii de măsuri specifice. Conducătorii operatorilor economici răspund de ducerea la îndeplinire a prevederilor prezentei legi. Măsurile dispuse de reprezentanţii legali ai adunărilor generale ale acţionarilor/asociaţilor/consiliilor de administraţie, după caz, sunt obligatorii pentru consiliile de administraţie/personalul din structurile organizatorice ale societăţilor.

Art. LXXV. – (1) Fondurile de garantare/contragarantare care au capital deţinut integral/majoritar de stat duc la îndeplinire prevederile prezentei legi. Reprezentanţii legali ai statului în adunările generale ale acţionarilor au obligaţia de a lua măsurile legale care se impun în termen de 60 de zile de la data intrării în vigoare a prezentei legi, în afară de situaţiile în care nu sunt prevăzute altfel de termene pentru anumite categorii de măsuri specifice. Conducătorii fondurilor de garantare/contragarantare răspund de ducerea la îndeplinire a prevederilor prezentei legi. Măsurile dispuse de reprezentanţii legali ai adunărilor generale ale acţionarilor/consiliile de administraţie sunt obligatorii pentru consiliile de administraţie, precum şi pentru personalul din structurile organizatorice ale fondurilor de garantare/ contragarantare.
(2) Prin excepţie de la prevederile alin. (1), Guvernul României, prin memorandum, poate aproba ca fondurile de garantare/contragarantare care au capital deţinut integral/majoritar de stat să nu aplice total/parţial prevederile secţiunilor din capitolul III – Măsuri pentru disciplina economico – financiară.

Art. LXXVI. – (1) Guvernul României poate aproba, prin memoradum, în cazuri temeinic justificate, ca anumite categorii de operatori economici să aplice parţial sau să fie exceptaţi de la aplicarea prevederilor secţiunilor din cadrul capitolului III – Măsuri pentru disciplina economico – financiară, pe baza unor analize fundamentate, elaborate de aceştia, din care să rezulte modul în care le este afectată activitatea, şi avizate de autorităţile publice tutelare, care vor iniţia şi proiectul de memorandum.
(2) În cazul regiilor autonome înfiinţate de unităţile administrativ – teritoriale şi al societăţilor la care unităţile administrativ – teritoriale sunt acţionari unici sau deţin o participaţie majoritară, după caz, analizele prevăzute la alin. (1) vor fi prezentate Ministerului Dezvoltării, Lucrărilor Publice şi Administraţiei, care va iniţia memorandumul şi îl va înainta spre aprobare Guvernului.
(3) Întreprinderile publice cu capital deţinut majoritar de stat listate la bursele de valori reglementate, cele definite la alin. (3), (4) şi (6) de la art. I din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 109/2011 privind guvernanţa corporativă a întreprinderilor publice, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 111/2016, cu modificările şi completările ulterioare, precum şi Banca Naţională a României nu aplică prevederile din capitolul III – Măsuri pentru disciplina economico – financiară.
(4) Curtea Constituţională, Curtea de Conturi, Avocatul Poporului, Administraţia Prezidenţială, Autoritatea Electorală Permanentă, Consiliul Economic şi Social, Consiliul Legislativ nu aplică prevederile din capitolul III – Măsuri pentru disciplina economico – financiară, cu excepţia art. XXIV, XXVI şi XXVII.

Art. LXXVII. – Numărul membrilor consiliului de administraţie ori, după caz, al membrilor consiliului de supraveghere şi directoratului este supus legislaţiei în vigoare aplicabile la data constituirii consiliului de administraţie sau de supraveghere şi directoratului, prevederile de la art. XXXIII aplicându-se la data expirării mandatului consiliului de administraţie, consiliului de supraveghere sau directoratului în funcţie.

Art. LXXVIII. – În termen de maximum 60 de zile de la data intrării în vigoare a prezentei legi, Guvernul României poate aproba prin hotărâre norme metodologice de aplicare pentru acele domenii care privesc gestionarea eficientă a cheltuielilor publice.

Art. LXXIX. – (1) În termen de 6 luni de la data intrării în vigoare a ordinului ministrului finanţelor prevăzut la art. 68 alin. (2) din Legea nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscală, cu modificările şi completările ulterioare, organele fiscale locale au obligaţia de a transmite organului fiscal central informaţiile cu privire la clădirile, terenurile şi mijloacele de transport pe care le deţin în evidenţă până la data transmiterii.
(2) Constituie contravenţie şi se sancţionează cu amendă de la 1.000 lei la 5.000 lei în cazul netransmiterii, transmiterii cu întârziere ori transmiterii incorecte şi/sau incomplete de către organele fiscale locale a informaţiilor prevăzute la alin. (1).
(3) Constatarea şi sancţionarea faptei ce constituie contravenţie potrivit alin. (2) se fac de către persoanele din cadrul aparatului de inspecţie economico – financiară.
(4) Prin derogare de la prevederile art. 16 alin. (1) şi art. 28 alin. (1) din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 180/2002, cu modificările şi completările ulterioare, şi ale art. 22 alin. (2) din Legea nr. 203/2018 privind măsuri de eficientizare a achitării amenzilor contravenţionale, cu modificările şi completările ulterioare, contravenienţii sancţionaţi în baza prevederilor prezentului articol nu beneficiază de posibilitatea achitării, în termen de 15 zile de la data înmânării sau comunicării procesului – verbal, a jumătate din minimul amenzii prevăzute de actul normativ.

Art. LXXX. – La articolul 103 din Legea energiei electrice şi a gazelor naturale nr. 123/2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 485 din 16 iulie 2012, cu modificările şi completările ulterioare, alineatul (2) se abrogă.