Curtea Europeană a Drepturilor Omului a fost sesizată cu o pretinsă încălcare a art. 8 privind dreptul la respectarea vieţii private şi de familie.

În fapt, cererea priveşte eficacitatea anchetei capetelor de cerere pe care reclamanta le-a formulat referitor la diagnosticul greşit pus de medicul oncolog şi neverificarea de către chirurg a acestui diagnostic înaintea intervenţiei chirurgicale.

CEDO a constatat că mecanismul juridic prevăzut de dreptul intern s-a dovedit, în cazul reclamantei, lent şi greoi. Instanţele au suspendat pronunţările în timp ce alte proceduri erau pendinte, ceea ce ar fi putut conduce la intervenţia prescripţiei cu privire la răspunderea penală a oncologului sau la încetarea procedurii disciplinare din cauza decesului chirurgului anchetat.

În mod cert, reclamanta a ales să exercite toate procedurile puse la dispoziţia sa de cadrul de reglementare, însă Curtea nu îi poate reproşa acest fapt. Curtea opinează că este de înţeles că partea interesată a dorit să obţină clarificarea situaţiei sale factuale, precum şi o reparaţie a prejudiciului pe care a considerat că l-a suferit. Or, procedura în răspundere civilă delictuală, singura procedură susceptibilă, în teorie, să îi ofere o reparaţie, este încă pendinte, la mai mult de nouă ani de la sesizarea de către reclamantă a instanţelor şi paisprezece ani de la consultaţia medicală şi intervenţia suferită de aceasta.

Curtea concluzionează că mecanismul juridic pus în aplicare de dreptul intern nu a prezentat, în cazul reclamantei, eficacitatea dorită de jurisprudenţa sa.

Prin urmare, a fost încălcat art. 8 din Convenție.