ÎCCJ. Determinarea momentului de început al curgerii termenului prescripţiei dreptului material la acţiune


Dispoziţiile art. 2523 Cod civil conţin regula generală privind începutul prescripţiei extinctive, având, ca obiect, dreptul la acţiune, în timp ce art. 2528 alin. (1) din acelaşi cod vizează regula specială, edictată pentru situaţia reparării pagubelor cauzate printr-o faptă ilicită, fiind clare în privinţa elementelor care trebuie cunoscute de titularul dreptului la acţiune, şi anume „paguba” şi „pe cel care răspunde de ea”.

Soluţia prevăzută de art. 2528 alin. (1) Cod civil este în acord şi cu dispoziţiile art. 1381 din acelaşi act normativ, potrivit cărora dreptul la reparaţie se naşte din ziua cauzării prejudiciului, chiar dacă acest drept nu poate fi valorificat imediat. Prescripţia va începe să curgă de la momentul la care creditorul poate acţiona, respectiv de la data la care a cunoscut sau trebuia să cunoască atât prejudiciul, cât şi persoana răspunzătoare pentru acesta.

Nu în ultimul rând, atunci când opţiunea legiuitorului, în materie de prescripţie extinctivă, a fost ca determinarea momentului de început al cursului prescripţiei să se raporteze la cunoaşterea de către titularul acţiunii a întinderii pagubei, a menţionat, în mod expres, acest moment, de exemplu art. 19 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004.

Prin urmare, pentru determinarea momentului de început al cursului prescripţiei nu este relevantă cunoaşterea cuantumului prejudiciului, fiind important momentul în care titularul acţiunii a cunoscut paguba, iar nu întinderea ei.