Având în vedere necesitatea clarificării modalităţii de deducere a costului de achiziţie al aparatelor de marcat electronice fiscale, în cazul asocierilor fără personalitate juridică, în vederea determinării impozitului pe venitul realizat datorat de fiecare asociat, în situaţia în care există obligativitatea de a utiliza aparatele de marcat electronice fiscale,
    având în vedere necesitatea efectuării unor corelări şi corecţii de natură tehnică, în vederea asigurării aplicării unitare a reglementărilor fiscale cu privire la TVA,

    luând în considerare necesitatea eliminării echivocului generat, pe de o parte, de actualele prevederi ale Legii nr. 227/2015 privind Codul fiscal, cu modificările şi completările ulterioare, care instituie obligativitatea depunerii declaraţiilor recapitulative pentru operaţiunile intracomunitare, iar, pe de altă parte, de faptul că sistemul VIES nu mai oferă informaţii cu privire la înregistrarea în scopuri de TVA a persoanelor impozabile din Regatul Unit al Marii Britanii şi Irlandei de Nord, în condiţiile în care anumite operaţiuni realizate între persoane impozabile din România şi persoane impozabile din Regatul Unit al Marii Britanii şi Irlandei de Nord sunt luate în considerare în scopuri de TVA în continuare ca operaţiuni intracomunitare,
    având în vedere necesitatea exceptării de la includerea în decontul de taxă a sumelor reprezentând TVA de plată cu care organul fiscal s-a înscris la masa credală, potrivit Legii nr. 85/2014 privind procedurile de prevenire a insolvenţei şi de insolvenţă, cu modificările şi completările ulterioare,
    având în vedere necesitatea de a se asigura resurse financiare suplimentare contribuabililor care intră în sfera de aplicare a impozitului specific unor activităţi, prin reducerea sarcinii fiscale privind impozitul specific,
    ţinând cont de faptul că în continuare o mare parte din activităţile din sfera impozitului specific unor activităţi nu se desfăşoară în condiţii de rentabilitate,
    având în atenţie necesitatea adoptării unor măsuri care să protejeze mediul de afaceri şi sistemul economic, în contextul în care prin restricţiile impuse de autorităţi pentru prevenirea şi combaterea efectelor pandemiei de COVID – 19 se interzic sau au fost restrânse anumite activităţi, sectorul turismului fiind unul dintre cele mai grav afectate,
    luând în considerare necesitatea revizuirii măsurii privind stabilirea unui stimulent fiscal pentru contribuabilii plătitori de impozit pe profit care efectuează cheltuieli cu educaţia timpurie, având în vedere, pe de o parte, numeroasele controverse apărute în procesul de aplicare, rezultând blocaje în punerea în practică a dispoziţiilor întrucât insuficienţa actualei reglementări nu permite identificarea modalităţii de aplicare, şi, pe de altă parte, faptul că menţinerea actualei reguli influenţează în mod semnificativ veniturile bugetare, în contextul în care la momentul adoptării nu s-a indicat sursa de finanţare a acestei facilităţi fiscale,
    în condiţiile în care reglementarea actuală privind facilitatea fiscală pentru cheltuielile cu educaţia timpurie nu corespunde cu normele comunitare adoptate în domeniul taxei pe valoarea adăugată şi accizelor şi nici cu cele naţionale din domeniul impozitului pe salarii,
    în vederea prelungirii aplicării unor măsuri fiscale benefice mediului de afaceri în contextul în care pandemia de COVID – 19 a generat dificultăţi de natură financiară pentru majoritatea întreprinderilor, acestea confruntându-se în această perioadă cu o lipsă severă de lichiditate,
    ţinând cont de faptul că neluarea unor măsuri urgente, cu caracter excepţional, ar putea aduce prejudicii bugetului de stat ca urmare a încetării activităţii unor contribuabili,
    luând în considerare necesitatea atât a susţinerii resurselor financiare ale contribuabililor, cât şi a asigurării încasării unor sume certe şi periodice la bugetul general consolidat,
    având în vedere necesitatea prevenirii acumulării de către contribuabili a noi datorii la bugetul general consolidat,
    în vederea susţinerii conformării la plată şi menţinerii lichidităţilor financiare pentru revitalizarea activităţii contribuabililor, ca efect al crizei sanitare,
    ţinând cont de faptul că un număr semnificativ de contribuabili şi-au manifestat intenţia de a beneficia de măsura restructurării obligaţiilor bugetare, dar până la această dată nu au depus cererea de restructurare, planul de restructurare, precum şi testul creditorului privat prudent,
    în vederea asigurării continuităţii pachetului de măsuri fiscale adoptat anterior prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 69/2020 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 227/2015 privind Codul fiscal, precum şi pentru instituirea unor măsuri fiscale, cu modificările ulterioare, şi prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 181/2020 privind unele măsuri fiscal – bugetare, pentru modificarea şi completarea unor acte normative, precum şi pentru prorogarea unor termene, cu modificările ulterioare, având în vedere perpetuarea crizei sanitare, evoluţia imprevizibilă a pandemiei în perioada următoare, prelungirea stării de alertă, context în care afacerile sunt în continuare afectate,
    ţinând cont de faptul că neimplementarea măsurii privind introducerea unor clarificări cu privire la deducerea costului de achiziţie al aparatelor de marcat electronice fiscale, în cazul asocierilor fără personalitate juridică pentru care impozitul anual pe venit se stabileşte de fiecare asociat, generează dificultăţi la stabilirea impozitului pe veniturile realizate de membrii unei astfel de asocieri,
    ţinând seama de faptul că nepromovarea reglementărilor în domeniul TVA ar avea consecinţe negative, în sensul în care:

a) în lipsa efectuării corecţiilor şi corelărilor tehnice necesare ar persista echivocul prevederilor legale, generând confuzie la nivelul persoanelor impozabile;
b) nepromovarea măsurii privind exceptarea de la obligativitatea depunerii declaraţiilor recapitulative pentru operaţiunile desfăşurate între persoanele impozabile din România şi persoanele impozabile din Regatul Unit al Marii Britanii şi Irlandei de Nord, cu excepţia operaţiunilor care implică transporturi de bunuri în/din Irlanda de Nord, ar conduce la dificultăţi şi disfuncţionalităţi din perspectiva îndeplinirii obligaţiilor declarative ale contribuabililor care desfăşoară astfel de operaţiuni;
c) în situaţia în care sumele cu care organul fiscal s-a înscris la masa credală, potrivit Legii nr. 85/2014, cu modificările şi completările ulterioare, se înscriu şi în decontul de TVA, obligaţia de plată ar putea fi stinsă atât prin mecanismele specifice TVA, cât şi conform procedurii insolvenţei,

    ţinând seama de faptul că nepromovarea acestor reglementări în domeniul impozitului specific unor activităţi ar avea consecinţe negative, în sensul că:

a) ar conduce la scăderea numărului operatorilor din sfera impozitului specific din circuitul economic, precum şi a locurilor de muncă create de aceştia;
b) ar afecta mediul de afaceri şi implicit veniturile bugetului de stat, în contextul în care lipsa de lichiditate poate antrena chiar insolvabilitatea operatorilor care desfăşoară activităţi în sectorul turismului, alimentaţiei publice,

    dat fiind faptul că în lipsa efectuării corelărilor tehnice necesare ar persista echivocul în ceea ce priveşte prevederile legale referitoare la stimulentul fiscal pentru cheltuielile cu educaţia timpurie,
    în considerarea faptului că neadoptarea măsurii cu privire la actuala reglementare referitoare la facilitatea fiscală pentru cheltuielile cu educaţia timpurie ar conduce la menţinerea situaţiei existente, în care subzistă inadvertenţe şi lacune ce nu permit aplicarea, precum şi implicaţii bugetare semnificative, pentru a se putea da eficienţă reglementării şi preîntâmpina afectarea în mod negativ a bugetului de stat se impune înlăturarea acestei situaţii, cu celeritate, pe o perioadă determinată de timp.
    Nepromovarea prezentului act normativ ar avea consecinţe negative, în sensul că ar determina o lipsă de lichiditate care poate genera chiar insolvabilitatea unor operatori economici, cu efecte grave asupra mediului de afaceri şi, implicit, asupra veniturilor statului, dar şi faptul că acest lucru, pe termen scurt şi mediu, poate afecta grav situaţia economică a operatorilor şi situaţia angajaţilor acestora, cu posibile consecinţe chiar şi pe termen lung.
    În considerarea faptului că aceste elemente vizează interesul general public şi constituie situaţii de urgenţă şi extraordinare a căror reglementare nu poate fi amânată,
    în temeiul art. 115 alin. (4) din Constituţia României, republicată,
    Guvernul României adoptă prezenta ordonanţă de urgenţă.

Art. I. – (1) Contribuabilii obligaţi la plata impozitului specific unor activităţi, potrivit Legii nr. 170/2016 privind impozitul specific unor activităţi, cu completările ulterioare, pentru anul 2021, nu datorează impozit specific pentru o perioadă de 90 de zile calculată începând cu data de 1 aprilie 2021.
(2) Pentru aplicarea prevederilor alin. (1) contribuabilii recalculează în mod corespunzător impozitul specific stabilit potrivit Legii nr. 170/2016, cu completările ulterioare, aferent anului 2021, prin împărţirea impozitului specific anual la 365 de zile calendaristice şi înmulţirea valorii rezultate cu numărul de zile obţinut prin scăderea din numărul de 365 de zile calendaristice a numărului de zile aferent perioadei prevăzute la alin. (1) şi a numărului de 90 de zile calendaristice prevăzut la art. XXV alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 226/2020 privind unele măsuri fiscal – bugetare şi pentru modificarea şi completarea unor acte normative şi prorogarea unor termene, cu modificările ulterioare.

Art. II. – (1) Aplicarea prevederilor art. 25 alin. (4) lit. i¹) şi i²), art. 76 alin. (4) lit. x) şi art. 142 lit. z) din Legea nr. 227/2015 privind Codul fiscal, cu modificările şi completările ulterioare, se suspendă, începând cu data de 1 aprilie 2021 şi până la data de 31 decembrie 2021 inclusiv.
(2) Pe perioada suspendării prevăzută la alin. (1), cheltuielile pentru funcţionarea corespunzătoare a creşelor şi grădiniţelor aflate în administrarea contribuabililor sunt considerate cheltuieli cu deductibilitate limitată de natura celor prevăzute la art. 25 alin. (3) lit. b) din Legea nr. 227/2015, cu modificările şi completările ulterioare, şi intră sub incidenţa limitei stabilite pentru acestea, de 5% aplicată asupra valorii cheltuielilor cu salariile personalului, potrivit Legii nr. 53/2003 – Codul muncii, republicată, cu modificările şi completările ulterioare.
(3) Prevederile alin. (1) referitoare la art. 76 alin. (4) lit. x) şi art. 142 lit. z) din Legea nr. 227/2015, cu modificările şi completările ulterioare, se aplică începând cu veniturile aferente lunii aprilie 2021.

Art. III. – Legea nr. 227/2015 privind Codul fiscal, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 688 din 10 septembrie 2015, cu modificările şi completările ulterioare, se modifică şi se completează după cum urmează:

1. La articolul 123, după alineatul (1²) se introduce un nou alineat, alineatul (1³), cu următorul cuprins:

“(1³) În cazul asocierilor fără personalitate juridică, pentru stabilirea impozitului anual datorat de fiecare membru asociat, costul de achiziţie al aparatelor de marcat electronice fiscale puse în funcţiune în anul respectiv se distribuie proporţional cu cota procentuală de participare corespunzătoare contribuţiei, conform contractului de asociere.”

2. La articolul 286 alineatul (1), litera c) se modifică şi va avea următorul cuprins:

“c) pentru operaţiunile prevăzute la art. 270 alin. (4) şi (5), pentru transferul prevăzut la art. 270 alin. (10) şi pentru achiziţiile intracomunitare considerate ca fiind cu plată şi prevăzute la art. 273 alin. (2) şi (3), preţul de cumpărare al bunurilor respective sau al unor bunuri similare ori, în absenţa unor astfel de preţuri de cumpărare, preţul de cost, stabilit la data livrării. În cazul în care bunurile reprezintă active corporale fixe, baza de impozitare se stabileşte conform procedurii stabilite prin normele metodologice;”.

3. La articolul 297, alineatul (3) se modifică şi va avea următorul cuprins:

“(3) Dreptul de deducere a TVA aferente achiziţiilor efectuate de o persoană impozabilă care aplică sistemul TVA la încasare conform prevederilor art. 282 alin. (3) – (8) este amânat până în momentul în care taxa aferentă bunurilor şi serviciilor care i-au fost livrate/prestate a fost plătită furnizorului/prestatorului său, chiar dacă o parte din operaţiunile realizate de persoana impozabilă sunt excluse de la aplicarea sistemului TVA la încasare conform art. 282 alin. (6). Aceste prevederi nu se aplică pentru achiziţiile intracomunitare de bunuri, pentru importuri, pentru achiziţiile de bunuri/servicii pentru care se aplică taxare inversă potrivit prevederilor art. 307 alin. (2) – (6) sau art. 331.”

4. La articolul 303, alineatul (5) se modifică şi va avea următorul cuprins:

“(5) Prin excepţie de la prevederile alin. (4), nu se preiau în decontul de taxă:

a) sumele reprezentând TVA care nu sunt considerate restante conform art. 157 alin. (2) din Legea nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscală, cu modificările şi completările ulterioare, sau potrivit altor legi. Sumele care devin ulterior restante se cuprind în decontul perioadei fiscale în care intervine această situaţie;
b) sumele reprezentând taxa cumulată de plată cu care organul fiscal s-a înscris la masa credală potrivit prevederilor Legii nr. 85/2014, cu modificările şi completările ulterioare.”

5. La articolul 325, după alineatul (1¹) se introduce un nou alineat, alineatul (1²), cu următorul cuprins:

“(1²) Prin excepţie de la prevederile alin. (1), în declaraţia recapitulativă nu se menţionează operaţiunile intracomunitare realizate de persoane impozabile din România cu persoane impozabile din Regatul Unit al Marii Britanii şi Irlandei de Nord, cu excepţia operaţiunilor intracomunitare care implică transporturi de bunuri în/din Irlanda de Nord.”

6. La articolul 325, alineatul (2) se modifică şi va avea următorul cuprins:

“(2) Declaraţia recapitulativă se întocmeşte conform modelului stabilit prin ordin al preşedintelui A.N.A.F., pentru fiecare lună calendaristică în care ia naştere exigibilitatea taxei pentru operaţiunile prevăzute la alin. (1), respectiv pentru fiecare lună calendaristică în care sunt expediate sau transportate bunuri în cadrul regimului de stocuri la dispoziţia clientului sau în care intervin modificări ale informaţiilor furnizate, conform alin. (1¹).”

7. La articolul 325, după alineatul (2) se introduce un nou alineat, alineatul (2¹), cu următorul cuprins:

“(2¹) Prevederile alin. (1¹) şi (2) nu se aplică operaţiunilor realizate de persoane impozabile din România cu persoane impozabile din Regatul Unit al Marii Britanii şi Irlandei de Nord, cu excepţia operaţiunilor care implică transporturi de bunuri în/din Irlanda de Nord.”

Art. IV. – Ordonanţa Guvernului nr. 6/2019 privind instituirea unor facilităţi fiscale, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 648 din 5 august 2019, cu modificările şi completările ulterioare, se modifică după cum urmează:

1. La articolul 3, alineatul (1) va avea următorul cuprins:

“Art. 3. – (1) Debitorul care doreşte să îşi restructureze obligaţiile bugetare, potrivit prezentului capitol, are obligaţia de a notifica organul fiscal competent cu privire la intenţia sa în perioada 8 august – 31 octombrie 2019 şi în perioada 1 februarie – 30 septembrie 2020, precum şi în perioada 1 noiembrie 2020 – 30 septembrie 2021, sub sancţiunea decăderii din dreptul de a mai beneficia de restructurarea obligaţiilor bugetare, şi se adresează unui expert independent în vederea întocmirii unui plan de restructurare şi a testului creditorului privat prudent.”

2. La articolul 22, alineatul (1) va avea următorul cuprins:

“Art. 22. – (1) Solicitarea de restructurare prevăzută la art. 5 se poate depune până la data de 31 ianuarie 2022, sub sancţiunea decăderii.”

Art. V. – Termenul prevăzut la art. XIII alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 48/2020 privind unele măsuri financiar – fiscale, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 319 din 16 aprilie 2020, cu modificările ulterioare, cu privire la aplicarea dispoziţiilor art. XI din acelaşi act normativ, se prorogă până la data de 31 ianuarie 2022.

Art. VI. – Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 69/2020 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 227/2015 privind Codul fiscal, precum şi pentru instituirea unor măsuri fiscale, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 393 din 14 mai 2020, cu modificările ulterioare, se modifică după cum urmează:

1. La articolul VIII, alineatul (4) va avea următorul cuprins:

“(4) Sunt considerate restante la data de 31 martie 2020 inclusiv şi obligaţiile de plată care, la această dată, se află în oricare dintre situaţiile prevăzute la alin. (3), iar ulterior acestei date, dar nu mai târziu de data de 31 ianuarie 2022 inclusiv, înlesnirea la plată îşi pierde valabilitatea sau, după caz, încetează suspendarea executării actului administrativ fiscal.”

2. La articolul IX, litera d) va avea următorul cuprins:

“d) debitorul depune cererea de anulare a accesoriilor după îndeplinirea în mod corespunzător a condiţiilor prevăzute la lit. a) – c), în perioada 14 mai 2020 – 15 decembrie 2020 inclusiv sau în perioada 1 ianuarie 2021 – 31 ianuarie 2022 inclusiv, sub sancţiunea decăderii.”

3. La articolul XIII alineatul (5), litera c) va avea următorul cuprins:

“c) obligaţiile accesorii amânate la plată potrivit lit. a) nu se sting până la data soluţionării cererii de anulare a accesoriilor sau până la data de 31 ianuarie 2022 inclusiv, în cazul în care debitorul nu depune cerere de anulare a accesoriilor.”

4. La articolul XIII alineatul (7), litera b) va avea următorul cuprins:

“b) la data de 31 ianuarie 2022 inclusiv, în cazul în care debitorul nu depune cerere de anulare a accesoriilor.”

5. Articolul XIV va avea următorul cuprins:

“ARTICOLUL XIV
Efecte cu privire la măsurile de executare silită prin poprire instituite de organul fiscal central

(1) Prin derogare de la prevederile art. 236 din Legea nr. 207/2015, cu modificările şi completările ulterioare, în perioada 14 mai 2020 – 15 decembrie 2020 inclusiv, precum şi în perioada 1 ianuarie 2021 – 31 ianuarie 2022 inclusiv, debitorii care au notificat organul fiscal potrivit art. XIII şi au dispuse măsuri de executare silită prin poprire la data de 14 mai 2020, de către organul de executare fiscală, asupra disponibilităţilor băneşti pot efectua plata sumelor înscrise în adresele de înfiinţare a popririi din sumele indisponibilizate, altele decât cele reprezentând obligaţii de plată care fac obiectul amânării la plată în vederea anulării potrivit art. XIII alin. (5) lit. a).
(2) Prevederile alin. (1) sunt aplicabile şi pentru măsurile de executare silită prin poprire dispuse, potrivit legii, între data de 14 mai 2020 şi data de 31 ianuarie 2022 inclusiv.”

6. Articolul XVI va avea următorul cuprins:

“ARTICOLUL XVI
Anularea accesoriilor în cazul debitorilor care beneficiază de eşalonare la plată

(1) Debitorii care la data de 14 mai 2020 beneficiază de eşalonarea la plată a obligaţiilor fiscale potrivit Legii nr. 207/2015, cu modificările şi completările ulterioare, precum şi cei care obţin eşalonarea în perioada cuprinsă între data de 14 mai 2020 şi data de 31 ianuarie 2022 inclusiv pot beneficia de anularea dobânzilor, penalităţilor şi tuturor accesoriilor în condiţiile art. X – XII.
(2) Debitorii care la data de 14 mai 2020 beneficiază de eşalonarea la plată a obligaţiilor fiscale potrivit Legii nr. 207/2015, cu modificările şi completările ulterioare, precum şi cei care obţin eşalonarea în perioada cuprinsă între data de 14 mai 2020 şi data de 31 ianuarie 2022 inclusiv pot beneficia, în baza cererii de anulare a dobânzilor, penalităţilor şi a tuturor accesoriilor, depuse în perioada 14 mai 2020 şi 15 decembrie 2020 sau în perioada 1 ianuarie 2021 şi 31 ianuarie 2022 inclusiv, de anularea dobânzilor, penalităţilor şi tuturor accesoriilor, dacă eşalonarea la plată se finalizează până la data depunerii cererii de anulare a accesoriilor inclusiv. În acest caz, accesoriile incluse în ratele de eşalonare cu termene de plată după data de 14 mai 2020 achitate odată cu plata ratei de eşalonare se restituie potrivit Legii nr. 207/2015, cu modificările şi completările ulterioare. În situaţia în care eşalonarea la plată aflată în derulare cuprinde numai obligaţii de plată accesorii, debitorii pot beneficia de anularea accesoriilor rămase de plată din înlesnirea la plată acordată, fără a le mai achita, urmând ca, în baza cererii de anulare a accesoriilor, organul fiscal să emită decizia de anulare a accesoriilor, precum şi decizia de finalizare a eşalonării la plată.”

7. Articolul XIX va avea următorul cuprins:

“ARTICOLUL XIX
Anularea accesoriilor în cazul debitorilor care au cereri de rambursare

    Debitorii care la data de 31 ianuarie 2022 inclusiv au cereri de rambursare în curs de soluţionare pentru care, ulterior acestei date, organul fiscal respinge total sau parţial rambursarea beneficiază de anularea obligaţiilor bugetare accesorii potrivit prezentului capitol, dacă achită obligaţiile bugetare de care depinde anularea, nestinse prin compensare cu sumele individualizate în cererea de rambursare, în termen de 30 de zile de la data comunicării deciziei prin care se respinge rambursarea.”

Art. VII. – La articolul 1 alineatul (8) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 181/2020 privind unele măsuri fiscal – bugetare, pentru modificarea şi completarea unor acte normative, precum şi pentru prorogarea unor termene, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 988 din 26 octombrie 2020, cu modificările ulterioare, litera a) se modifică şi va avea următorul cuprins:

“a) să depună o cerere la organul fiscal, în perioada 26 octombrie 2020 – 15 decembrie 2020, precum şi în perioada 1 ianuarie 2021 – 30 septembrie 2021 inclusiv, sub sancţiunea decăderii. La cerere debitorul poate anexa graficul de eşalonare cuprinzând cuantumul propus al ratelor de eşalonare;”.

Art. VIII. – (1) Pentru debitorii care au depus notificarea privind intenţia de restructurare a obligaţiilor bugetare, potrivit art. 3 din Ordonanţa Guvernului nr. 6/2019 privind instituirea unor facilităţi fiscale, cu modificările şi completările ulterioare, până la data intrării în vigoare a prezentei ordonanţe de urgenţă şi care nu depun solicitarea de restructurare a obligaţiilor bugetare, potrivit art. 5 din Ordonanţa Guvernului nr. 6/2019, cu modificările şi completările ulterioare, până la data de 30 iunie 2021 începe sau continuă, după caz, executarea silită. Dispoziţiile art. 8 din Ordonanţa Guvernului nr. 6/2019, cu modificările şi completările ulterioare, rămân aplicabile. Depunerea unei noi notificări până la data de 30 iunie 2021 sau după expirarea acestui termen nu mai produce efecte. În situaţia în care solicitarea de restructurare este depusă după începerea executării silite, aceasta se suspendă de la data depunerii solicitării de restructurare.
(2) Pentru debitorii care depun notificarea privind intenţia de restructurare a obligaţiilor bugetare, potrivit art. 3 din Ordonanţa Guvernului nr. 6/2019, cu modificările şi completările ulterioare, după data intrării în vigoare a prezentei ordonanţe de urgenţă, dar nu depun solicitarea de restructurare a obligaţiilor bugetare, potrivit art. 5 din acelaşi act normativ în termen de 6 luni de la data depunerii notificării, începe sau continuă, după caz, executarea silită. În situaţia în care termenul de 6 luni se împlineşte după data de 31 ianuarie 2022, solicitarea de restructurare trebuie depusă până la această dată. Dispoziţiile art. 8 din Ordonanţa Guvernului nr. 6/2019, cu modificările şi completările ulterioare, rămân aplicabile. Depunerea unei noi notificări în perioada de 6 luni sau după expirarea acestui termen nu mai produce efecte. În situaţia în care solicitarea de restructurare este depusă după începerea executării silite, aceasta se suspendă de la data depunerii solicitării de restructurare.

Art. IX. – (1) Dobânzile, penalităţile şi toate accesoriile aferente obligaţiilor bugetare principale administrate de organul fiscal central cu scadenţe anterioare datei de 31 martie 2020 inclusiv şi individualizate în decizii de impunere emise ca urmare a unei inspecţii fiscale sau verificării situaţiei fiscale personale în derulare la data intrării în vigoare a prezentei ordonanţe de urgenţă sau începute după data intrării în vigoare a prezentei ordonanţe de urgenţă, dar nu mai târziu de 31 ianuarie 2022, indiferent de momentul la care inspecţia fiscală se finalizează, se anulează dacă sunt îndeplinite cumulativ următoarele condiţii:

a) toate diferenţele de obligaţii bugetare principale individualizate în decizia de impunere sunt stinse prin orice modalitate prevăzută de art. 22 din Legea nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscală, cu modificările şi completările ulterioare, până la termenul de plată prevăzut la art. 156 alin. (1) din aceeaşi lege;
b) cererea de anulare a accesoriilor se depune, sub sancţiunea decăderii, până la data de 31 ianuarie 2022 inclusiv, respectiv în termen de 90 de zile de la comunicarea deciziei de impunere dacă termenul de 90 de zile se împlineşte după 31 ianuarie 2022 inclusiv.

(2) Dobânzile, penalităţile şi toate accesoriile care pot fi anulate potrivit prezentului articol şi care au fost stinse după data intrării în vigoare a prezentei ordonanţe de urgenţă se restituie potrivit Legii nr. 207/2015, cu modificările şi completările ulterioare.

Art. X. – Prin derogare de la prevederile art. 4 din Legea nr. 227/2015 privind Codul fiscal, cu modificările şi completările ulterioare, prevederile art. II şi III intră în vigoare la data publicării prezentei ordonanţe de urgenţă în Monitorul Oficial al României, Partea I.

PRIM – MINISTRU
FLORIN – VASILE CÎŢU

Bucureşti, 25 martie 2021.
Nr. 19.

Monitorul Oficial nr. 315/2021