Luând în considerare prevederile art. 14 alin. (2) din Legea nr. 500/2002 privind finanţele publice, cu modificările şi completările ulterioare, potrivit cărora nicio cheltuială nu poate fi înscrisă în buget şi nici angajată şi efectuată din buget, dacă nu există bază legală pentru respectiva cheltuială,
    având în vedere obligaţia Guvernului de a conduce politica fiscal – bugetară în mod prudent pentru a gestiona resursele şi obligaţiile bugetare, precum şi riscurile fiscale de o manieră care să asigure sustenabilitatea poziţiei fiscale pe termen mediu şi lung, precum şi predictibilitatea politicii fiscal – bugetare pe termen mediu, în scopul menţinerii stabilităţii macroeconomice,

    ţinând seama de faptul că la fundamentarea bugetului de stat şi a bugetului asigurărilor sociale de stat pe anul 2021 este necesar ca măsurile fiscal – bugetare să fie aprobate prin acte normative,
    luând în considerare contextul bugetar actual, în care utilizarea fondurilor publice trebuie să fie ţintită şi atent direcţionată în principal pentru stimularea investiţiilor în economie şi finanţarea măsurilor în planul sănătăţii publice care au impact pozitiv în limitarea răspândirii coronavirusului SARS – CoV – 2,
    având în vedere necesitatea adoptării, în cel mai scurt timp, a legii bugetului de stat şi a legii bugetului asigurărilor sociale de stat pe anul 2021,
    ţinând cont că neadoptarea acestor măsuri ar genera un impact suplimentar asupra deficitului bugetului general consolidat de 1,55% din produsul intern brut în anul 2021, afectând sustenabilitatea finanţelor publice,
    având în vedere necesitatea păstrării echilibrelor bugetare prin adoptarea de măsuri menite să limiteze creşterea cheltuielilor bugetare permanente,
    luând în considerare necesitatea respectării recomandării Comisiei Europene stabilită în cadrul procedurii de deficit excesiv declanşată pentru România,
    având în vedere necesitatea asigurării fondurilor în vederea desfăşurării normale a activităţii federaţiilor sportive naţionale, cu prioritate a celor incluse în programul Jocurilor Olimpice – Tokyo 2020, respectiv în vederea participării acestora la stagiile de pregătire şi competiţiile de calificare la Jocurile Olimpice, începând cu data de 1 ianuarie a fiecărui an,
    având în vedere că măsura de acordare a voucherelor de vacanţă în valoare de 1.450 lei, reglementată prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 8/2009 privind acordarea voucherelor de vacanţă, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 94/2014, cu modificările şi completările ulterioare, s-a dovedit a fi o măsură cu efecte benefice asupra industriei turismului din România, încurajând un număr de circa un milion de salariaţi români din cadrul instituţiilor publice să îşi petreacă concediile în ţară şi, totodată, a atenuat o parte din efectele negative ale pandemiei de COVID – 19 asupra sectorului turistic, cetăţenii români posesori de vouchere de vacanţă achiziţionând pachete turistice în ţară în perioadele în care structurile de primire turistice nu au avut activitatea suspendată,
    luând în considerare faptul că potrivit art. 36 alin. (2) din Legea nr. 165/2018 privind acordarea biletelor de valoare, cu modificările şi completările ulterioare, la data de 1 ianuarie 2021 se abrogă Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 8/2009 privind acordarea voucherelor de vacanţă, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 94/2014, cu modificările şi completările ulterioare,
    având în vedere că măsura menţinerii acordării voucherelor de vacanţă, în cuantum de 1.450 lei, până la data de 31 decembrie 2021 va sprijini industria ospitalităţii, puternic afectată de efectele pandemiei de COVID – 19, în sensul recuperării pierderilor suferite ca urmare a suspendării activităţii structurilor de primire turistice cu funcţiuni de cazare şi/sau alimentaţie publică sau a restrângerii circulaţiei persoanelor în anumite zone,
    având în vedere că, potrivit art. 98 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, amenzile contravenţionale se stabilesc în cuantumul determinat de valoarea numărului punctelor – amendă aplicate, un punct – amendă reprezentând valoric 10% din salariul de bază minim brut pe economie, stabilit prin hotărâre a Guvernului,
    întrucât, în perioada 2011 – 2017, valoarea punctului – amendă a crescut, astfel: 67 lei în anul 2011, 70 lei în anul 2012, 75 de lei în anul 2013, 85 de lei în anul 2014, 97,5 lei în anul 2015, 125 de lei în anul 2016 şi 145 de lei în anul 2017, iar în perioada 2018 – 2020 valoarea punctului – amendă a fost menţinută la o sumă fixă de 145 de lei,
    luând în considerare că începând cu data de 1 ianuarie 2020 valoarea salariului de bază minim brut pe ţară garantat în plată a fost stabilită la suma de 2.230 de lei, ceea ce ar însemna ca punctul de amendă să fie 223 de lei, adică cu aproape 50% mai mult, este necesară luarea unei măsuri temporare de stabilire a unei valori fixe a punctului – amendă, pentru anul 2021.
    Având în vedere declararea pandemiei de COVID – 19 drept urgenţă de sănătate publică de importanţă internaţională, precum şi faptul că Uniunea Europeană a luat măsuri fără precedent, unindu-şi forţele cu diferite ţări din lume şi cu organizaţii internaţionale din domeniul sănătăţii pentru garantarea accesului universal la testare, tratamente şi vaccinuri, unul dintre obiective fiind asigurarea unui acces echitabil şi la preţuri rezonabile la vaccinurile împotriva COVID – 19 pentru toţi cetăţenii Uniunii Europene,
    în condiţiile în care actualul context pandemic nu relevă o evoluţie favorabilă, iar în anumite domenii activitatea nu poate fi reluată total sau parţial,
    având în vedere că strategia Uniunii Europene are printre obiective asigurarea unui acces echitabil şi la preţuri rezonabile al populaţiei la vaccinurile şi kiturile de testare COVID – 19, fiind adoptată Directiva (UE) 2020/2020 a Consiliului din 7 decembrie 2020 de modificare a Directivei 2006/112/CE a Consiliului în ceea ce priveşte măsurile temporare privind taxa pe valoarea adăugată aplicabilă vaccinurilor împotriva COVID – 19 şi dispozitivelor medicale pentru diagnostic in vitro aferente, ca răspuns la pandemia de COVID – 19, publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene, seria L nr. 419 din 11 decembrie 2020,
    ţinând cont de faptul că Directiva (UE) 2020/2020 permite statelor membre să aplice până la 31 decembrie 2022 o scutire cu drept de deducere sau o cotă redusă de TVA pentru livrarea de vaccinuri şi de dispozitive medicale pentru diagnostic in vitro COVID – 19, precum şi pentru serviciile strâns legate de livrările de astfel de vaccinuri şi dispozitive,
    întrucât Comisia Europeană a adresat statelor membre o recomandare fermă de a aplica scutirea de TVA cu drept de deducere pentru livrarea de vaccinuri şi teste COVID – 19, astfel încât cu încadrarea în acelaşi buget să poată fi achiziţionate cantităţi mai mari de vaccinuri şi teste,
    având în vedere că România a susţinut adoptarea acestor măsuri şi în contextul agravării situaţiei pandemice determinate de răspândirea coronavirusului SARS – CoV – 2 se impune implementarea în regim de urgenţă a scutirii temporare de TVA cu drept de deducere, respectiv până la 31 decembrie 2022, pentru livrarea de vaccinuri şi de dispozitive medicale pentru diagnostic in vitro COVID – 19, precum şi pentru serviciile strâns legate de livrările de astfel de vaccinuri şi dispozitive,
    în vederea punerii în aplicare în România a strategiei de testare/vaccinare care este în deplin acord cu recomandările de la nivelul Uniunii Europene, obiectivul principal fiind accesul la testare/vaccinare al unui număr cât mai mare de persoane şi la un preţ rezonabil, pentru a ajunge astfel la diminuarea treptată a răspândirii virusului pe teritoriul României,
    luând în considerare necesitatea respectării prevederilor art. 2 alin. (1) din Directiva (UE) 2020/1.756 a Consiliului din 20 noiembrie 2020 de modificare a Directivei 2006/112/CE privind sistemul comun al taxei pe valoarea adăugată în ceea ce priveşte identificarea persoanelor impozabile în Irlanda de Nord, potrivit cărora statele membre asigură intrarea în vigoare a actelor cu putere de lege şi a actelor administrative necesare pentru a se conforma Directivei (UE) 2020/1.756 până la 31 decembrie 2020,
    având în vedere necesitatea eliminării din categoria bunurilor pentru care se aplică începând cu 1 ianuarie 2021 exceptarea de la plata efectivă a TVA în vamă a deşeurilor prevăzute la art. 331 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 227/2015 privind Codul fiscal, cu modificările şi completările ulterioare, ca urmare a faptului că în nomenclatura combinată nu există codificare tarifară în funcţie de caracteristicile tehnice ale acestor bunuri, ţinând cont că neadoptarea măsurii în regim de urgenţă ar putea conduce la blocaje în cazul importurilor acestor deşeuri care ar afecta deopotrivă activitatea operatorilor economici şi a autorităţii vamale, având în vedere necesitatea de a asigura resurse financiare suplimentare contribuabililor care intră în sfera impozitului specific unor activităţi, prin reducerea sarcinii fiscale privind impozitul specific,
    ţinând cont de faptul că în continuare o mare parte din activităţile din sfera impozitului specific unor activităţi nu se desfăşoară în condiţii de rentabilitate,
    având în atenţie necesitatea adoptării unor măsuri care să protejeze mediul de afaceri şi sistemul economic, în contextul în care, prin restricţiile impuse de autorităţi, pentru prevenirea şi combaterea efectelor pandemiei de COVID – 19 se interzic sau au fost restrânse anumite activităţi, sectorul turismului fiind unul dintre cele mai grav afectate,
    ţinând cont de complexitatea, în special sub aspect tehnic, a procesului de introducere în utilizare a aparatelor de marcat electronice fiscale dotate cu jurnal electronic, integrate în echipamente nesupravegheate de tipul automatelor comerciale, care a necesitat un timp mai îndelungat pentru fundamentarea deciziilor referitoare la modul în care acestea urmează a fi reglementate, fapt care a condus la inexistenţa pe piaţă, la această dată, a aparatelor de marcat dedicate automatelor comerciale şi, pe cale de consecinţă, la imposibilitatea respectării termenului de 31 decembrie 2020, de către operatorii economici vizaţi de obligaţia de dotare cu astfel de dispozitive, având în vedere întârzierile înregistrate de o parte a producătorilor/distribuitorilor de echipamente fiscale în dezvoltarea de software, necesară pentru realizarea conectării aparatelor de marcat electronice fiscale la sistemul informatic naţional de supraveghere şi monitorizare a datelor fiscale al Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală, precum şi faptul că ulterior dezvoltării de software este obligatorie parcurgerea unor etape suplimentare, respectiv testarea acestuia, avizarea tehnică a aparatului de marcat electronic fiscal la Institutul Naţional de Cercetare – Dezvoltare în Informatică – ICI Bucureşti, implementarea în producţie, context care a făcut ca obiectivul urmărit să nu poată fi îndeplinit până la data de 31 decembrie 2020,
    având în vedere necesitatea clarificării modului de calcul, plată şi declarare de către contribuabili a obligaţiilor fiscale vizând impozitul pe venit şi contribuţiile sociale obligatorii datorate pentru indemnizaţiile acordate din bugetul asigurărilor pentru şomaj, din bugetul de stat sau decontate din Fondul de garantare pentru plata creanţelor salariale,
    ţinând cont de faptul că, în cazul beneficiarilor indemnizaţiilor acordate din bugetul de stat potrivit art. XV din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 30/2020 pentru modificarea şi completarea unor acte normative, precum şi pentru stabilirea unor măsuri în domeniul protecţiei sociale în contextul situaţiei epidemiologice determinate de răspândirea coronavirusului SARS – CoV – 2, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 59/2020, cu modificările şi completările ulterioare, şi a celor acordate potrivit art. 3 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 132/2020 privind măsuri de sprijin destinate salariaţilor şi angajatorilor în contextul situaţiei epidemiologice determinate de răspândirea coronavirusului SARS – CoV – 2, precum şi pentru stimularea creşterii ocupării forţei de muncă, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 282/2020, cu modificările şi completările ulterioare, obligaţiile fiscale se stabilesc şi se declară, începând cu 1 ianuarie 2021, prin Declaraţia unică privind impozitul pe venit şi contribuţiile sociale datorate de persoanele fizice,
    având în vedere necesitatea stabilirii elementelor care trebuie avute în vedere la elaborarea modelului Declaraţiei unice privind impozitul pe venit şi contribuţiile sociale datorate de persoanele fizice prin care se declară obligaţiile fiscale aferente anului 2020, care urmează a fi utilizat începând cu data de 1 ianuarie 2021,
    luând în considerare necesitatea asigurării aplicării unui regim fiscal unitar tuturor persoanelor fizice beneficiare ale indemnizaţiilor acordate din bugetul asigurărilor pentru şomaj, din bugetul de stat sau decontate din Fondul de garantare pentru plata creanţelor salariale, indiferent de regimul fiscal aplicabil categoriei de venituri pe care acestea le obţin în mod curent şi pentru care beneficiază de facilităţi fiscale,
    luând în considerare că situaţia prezentată întruneşte premisele unei situaţii urgente şi extraordinare care impune adoptarea de măsuri imediate în vederea stabilirii cadrului normativ potrivit, neadoptarea acestor măsuri, cu celeritate, putând avea consecinţe negative, în sensul că ar genera:

• un impact suplimentar asupra deficitului bugetului general consolidat, afectând sustenabilitatea finanţelor publice;
• întârzieri în adoptarea bugetului de stat şi a bugetului asigurărilor sociale de stat pe anul 2021, afectând posibilităţile de finanţare în anul 2021 a acţiunilor de limitare a răspândirii coronavirusului SARS – CoV – 2, precum şi a măsurilor în domeniul protecţiei sociale în contextul situaţiei epidemiologice;
• majorarea cheltuielilor bugetare, ceea ce creează premisele unui dezechilibru bugetar;
• lipsa fondurilor necesare continuităţii în sistemul de pregătire, calificare şi participare la Jocurile Olimpice, începând cu data de 1 ianuarie a fiecărui an;
• riscul unui impact negativ asupra imaginii României în domeniul sportului,

    ţinând cont de faptul că nepromovarea prezentului act normativ ar genera dificultăţi în stabilirea şi declararea de către contribuabili a obligaţiilor fiscale aferente indemnizaţiilor acordate din bugetul asigurărilor pentru şomaj, din bugetul de stat sau decontate din Fondul de garantare pentru plata creanţelor salariale,
    ţinând cont şi de faptul că neluarea unei măsuri urgente în sensul aplicării scutirii de TVA cu drept de deducere pentru livrarea de vaccinuri şi teste COVID – 19 ar aduce grave prejudicii asupra sănătăţii populaţiei prin îngreunarea accesului acesteia la vaccinarea şi testarea împotriva COVID – 19,
    având în vedere şi faptul că această măsură vizează un interes public şi constituie o situaţie extraordinară a cărei reglementare nu poate fi amânată, ce impune adoptarea de măsuri imediate pe calea ordonanţei de urgenţă, pentru facilitarea accesului populaţiei la servicii de vaccinare şi testare împotriva COVID – 19,
    luând în considerare necesitatea diminuării presiunii asupra deficitului bugetului general consolidat,
    ţinând cont că neadoptarea în regim de urgenţă a unei măsuri de prorogare până la 1 ianuarie 2022 a termenului intrării în vigoare a măsurilor privind aplicarea deductibilităţii integrale a ajustărilor pentru creanţele neîncasate, precum şi privind majorarea la 140.000 euro a plafonului pentru aplicarea cotei reduse de TVA de 5% pentru livrarea locuinţelor ca parte a politicii sociale ar genera un impact suplimentar asupra veniturilor bugetare,
    având în vedere că deductibilitatea integrală a ajustărilor pentru creanţele neîncasate, în cazul contribuabililor nefinanciari, ar afecta echilibrul de reglementare a tuturor categoriilor de ajustări luate în calcul la determinarea impozitului pe profit,
    ţinând seama de faptul că nepromovarea acestor reglementări în domeniul impozitului specific unor activităţi ar avea consecinţe negative, în sensul că:

• ar conduce la scăderea numărului operatorilor din sfera impozitului specific din circuitul economic, precum şi a locurilor de muncă create de aceştia;
• ar afecta mediul de afaceri şi implicit veniturile bugetului de stat, în contextul în care lipsa de lichiditate poate antrena chiar insolvabilitatea operatorilor care desfăşoară activităţi în sectorul turismului, alimentaţiei publice,

    ţinând cont de pericolul afectării grave a activităţii economice, atât în cazul operatorilor economici din categoria marilor contribuabili, în condiţiile în care prevederile legale în vigoare sancţionează drastic nerespectarea obligaţiei de a asigura, până la data de 31 decembrie 2020, conectarea la distanţă a aparatelor de marcat electronice fiscale, în vederea transmiterii de date fiscale către Agenţia Naţională de Administrare Fiscală, cât şi în cazul operatorilor economici care comercializează bunuri/prestează servicii prin intermediul automatelor comerciale, care riscă să fie sancţionaţi, începând cu data de 1 ianuarie 2021, pentru neîndeplinirea obligaţiei de dotare cu aparate de marcat electronice fiscale, în condiţiile în care faptele nu pot fi imputate vreuneia dintre cele două categorii de operatori economici,
    în considerarea faptului că aceste elemente vizează interesul general public şi constituie situaţii de urgenţă şi extraordinare a căror reglementare nu poate fi amânată,
    în temeiul art. 115 alin. (4) din Constituţia României, republicată,
    Guvernul României adoptă prezenta ordonanţă de urgenţă.

Art. I. – (1) Prin derogare de la prevederile art. 38 alin. (4) şi (41) lit. c) din Legea – cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, cu modificările şi completările ulterioare, în anul 2021, începând cu data de 1 ianuarie, cuantumul brut al salariilor de bază/soldelor de funcţie/salariilor de funcţie/indemnizaţiilor de încadrare lunară de care beneficiază personalul plătit din fonduri publice se menţine la acelaşi nivel cu cel ce se acordă pentru luna decembrie 2020 în măsura în care personalul ocupă aceeaşi funcţie şi îşi desfăşoară activitatea în aceleaşi condiţii.
(2) Prin derogare de la prevederile art. 38 alin. (3) lit. f) din Legea – cadru nr. 153/2017, cu modificările şi completările ulterioare, în anul 2021, începând cu drepturile aferente lunii ianuarie, indemnizaţiile lunare pentru funcţiile de demnitate publică şi funcţiile asimilate acestora, prevăzute în anexa nr. IX la Legea – cadru nr. 153/2017, cu modificările şi completările ulterioare, se menţin la nivelul aferent lunii decembrie 2020.
(3) În anul 2021, începând cu luna ianuarie, cuantumul sporurilor, indemnizaţiilor, compensaţiilor, primelor şi al celorlalte elemente ale sistemului de salarizare care fac parte, potrivit legii, din salariul brut lunar, solda lunară de care beneficiază personalul plătit din fonduri publice se menţine cel mult la nivelul cuantumului acordat pentru luna decembrie 2020, în măsura în care personalul ocupă aceeaşi funcţie şi îşi desfăşoară activitatea în aceleaşi condiţii.
(4) Prin derogare de la prevederile art. 18 alin. (1) din Legea – cadru nr. 153/2017, cu modificările şi completările ulterioare, în anul 2021, valoarea indemnizaţiei de hrană se menţine la nivelul din anul 2020.
(5) În anul 2021, începând cu luna ianuarie, instituţiile publice de apărare, ordine publică şi securitate naţională acordă cuantumul compensaţiei băneşti, respectiv al alocaţiei valorice pentru drepturile de hrană actualizate la nivelul lunii ianuarie 2019, potrivit normelor în vigoare.
(6) Prevederile art. 26 alin. (4) – (6) din Legea – cadru nr. 153/2017, cu modificările şi completările ulterioare, intră în vigoare la data de 1 ianuarie 2022.

Art. II. – Prin derogare de la prevederile art. 5 alin. (1) din Legea nr. 118/2002 pentru instituirea indemnizaţiei de merit, cu modificările şi completările ulterioare, în anul 2021, cuantumul lunar al indemnizaţiei de merit se menţine la nivelul din luna decembrie 2020, de 6.240 lei.

Art. III. – (1) Termenul prevăzut la art. 361 alin. (3) lit. e) din Legea educaţiei naţionale nr. 1/2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 18 din 10 ianuarie 2011, cu modificările şi completările ulterioare, se prorogă până la data de 31 decembrie 2021.
(2) Cupoanele sociale prevăzute la art. 27 alin. (6) din Legea nr. 1/2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 18 din 10 ianuarie 2011, cu modificările şi completările ulterioare, nu se acordă până la data de 31 decembrie 2021.

Art. IV. – Articolul 97 din Legea nr. 196/2016 privind venitul minim de incluziune, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 882 din 3 noiembrie 2016, cu modificările ulterioare, se modifică şi va avea următorul cuprins:

“Art. 97. – Prezenta lege intră în vigoare la data de 1 aprilie 2022, cu excepţia art. 95, care intră în vigoare la data de 1 februarie 2022.”

Art. V. – Până la 1 ianuarie 2022, prevederile art. 210 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 57/2019 privind Codul administrativ, cu modificările şi completările ulterioare, se suspendă.

Art. VI. – Prin derogare de la prevederile art. 66 alin. (1) din Legea nr. 500/2002 privind finanţele publice, cu modificările şi completările ulterioare, excedentul rezultat din execuţia bugetului Comitetului Olimpic şi Sportiv Român se reportează în anul următor cu aceeaşi destinaţie.

Art. VII. – Alineatul (12) al articolului 165 din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătăţii, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 652 din 28 august 2015, cu modificările şi completările ulterioare, se modifică şi va avea următorul cuprins:

“(12) Începând cu drepturile salariale aferente lunii ianuarie 2022, cadrele didactice prevăzute la alin. (11) care desfăşoară activitate integrată beneficiază şi de o indemnizaţie lunară egală cu 50% din salariul de bază al funcţiei de medic, medic stomatolog sau farmacist, corespunzător vechimii în muncă şi gradului profesional deţinut.”

Art. VIII. – (1) Prin derogare de la art. 425 din Legea nr. 223/2007 privind Statutul personalului aeronautic civil navigant profesionist din aviaţia civilă din România, cu modificările şi completările ulterioare, în anul 2021 pensiile de serviciu stabilite în condiţiile legii nu se actualizează cu rata medie anuală a inflaţiei.
(2) Prin derogare de la art. 685 alin. (10) din Legea nr. 567/2004 privind statutul personalului auxiliar de specialitate al instanţelor judecătoreşti şi al parchetelor de pe lângă acestea şi al personalului care funcţionează în Institutul Naţional de Expertize Criminalistice, cu modificările şi completările ulterioare, în anul 2021 pensiile de serviciu stabilite în condiţiile legii nu se actualizează cu rata medie anuală a inflaţiei.
(3) Prin derogare de la art. 731 alin. (5) din Legea nr. 7/2006 privind statutul funcţionarului public parlamentar, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, în anul 2021 pensiile de serviciu stabilite în condiţiile legii nu se actualizează cu rata medie anuală a inflaţiei.
(4) Prin derogare de la art. 6 alin. (5) din Legea nr. 216/2015 privind acordarea pensiei de serviciu membrilor Corpului diplomatic şi consular al României, cu modificările ulterioare, în anul 2021 pensiile de serviciu şi pensiile de urmaş stabilite în condiţiile legii nu se actualizează cu rata medie anuală a inflaţiei.
(5) Prin derogare de la art. 51 alin. (10) din Legea nr. 94/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii de Conturi, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, în anul 2021 pensiile de serviciu stabilite în condiţiile legii nu se actualizează cu rata medie anuală a inflaţiei.
(6) Prin derogare de la art. 49 alin. (6) din Legea nr. 96/2006 privind Statutul deputaţilor şi al senatorilor, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, în anul 2021 indemnizaţiile pentru limită de vârstă stabilite în condiţiile legii nu se actualizează cu rata medie anuală a inflaţiei.
(7) Prin derogare de la art. 59 alin. (1) din Legea nr. 223/2015 privind pensiile militare de stat, cu modificările şi completările ulterioare, în anul 2021 pensiile militare de stat stabilite în condiţiile legii nu se indexează cu rata medie anuală a inflaţiei.

Art. IX. – Alineatul (2) al articolului 1 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 8/2009 privind acordarea voucherelor de vacanţă, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 110 din 24 februarie 2009, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 94/2014, cu modificările şi completările ulterioare, se modifică şi va avea următorul cuprins:

“(2) Instituţiile publice, astfel cum sunt definite la art. 2 alin. (1) pct. 30 din Legea nr. 500/2002 privind finanţele publice, cu modificările şi completările ulterioare, şi la art. 2 alin. (1) pct. 39 din Legea nr. 273/2006 privind finanţele publice locale, cu modificările şi completările ulterioare, indiferent de sistemul de finanţare şi de subordonare, inclusiv activităţile finanţate integral din venituri proprii, înfiinţate pe lângă instituţiile publice, acordă, anual, în perioada 1 ianuarie 2019 – 31 decembrie 2021, vouchere de vacanţă în cuantum de 1.450 lei pentru un salariat.”

Art. X. – Legea nr. 165/2018 privind acordarea biletelor de valoare, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 599 din 13 iulie 2018, cu modificările şi completările ulterioare, se modifică după cum urmează:

1. La articolul 34, litera a) va avea următorul cuprins:

“a) art. 24 – 27, care intră în vigoare la data de 1 ianuarie 2022;”.

2. Articolul 341 va avea următorul cuprins:

“Art. 341. – Până la data de 1 ianuarie 2022 prevederile prezentei legi nu se aplică voucherelor de vacanţă.”

3. La articolul 36, alineatul (2) va avea următorul cuprins:

“(2) La data de 1 ianuarie 2022 se abrogă Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 8/2009 privind acordarea voucherelor de vacanţă, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 110 din 24 februarie 2009, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 94/2014, cu modificările şi completările ulterioare.”

Art. XI. – Termenul prevăzut la art. 4 şi art. 5 alin. (2) din Hotărârea Guvernului nr. 1.045/2018 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a Legii nr. 165/2018 privind acordarea biletelor de valoare, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 24 din 9 ianuarie 2019, se prorogă până la data de 1 ianuarie 2022.

Art. XII. – (1) Voucherele de vacanţă aferente anului 2021 se emit doar pe suport electronic.
(2) Prin derogare de la prevederile alin. (4) al art. 2 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 8/2009, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 94/2014, cu modificările şi completările ulterioare, perioada de valabilitate a voucherelor de vacanţă, emise în perioada martie 2019 – decembrie 2019 şi ianuarie 2020 – noiembrie 2020, indiferent de suport, se prelungeşte până la data de 31 decembrie 2021.
(3) Prin derogare de la prevederile art. 1 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 8/2009, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 94/2014, cu modificările şi completările ulterioare, în anul 2021, pentru personalul militar, poliţiştii, funcţionarii publici cu statut special din sistemul administraţiei penitenciare şi personalul civil din instituţiile publice de apărare, ordine publică şi securitate naţională se decontează serviciile turistice prestate de orice structură de primire turistică aflată pe teritoriul României, în limita a 1.450 de lei pentru un salariat.
(4) În cazul personalului prevăzut la alin. (3), decontarea sumelor reprezentând servicii turistice cuvenită în anul 2020 se poate efectua şi pentru serviciile prestate în perioada 1 ianuarie – 31 decembrie 2021 de orice structură de primire turistică aflată pe teritoriul României, în limita valorică a diferenţei dintre limita valorică prevăzută pentru anul 2020 şi cuantumul decontat efectiv personalului pentru serviciile prestate acestuia în perioada 1 ianuarie – 31 decembrie 2020.
(5) Cuantumul sumelor decontate potrivit alin. (3) sau (4) nu se ia în calcul la determinarea limitei prevăzute la art. 25 din Legea – cadru nr. 153/2017, cu modificările şi completările ulterioare.

Art. XIII. – După alineatul (23) al articolului 98 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 670 din 3 august 2006, cu modificările şi completările ulterioare, se introduce un nou alineat, alineatul (24), cu următorul cuprins:

“(24) Prin excepţie de la prevederile alin. (2), în perioada 1 ianuarie – 31 decembrie 2021 un punct – amendă este 145 lei.”

Art. XIV. – (1) Sunt scutite de taxa pe valoarea adăugată cu drept de deducere livrările de dispozitive medicale pentru diagnosticul in vitro al COVID – 19, de vaccinuri împotriva COVID – 19, precum şi serviciile de vaccinare şi testare aferente, altele decât cele scutite de TVA conform art. 292 din Legea nr. 227/2015 privind Codul fiscal, cu modificările şi completările ulterioare, efectuate până la data de 31 decembrie 2022.
(2) Scutirea de TVA prevăzută la alin. (1) se aplică doar pentru livrarea dispozitivelor medicale pentru diagnosticul in vitro al COVID – 19 care sunt în conformitate cu cerinţele aplicabile prevăzute în Directiva 98/79/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 27 octombrie 1998 privind dispozitivele medicale pentru diagnostic in vitro, publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene, seria L, nr. 331 din 7 decembrie 1998, sau în Regulamentul (UE) 2017/746 al Parlamentului European şi al Consiliului din 5 aprilie 2017 privind dispozitivele medicale pentru diagnostic in vitro şi de abrogare a Directivei 98/79/CE şi a Deciziei 2010/227/UE a Comisiei, publicat în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene, seria L, nr. 117 din 5 mai 2017, şi în alte acte aplicabile din legislaţia Uniunii, şi pentru livrarea vaccinurilor împotriva COVID – 19 autorizate de Comisia Europeană sau de statele membre ale Uniunii Europene.
(3) Sunt scutite de taxa pe valoarea adăugată achiziţiile intracomunitare de Remdesivir, efectuate până la data de 31 decembrie 2022, în baza contractului – cadru semnat pe 7 octombrie 2020 de Comisia Europeană cu societatea farmaceutică Gilead pentru livrarea de Veklury, denumirea comercială a Remdesivir.

Art. XV. – Legea nr. 227/2015 privind Codul fiscal, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 688 din 10 septembrie 2015, cu modificările şi completările ulterioare, se modifică după cum urmează:

1. La articolul 318, alineatul (1) va avea următorul cuprins:

“(1) Fiecare număr de identificare în scopuri de TVA cuprinde un prefix în conformitate cu codul ISO 3166 – alfa 2 – prin care se identifică fiecare stat membru ce a atribuit respectivul număr. Cu toate acestea, Grecia poate utiliza prefixul “EL”. Pentru Irlanda de Nord se utilizează prefixul “XI”. Codul de înregistrare în scopuri de TVA, atribuit conform art. 316 şi 317, are prefixul RO, conform Standardului internaţional ISO 3166 – alpha 2.”

2. La articolul 326 alineatul (4), litera d) va avea următorul cuprins:

“d) importurile de bunuri prevăzute la art. 331 alin. (2) lit. b), c) şi i) – k), realizate de persoanele impozabile înregistrate în scopuri de TVA conform art. 316.”

Art. XVI. – Alineatul (2) al articolului III din Legea nr. 136/2019 pentru abrogarea alin. (1), (2) şi (4) ale art. 40 din Ordonanţa Guvernului nr. 27/2011 privind transporturile rutiere, precum şi pentru modificarea şi completarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 28/1999 privind obligaţia operatorilor economici de a utiliza aparate de marcat electronice fiscale, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 587 din 17 iulie 2019, cu modificările ulterioare, se modifică şi va avea următorul cuprins:

“(2) Până la data de 31 decembrie 2021, operatorii economici care efectuează livrări de bunuri sau prestări de servicii prin intermediul automatelor comerciale ce funcţionează pe bază de plăţi cu cardul, precum şi de acceptatoare de bancnote sau monede, după caz, au obligaţia de a dota automatele comerciale cu aparatele de marcat electronice fiscale prevăzute la art. 3 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 28/1999, republicată, cu modificările şi completările ulterioare.”

Art. XVII. – Articolul 16 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 181/2020 privind unele măsuri fiscal – bugetare, pentru modificarea şi completarea unor acte normative, precum şi pentru prorogarea unor termene, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 988 din 26 octombrie 2020, se modifică şi va avea următorul cuprins:

“Art. 16. – Aplicarea dispoziţiilor art. 10 lit. ff), precum şi cele ale art. 11 alin. (1) lit. j) pentru săvârşirea faptei prevăzute la art. 10 lit. ff) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 28/1999 privind obligaţia operatorilor economici de a utiliza aparate de marcat electronice fiscale, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 75 din 21 ianuarie 2005, cu modificările şi completările ulterioare, se suspendă până la data de 31 martie 2021.”

Art. XVIII. – Alineatul (1) al articolului VII din Legea nr. 296/2020 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 227/2015 privind Codul fiscal, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1269 din 21 decembrie 2020, se modifică şi se completează după cum urmează:

1. Litera a) se modifică şi va avea următorul cuprins:

“a) prevederile art. I punctul 1 referitor la art. 7 pct. 18 şi 37, precum şi punctele 2 – 5, 10, 16, 19, 26, 27, 30 – 33, 47 – 49, 51 – 57, 59, 61, 62, 64 – 66, 70, 71, 73 – 78, 80, 82 – 87, 89, 92, 116, 133 – 135, 137, 142 – 151, 153, 158, 159, 166, 172, 189, 190 intră în vigoare începând cu data de 1 ianuarie 2021;”.

2. După litera e) se introduce o nouă literă, litera f), cu următorul cuprins:

“f) prevederile art. I pct. 13 şi 160 intră în vigoare începând cu data de 1 ianuarie 2022.”

Art. XIX. – (1) Indemnizaţiile acordate potrivit art. XV alin. (1), (11), (2) şi (4) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 30/2020 pentru modificarea şi completarea unor acte normative, precum şi pentru stabilirea unor măsuri în domeniul protecţiei sociale în contextul situaţiei epidemiologice determinate de răspândirea coronavirusului SARS – CoV – 2, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 59/2020, cu completările ulterioare, şi art. 3 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 132/2020 privind măsuri de sprijin destinate salariaţilor şi angajatorilor în contextul situaţiei epidemiologice determinate de răspândirea coronavirusului SARS – CoV – 2, precum şi pentru stimularea creşterii ocupării forţei de muncă, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 282/2020, nu constituie venituri din desfăşurarea activităţii, iar pentru acestea se aplică următoarele reguli, după caz:

a) calculul impozitului pe venit şi al contribuţiilor sociale obligatorii se efectuează separat faţă de veniturile realizate din desfăşurarea activităţii;
b) nu se iau în calcul la verificarea încadrării în plafonul prevăzut la art. 69 alin. (9), art. 148 alin. (2) şi art. 170 alin. (2) din Legea nr. 227/2015 privind Codul fiscal, cu modificările şi completările ulterioare
c) prin derogare de la prevederile art. 121, art. 151 şi art. 174 din Legea nr. 227/2015, cu modificările şi completările ulterioare, nu fac obiectul acordării bonificaţiei stabilite prin legea anuală a bugetului de stat.

(2) În cazul indemnizaţiilor acordate potrivit art. 3 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 132/2020, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 282/2020, cu excepţia celei de care beneficiază persoanele care au încheiate convenţii individuale de muncă în baza Legii nr. 1/2005 privind organizarea şi funcţionarea cooperaţiei, republicată, cu modificările ulterioare, calculul obligaţiilor fiscale se efectuează de către persoanele fizice beneficiare prin aplicarea cotelor prevăzute la art. 64 alin. (1), art. 138 lit. a) şi, respectiv, art. 156 din Legea nr. 227/2015, cu modificările şi completările ulterioare, asupra indemnizaţiei brute încasate de la agenţiile pentru plăţi şi inspecţie socială judeţene, respectiv a municipiului Bucureşti. Pentru calculul impozitului pe venit se aplică regulile prevăzute la art. 78 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 227/2015, cu modificările şi completările ulterioare.
(3) Prin derogare de la prevederile art. 60, art. 1381 şi art. 154 alin. (1) lit. r) din Legea nr. 227/2015, cu modificările şi completările ulterioare, pentru indemnizaţiile prevăzute la art. 1 şi 3 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 132/2020, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 282/2020 şi la art. 3 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 147/2020 privind acordarea unor zile libere pentru părinţi în vederea supravegherii copiilor, în situaţia limitării sau suspendării activităţilor didactice care presupun prezenţa efectivă a copiilor în unităţile de învăţământ şi în unităţile de educaţie timpurie antepreşcolară, ca urmare a răspândirii coronavirusului SARS – CoV – 2, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 278/2020, nu se acordă facilităţi fiscale.
(4) Persoanele fizice beneficiare ale indemnizaţiilor acordate potrivit art. XV din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 30/2020, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 59/2020, cu completările ulterioare, asigurate în sisteme proprii de pensii, care nu au obligaţia asigurării în sistemul public de pensii potrivit legii, datorează contribuţia de asigurări sociale pentru indemnizaţiile respective la sistemul propriu de pensii, în cotele prevăzute de Legea nr. 227/2015, cu modificările şi completările ulterioare.
(5) Persoanele fizice beneficiare ale indemnizaţiilor suportate din bugetul asigurărilor pentru şomaj sau din bugetul de stat, după caz, acordate potrivit art. XI şi art. XV din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 30/2020, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 59/2020, cu completările ulterioare, şi Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 120/2020 privind instituirea unor măsuri de sprijin destinate salariaţilor şi angajatorilor în contextul situaţiei epidemiologice determinate de răspândirea coronavirusului SARS – CoV – 2, cu modificările ulterioare, precum şi ale indemnizaţiilor acordate potrivit art. 3 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 132/2020, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 282/2020, nu pot dispune asupra destinaţiei unei sume reprezentând până la 3,5% din impozitul pe venit datorat aferent indemnizaţiilor respective, pentru susţinerea entităţilor nonprofit/unităţilor de cult, precum şi pentru acordarea de burse private, conform legii.
(6) Prin derogare de la prevederile art. 78 alin. (6) şi art. 1231 din Legea nr. 227/2015, cu modificările şi completările ulterioare, persoanele fizice beneficiare ale indemnizaţiilor suportate din bugetul asigurărilor pentru şomaj sau decontate din Fondul de garantare pentru plata creanţelor salariale, după caz, acordate potrivit art. 1 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 132/2020, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 282/2020, şi art. 3 din Ordonanţa de urgenţă nr. 147/2020, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 278/2020, precum şi potrivit Legii nr. 19/2020 privind acordarea unor zile libere părinţilor pentru supravegherea copiilor, în situaţia închiderii temporare a unităţilor de învăţământ, cu modificările şi completările ulterioare, nu pot dispune asupra destinaţiei unei sume reprezentând până la 3,5% din impozitul pe venit datorat aferent indemnizaţiilor respective, pentru susţinerea entităţilor nonprofit/unităţilor de cult, precum şi pentru acordarea de burse private, conform legii.
(7) Prevederile alin. (3), (5) şi (6) se aplică începând cu veniturile aferente lunii ianuarie 2021.
(8) Prin excepţie de la prevederile alin. (7):

a) în cazul beneficiarilor indemnizaţiilor acordate potrivit art. 3 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 132/2020, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 282/2020, alţii decât persoanele care au încheiate convenţii individuale de muncă în baza Legii nr. 1/2005, republicată, cu modificările ulterioare, prevederile alin. (3) şi (5) se aplică începând cu obligaţiile fiscale care au termen de declarare şi plată în anul 2021;
b) în cazul beneficiarilor indemnizaţiilor acordate potrivit art. XV alin. (1), (11) şi (4) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 30/2020, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 59/2020, cu completările ulterioare, alţii decât persoanele care au încheiate convenţii individuale de muncă în baza Legii nr. 1/2005, republicată, cu modificările ulterioare, prevederile alin. (5) se aplică începând cu obligaţiile fiscale care au termen de declarare şi plată în anul 2021.

(9) În cazul indemnizaţiilor lunare prevăzute la art. XV alin. (1), (11) şi (4) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 30/2020, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 59/2020, cu completările ulterioare, precum şi în cazul indemnizaţiilor prevăzute la art. 3 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 132/2020, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 282/2020, cu excepţia celor de care beneficiază persoanele care au încheiate convenţii individuale de muncă în baza Legii nr. 1/2005, republicată, cu modificările ulterioare, prevederile alin. (1), (2) şi (4) se aplică începând cu obligaţiile fiscale care au termen de declarare şi plată în anul 2021.

Art. XX. – Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 69/2020 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 227/2015 privind Codul fiscal, precum şi pentru instituirea unor măsuri fiscale, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 393 din 14 mai 2020, se modifică după cum urmează:

1. La articolul VIII alineatul (2), litera a) va avea următorul cuprins:

“a) obligaţii bugetare pentru care s-a împlinit scadenţa sau termenul de plată până la data de 31 martie 2020 inclusiv, precum şi obligaţiile fiscale principale scadente în perioada cuprinsă între data intrării în vigoare a Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 29/2020 privind unele măsuri economice şi fiscal – bugetare, cu modificările ulterioare, şi data de 31 martie 2020 inclusiv. Sunt considerate obligaţii bugetare principale restante şi obligaţiile bugetare principale datorate de debitorul aflat în insolvenţă pentru care s-a împlinit scadenţa până la data de 31 martie 2020 inclusiv, independent de existenţa unui tabel de creanţe sau a unui program de plată a creanţelor;”.

2. La articolul VIII, alineatul (4) va avea următorul cuprins:

“(4) Sunt considerate restante la data de 31 martie 2020 inclusiv şi obligaţiile de plată care, la această dată, se află în oricare dintre situaţiile prevăzute la alin. (3), iar ulterior acestei date, dar nu mai târziu de data de 31 martie 2021 inclusiv, înlesnirea la plată îşi pierde valabilitatea sau, după caz, încetează suspendarea executării actului administrativ fiscal.”

3. La articolul VIII alineatul (7), litera a) va avea următorul cuprins:

“a) organele vamale pentru creanţele vamale. În acest sens, decizia pentru regularizarea situaţiei privind obligaţiile suplimentare stabilite de controlul vamal este asimilată deciziei de impunere emise de către organele de inspecţie fiscală. În situaţia în care decizia pentru regularizarea situaţiei privind obligaţiile suplimentare stabilite de controlul vamal este întocmită la solicitarea contribuabilului pentru a corecta obligaţiile vamale declarate, atunci aceasta este asimilată declaraţiei rectificative;”.

4. La articolul IX, litera d) va avea următorul cuprins:

“d) debitorul depune cererea de anulare a accesoriilor după îndeplinirea în mod corespunzător a condiţiilor prevăzute la lit. a) – c), în perioada 14 mai 2020 – 15 decembrie 2020, inclusiv, sau în perioada 1 ianuarie 2021 – 31 martie 2021, inclusiv, sub sancţiunea decăderii.”

5. La articolul XIII alineatul (5), litera c) va avea următorul cuprins:

“c) obligaţiile accesorii amânate la plată potrivit lit. a) nu se sting până la data soluţionării cererii de anulare a accesoriilor sau până la data de 31 martie 2021 inclusiv, în cazul în care debitorul nu depune cerere de anulare a accesoriilor.”

6. La articolul XIII alineatul (7), litera b) va avea următorul cuprins:

“b) la data de 31 martie 2021 inclusiv, în cazul în care debitorul nu depune cerere de anulare a accesoriilor.”

7. Articolul XIV va avea următorul cuprins:

“ARTICOLUL XIV
Efecte cu privire la măsurile de executare silită prin poprire instituite de organul fiscal central

(1) Prin derogare de la prevederile art. 236 din Legea nr. 207/2015, cu modificările şi completările ulterioare, în perioada 14 mai 202015 decembrie 2020 inclusiv, precum şi în perioada 1 ianuarie 2021 – 31 martie 2021 inclusiv, debitorii care au notificat organul fiscal potrivit art. XIII şi au dispuse măsuri de executare silită prin poprire la data de 14 mai 2020, de către organul de executare fiscală, asupra disponibilităţilor băneşti pot efectua plata sumelor înscrise în adresele de înfiinţare a popririi din sumele indisponibilizate, altele decât cele reprezentând obligaţii de plată care fac obiectul amânării la plată în vederea anulării potrivit art. XIII alin. (5) lit. a).
(2) Prevederile alin. (1) sunt aplicabile şi pentru măsurile de executare silită prin poprire dispuse, potrivit legii, între data de 14 mai 2020 şi data de 31 martie 2021 inclusiv.”

8. Articolul XVI va avea următorul cuprins:

“ARTICOLUL XVI
Anularea accesoriilor în cazul debitorilor care beneficiază de eşalonare la plată

(1) Debitorii care la data de 14 mai 2020 beneficiază de eşalonarea la plată a obligaţiilor fiscale potrivit Legii nr. 207/2015, cu modificările şi completările ulterioare, precum şi cei care obţin eşalonarea în perioada cuprinsă între data de 14 mai 2020 şi data de 31 martie 2021 inclusiv pot beneficia de anularea dobânzilor, penalităţilor şi tuturor accesoriilor în condiţiile art. X – XII.
(2) Debitorii care la data de 14 mai 2020 beneficiază de eşalonarea la plată a obligaţiilor fiscale potrivit Legii nr. 207/2015, cu modificările şi completările ulterioare, precum şi cei care obţin eşalonarea în perioada cuprinsă între data de 14 mai 2020 şi data de 31 martie 2021 inclusiv, pot beneficia, în baza cererii de anulare a dobânzilor, penalităţilor şi a tuturor accesoriilor, depuse în perioada 14 mai 2020 şi 15 decembrie 2020 sau în perioada 1 ianuarie 2021 şi 31 martie 2021 inclusiv, de anularea dobânzilor, penalităţilor şi tuturor accesoriilor, dacă eşalonarea la plată se finalizează până la data depunerii cererii de anulare a accesoriilor inclusiv. În acest caz, accesoriile incluse în ratele de eşalonare cu termene de plată după data de 14 mai 2020 achitate odată cu plata ratei de eşalonare se restituie potrivit Legii nr. 207/2015, cu modificările şi completările ulterioare. În situaţia în care eşalonarea la plată aflată în derulare cuprinde numai obligaţii de plată accesorii, debitorii pot beneficia de anularea accesoriilor rămase de plată din înlesnirea la plată acordată, fără a le mai achita, urmând ca, în baza cererii de anulare a accesoriilor, organul fiscal să emită decizia de anulare a accesoriilor, precum şi decizia de finalizare a eşalonării la plată.”

9. Articolul XIX va avea următorul cuprins:

“ARTICOLUL XIX
Anularea accesoriilor în cazul debitorilor care au cereri de rambursare

    Debitorii care la data de 31 martie 2021 inclusiv au cereri de rambursare în curs de soluţionare pentru care, ulterior acestei date, organul fiscal respinge total sau parţial rambursarea beneficiază de anularea obligaţiilor bugetare accesorii potrivit prezentului capitol, dacă achită obligaţiile bugetare de care depinde anularea, nestinse prin compensare cu sumele individualizate în cererea de rambursare, în termen de 30 de zile de la data comunicării deciziei prin care se respinge rambursarea.”

Art. XXI. – La articolul 1 alineatul (8) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 181/2020 privind unele măsuri fiscal – bugetare, pentru modificarea şi completarea unor acte normative, precum şi pentru prorogarea unor termene, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 988 din 26 octombrie 2020, litera a) se modifică şi va avea următorul cuprins:

“a) să depună o cerere la organul fiscal, în perioada 26 octombrie 2020 – 15 decembrie 2020, precum şi în perioada 1 ianuarie 2021 – 31 martie 2021 inclusiv, sub sancţiunea decăderii. La cerere debitorul poate anexa graficul de eşalonare cuprinzând cuantumul propus al ratelor de eşalonare;”.

Art. XXII. – Ordonanţa Guvernului nr. 6/2019 privind instituirea unor facilităţi fiscale, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 648 din 5 august 2019, cu modificările şi completările ulterioare, se modifică după cum urmează:

1. Titlul capitolului I va avea următorul cuprins:

“CAPITOLUL I
Instituirea unor măsuri de restructurare a obligaţiilor bugetare restante la data de 31 decembrie 2020″

2. La articolul 1, alineatele (1), (3) şi (4) vor avea următorul cuprins:

“(1) În scopul revitalizării şi evitării deschiderii procedurii insolvenţei, debitorii, persoane juridice de drept public sau privat, cu excepţia instituţiilor publice definite potrivit art. 2 alin. (1) pct. 30 din Legea nr. 500/2002 privind finanţele publice, cu modificările şi completările ulterioare, şi a unităţilor administrativ – teritoriale, aflaţi în dificultate financiară şi pentru care există riscul intrării în insolvenţă, îşi pot restructura obligaţiile bugetare principale restante la data de 31 decembrie 2020 şi neachitate până la data emiterii certificatului de atestare fiscală, precum şi obligaţiile bugetare accesorii.
. . . . . . . . . .
(3) Sunt obligaţii bugetare principale restante la data de 31 decembrie 2020 şi obligaţiile bugetare declarate de debitor sau stabilite de organul fiscal competent prin decizie după data de 1 ianuarie 2021 aferente perioadelor fiscale de până la data de 31 decembrie 2020, precum şi obligaţiile fiscale principale scadente în perioada cuprinsă între data intrării în vigoare a Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 29/2020 privind unele măsuri economice şi fiscal – bugetare, cu modificările ulterioare, şi data de 31 decembrie 2020 inclusiv.
(4) Restructurarea obligaţiilor bugetare se aplică şi pentru obligaţiile bugetare principale şi accesorii stabilite de alte organe decât organele fiscale, precum şi pentru amenzile de orice fel, transmise spre recuperare organelor fiscale centrale după data de 1 ianuarie 2021 până la data eliberării certificatului de atestare fiscală potrivit art. 3 alin. (3).”

3. La articolul 4 alineatul (6) litera b) punctul (i), litera aa) va avea următorul cuprins:

“aa) obligaţiile bugetare scadente în perioada cuprinsă între 1 ianuarie 2021 şi data depunerii solicitării de restructurare;”.

Art. XXIII. – Termenul prevăzut la art. XIII alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 48/2020 privind unele măsuri financiar – fiscale, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 319 din 16 aprilie 2020, cu modificările ulterioare, cu privire la aplicarea prevederilor dispoziţiilor art. XI din acelaşi act normativ, prorogat prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 90/2020 pentru modificarea Ordonanţei Guvernului nr. 6/2019 privind instituirea unor facilităţi fiscale, precum şi pentru modificarea altor acte normative, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 459 din 29 mai 2020, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 114/2020, prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 99/2020 privind unele măsuri fiscale, modificarea unor acte normative şi prorogarea unor termene, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 551 din 25 iunie 2020, şi prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 181/2020 privind unele măsuri fiscal – bugetare, pentru modificarea şi completarea unor acte normative, precum şi pentru prorogarea unor termene, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 988 din 26 octombrie 2020, se prorogă până la data de 31 martie 2021.”

Art. XXIV. – (1) Pentru debitorii care au depus solicitări privind restructurarea obligaţiilor bugetare potrivit art. 5 din Ordonanţa Guvernului nr. 6/2019, cu modificările şi completările ulterioare, aflate în curs de soluţionare la data intrării în vigoare a prezentei ordonanţe de urgenţă, acestea se soluţionează potrivit legislaţiei în vigoare la data depunerii solicitării sau debitorii pot opta, prin cerere adresată organului fiscal competent, pentru refacerea planului de restructurare cu obligaţiile bugetare restante la 31 decembrie 2020 şi depunerea unei noi cereri în termenul prevăzut la art. 22 alin. (1) din acelaşi act normativ.
(2) Debitorii care au depus notificarea potrivit art. XIII alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 69/2020 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 227/2015 privind Codul fiscal, precum şi pentru instituirea unor măsuri fiscale şi nu au depus cererea de anulare a accesoriilor până la data de 15 decembrie 2020 inclusiv, iar organul fiscal nu a emis decizia de pierdere a valabilităţii amânării la plată a obligaţiilor de plată accesorii în perioada 16 decembrie 2020 şi 31 decembrie 2020 pot depune cererea de anulare a accesoriilor până la data de 31 martie 2021 inclusiv.
(3) Debitorii care au depus notificarea potrivit art. XIII alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 69/2020 şi nu au depus cererea de anulare a accesoriilor până la data de 15 decembrie 2020 inclusiv, iar organul fiscal a emis decizia de pierdere a valabilităţii amânării la plată a obligaţiilor de plată accesorii în perioada 16 decembrie 2020 şi 31 decembrie 2020 pot depune o nouă notificare şi, respectiv, cerere potrivit Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 69/2020.
(4) Debitorii care au notificat organul fiscal potrivit art. XIII alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 69/2020 şi au depus cererea de anulare a accesoriilor în perioada 16 decembrie 2020 şi 31 decembrie 2020, pentru care organul fiscal nu a emis decizia de respingere a cererii de anulare a accesoriilor, îşi pot retrage cererea de anulare a accesoriilor, devenind aplicabile prevederile alin. (2).

Art. XXV. – (1) Contribuabilii obligaţi la plata impozitului specific unor activităţi, potrivit Legii nr. 170/2016 privind impozitul specific unor activităţi, cu completările ulterioare, pentru anul 2021, nu datorează impozit specific pentru o perioadă de 90 de zile calculată începând cu data de 1 ianuarie 2021.
(2) Pentru aplicarea prevederilor alin. (1) contribuabilii calculează în mod corespunzător impozitul specific stabilit potrivit Legii nr. 170/2016, cu completările ulterioare, aferent anului 2021, prin împărţirea impozitului specific anual la 365 de zile calendaristice şi înmulţirea valorii rezultate cu diferenţa dintre numărul de 365 de zile calendaristice şi numărul de 90 de zile calendaristice.

Art. XXVI. – Prezenta ordonanţă de urgenţă intră în vigoare la data publicării în Monitorul Oficial al României, Partea I, cu excepţia art. IV, care intră în vigoare la data de 1 februarie 2021, şi a art. V şi XV, care intră în vigoare la data de 1 ianuarie 2021.

*

    Dispoziţiile art. XIV alin. (1) şi (2) transpun prevederile Directivei (UE) 2020/2.020 a Consiliului din 7 decembrie 2020 de modificare a Directivei 2006/112/CE a Consiliului în ceea ce priveşte măsurile temporare privind taxa pe valoarea adăugată aplicabilă vaccinurilor împotriva COVID – 19 şi dispozitivelor medicale pentru diagnostic in vitro aferente, ca răspuns la pandemia de COVID – 19.
    Dispoziţiile art. XV pct. 1 transpun prevederile Directivei (UE) 2020/1.756 a Consiliului din 20 noiembrie 2020 de modificare a Directivei 2006/112/CE privind sistemul comun al taxei pe valoarea adăugată în ceea ce priveşte identificarea persoanelor impozabile în Irlanda de Nord.

PRIM – MINISTRU
FLORIN – VASILE CÎŢU

Bucureşti, 30 decembrie 2020.
Nr. 226.