Având în vedere hotărârile Comitetului Naţional pentru Situaţii Speciale de Urgenţă, precum şi instituirea stării de urgenţă pe teritoriul României decretate potrivit legii,
luând în considerare necesitatea reglementării cu privire la calculul şi plata CASS în cazul suspendării judecătorilor şi procurorilor în temeiul Legii nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor, republicată, cu modificările şi completările ulterioare,
având în vedere evoluţia situaţiei epidemiologice internaţionale determinată de răspândirea coronavirusului SARS – CoV – 2, precum şi de măsurile adoptate prin care se restrâng unele drepturi şi libertăţi fundamentale, printre care libera circulaţie în vederea evitării aglomeraţiei,
având în vedere efortul comun generat de instituirea stării de urgenţă prin decret emis de Preşedintele României, în contextul riscului de infectare cu SARS – CoV – 2, şi luând în considerare necesitatea asigurării în condiţii optime a serviciilor şi activităţilor esenţiale pentru populaţie, este necesară reglementarea unui regim fiscal favorabil acordării unor sume suplimentare reprezentând stimulente/prime de către angajatori pentru stimularea persoanelor fizice care desfăşoară activităţi ce presupun contact direct cu cetăţenii şi sunt supuse riscului de infectare, în sensul că pentru acestea nu se datorează contribuţii sociale obligatorii.
Ţinând cont de situaţia obiectivă creată de reglementarea la nivel de ordonanţă de urgenţă a termenului de depunere a declaraţiei unice privind impozitul pe venit şi contribuţiile sociale datorate de persoanele fizice şi a formularului 230 – Cerere privind destinaţia sumei reprezentând până la 3,5% din impozitul anual datorat, de faptul că prorogarea acestui termen nu se poate realiza decât printr-un act normativ de acelaşi nivel,
având în vedere că măsura prorogării, pentru anul 2020, trebuie să fie adoptată anterior expirării perioadei până la care contribuabilii persoane fizice trebuie să îşi îndeplinească obligaţiile declarative şi de plată a impozitului pe venit şi a contribuţiilor sociale,
luând în considerare evitarea unor blocaje în ceea ce priveşte îndeplinirea obligaţiilor declarative şi de plată ale contribuabililor persoane fizice,
având în atenţie necesitatea adoptării unor instrumente care să protejeze mediul de afaceri şi sistemul economic şi prin care să se injecteze în economie nu doar bani, ci şi încredere şi spirit mobilizator, loialitate contractuală şi disponibilitate de adaptare a raporturilor de afaceri la provocările şi dificultăţile severe pe care întreaga naţiune le traversează,
ţinând cont că prin instituirea stării de urgenţă au fost luate măsuri care au afectat activitatea întreprinderilor mici şi mijlocii – persoane fizice întreprinzători şi societăţi de dimensiuni reduse, care reprezintă coloana vertebrală nu doar a economiei româneşti, ci şi a pieţei unice europene,
în condiţiile în care este imperios necesar ca micile afaceri să beneficieze de sprijin suplimentar, de o perioadă de moratoriu (legal), în special în privinţa serviciilor esenţiale care le condiţionează continuarea activităţii, şi întrucât elementele mai sus prezentate constituie situaţii de urgenţă şi extraordinare, a căror reglementare nu poate fi amânată,
având în vedere necesitatea susţinerii resurselor financiare atât ale contribuabililor, cât şi ale statului pentru asigurarea cheltuielilor, precum şi faptul că în perioada stării de urgenţă mediul de afaceri s-a confruntat cu o diminuare semnificativă de lichidităţi financiare, ceea ce conduce la dificultatea acestora în a se conforma voluntar la plată,
ţinând cont de faptul că obligaţiile accesorii îngreunează conformarea la plată a obligaţiilor bugetare, în contextul actual al dificultăţilor financiare cu care se confruntă contribuabilii afectaţi direct sau indirect de criza SARS – CoV – 2,
luând în considerare necesitatea prevenirii acumulării de către contribuabili a noi datorii la bugetul general consolidat care ar putea conduce la declanşarea procedurilor de insolvenţă, necesitatea acordării unor şanse de redresare economică, în special contribuabililor cu afaceri viabile care au fost afectate de criza SARS – CoV – 2, şi evitarea deschiderii procedurilor de insolvenţă care din perspectiva recuperării creanţelor bugetare sunt ineficiente,
ţinând seama de faptul că nepromovarea prezentului act normativ ar avea consecinţe negative, în sensul că:
– neacordarea bonificaţiilor în cazul impozitului pe venit şi al contribuţiilor sociale obligatorii ar putea genera o diminuare semnificativă de lichidităţi financiare, ceea ce ar conduce la dificultăţi în finanţarea cheltuielilor bugetare;
– neintroducerea prorogării termenului până la care contribuabilii persoane fizice trebuie să îşi îndeplinească obligaţiile declarative şi de plată a impozitului pe venit şi a contribuţiilor sociale ar putea genera un blocaj în ceea ce priveşte îndeplinirea acestor obligaţii fiscale şi ar putea creşte riscul neconformării de către contribuabilii care au obligaţia să completeze şi să depună, până la data de 25 mai 2020, formularul – Declaraţia unică privind impozitul pe venit şi contribuţiile sociale datorate de persoanele fizice;
– neintroducerea prorogării termenului până la care se depun formularul – Declaraţia unică privind impozitul pe venit şi contribuţiile sociale datorate de persoanele fizice şi formularul 230 – Cerere privind destinaţia sumei reprezentând până la 3,5% din impozitul anual datorat ar conduce la diminuarea fondurilor atrase de entităţile nonprofit care se înfiinţează şi funcţionează în condiţiile legii şi de unităţile de cult, precum şi pentru acordarea de burse private, conform legii;
– neintroducerea competenţei consiliilor locale de a hotărî reducerea impozitului pe clădiri şi scutirea de la plata taxei pe clădiri în cazul clădirilor folosite de contribuabilii care şi-au întrerupt total activitatea ca urmare a instituirii stării de urgenţă poate genera un blocaj financiar la nivelul acestora, cu consecinţe negative atât în ceea ce priveşte desfăşurarea pe viitor a activităţii, cât şi acumularea de noi datorii de către contribuabili la bugetul local,
în considerarea faptului că aceste elemente vizează interesul public general şi constituie o situaţie extraordinară, a cărei reglementare nu poate fi amânată şi impune adoptarea unor măsuri imediate pe calea ordonanţei de urgenţă,
în temeiul art. 115 alin. (4) din Constituţia României, republicată,
Guvernul României adoptă prezenta ordonanţă de urgenţă.
CAPITOLUL I
Măsuri fiscale şi prorogarea unor termene
ARTICOLUL I Modificarea şi completarea Codului fiscal
ARTICOLUL II Acordarea unor bonificaţii în cazul impozitului pe venit şi al contribuţiilor sociale obligatorii
ARTICOLUL III Facilităţi fiscale aplicabile sumelor reprezentând premii/stimulente
ARTICOLUL IV Prorogarea unor termene
ARTICOLUL V Acordarea unor facilităţi la plata impozitului anual pe clădiri sau a taxei lunare pe clădiri
ARTICOLUL VI Acordarea unor facilităţi la plata taxei şi a chiriei datorate pentru ocuparea domeniului public
ARTICOLUL VII Intrarea în vigoare a prevederilor art. I şi dispoziţii tranzitorii
ARTICOLUL I
Modificarea şi completarea Codului fiscal
Legea nr. 227/2015 privind Codul fiscal, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 688 din 10 septembrie 2015, cu modificările şi completările ulterioare, se modifică şi se completează după cum urmează:
- Articolul 121 se modifică şi va avea următorul cuprins:
“Bonificaţie pentru plata impozitului pe venitul anual
Art. 121. – (1) Începând cu anul 2021, se poate acorda bonificaţie de până la 10% din impozitul pe venitul anual. Nivelul bonificaţiei, termenele de plată şi condiţiile de acordare se stabilesc prin legea anuală a bugetului de stat.
(2) Procedura de aplicare a prevederilor alin. (1) se stabileşte prin ordin al ministrului finanţelor publice.”
- La articolul 151, alineatele (22) – (24) se modifică şi vor avea următorul cuprins:
“(22) Persoanele fizice prevăzute la art. 148 alin. (1) şi (3) pot efectua plăţi reprezentând contribuţia de asigurări sociale datorată, oricând până la împlinirea termenului de plată.
(23) Începând cu anul 2021, se poate acorda bonificaţie de până la 10% din contribuţia de asigurări sociale. Nivelul bonificaţiei, termenele de plată şi condiţiile de acordare se stabilesc prin legea anuală a bugetului de stat.
(24) Procedura de aplicare a prevederilor alin. (23) se stabileşte prin ordin al ministrului finanţelor publice.”
- La articolul 151, alineatul (26) se abrogă.
- La articolul 153 alineatul (1), după litera f) se introduce o nouă literă, litera f1), cu următorul cuprins:
“f1) persoanele juridice care au calitatea de angajatori sau sunt asimilate acestora şi care potrivit legii datorează contribuţia de asigurări sociale de sănătate, pentru persoanele fizice care desfăşoară o activitate în baza unui contract individual de muncă, unui raport de serviciu sau a unui statut special prevăzut de lege, pe perioada suspendării din funcţie a acestora, în condiţiile legii;”.
- După articolul 157 se introduce un nou articol, articolul 1571, cu următorul cuprins:
“Baza lunară de calcul al contribuţiei de asigurări sociale de sănătate datorate pentru persoanele fizice prevăzute la art. 153 alin. (1) lit. f1) pe perioada suspendării din funcţie a acestora, în condiţiile legii
Art. 1571. – Pentru persoanele fizice prevăzute la art. 153 alin. (1) lit. f1), pe perioada suspendării din funcţie a acestora, în condiţiile legii, baza lunară de calcul al contribuţiei de asigurări sociale de sănătate o reprezintă salariul minim brut pe ţară garantat în plată în vigoare în luna pentru care se datorează contribuţia.”
- La articolul 168, după alineatul (1) se introduc două noi alineate, alineatele (11) şi (12), cu următorul cuprins:
“(11) Persoanele juridice prevăzute la art. 153 alin. (1) lit. f1) calculează şi plătesc contribuţia de asigurări sociale de sănătate pentru persoanele fizice care desfăşoară o activitate în baza unui contract individual de muncă, unui raport de serviciu sau a unui statut special prevăzut de lege, pe perioada suspendării din funcţie a acestora, în condiţiile legii, până la data de 25 inclusiv a lunii următoare celei pentru care se datorează.
(12) Prevederile alin. (11) se aplică numai în situaţia în care persoanele fizice prevăzute la art. 153 alin. (1) lit. f1) nu au realizat în cursul lunii venituri din salarii şi asimilate salariilor.”
- La articolul 168, alineatul (5) se modifică şi va avea următorul cuprins:
“(5) Calculul contribuţiei de asigurări sociale de sănătate se realizează prin aplicarea cotei prevăzute la art. 156 asupra bazei lunare de calcul menţionate la art. 157 sau 1571, după caz.”
- La articolul 174, alineatul (22) se modifică şi va avea următorul cuprins:
“(22) Persoanele fizice prevăzute la art. 170 alin. (1) pot efectua plăţi reprezentând contribuţia de asigurări sociale de sănătate datorată, oricând până la împlinirea termenului de plată.”
- La articolul 174, după alineatul (22) se introduc două noi alineate, alineatele (23) şi (24), cu următorul cuprins:
“(23) Începând cu anul 2021 se pot acorda bonificaţii de până la 10% din contribuţia de asigurări sociale de sănătate. Nivelul bonificaţiei, termenele de plată şi condiţiile de acordare se stabilesc prin legea anuală a bugetului de stat.
(24) Procedura de aplicare a prevederilor alin. (23) se stabileşte prin ordin al ministrului finanţelor publice.”
- La articolul 316, alineatul (9) modifică şi va avea următorul cuprins:
“(9) După înregistrarea în scopuri de TVA în baza prevederilor alin. (1), persoanele impozabile, societăţi cu sediul activităţii economice în România, înfiinţate în baza Legii societăţilor nr. 31/1990, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, fac obiectul unei analize de risc efectuate de organul fiscal central potrivit prevederilor alin. (11) lit. h) şi prevederilor art. 7 din Legea nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscală, cu modificările şi completările ulterioare.”
ARTICOLUL II
Acordarea unor bonificaţii în cazul impozitului pe venit şi al contribuţiilor sociale obligatorii
(1) Prin derogare de la dispoziţiile art. 121 din Legea nr. 227/2015 privind Codul fiscal, cu modificările şi completările ulterioare, în cazul impozitului pe venit, contribuţiei de asigurări sociale şi al contribuţiei de asigurări sociale de sănătate, datorate pentru veniturile realizate în anul 2019, pentru care există obligaţia depunerii declaraţiei unice privind impozitul pe venit şi contribuţiile sociale datorate de persoanele fizice, dacă declaraţia unică privind impozitul pe venit şi contribuţiile sociale datorate de persoanele fizice prevăzută la art. 122 din aceeaşi lege se depune până la 30 iunie 2020 inclusiv, se acordă următoarele bonificaţii:
a) pentru plata impozitului pe venit, a contribuţiei de asigurări sociale şi a contribuţiei de asigurări sociale de sănătate, reprezentând obligaţii fiscale anuale pentru anul 2019, se acordă o bonificaţie de 5% din aceste sume, dacă toate aceste obligaţii fiscale de plată se sting prin plată sau compensare, integral până la data 30 iunie 2020 inclusiv;
b) pentru depunerea declaraţiei unice privind impozitul pe venit şi contribuţiile sociale datorate de persoanele fizice prin mijloace electronice de transmitere la distanţă conform art. 79 din Legea nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscală, cu modificările şi completările ulterioare, se acordă o bonificaţie de 5% din impozitul pe venit, contribuţia de asigurări sociale şi contribuţia de asigurări sociale de sănătate.
(2) Bonificaţia prevăzută la alin. (1) lit. b) se acordă numai dacă este îndeplinită condiţia de acordare a bonificaţiei prevăzută la alin. (1) lit. a), caz în care se aplică ambele bonificaţii.
(3) Bonificaţia se determină de contribuabil şi se evidenţiază în mod distinct în declaraţia unică privind impozitul pe venit şi contribuţiile sociale datorate de persoane fizice, sub rezerva verificării ulterioare. Obligaţiile fiscale de plată se determină prin diminuarea obligaţiilor fiscale datorate cu valoarea bonificaţiei.
(4) Prevederile alin. (1) – (3) sunt aplicabile şi în cazul persoanelor fizice care obţin venituri anuale pentru care există obligaţia completării şi depunerii numai a declaraţiei prevăzute la art. 120 din Legea nr. 227/2015, cu modificările şi completările ulterioare, precum şi în cazul persoanelor fizice care au optat în anul 2019 pentru plata contribuţiei de asigurări sociale sau a contribuţiei de asigurări sociale de sănătate potrivit art. 148 alin. (3), respectiv art. 180 din aceeaşi lege. Contribuabilii pot beneficia de bonificaţiile prevăzute la alin. (1) prin completarea şi depunerea Declaraţiei unice privind impozitul pe venit şi contribuţiile sociale datorate de persoanele fizice – capitolul I. Date privind veniturile realizate, până la data de 30 iunie 2020 inclusiv, cu respectarea condiţiilor prevăzute la alin. (1).
(5) Bonificaţiile prevăzute la alin. (1) se acordă numai în situaţia în care obligaţiile fiscale anuale de plată, reprezentând impozitul pe venit, contribuţia de asigurări sociale şi contribuţia de asigurări sociale de sănătate, se sting integral prin plată sau compensare, până la 30 iunie 2020 inclusiv.
(6) Contribuabilii care au depus Declaraţia unică privind impozitul pe venit şi contribuţiile sociale datorate de persoanele fizice – capitolul I. Date privind veniturile realizate, pentru veniturile realizate în anul 2019, indiferent de modalitatea de depunere, fără acordarea bonificaţiilor prevăzute la alin. (1), pot beneficia de acestea, prin depunerea unei declaraţii rectificative până la data de 30 iunie 2020 inclusiv, cu respectarea condiţiilor prevăzute la alin. (1).
(7) În cazul în care plata obligaţiilor fiscale anuale datorate pentru anul 2019 a fost efectuată până la data intrării în vigoare a prezentei ordonanţe de urgenţă sau ulterior acestei date, dar nu mai târziu de data de 30 iunie 2020 inclusiv, aceasta se ia în considerare pentru acordarea bonificaţiilor în condiţiile prevăzute la alin. (1). Pentru sumele achitate în plus faţă de obligaţiile fiscale de plată aferente anului 2019 se aplică în mod corespunzător prevederile art. 167 sau 168, după caz, din Legea nr. 207/2015, cu modificările şi completările ulterioare.
ARTICOLUL III
Facilităţi fiscale aplicabile sumelor reprezentând premii/stimulente
(1) Prin derogare de la prevederile art. 139, 157 şi 2204 din Legea nr. 227/2015, cu modificările şi completările ulterioare, sumele reprezentând stimulente/prime acordate de către angajator din fondul de salarii, pentru perioada stării de urgenţă decretate potrivit legii pentru prevenirea răspândirii epidemiei COVID – 19, persoanelor fizice care realizează venituri din salarii în baza contractului individual de muncă, ca urmare a desfăşurării de activităţi care presupun contact direct cu cetăţenii şi sunt supuse riscului de infectare cu SARS – CoV – 2, nu se cuprind în baza lunară de calcul al contribuţiei de asigurări sociale, contribuţiei de asigurări sociale de sănătate, respectiv al contribuţiei asiguratorie pentru muncă, reglementate la titlul V “Contribuţii sociale obligatorii” din Legea nr. 227/2015, cu modificările şi completările ulterioare.
(2) Persoanele fizice beneficiare ale sumelor prevăzute la alin. (1), precum şi activităţile desfăşurate de către acestea care presupun contact direct cu cetăţenii se stabilesc prin decizia angajatorului la care îşi desfăşoară activitatea. Pentru aplicarea regimului fiscal stabilit la alin. (1) decizia angajatorului constituie document justificativ.
(3) Prevederile alin. (1) se aplică pentru sumele acordate începând cu data intrării în vigoare a prezentei ordonanţe de urgenţă, pe perioada stării de urgenţă decretate potrivit legii, plătite până la data de 30 iunie 2020 inclusiv.
ARTICOLUL IV
Prorogarea unor termene
Termenul de 25 mai 2020 prevăzut la art. V din Ordonanţa Guvernului nr. 6/2020 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 227/2015 privind Codul fiscal, precum şi pentru reglementarea unor măsuri fiscal – bugetare se prorogă până la data de 30 iunie 2020 inclusiv.
ARTICOLUL V
Acordarea unor facilităţi la plata impozitului anual pe clădiri sau a taxei lunare pe clădiri
(1) Pentru durata stării de urgenţă decretate în anul 2020, în cazul contribuabililor plătitori de impozit pe clădiri/taxă pe clădiri potrivit art. 462 din Legea nr. 227/2015, cu modificările şi completările ulterioare, consiliile locale, respectiv Consiliul General al Municipiului Bucureşti pot adopta hotărâri până la data de 14 august 2020 privind:
a) reducerea impozitului anual pe clădiri cu o cotă de până la 50%, pentru clădirile nerezidenţiale, aflate în proprietatea persoanelor fizice sau juridice, folosite pentru activitatea economică proprie a acestora sau date în folosinţă printr-un contract de închiriere, comodat sau prin alt tip de contract pentru desfăşurarea unor activităţi economice către alte persoane fizice sau juridice, după caz, dacă în perioada pentru care s-a instituit starea de urgenţă, ca urmare a efectelor epidemiei coronavirusului SARS – CoV – 2, proprietarii sau utilizatorii clădirilor au fost obligaţi, potrivit legii, să îşi întrerupă total activitatea economică sau deţin certificatul pentru situaţii de urgenţă emis de Ministerul Economiei, Energiei şi Mediului de Afaceri prin care se certifică întreruperea parţială a activităţii economice;
b) scutirea de la plata taxei lunare pe clădiri datorate de către concesionari, locatari, titularii dreptului de administrare sau de folosinţă a unei clădiri proprietatea publică sau privată a statului ori a unităţilor administrativ – teritoriale, după caz, dacă, în perioada pentru care s-a instituit starea de urgenţă ca urmare a efectelor epidemiei coronavirusului SARS – CoV – 2, utilizatorii clădirilor au fost obligaţi, potrivit legii, să îşi întrerupă total activitatea economică.
(2) În situaţia în care autorităţile administraţiei publice locale competente adoptă hotărâri de acordare a reducerii impozitului pe clădirile nerezidenţiale, pentru a beneficia de prevederile alin. (1) lit. a), proprietarii clădirilor au obligaţia ca, până la data de 15 septembrie 2020 inclusiv, să depună la organul fiscal local în a cărui rază teritorială de competenţă se află clădirea o cerere de acordare a reducerii, însoţită de o declaraţie pe propria răspundere.
(3) Proprietarii care deţin clădiri nerezidenţiale utilizate pentru activitatea economică proprie, în declaraţia pe propria răspundere prevăzută la alin. (2) vor menţiona fie întreruperea totală a activităţii economice proprii stabilită conform prevederilor legale, fie întreruperea parţială a activităţii economice. Proprietarii care şi-au întrerupt parţial activitatea anexează la cererea prevăzută la alin. (2) o copie a certificatului pentru situaţii de urgenţă emis de Ministerul Economiei, Energiei şi Mediului de Afaceri.
(4) În cazul proprietarilor care deţin clădiri nerezidenţiale date în folosinţă pentru desfăşurarea unor activităţi economice către alte persoane fizice sau juridice, pe perioada în care s-a instituit starea de urgenţă, din declaraţia pe propria răspundere prevăzută la alin. (2) trebuie să reiasă că aceştia se regăsesc concomitent în următoarele situaţii:
a) au renunţat la cel puţin 50% din dreptul de a încasa contravaloarea chiriei, redevenţei sau altă formă de utilizare a clădirii, stabilită conform prevederilor contractuale, pe perioada pentru care s-a instituit starea de urgenţă;
b) cel puţin 50% din suprafeţele totale deţinute şi afectate activităţilor economice nu au fost utilizate, ca urmare a faptului că titularii dreptului de folosinţă a clădirilor respective au fost obligaţi, potrivit legii, să îşi întrerupă total şi/sau parţial activitatea economică.
(5) Pentru încadrarea în situaţia prevăzută la alin. (4) lit. b) proprietarii care deţin clădiri nerezidenţiale verifică dacă cel puţin 50% din suprafaţa totală deţinută şi dată în folosinţă pentru desfăşurarea unor activităţi economice către alte persoane fizice sau juridice este afectată de întreruperea totală şi/sau parţială a activităţii acestora la data de 14 mai 2020.
(6) Proprietarii care deţin clădiri nerezidenţiale date în folosinţă pentru desfăşurarea unor activităţi economice către alte persoane fizice sau juridice, la cererea prevăzută la alin. (2) vor anexa declaraţia pe propria răspundere din care rezultă încadrarea cumulativă în situaţiile prevăzute la alin. (4) lit. a) şi b), însoţită de declaraţiile pe propria răspundere a utilizatorilor cu privire la întreruperea totală a activităţii economice a acestora şi/sau de certificatele pentru situaţii de urgenţă emise de Ministerul Economiei, Energiei şi Mediului de Afaceri în cazul utilizatorilor care şi-au întrerupt parţial activitatea economică, după caz.
(7) În cazul în care persoanele prevăzute la alin. (1) lit. a) au plătit impozitul anual pe clădiri datorat pentru anul 2020, integral/parţial, până la primul termen de plată, acestea pot solicita restituirea, în termenul de prescripţie a dreptului de a cere restituirea, în conformitate cu prevederile Legii nr. 207/2015, cu modificările şi completările ulterioare.
(8) În situaţia în care autorităţile administraţiei publice locale competente adoptă hotărâri de acordare a scutirii de la plata taxei pe clădiri, pentru a beneficia de prevederile alin. (1) lit. b), concesionarii, locatarii, titularii dreptului de administrare sau de folosinţă a unei clădiri proprietate publică sau privată a statului ori a unităţilor administrativ – teritoriale, după caz, au obligaţia ca până la data de 15 septembrie 2020, inclusiv, să depună la organul fiscal local în a cărei rază teritorială de competenţă se află clădirea o cerere de acordare a scutirii, însoţită de o declaraţie pe propria răspundere. În declaraţia pe propria răspundere contribuabilii vor menţiona prevederile legale potrivit cărora au avut obligaţia întreruperii totale a activităţii proprii, pe perioada instituirii stării de urgenţă.
(9) În cazul în care persoanele prevăzute la alin. (1) lit. b) au plătit taxa lunară pe clădiri datorată pentru perioada în care s-a instituit starea de urgenţă, acestea pot solicita restituirea, în termenul de prescripţie a dreptului de a cere restituirea, în conformitate cu prevederile Legii nr. 207/2015, cu modificările şi completările ulterioare.
(10) În cazul contribuabililor care beneficiază de prevederile alin. (1) lit. a), impozitul anual pe clădiri se calculează prin aplicarea cotei de reducere şi a bonificaţiei de până la 10% prevăzută la art. 462 alin. (2) din Legea nr. 227/2015, cu modificările şi completările ulterioare, stabilită pentru anul 2020 prin hotărâre a consiliului local, respectiv a Consiliului General al Municipiului Bucureşti, asupra impozitului anual datorat pentru anul 2020.
ARTICOLUL VI
Acordarea unor facilităţi la plata taxei şi a chiriei datorate pentru ocuparea domeniului public
(1) Începând cu data intrării în vigoare a prezentei ordonanţe de urgenţă şi până la data de 31 august 2020, calculul, respectiv plata taxei şi a chiriei datorate pentru ocuparea domeniului public cu panouri publicitare, astfel cum acestea sunt prevăzute de Legea nr. 185/2013 privind amplasarea şi autorizarea mijloacelor de publicitate, republicată, în cazul contractelor de concesionare, închiriere sau asociere în participaţie existente, se va efectua numai pentru panourile decorate cu reclamă comercială, proporţional cu perioada de timp în care respectivele panouri au fost efectiv decorate.
(2) Pentru durata stării de urgenţă decretate în anul 2020, consiliile locale, respectiv Consiliul General al Municipiului Bucureşti pot adopta hotărâri până la data de 14 august 2020 privind scutirea de la plata taxei pentru utilizarea temporară a locurilor publice de către utilizatorii suprafeţelor care au fost obligaţi, potrivit legii, să îşi întrerupă total activitatea economică sau deţin certificatul pentru situaţii de urgenţă emis de ministerul economiei, energiei şi mediului de afaceri prin care se certifică întreruperea parţială a activităţii economice.
(3) În situaţia în care autorităţile administraţiei publice locale competente adoptă hotărâri de acordare a scutirii de la plata taxei pentru utilizarea temporară a locurilor publice, pentru a beneficia de prevederile alin. (2), utilizatorii au obligaţia ca până la data de 15 septembrie 2020, inclusiv, să depună la organul fiscal local în a cărei rază teritorială de competenţă se află suprafaţa o cerere de acordare a scutirii, însoţită de o declaraţie pe propria răspundere împreună cu documente justificative, după caz.
ARTICOLUL VII
Intrarea în vigoare a prevederilor art. I şi dispoziţii tranzitorii
(1) Prin derogare de la prevederile art. 4 din Legea nr. 227/2015, cu modificările şi completările ulterioare, prevederile art. I se aplică după cum urmează:
a) pct. 1 – 3, 8 şi 9, începând cu data de 1 ianuarie 2021;
b) pct. 4 – 7, începând cu luna următoare intrării în vigoare a prezentei ordonanţe de urgenţă;
c) pct. 10, începând cu data intrării în vigoare a prezentei ordonanţe de urgenţă.
(2) Cererile de înregistrare în scopuri de TVA potrivit art. 316 alin. (1) din Legea nr. 227/2015, cu modificările şi completările ulterioare, depuse şi nesoluţionate până la data intrării în vigoare a prezentei ordonanţe de urgenţă, se soluţionează fără a mai face obiectul analizei criteriilor pentru evaluarea riscului fiscal.
CAPITOLUL II
Anularea unor obligaţii accesorii
ARTICOLUL VIII Sfera de aplicare
ARTICOLUL IX Anularea accesoriilor aferente obligaţiilor bugetare principale restante la data de 31 martie 2020
ARTICOLUL X Anularea accesoriilor aferente obligaţiilor bugetare declarate suplimentar de debitori prin declaraţie rectificativă
ARTICOLUL XI Anularea accesoriilor aferente obligaţiilor bugetare principale cu scadenţe anterioare datei de 31 martie 2020 şi stinse până la această dată
ARTICOLUL XII Anularea accesoriilor aferente obligaţiilor bugetare principale cu scadenţe anterioare datei de 31 martie 2020 individualizate în decizii de impunere
ARTICOLUL XIII Solicitarea de anulare a accesoriilor aferente obligaţiilor bugetare restante
ARTICOLUL XIV Efecte cu privire la măsurile de executare silită prin poprire instituite de organul fiscal central
ARTICOLUL XV Cererea de anulare a accesoriilor
ARTICOLUL XVI Anularea accesoriilor în cazul debitorilor care beneficiază de eşalonare la plată
ARTICOLUL XVII Anularea accesoriilor în cazul obligaţilor bugetare restante la data de 31 martie 2020 datorate bugetelor locale
ARTICOLUL XVIII Anularea accesoriilor în cazul obligaţiilor bugetare restante la data de 31 martie 2020 administrate de alte instituţii sau autorităţi publice
ARTICOLUL XIX Anularea accesoriilor în cazul debitorilor care au cereri de rambursare
ARTICOLUL XX Menţinerea valabilităţii facilităţii fiscale reprezentând anularea accesoriilor
ARTICOLUL XXI Posibilitatea de contestare
ARTICOLUL XXII Acte normative de aplicare
ARTICOLUL VIII
Sfera de aplicare
(1) Prezentul capitol se aplică pentru toate categoriile de debitori, cum ar fi persoane fizice sau juridice, indiferent de forma de proprietate, asocieri şi alte entităţi fără personalitate juridică, persoane fizice care desfăşoară activităţi economice în mod independent sau exercită profesii libere, unităţi administrativ – teritoriale sau subdiviziuni administrativ – teritoriale ale municipiului Bucureşti ori instituţii publice.
(2) În sensul prezentului capitol, prin obligaţii bugetare principale restante la data de 31 martie 2020 inclusiv se înţelege:
a) obligaţii bugetare pentru care s-a împlinit scadenţa sau termenul de plată până la data de 31 martie 2020 inclusiv, precum şi obligaţiile fiscale principale scadente în perioada cuprinsă între data intrării în vigoare a Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 29/2020 privind unele măsuri economice şi fiscal – bugetare şi data de 31 martie 2020 inclusiv;
b) diferenţele de obligaţii bugetare principale stabilite prin decizii de impunere comunicate până la data de 31 martie 2020 inclusiv, chiar dacă pentru acestea nu s-a împlinit termenul de plată prevăzut la art. 156 alin. (1) din Legea nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscală, cu modificările şi completările ulterioare, precum şi diferenţele de obligaţii bugetare principale aferente perioadelor fiscale de până la data de 31 martie 2020 inclusiv, stabilite de organul fiscal central prin decizie de impunere emisă şi comunicată până la data intrării în vigoare a prezentei ordonanţe de urgenţă, ca urmare a unei inspecţii fiscale sau a verificării situaţiei fiscale personale;
c) obligaţiile bugetare principale aferente perioadelor fiscale de până la data de 31 martie 2020 inclusiv, stabilite prin decizie de impunere emisă din oficiu de organul fiscal sau prin declaraţie de impunere depusă cu întârziere de către contribuabil, în perioada cuprinsă între 1 aprilie 2020 şi data depunerii cererii de anulare a accesoriilor inclusiv;
d) alte obligaţii de plată individualizate în titluri executorii emise potrivit legii şi existente în evidenţa organului fiscal în vederea recuperării la data de 31 martie 2020 inclusiv, precum şi obligaţiile bugetare principale stabilite de alte organe decât organele fiscale, aferente perioadelor fiscale de până la data de 31 martie 2020, transmise spre recuperare organelor fiscale în perioada cuprinsă între 1 aprilie 2020 şi data depunerii cererii de anulare a accesoriilor inclusiv.
(3) Nu sunt considerate obligaţii de plată restante la data de 31 martie 2020 inclusiv:
a) obligaţiile bugetare pentru care s-au acordat şi sunt în derulare înlesniri la plată, potrivit legii, la data de 31 martie 2020 inclusiv;
b) obligaţiile de plată stabilite în acte administrative a căror executare este suspendată în condiţiile legii la data de 31 martie 2020 inclusiv.
(4) Sunt considerate restante la data de 31 martie 2020 inclusiv şi obligaţiile de plată care, la această dată, se află în oricare dintre situaţiile prevăzute la alin. (3), iar ulterior acestei date, dar nu mai târziu de data de 15 decembrie 2020 inclusiv, înlesnirea la plată îşi pierde valabilitatea sau, după caz, încetează suspendarea executării actului administrativ fiscal.
(5) Pentru obligaţiile prevăzute la alin. (3) lit. b), debitorii pot renunţa la efectele suspendării actului administrativ fiscal pentru a beneficia de anularea dobânzilor, penalităţilor şi tuturor accesoriilor. În acest caz, debitorii trebuie să depună o cerere de renunţare la efectele suspendării actului administrativ fiscal până la data depunerii cererii de anulare a accesoriilor inclusiv.
(6) Accesoriile aferente unor obligaţii bugetare principale reprezentând ajutor de stat de recuperat sau fonduri ce se cuvin bugetului Uniunii Europene nu se amână la plată şi nu se anulează, dacă instituţia sau autoritatea publică care a transmis organului fiscal titlul executoriu în vederea recuperării trebuie să vireze la bugetul Uniunii Europene, conform legii, respectivele accesorii.
(7) Prevederile prezentului capitol se aplică în mod corespunzător de către:
a) organele vamale pentru creanţele vamale. În acest sens, decizia pentru regularizarea situaţiei privind obligaţiile suplimentare stabilite de controlul vamal este asimilată deciziei de impunere emise de către organele de inspecţie fiscală;
b) organele fiscale centrale pentru obligaţiile bugetare stabilite de către organele de inspecţie economico – financiară, prin dispoziţii obligatorii şi procese – verbale.
ARTICOLUL IX
Anularea accesoriilor aferente obligaţiilor bugetare principale restante la data de 31 martie 2020
Dobânzile, penalităţile şi toate accesoriile aferente obligaţiilor bugetare principale, restante la data de 31 martie 2020 inclusiv, se anulează dacă sunt îndeplinite cumulativ următoarele condiţii:
a) toate obligaţiile bugetare principale restante la data de 31 martie 2020 inclusiv, administrate de organul fiscal central, se sting prin orice modalitate prevăzută de art. 22 din Legea nr. 207/2015, cu modificările şi completările ulterioare, până la data depunerii cererii de anulare a accesoriilor inclusiv;
b) sunt stinse prin orice modalitate prevăzută de art. 22 din Legea nr. 207/2015, cu modificările şi completările ulterioare, până la data depunerii cererii de anulare a accesoriilor inclusiv, toate obligaţiile bugetare principale şi accesorii administrate de organul fiscal central cu termene de plată cuprinse între data de 1 aprilie 2020 şi data depunerii cererii de anulare a accesoriilor inclusiv;
c) debitorul să aibă depuse toate declaraţiile fiscale, potrivit vectorului fiscal, până la data depunerii cererii de anulare a accesoriilor inclusiv. Această condiţie se consideră îndeplinită şi în cazul în care, pentru perioadele în care nu s-au depus declaraţii fiscale, obligaţiile fiscale au fost stabilite, prin decizie, de către organul fiscal central;
d) debitorul depune cererea de anulare a accesoriilor după îndeplinirea în mod corespunzător a condiţiilor prevăzute la lit. a) – c), dar nu mai târziu de data de 15 decembrie 2020 inclusiv, sub sancţiunea decăderii.
ARTICOLUL X
Anularea accesoriilor aferente obligaţiilor bugetare declarate suplimentar de debitori prin declaraţie rectificativă
(1) Dobânzile, penalităţile şi toate accesoriile aferente diferenţelor de obligaţii bugetare principale declarate suplimentar de debitori prin declaraţie rectificativă prin care se corectează obligaţiile bugetare principale cu scadenţe anterioare datei de 31 martie 2020 inclusiv, administrate de organul fiscal central, se anulează dacă sunt îndeplinite cumulativ următoarele condiţii:
a) declaraţia rectificativă este depusă începând cu data de 1 aprilie 2020 până la data depunerii cererii de anulare a accesoriilor inclusiv;
b) toate obligaţiile bugetare principale individualizate în declaraţia rectificativă se sting prin orice modalitate prevăzută de art. 22 din Legea nr. 207/2015, cu modificările şi completările ulterioare, până la data depunerii cererii de anulare a accesoriilor inclusiv;
c) sunt îndeplinite, în mod corespunzător, condiţiile prevăzute la art. IX lit. b) – d).
(2) Prevederile alin. (1) sunt aplicabile şi în cazul corectării erorilor din deconturile de taxă pe valoarea adăugată efectuate potrivit reglementărilor legale în vigoare.
ARTICOLUL XI
Anularea accesoriilor aferente obligaţiilor bugetare principale cu scadenţe anterioare datei de 31 martie 2020 şi stinse până la această dată
Dobânzile, penalităţile şi toate accesoriile aferente obligaţiilor bugetare principale cu scadenţe anterioare datei de 31 martie 2020 inclusiv şi stinse până la această dată se anulează dacă sunt îndeplinite cumulativ şi în mod corespunzător condiţiile prevăzute la art. IX lit. b) – d).
ARTICOLUL XII
Anularea accesoriilor aferente obligaţiilor bugetare principale cu scadenţe anterioare datei de 31 martie 2020 individualizate în decizii de impunere
(1) Dobânzile, penalităţile şi toate accesoriile aferente obligaţiilor bugetare principale administrate de organul fiscal central cu scadenţe anterioare datei de 31 martie 2020 inclusiv şi individualizate în decizii de impunere emise ca urmare a unei inspecţii fiscale sau verificării situaţiei fiscale personale în derulare la data intrării în vigoare a prezentei ordonanţe de urgenţă se anulează dacă sunt îndeplinite cumulativ următoarele condiţii:
a) toate diferenţele de obligaţii bugetare principale individualizate în decizia de impunere sunt stinse prin orice modalitate prevăzută de art. 22 din Legea nr. 207/2015, cu modificările şi completările ulterioare, până la termenul de plată prevăzut la art. 156 alin. (1) din aceeaşi lege;
b) cererea de anulare a accesoriilor se depune în termen de 90 de zile de la comunicarea deciziei de impunere, sub sancţiunea decăderii.
(2) În sensul prezentului capitol, prin inspecţie fiscală sau verificare a situaţiei fiscale personale în derulare la data intrării în vigoare a prezentei ordonanţe de urgenţă se înţelege acea inspecţie sau verificare pentru care nu s-a comunicat persoanei controlate decizia de impunere până la data intrării în vigoare a prezentei ordonanţe de urgenţă.
(3) Prin derogare de la art. 105 alin. (8) din Legea nr. 207/2015, cu modificările şi completările ulterioare, în situaţia inspecţiilor fiscale ce urmează să înceapă după data intrării în vigoare a prezentei ordonanţe de urgenţă, în scopul acordării anulării prevăzute la art. X, organele fiscale iau în considerare declaraţiile rectificative depuse de debitori în cel mult 10 zile de la data intrării în vigoare a prezentei ordonanţe de urgenţă.
ARTICOLUL XIII
Solicitarea de anulare a accesoriilor aferente obligaţiilor bugetare restante
(1) Debitorii care intenţionează să beneficieze de anularea obligaţiilor bugetare accesorii potrivit prezentului capitol pot notifica organul fiscal central cu privire la intenţia lor, până cel mai târziu la data depunerii cererii de anulare a accesoriilor prevăzută la art. IX lit. d).
(2) După primirea notificării prevăzute la alin. (1), organul fiscal central verifică dacă debitorul şi-a îndeplinit obligaţiile declarative potrivit vectorului fiscal până la data depunerii notificării, efectuează stingerile, compensările şi orice alte operaţiuni necesare în vederea stabilirii cu certitudine a obligaţiilor bugetare ce constituie condiţie pentru acordarea facilităţii fiscale potrivit art. IX – XII. În cazul în care se constată că debitorul nu şi-a îndeplinit obligaţiile declarative, organul fiscal îl îndrumă potrivit art. 7 din Legea nr. 207/2015, cu modificările şi completările ulterioare.
(3) În termen de cel mult 5 zile lucrătoare de la data depunerii notificării, organul fiscal central eliberează din oficiu certificatul de atestare fiscală, pe care îl comunică debitorului.
(4) Organul fiscal are obligaţia de a clarifica cu debitorul eventualele neconcordanţe cu privire la obligaţiile bugetare ce constituie condiţie pentru acordarea facilităţii fiscale sau a celor care pot fi anulate, potrivit art. IX – XII.
(5) Pentru debitorii care au notificat organul fiscal potrivit alin. (1):
a) dobânzile, penalităţile şi toate accesoriile, care pot face obiectul anulării, se amână la plată în vederea anulării. În acest caz, organul fiscal central emite decizie de amânare la plată a dobânzilor, penalităţilor şi a tuturor accesoriilor;
b) procedura de executare silită nu începe sau se suspendă, după caz, pentru obligaţiile accesorii amânate la plată potrivit lit. a);
c) obligaţiile accesorii amânate la plată potrivit lit. a) nu se sting până la data soluţionării cererii de anulare a accesoriilor sau până la data de 15 decembrie 2020 inclusiv, în cazul în care debitorul nu depune cerere de anulare a accesoriilor.
(6) Prevederile alin. (5) sunt aplicabile şi pe perioada cuprinsă între data depunerii cererii de anulare a accesoriilor şi data emiterii deciziei de soluţionare a cererii potrivit art. XV alin. (1).
(7) Decizia de amânare la plată a dobânzilor, penalităţilor şi a tuturor accesoriilor îşi pierde valabilitatea în oricare dintre următoarele situaţii:
a) la data emiterii deciziei de anulare a accesoriilor sau a deciziei de respingere a cererii de anulare a accesoriilor, după caz;
b) la data de 15 decembrie 2020 inclusiv, în cazul în care debitorul nu depune cerere de anulare a accesoriilor.
(8) Pentru debitorii care nu au notificat organul fiscal potrivit alin. (1), dobânzile, penalităţile şi toate accesoriile care pot fi anulate potrivit prezentului capitol şi care au fost stinse după data intrării în vigoare a prezentei ordonanţe de urgenţă se restituie potrivit Legii nr. 207/2015, cu modificările şi completările ulterioare.
ARTICOLUL XIV
Efecte cu privire la măsurile de executare silită prin poprire instituite de organul fiscal central
(1) Prin derogare de la prevederile art. 236 din Legea nr. 207/2015, cu modificările şi completările ulterioare, până la data de 15 decembrie 2020 inclusiv, debitorii care au notificat organul fiscal potrivit art. XIII şi au dispuse măsuri de executare silită prin poprire la data intrării în vigoare a prezentei ordonanţe de urgenţă, de către organul de executare fiscală, asupra disponibilităţilor băneşti, pot efectua plata sumelor înscrise în adresele de înfiinţare a popririi din sumele indisponibilizate, altele decât cele reprezentând obligaţii de plată care fac obiectul amânării la plată în vederea anulării potrivit art. XIII alin. (5) lit. a).
(2) Prevederile alin. (1) sunt aplicabile şi pentru măsurile de executare silită prin poprire, dispuse, potrivit legii, între data intrării în vigoare a prezentei ordonanţe de urgenţă şi data de 15 decembrie 2020 inclusiv.
ARTICOLUL XV
Cererea de anulare a accesoriilor
(1) Cererea de anulare a accesoriilor, depusă potrivit prezentului capitol, se soluţionează prin decizie de anulare a accesoriilor sau, după caz, decizie de respingere a cererii de anulare a accesoriilor.
(2) Un debitor poate beneficia de anularea accesoriilor potrivit prezentului capitol în oricare dintre situaţiile prevăzute la art. IX – XII, independent sau cumulat, dacă sunt îndeplinite condiţiile pentru acordarea anulării.
ARTICOLUL XVI
Anularea accesoriilor în cazul debitorilor care beneficiază de eşalonare la plată
(1) Debitorii care la data intrării în vigoare a prezentei ordonanţe de urgenţă beneficiază de eşalonarea la plată a obligaţiilor fiscale potrivit Legii nr. 207/2015, cu modificările şi completările ulterioare, precum şi cei care obţin eşalonarea în perioada cuprinsă între data intrării în vigoare a prezentei ordonanţe de urgenţă şi data de 15 decembrie 2020 inclusiv, pot beneficia de anularea dobânzilor, penalităţilor şi tuturor accesoriilor în condiţiile art. X – XII.
(2) Debitorii care la data intrării în vigoare a prezentei ordonanţe de urgenţă beneficiază de eşalonarea la plată a obligaţiilor fiscale potrivit Legii nr. 207/2015, cu modificările şi completările ulterioare, precum şi cei care obţin eşalonarea în perioada cuprinsă între data intrării în vigoare a prezentei ordonanţe de urgenţă şi data de 15 decembrie 2020 inclusiv, pot beneficia, în baza cererii de anulare a dobânzilor, penalităţilor şi a tuturor accesoriilor, depuse până la data de 15 decembrie 2020 inclusiv, de anularea dobânzilor, penalităţilor şi tuturor accesoriilor, dacă eşalonarea la plată se finalizează până la data depunerii cererii de anulare a accesoriilor inclusiv. În acest caz, accesoriile incluse în ratele de eşalonare cu termene de plată după data intrării în vigoare a prezentei ordonanţe de urgenţă achitate odată cu plata ratei de eşalonare se restituie potrivit Legii nr. 207/2015, cu modificările şi completările ulterioare. În situaţia în care eşalonarea la plată aflată în derulare cuprinde numai obligaţii de plată accesorii, debitorii pot beneficia de anularea accesoriilor rămase de plată din înlesnirea la plată acordată, fără a le mai achita, urmând ca, în baza cererii de anulare a accesoriilor, organul fiscal sa emită decizia de anulare a accesoriilor, precum şi decizia de finalizare a eşalonării la plată.
ARTICOLUL XVII
Anularea accesoriilor în cazul obligaţilor bugetare restante la data de 31 martie 2020 datorate bugetelor locale
(1) În cazul obligaţiilor bugetare restante la data de 31 martie 2020 inclusiv, datorate bugetelor locale, prevederile prezentului capitol se aplică de către unităţile administrativ – teritoriale, opţional, cu condiţia ca aplicarea acestor prevederi să fie stabilită prin hotărâre a consiliului local.
(2) Prin hotărârea prevăzută la alin. (1) consiliul local aprobă şi procedura de acordare a anulării accesoriilor.
ARTICOLUL XVIII
Anularea accesoriilor în cazul obligaţiilor bugetare restante la data de 31 martie 2020 administrate de alte instituţii sau autorităţi publice
Prevederile prezentului capitol sunt aplicabile şi în cazul obligaţiilor bugetare administrate de alte instituţii sau autorităţi publice. În acest caz, cererea de anulare a accesoriilor se depune şi se soluţionează de către instituţia sau autoritatea publică care administrează respectivele obligaţii bugetare.
ARTICOLUL XIX
Anularea accesoriilor în cazul debitorilor care au cereri de rambursare
Debitorii care la data de 15 decembrie 2020 inclusiv au cereri de rambursare în curs de soluţionare pentru care, ulterior acestei date, organul fiscal respinge total sau parţial rambursarea beneficiază de anularea obligaţiilor bugetare accesorii potrivit prezentului capitol, dacă achită obligaţiile bugetare de care depinde anularea, nestinse prin compensare cu sumele individualizate în cererea de rambursare, în termen de 30 de zile de la data comunicării deciziei prin care se respinge rambursarea.
ARTICOLUL XX
Menţinerea valabilităţii facilităţii fiscale reprezentând anularea accesoriilor
Facilitatea fiscală reprezentând anularea accesoriilor prevăzută de prezentul capitol îşi menţine valabilitatea şi în următoarele cazuri:
a) în cazul desfiinţării actului administrativ fiscal în procedura de soluţionare a contestaţiei chiar dacă s-a dispus emiterea unui nou act administrativ fiscal;
b) în cazul în care ulterior emiterii certificatului de atestare fiscală potrivit art. XIII organul fiscal constată existenţa unor obligaţii bugetare ce nu au fost incluse în certificatul de atestare fiscală.
ARTICOLUL XXI
Posibilitatea de contestare
Împotriva actelor administrative fiscale emise potrivit prezentului capitol se poate formula contestaţie potrivit art. 268 – 281 din Legea nr. 207/2015, cu modificările şi completările ulterioare.
ARTICOLUL XXII
Acte normative de aplicare
(1) Procedura de aplicare a prezentului capitol se aprobă prin ordin al ministrului finanţelor publice, la propunerea preşedintelui Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală, în cazul obligaţiilor bugetare administrate de către organul fiscal central, în termen de 30 de zile de la data intrării în vigoare a prezentei ordonanţe de urgenţă.
(2) În cazul obligaţiilor bugetare administrate de alte instituţii sau autorităţi publice, cu excepţia unităţilor administrativ – teritoriale şi a subdiviziunilor administrativ – teritoriale ale municipiului Bucureşti, procedura de aplicare a prezentului capitol se aprobă de conducătorul instituţiei sau autorităţii publice, cu avizul Ministerului Finanţelor Publice, în termen de 30 de zile de la data intrării în vigoare a prezentei ordonanţe de urgenţă.
PRIM – MINISTRU
LUDOVIC ORBAN
Bucureşti, 14 mai 2020.
Nr. 69. Monitorul oficial nr. 393