Curtea Constituţională s-a pronunţat recent asupra unei excepţii de neconstituţionalitate cu privire la Codul penal.

În motivarea excepţiei s-a susţinut că dispoziţiile art. 175 alin. (2) din Codul penal sunt neconstituţionale întrucât reglementarea este neclară, iar neclaritatea este determinată de imprecizia textului şi de absenţa definiţiei legale a sintagmelor “serviciu de interes public” şi “autoritate publică”.

Reglementarea lacunară, lipsită de claritate şi previzibilitate, permite includerea în categoria funcţionarilor publici asimilaţi a unor persoane care îşi desfăşoară activitatea în mediul privat şi care nu au fost învestite cu autoritate publică, cu consecinţa aplicării unor pedepse penale mai severe decât cele prevăzute pentru funcţionarii simpli, încălcându-se principiul proporţionalităţii.

Ca urmare a lipsei de claritate şi previzibilitate a prevederilor art. 175 alin. (2) din Codul penal se încalcă şi dreptul la apărare al inculpatei, garantat de art. 24 din Constituţie.

Curtea Constituţională a respins excepţia şi a constatat că, Curtea a constatat că dispoziţiile art. 175 alin. (2) din Codul penal nu sunt confuze, imprecise şi imprevizibile, chiar dacă nu prevăd expres categoriile profesionale vizate, întrucât îndeplinirea condiţiilor prevăzute de textul de lege criticat trebuie analizată pentru fiecare categorie profesională în concret, pornind de la normele speciale care îi reglementează statutul.