Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a hotărât că în cazul revocării directorului general de către consiliul de administrație, în baza art. 143 alin. 2 din Legea nr. 31/1990, dacă revocarea are loc fără justă cauză, acesta este îndreptăţit la plata unor daune-interese.

În speță, revocarea intempestivă a mandantului din funcția de director general a cauzat acestuia un prejudiciu, neputându-se considera că ar fi avut dreptul la remuneraţie numai dacă contractul ar fi rămas în fiinţă, şi nu în situaţia în care raportul contractual a încetat.

Așadar, directorul a fost îndreptățit la plata sumei reprezentând prejudiciul material constând în diferenţa dintre venitul net realizat în baza contractului de mandat şi venitul net realizat de acesta în calitate de angajat, pentru perioada cuprinsă între data revocării mandatului  şi până la data la care ar fi expirat contractul de mandat.

(Decizia nr. 444 din 21 februarie 2018, pronunțată de Secția a II-a civilă a Înaltei Curți de Casație și Justiție)