Înalta Curte de Casație și Justiție a respins ca nefondat apelul declarat de inculpată împotriva sentinței penale pronunțată în primă instanță, prin care aceasta a fost condamnată la pedeapsa închisorii sub aspectul săvârșirii infracțiunii de vătămare corporală din culpă constând în accidentarea gravă a persoanei vătămate (minoră) prin pătrunderea cu autoturismul pe trotuar, leziuni care au pus în primejdie viața victimei.

Pentru a dispune în acest sens, Înalta Curte a reținut pe de o parte, că prima instanță a făcut o legală și temeinică individualizare a pedepsei aplicate, în condițiile legii penale mai favorabile, făcând referire expresă la cele două incriminări, limitele sancțiunilor și aspectele procesuale pentru fiecare, ceea ce reprezintă o analiză completă a dispozițiilor art. 5 Cod penal, identificând legea nouă ca fiind mai favorabilă și apreciind că, deși pedeapsa amenzii penale este prevăzută alternativ de Codul penal nu este suficientă pentru a asigura reeducarea inculpatei și, astfel, pentru a preveni comiterea de către aceasta a altor infracțiuni, iar pe de altă parte, raportat la circumstanțele cauzei este mai puțin important faptul că inculpata ar fi comis o infracțiune din culpă de vreme ce inculpata se afla în antecedență penală și perseverență infracțională în raport cu infracțiuni comise ulterior celei din prezenta cauză, chiar și în condițiile în care sub aspect civil, acțiunea a fost stinsă între părți, ca urmare a tranzacției intervenite, o astfel de împrejurare putând fi avută în vedere de către instanța de control judiciar în mod plural cu toate celelalte criterii, neputând conduce la schimbarea felului pedepsei, respectiv amendă, așa cum s-a solicitat.

(Înalta Curte de Casație și Justiție, Secția penală, Decizia nr. 218/A/15 iunie 2017 având ca obiect vătămarea corporală din culpă)