Înalta Curte de Casație și Justiție a apreciat că se impune respingerea ca nefondat a recursului declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism – Serviciul Teritorial Craiova, pe motiv că hotărârea primei instanței este contrară legii, reținând, pe de o parte, că deţinerea dispozitivului achiziţionat de inculpat şi folosirea lui pentru interceptarea ambientală numai a discuţiilor purtate de soţia sa şi de cumnatul său nu se circumscrie conţinutului infracțiunii prevăzute de art. 19 din Legea nr. 51/1991.

Scopul urmărit de inculpat nefiind acela de a aduce atingere siguranţei naţionale, iar pe de altă parte, dispozitivul achiziţionat nu are aptitudini de funcţionare, în sensul de a intercepta convorbiri purtate prin telefon în reţeaua GSM, ci permite captarea şi transmiterea la distanţă a convorbirilor ambientale desfăşurate în proximitatea sa, folosind o reţea de telefonie mobilă GSM, către un post telefonic cu care se află în legătură. Mai mult, scopul folosirii dispozitivului achiziţionat de pe internet cu certificat de garanţie, a fost cel al interceptării unor discuţii familiale şi nicidecum acela de a aduce atingere siguranţei naţionale, infracțiunii pentru care inculpatul a fost trimis în judecată lipsindu-i astfel latura obiectivă.

(Înalta Curte de Casație și Justiție, Secția penală, Decizia nr. 33/2004 din 7 ianuarie 2014)