Înalta Curte de Casație și Justiție a hotărât că infracțiunea de abuz în serviciu reținută în sarcina executorului judecătoresc prin rechizitoriu, constând în aceea că, în exercițiul atribuțiilor de serviciu a îndeplinit în mod defectuos actul de executare silită constând în ridicarea bunului, aflat în folosința debitoarei, prin încălcarea interdicției de executare silită a debitorului aflat în insolvență, neregularități ce ar fi atras nevalabilitatea procedurii de preluare a bunului în contul creanței, nu este prevăzută de legea penală, litigiul având o natură civilă.

Reținând pe de o parte că în materie execuțional civilă, instanța de judecată pentru a pronunța o hotărâre de încuviințare a executării silite, verifică dacă există un titlu cu caracter executoriu, dacă poate fi pus în executare față de obiectul solicitat și cuprins în titlu și dacă părțile au domiciliu în raza Curții de Apel din care face parte biroul executorului judecătoresc, iar pe de altă parte că, prin pronunțarea unei încheieri de încuviințare a executării silite cu privire la debitorul aflat în procedura de insolvență, se prezumă, că instanța de judecată a efectuat aceste verificări, iar executorul judecătoresc este obligat să se conformeze hotărârii judecătorești rămase irevocabile, indiferent dacă administratorul judiciar i-a solicitat inculpatului suspendarea executării silite declanșate împotriva tuturor bunurilor aparținând debitorului și indiferent dacă s-a admis contestația la executare formulată de debitor și s-a dispus desființarea actelor de executare efectuate.

(Decizia nr. 63/A/ din 2 martie 2017 pronunțată de Secția penală a Înaltei Curți de Casație și Justiție)