Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a hotărât că solicitarea revizuentei, în cazul renunțării la revizuire, de exonerare de la plata cheltuielilor de judecată, solicitate de intimată și dovedite prin înscrisuri (factura fiscală și extrasul de bancă), nu poate fi primită. În speță, organizarea apărării intimatei s-a făcut prin angajarea unui birou avocațial și, conform art. 246 alin. 1, 2 și 3 C. proc. civ., date fiind aspectele asupra cărora sunt limitate dezbaterile în ipoteza intervenirii manifestării procesuale a renunțării la judecată, când instanța nu mai poate face acte de cercetare judecătorească asupra altor chestiuni legate de drepturile deduse judecății ori de calitățile părților implicate în litigiu, Înalta Curte va încuviința cererea intimatei privitoare la plata cheltuielilor de judecată. În ceea ce privește cuantumul, instanța supremă va face aplicarea dispozițiilor art. 274 alin. 3 C. proc. civ., în sensul reducerii (la suma de 1.000 lei), în raport de obiectul cauzei, de durata procedurii și de modalitatea finală în care a avut loc stingerea litigiului.

(Decizia nr. 40 din data de 17 ianuarie 2018 pronunțată de Secția I civilă a Înaltei Curți de Casație și Justiție, având ca obiect revizuire)