Înalta Curte de Casație și Justiție a admis apelurile formulate de inculpați sub aspectul încadrării juridice stabilite de instanța de fond în privința infracțiunii de trafic de influență prevăzută de art. 257 alin. (1) Cod penal (1969) raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 5 Cod penal, reținând în esență că deși aceasta se poate comite în mai multe variante normative, prevăzute alternativ în conținutul normei de incriminare, activitatea ulterioară de primire, inclusiv în tranşe diferite, a foloaselor pretinse sau promise, nu este lipsită de relevanţă penală, ci constituie, alături de activitatea ilicită ce o precede, o unitate naturală de infracţiune.

Pentru aceste motive, Înalta Curte de Casație și Justiție a înlăturat din conţinutul încadrării juridice a faptelor săvârşite de inculpaţi, forma continuată a infracţiunii de trafic de influenţă, cauză de agravare a pedepsei, procedând la o nouă individualizare a pedepselor aplicate inculpaţilor.

(Înalta Curte de Casație și Justiție, Secția Penală, Decizia nr. 434/A/2017)