Curtea Constituţională a admis sesizarea preşedintelui Klaus Iohannis asupra legii privind Autoritatea Naţională pentru Administrare şi Reglementare în Comunicaţii (ANCOM), stabilind că hotărârea Parlamentului privind numirea, respectiv demiterea conducerii ANCOM nu se încadrează în ipotezele prevăzute de Constituţie, pentru care este necesară majoritatea absolută sau calificată pentru adoptare. În consecinţă, această hotărâre trebuie să fie adoptată cu votul majorităţii membrilor prezenţi la şedinţa comună a celor două Camere, potrivit CCR.
De asemenea, cu unanimitate de voturi, CCR a admis obiecţia de neconstituţionalitate şi a constatat că sintagmele „cu votul majorităţii deputaţilor şi senatorilor” din cuprinsul art.unic pct.3 [cu referire la art.11 alin.(1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 22/2009 privind înfiinţarea Autorităţii Naţionale pentru Administrare şi Reglementare în Comunicaţii] şi al art.unic pct.5 [cu referire la art.11 alin.(51) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 22/2009 privind înfiinţarea Autorităţii Naţionale pentru Administrare şi Reglementare în Comunicaţii] din Legea privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 33/2017 sunt neconstituţionale.
Curtea a constatat că hotărârea Parlamentului privind numirea, respectiv demiterea conducerii ANCOM, nu se încadrează în ipotezele prevăzute de Constituţie, pentru care este necesară majoritatea absolută sau calificată pentru adoptare. În consecinţă, această hotărâre trebuie să urmeze regula stabilită de Constituţie, respectiv să fie adoptată cu votul majorităţii membrilor prezenţi la şedinţa comună a celor două Camere, spune CCR.