Înalta Curte de Casație și Justiție a hotărât că instanța de fond nu poate reveni asupra unei încheieri cu caracter interlocutoriu prin care ea însăși a stabilit fără echivoc că este competentă general, material și teritorial să soluționeze cererea și să decline cauza la altă instanță. În speță, este vorba de o acțiune de ieșire din indiviziune asupra bunurilor imobile, aparținând unor defuncți. Inițial, instanța s-a declarat competentă general, material și teritorial, conform art. 117 alin. 1 C. proc. civ. (cererile privitoare la drepturile reale imobiliare se introduc numai la instanța în a cărei circumscripție este situat imobilul), pentru ca, ulterior, să invoce din oficiu  excepția necompetenței teritoriale, conform art. 118 alin. 1 C. proc. civ. (în materie de moștenire, până la ieșirea din indiviziune, sunt de competența exclusivă a instanței celui din urmă domiciliu al defunctului: 2. cererile privitoare la moștenire și la sarcinile acesteia, precum și cele privitoare la pretențiile pe care moștenitorii le-ar avea unul împotriva altuia) și să decline cauza la altă instanță.

(Decizia nr. 692 din data de 28 februarie 2018 pronunțată de Secția I civilă a Înaltei Curți de Casație și Justiție, având ca obiect ieșire din indivizine)