Legislatia europeana stabilea, inca din anul 1990 – prin intermediul Directivei 90/314/CEE – ca turistul trebuie sa isi primeasca toti banii inapoi si sa fie repatriat gratuit, in cazul in care agentia de turism de la care isi cumparase biletele intra in insolventa.

Totul era stipulat clar, inca de acum 28 de ani, in Articolul 7 al directivei amintite:

“Organizatorul si/sau detailistul parte contractanta trebuie sa aduca garantii suficiente pentru a asigura, in caz de insolventa, rambursarea sumelor achitate de consumator si repatrierea acestuia“.

Statul roman a adoptat si el o serie de prevederi in acest sens, inca de acum aproape doua decenii, prin intermediul OUG 107/1999. Ulterior, actul normativ a fost revizuit si republicat, in 2008. Chiar si dupa intrarea in UE, insa, legea romaneasca a prevazut, in continuare, ca, in caz de insolventa a agentiei, turistul nu primeste inapoi mai mult de 50.000 de dolari.

Romania n-a transpus nici pana astazi Directiva 2302/2015, desi ar fi trebuit sa o faca pana la 1 ianuarie 2018. In plus, in cazul in care in termen de 6 zile nu e pregatita sa aplice prevederile directivei – si nu are cum sa fie pregatita, de vreme ce nici macar nu a transpus actul normativ – tara noastra risca amenzi usturatoare, de milioane de euro, potrivit datelor Comunicarii Comisiei Europene C (2017) 8720.

Mult mai important este ca directiva obliga statul sa gaseasca o sursa de finantare a acestor cheltuieli, nu doar sa prevada in legislatie obligatii pe care, apoi, nimeni sa nu si le asume.