CCR a admis o excepţie de neconstituţionalitate cu privire la Legea statutului poliţistului


Plenul Curţii Constituţionale a admis, cu unanimitate de voturi, o excepție de neconstituționalitate constatând că dispoziţiile art.10 alin.(5) teza a doua din Legea nr.360/2002 privind statutul polițistului sunt neconstituționale.

Potrivit unui comunicat al CCR, plenul a luat în dezbatere excepția de neconstituționalitate a prevederilor art.10 alin.(5) din Legea nr.360/2002 privind statutul polițistului (publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.440 din 24 iunie 2002), modificate prin Ordonanța de urgență a Guvernului nr.3/2016 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 360/2002 privind Statutul poliţistului (publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.144 din 25 februarie 2016), având următorul conținut: „Recrutarea şi selecţionarea candidaţilor la concursurile de admitere în instituţiile de învăţământ proprii şi la ocuparea funcţiilor de poliţist în condiţiile art.9 alin. (21), (22) şi (3) se realizează potrivit normelor stabilite prin ordin al ministrului afacerilor interne.” Întrucât, în speță, se critică reglementarea privind ocuparea funcţiilor de poliţist în condiţiile art. 9 alin. (21), (22) şi (3), Curtea a reținut ca obiect al excepției dispozițiile art.10 alin.(5) teza a doua din Legea nr.360/2002.

În urma deliberării, cu unanimitate de voturi, Curtea a admis excepția de neconstituționalitate și a constatat că dispoziţiile art.10 alin.(5) teza a doua din Legea nr.360/2002 privind statutul polițistului sunt neconstituționale.

Cu titlu preliminar, Curtea a reținut că poliţistul este funcţionar public civil, cu statut special, potrivit art.1 alin.(1) din Legea nr.360/2002, şi că, în conformitate cu art.2 alin.(1) din aceeaşi lege, poliţistul este învestit cu exerciţiul autorităţii publice.

Întrucât, potrivit art.73 alin.(3) lit.j) din Constituţie, statutul funcţionarilor publici se reglementează prin lege organică, şi ţinând cont de faptul că, pe de-o parte, textul de lege criticat vizează aspecte esențiale cu privire la ocuparea posturilor de execuție, iar, pe de altă parte, ocuparea posturilor de execuție duce la însăși nașterea raportului de serviciu, Curtea a constatat că aceste aspecte esențiale, cum sunt, spre exemplu, condiţiile generale de participare la examen/concurs, condiţiile de vechime necesară participării la examen/concurs, tipul probelor de examen/concurs, condiţiile în care candidaţii sunt declaraţi „admişi” şi posibilitatea de contestare, trebuiau reglementate prin lege organică. Or, aceste aspecte esențiale nu erau reglementate prin lege, la data susținerii concursului a cărui anulare constituie obiectul cauzei în cadrul căreia s-a invocat excepția de neconstituționalitate.

În consecinţă, Curtea a constatat că prevederile de lege criticate, care instituie reglementarea acestor aspecte prin acte administrative, contravin dispoziţiilor art.73 alin.(3) lit.j) din Constituţie.

De asemenea, Curtea a constatat că dispozițiile art.10 alin.(5) teza a doua din Legea nr. 360/2002 contravin și art.1 alin. (4) din Constituţie, referitor la principiul separaţiei şi echilibrului puterilor în stat – prin delegarea unei competenţe ce aparţine în exclusivitate legiuitorului către un membru al Guvernului -, precum şi art.1 alin.(5) din Constituţie, în componenta sa referitoare la previzibilitatea legii.