OUG nr. 12/2013 – măsuri financiar

GUVERNUL ROMÂNIEI
ORDONANŢĂ DE URGENŢĂ
pentru reglementarea unor măsuri financiar – fiscale şi prorogarea unor termene

În scopul aplicării principiului echilibrului dintre politica de consolidare fiscală şi susţinerea mediului de afaceri, ca unul dintre fundamentele programului de guvernare pentru perioada 2013 – 2016, prin revizuirea cadrului legislativ în domeniul înlesnirilor la plată,
faptul că acest cadru poate contribui la realizarea rezultatului aşteptat, cel al relansării economice,
având în vedere că introducerea posibilităţii de repunere în termen a înlesnirilor la plată care şi-au pierdut valabilitatea este o măsură care vine în sprijinul mediului de afaceri şi totodată se asigură atât încasarea la bugetul de stat a ratelor rămase de achitat din eşalonarea la plată pierdută, cât şi a obligaţiilor fiscale curente,
ţinând cont de faptul că extinderea sferei de aplicare a eşalonării la plată şi la alte categorii de obligaţii fiscale excluse în prezent, a căror achitare într-un termen fix reprezintă o povară importantă pentru contribuabili, va conduce la creşterea lichidităţilor la dispoziţia operatorilor economici,
având în vedere solicitarea Comisiei Europene în urma căreia autorităţile române s-au angajat să asigure conformitatea prevederilor referitoare la desfăşurarea pe teritoriul României a profesiei de consultant fiscal de către consultanţii fiscali care au obţinut calificarea profesională în alt stat membru al Uniunii Europene cu prevederile Directivei 2006/123/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 12 decembrie 2006 privind serviciile în cadrul pieţei interne şi Directivei 2005/36/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 7 septembrie 2005 privind recunoaşterea calificărilor profesionale, precum şi asumarea, de către autorităţile române, ca termen de modificare a actului normativ care reglementează exercitarea profesiei de consultant fiscal cel mai târziu data de 15 martie 2013,
în scopul evitării declanşării de către Uniunea Europeană a acţiunilor de constatare a încălcării de către România a obligaţiilor de stat membru al Uniunii Europene,
luând în considerare modalitatea de calcul al redevenţelor petroliere, respectiv trimestrial, stabilită de Legea petrolului nr. 238/2004 cu modificările şi completările ulterioare, şi modalitatea de calcul al impozitului asupra veniturilor suplimentare obţinute ca urmare a dereglementării preţurilor din sectorul gazelor naturale, respectiv lunar, care presupune diminuarea bazei impozabile cu valoarea redevenţelor lunare,
ţinând cont de iminenţa primului termen de declarare şi plată a acestui impozit, respectiv data de 25 martie 2013, termen până la care sunt necesare prevederi care să stabilească modalitatea de calcul al valorii redevenţelor aferente venitului suplimentar ce urmează a fi scăzută în vederea determinării bazei impozabile lunare, lipsa acestor măsuri conducând la imposibilitatea determinării corecte a bazei impozitului asupra veniturilor suplimentare obţinute ca urmare a dereglementării preţurilor din sectorul gazelor naturale, din cauza inexistenţei la nivelul lunii a informaţiilor legate de valoarea redevenţelor efective,
pentru clarificarea aspectelor legate de preţul de achiziţie a gazelor naturale din producţia internă proprie pentru consumatori,
ţinând cont de volumul mare al arieratelor înregistrate de unităţile/subdiviziunile administrativ – teritoriale faţă de furnizorii de bunuri, servicii şi lucrări de interes public local,
luând în considerare prevederile acordului stand-by dintre România şi Fondul Monetar Internaţional, referitoare la eliminarea plăţilor restante, precum şi blocajul financiar cu care se confruntă furnizorii de bunuri, servicii şi lucrări, determinat de neachitarea obligaţiilor de plată de către instituţiile publice beneficiare, în vederea relansării economice a acestora şi a eliminării arieratelor unităţilor/subdiviziunilor administrativ – teritoriale,
în vederea asigurării cadrului legislativ care să permită funcţionarea în continuare a instituţiilor de supraveghere a pieţelor de capital şi de asigurări, respectiv Comisia Naţională a Valorilor Mobiliare, Comisia de Supraveghere a Asigurărilor şi Comisia de Supraveghere a Sistemului de Pensii Private, până la momentul preluării activităţii acestora de către Autoritatea de Supraveghere Financiară,
în considerarea faptului că aceste elemente vizează interesul public şi constituie situaţii de urgenţă şi extraordinare a căror reglementare nu poate fi amânată,
în temeiul art. 115 alin. (4) din Constituţia României, republicată,
Guvernul României adoptă prezenta ordonanţă de urgenţă.

Art. I. – Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 29/2011 privind reglementarea acordării eşalonărilor la plată, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 200 din 22 martie 2011, aprobată prin Legea nr. 15/2012, cu modificările şi completările ulterioare, se modifică şi se completează după cum urmează:

1. La articolul 3, după alineatul (1) se introduc două noi alineate, alineatele (11) şi (12), cu următorul cuprins:

“(11) Prevederile alin. (1) se aplică şi pentru obligaţiile fiscale preluate de Agenţia Naţională de Administrare Fiscală de la altă autoritate publică ca urmare a transferului de competenţă, în situaţia în care acesta are loc pe perioada derulării unei eşalonări la plată. În acest scop, organul fiscal competent comunică contribuabilului o înştiinţare de plată privind obligaţiile fiscale individualizate în acte administrative preluate ca urmare a transferului de competenţă, precum şi deciziile referitoare la obligaţiile de plată accesorii aferente.
(12) În sensul prezentei ordonanţe de urgenţă, amenzile de orice fel care se fac venit la bugetul de stat sunt asimilate obligaţiilor fiscale.”

2. La articolul 3 alineatul (2), litera f) se modifică şi va avea următorul cuprins:

“f) creanţele stabilite de alte organe decât cele prevăzute la art. 1 şi transmise spre recuperare Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală, potrivit legii, cu excepţia amenzilor de orice fel care se fac venit la bugetul de stat;”.

3. La articolul 3, alineatul (21) se modifică şi va avea următorul cuprins:

“(21) Eşalonarea la plată nu se acordă pentru obligaţiile fiscale stabilite prin acte administrative fiscale care, la data eliberării certificatului de atestare fiscală, sunt suspendate în condiţiile art. 14 sau 15 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare.”

4. La articolul 3, după alineatul (21) se introduce un nou alineat, alineatul (22) , cu următorul cuprins:

“(22) În cazul în care suspendarea executării actului administrativ fiscal încetează după data comunicării unei decizii de eşalonare, contribuabilul poate solicita includerea în eşalonare a obligaţiilor fiscale ce au făcut obiectul suspendării, precum şi a obligaţiilor fiscale accesorii aferente. În acest scop, organul fiscal competent comunică contribuabilului o înştiinţare de plată privind obligaţiile fiscale individualizate în acte administrative pentru care a încetat suspendarea executării, precum şi deciziile referitoare la obligaţiile de plată accesorii aferente.”

5. După articolul 5 se introduce un nou articol, articolul 51, cu următorul cuprins:

“Articolul 51
Retragerea cererii de acordare a eşalonării

(1) Cererea poate fi retrasă de contribuabil până la emiterea deciziei de eşalonare la plată sau a deciziei de respingere. Organul fiscal competent comunică contribuabilului decizia prin care se ia act de retragerea cererii.
(2) Prin retragerea cererii, contribuabilul nu pierde dreptul de a depune o nouă cerere.”

6. La articolul 8 alineatul (3), litera a) se modifică şi va avea următorul cuprins:

“a) în cazul cererilor depuse pentru obligaţiile prevăzute la art. 3 alin. (2) şi (21);”.

7. La articolul 8 alineatul (3), după litera d) se introduce o nouă literă, litera e) , cu următorul cuprins:

“e) în cazul stingerii în totalitate, până la data emiterii deciziei de eşalonare la plată, a obligaţiilor fiscale care au făcut obiectul cererii de eşalonare la plată.”

8. La articolul 9, alineatele (1) , (11) şi (14) se modifică şi vor avea următorul cuprins:

“(1) În termen de cel mult 30 de zile de la data comunicării acordului de principiu, contribuabilii trebuie să constituie garanţii. La cererea temeinic justificată a contribuabilului, organul fiscal competent poate aproba prelungirea acestui termen cu cel mult 30 de zile.
. . . . . . . . . .
(11) Prin excepţie de la prevederile alin. (9), în situaţia în care bunurile sunt ipotecate/gajate în favoarea altor creditori, garanţiile constituite sub forma prevăzută la alin. (2) lit. c) trebuie să acopere valoarea pentru care s-a constituit ipoteca/gajul, precum şi sumele eşalonate la plată, dobânzile datorate pe perioada eşalonării la plată, plus un procentaj de până la 16% din sumele eşalonate la plată, în funcţie de perioada de eşalonare la plată.
. . . . . . . . .
(14) Pe parcursul derulării eşalonării la plată, garanţia se poate înlocui sau redimensiona în funcţie de valoarea ratelor rămase de achitat, la cererea contribuabilului. În acest caz, procentajul suplimentar al garanţiei care se ia în calcul la stabilirea valorii garanţiei este cel în vigoare la data înlocuirii sau redimensionării garanţiei, corespunzător perioadei de timp rămase din eşalonarea la plată acordată.”

9. La articolul 9, după alineatul (11), se introduc două noi alineate, alineatele (12) şi (13), cu următorul cuprins:

“(12) Prin excepţie de la prevederile alin. (1), următoarele categorii de contribuabili nu sunt obligate să constituie garanţii:

a) instituţiile publice, astfel cum sunt definite prin Legea nr. 500/2002 privind finanţele publice, cu modificările şi completările ulterioare, precum şi prin Legea nr. 273/2006, cu modificările şi completările ulterioare, după caz;
b) autorităţile/serviciile publice autonome înfiinţate prin lege organică;
c) unităţile şi instituţiile de drept public prevăzute la art. 7 din Ordonanţa Guvernului nr. 57/2002 privind cercetarea ştiinţifică şi dezvoltarea tehnologică, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 324/2003, cu modificările şi completările ulterioare;
d) instituţiile de învăţământ superior de stat.

(13) În situaţia în care contribuabilii prevăzuţi la alin. (12) lit. c) deţin în proprietate bunuri a căror valoare acoperă valorile prevăzute la alin. (9) sau (11), după caz, acestea constituie garanţii în condiţiile prezentei ordonanţe de urgenţă.”

10. La articolul 9 alineatul (2), litera d) se modifică şi va avea următorul cuprins:

“d) încheierea unui contract de ipotecă sau gaj în favoarea organului fiscal competent pentru executarea obligaţiilor fiscale ale contribuabilului pentru care există un acord de eşalonare la plată, având ca obiect bunuri proprietate a unei terţe persoane. Aceste bunuri trebuie să fie libere de orice sarcini, cu excepţia cazului în care acestea sunt sechestrate exclusiv de către organul fiscal competent din cadrul Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală, cu respectarea limitelor prevăzute la alin. (111).”

11. La articolul 9, după alineatul (11) se introduce un nou alineat, alineatul (111) , cu următorul cuprins:

“(111) Prin excepţie de la prevederile alin. (9), garanţiile constituite sub forma prevăzută la alin. (2) lit. d) trebuie să acopere obligaţiile fiscale ale garantului pentru care organul fiscal competent a instituit sechestrul, precum şi sumele eşalonate la plată ale contribuabilului, dobânzile datorate pe perioada eşalonării la plată, plus un procentaj de până la 16% din sumele eşalonate la plată, în funcţie de perioada de eşalonare la plată.”

12. La articolul 9 după alineatul (16) se introduce un nou alineat, alineatul (161), cu următorul cuprins:

“(161) În cazul în care, pe parcursul derulării eşalonării la plată, bunul care face obiectul garanţiei constituite potrivit alin. (2) lit. d) şi alin. (111) se execută de către organul fiscal pentru obligaţiile de plată ale garantului, contribuabilul are obligaţia constituirii de garanţii pentru obligaţiile fiscale rămase nestinse din eşalonarea la plată. În acest caz, până la constituirea garanţiei, sumele rămase după efectuarea distribuirii sunt indisponibilizate în favoarea organului fiscal urmând a stinge obligaţiile rămase din eşalonarea la plată dacă garanţia nu este constituită în termenul prevăzut la art. 10 alin. (1) lit. k).”

13. La articolul 10 alineatul (1), literele a) şi g1) se modifică şi vor avea următorul cuprins:

“a) să se declare şi să se achite, potrivit legii, obligaţiile fiscale administrate de Agenţia Naţională de Administrare Fiscală cu termene de plată începând cu data comunicării deciziei de eşalonare la plată. Eşalonarea la plată îşi menţine valabilitatea şi dacă aceste obligaţii sunt declarate şi achitate până la data de 25 a lunii următoare scadenţei prevăzute de lege, inclusiv, sau până la finalizarea eşalonării la plată în situaţia în care acest termen se împlineşte după data stingerii în totalitate a obligaţiilor fiscale eşalonate la plată;
. . . . . . . .
g1) să se achite, în termen de cel mult 30 de zile de la data comunicării înştiinţării de plată, obligaţiile fiscale stabilite în acte administrative fiscale ce au fost suspendate în condiţiile art. 14 sau 15 din Legea nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare, şi pentru care suspendarea executării actului administrativ fiscal a încetat după data comunicării deciziei de eşalonare la plată, cu excepţia situaţiei în care contribuabilul a solicitat eşalonarea acestor sume;”.

14. La articolul 10 alineatul (1), după litera g1) se introduce o nouă literă, litera g2), cu următorul cuprins:

“g2) să se achite, în termen de cel mult 30 de zile de la data comunicării înştiinţării de plată, obligaţiile fiscale stabilite de alte autorităţi a căror administrare a fost transferată Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală după emiterea unei decizii de eşalonare la plată, cu excepţia situaţiei în care contribuabilul a solicitat eşalonarea la plată a acestor sume.”

15. La articolul 10 alineatul (1), după litera j) se introduce o nouă literă, litera k) , cu următorul cuprins:

“k) să constituie garanţia în condiţiile prevăzute la art. 9 alin. (161), în cel mult 15 zile de la data comunicării, de către organul fiscal, a înştiinţării cu privire la distribuirea sumelor rezultate din valorificarea bunurilor.”

16. La articolul 10 alineatul (2), litera c) se abrogă.

17. După articolul 10 se introduc două noi articole, articolele 101 şi 102 , cu următorul cuprins:

“Articolul 101
Modificarea deciziei de eşalonare la plată în perioada de valabilitate a eşalonării

(1) Pe perioada de valabilitate a eşalonării, decizia de eşalonare la plată poate fi modificată la cererea contribuabilului prin includerea în eşalonare a următoarelor obligaţii fiscale cuprinse în certificatul de atestare fiscală emis de organul fiscal competent:

a) cele prevăzute la art. 3 alin. (22);
b) cele stabilite prin decizie de impunere, anterior emiterii unei decizii de eşalonare la plată, desfiinţate în procedura de soluţionare a contestaţiilor şi menţinute prin noul act administrativ emis potrivit art. 216 alin. (3) din Codul de procedură fiscală;
c) obligaţiile fiscale stabilite de alte autorităţi a căror administrare a fost transferată Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală după emiterea unei decizii de eşalonare la plată.

(2) Cererea se depune până la împlinirea termenului prevăzut la art. 10 alin. (1) lit. b), g1) sau g2), după caz, şi se soluţionează de organul fiscal competent prin decizie de modificare a deciziei de eşalonare la plată sau decizie de respingere, după caz.
(3) Cuantumul şi termenele de plată a noilor rate de eşalonare se stabilesc prin grafice de eşalonare care fac parte integrantă din decizia de modificare a deciziei de eşalonare la plată.
(4) Odată cu depunerea cererii, contribuabilul trebuie să constituie şi garanţiile prevăzute de prezenta ordonanţă de urgenţă, corespunzător perioadei de timp rămase din eşalonarea la plată acordată.
(5) Contribuabilul nu trebuie să constituie garanţii în situaţia în care valoarea garanţiilor deja constituite acoperă obligaţiile fiscale rămase din eşalonare, precum şi obligaţiile fiscale pentru care se solicită modificarea deciziei de eşalonare la plată. În situaţia garanţiilor deja constituite potrivit art. 9 alin. (2) lit. d), se încheie un act adiţional la contractul de ipotecă/gaj.
(6) Prevederile art. 171 se aplică în mod corespunzător şi penalităţilor aferente sumelor prevăzute la alin. (1).
(7) Contribuabilul are obligaţia să plătească sumele prevăzute la alin. (1) lit. a) – c) în termen de 30 de zile de la data comunicării deciziei de respingere, în situaţia în care cererea de modificare a deciziei de eşalonare se respinge.

Articolul 102
Renunţarea la eşalonarea la plată

(1) Contribuabilul poate renunţa la eşalonarea la plată pe perioada de valabilitate a acesteia, prin depunerea unei cereri de renunţare la eşalonare.
(2) În cazul renunţării la eşalonare, contribuabilul trebuie să achite obligaţiile fiscale rămase din eşalonare, până la data la care intervine pierderea valabilităţii eşalonării la plată. Prevederile art. 10 alin. (4) şi art. 171 alin. (3) sunt aplicabile în mod corespunzător.
(3) În cazul nerespectării obligaţiei prevăzute la alin. (2), sunt aplicabile prevederile referitoare la pierderea valabilităţii eşalonării la plată.”

18. La articolul 13, după alineatul (4) se introduc două noi alineate, alineatele (5) şi (6) , cu următorul cuprins:

“(5) Contribuabilul poate solicita organului fiscal competent menţinerea unei eşalonări a cărei valabilitate a fost pierdută din cauza nerespectării condiţiilor prevăzute la art. 10 alin. (1) lit. a) – h) şi j), o singură dată pe perioada de valabilitate a eşalonării, dacă depune o cerere în acest scop înainte de executarea garanţiei de către organul fiscal competent. Cererea se soluţionează prin emiterea unei decizii de menţinere a valabilităţii eşalonării, cu păstrarea perioadei de eşalonare aprobate iniţial.
(6) Pentru menţinerea valabilităţii eşalonării, contribuabilul are obligaţia să achite obligaţiile fiscale exigibile la data comunicării deciziei de menţinere a valabilităţii eşalonării, cu excepţia celor care au făcut obiectul eşalonării a cărei valabilitate a fost pierdută, în termen de 90 de zile de la data comunicării deciziei. Prevederile art. 10 sunt aplicabile în mod corespunzător.”

19. La articolul 151, alineatul (2) se modifică şi va avea următorul cuprins:

“(2) În situaţia în care cererea de acordare a eşalonării la plată a fost respinsă sau retrasă, contribuabilii prevăzuţi la alin. (1) trebuie să achite obligaţiile fiscale de a căror plată depinde menţinerea autorizaţiei, acordului ori a altui act administrativ similar în scopul menţinerii actului, în termen de 15 zile de la data comunicării deciziei de respingere sau a deciziei prin care se ia act de retragerea cererii. În acest caz, o nouă cerere de acordare a eşalonării la plată se poate depune numai după achitarea acestor obligaţii fiscale.”

20. După articolul 16 se introduce un nou articol, articolul 161, cu următorul cuprins:

“Articolul 161
Prevederi speciale pentru contribuabilii cu risc fiscal mic

(1) În cazul contribuabililor cu risc fiscal mic, organul fiscal competent poate aproba eşalonarea la plată a obligaţiilor fiscale restante, pe o perioadă de cel mult 12 luni, dacă sunt îndeplinite cumulativ următoarele condiţii:

a) contribuabilul depune o cerere la organul fiscal competent;
b) sunt îndeplinite condiţiile prevăzute la art. 4, cu excepţia celei prevăzute la alin. (1) lit. b);
c) contribuabilul depune, în cel mult 30 de zile de la data comunicării certificatului de atestare fiscală, o garanţie în valoare de minimum 20% din sumele ce pot face obiectul eşalonării la plată înscrise în certificatul de atestare fiscală emis în condiţiile prezentei ordonanţe de urgenţă.

(2) În sensul prezentului articol este considerat cu risc fiscal mic contribuabilul care, la data depunerii cererii, îndeplineşte, cumulativ, următoarele condiţii:

a) nu are fapte înscrise în cazierul fiscal;
b) niciunul dintre administratori şi/sau asociaţi nu a deţinut, în ultimii 5 ani anteriori depunerii cererii, calitatea de administrator sau asociat la persoane juridice care au fost lichidate sau la care a fost declanşată procedura insolvenţei şi la care au rămas obligaţii fiscale neachitate;
c) nu se află în inactivitate temporară înscrisă la registrul comerţului sau în registre ţinute de instanţe judecătoreşti competente;
d) nu are obligaţii fiscale restante mai mari de 6 luni;
e) nu a înregistrat pierderi fiscale în fiecare an din ultimii 3 ani fiscali consecutivi.

(3) Cererea depusă potrivit prevederilor alin. (1) lit. a) se soluţionează de organul fiscal competent în termen de 15 zile lucrătoare de la data înregistrării acesteia. Acest termen se prelungeşte cu perioada cuprinsă între data comunicării certificatului de atestare fiscală de către organul fiscal competent şi data depunerii garanţiei de către contribuabil.
(4) În condiţiile prezentului articol, contribuabilii care, la data depunerii cererii, nu au obligaţii fiscale restante pot solicita eşalonarea la plată a obligaţiilor fiscale declarate, precum şi a obligaţiilor fiscale stabilite prin decizie de impunere şi pentru care nu s-a împlinit scadenţa sau termenul de plată prevăzut la art. 111 alin. (2) din Codul de procedură fiscală, după caz.”

Art. II. – Ordonanţa Guvernului nr. 71/2001 privind organizarea şi exercitarea activităţii de consultanţă fiscală, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 538 din 1 septembrie 2001, aprobată cu modificări prin Legea nr. 198/2002, cu modificările şi completările ulterioare, se modifică după cum urmează:

1. La articolul 9, alineatul (3) se abrogă.

2. La articolul 10, alineatele (1) şi (2) vor avea următorul cuprins:

“Art. 10. – (1) Camera Consultanţilor Fiscali, denumită în continuare Camera, este o organizaţie profesională de utilitate publică, persoană juridică fără scop lucrativ. Sediul Camerei Consultanţilor Fiscali este în Bucureşti, str. Alecu Russo nr. 13 – 19, et. 4, ap. 8 şi 9, sectorul 2. Sediul se poate modifica, în condiţiile legii, prin hotărâre a Consiliului superior al Camerei.
(2) Camera se organizează şi funcţionează în baza unui regulament de organizare şi funcţionare propriu, aprobat prin hotărâre a Consiliului superior al Camerei.”

3. Articolul 13 va avea următorul cuprins:

“Art. 13. – Camera îşi acoperă cheltuielile din venituri proprii care se constituie din:

a) taxa de înscriere la examenul pentru atribuirea calităţii de consultant fiscal;
b) cotizaţiile membrilor Camerei;
c) încasări din vânzarea publicaţiilor proprii;
d) donaţii şi sponsorizări;
e) alte venituri realizate din amenzi sau activităţi specifice Camerei.”

4. Articolul 213 va avea următorul cuprins:

“Art. 213. – Pentru cetăţenii statelor membre ale Uniunii Europene, Spaţiului Economic European sau Confederaţiei Elveţiei care doresc să desfăşoare activitatea de consultant fiscal în România în forma prevăzută la art. 211 lit. a) şi au dobândit această calitate în statul membru de origine, Camera va recunoaşte titlurile de calificare, în urma susţinerii unui interviu în faţa Comisiei de evaluare a acesteia.”

5. Articolul 214 va avea următorul cuprins:

“Art. 214. – Camera stabileşte componenţa Comisiei de evaluare, precum şi conţinutul şi modul de desfăşurare a interviului.”

6. Articolul 215 va avea următorul cuprins:

“Art. 215. – (1) Comisia de evaluare verifică dacă experienţa dobândită în exercitarea calităţii de consultant fiscal este de natură să acopere în tot sau în parte diferenţele existente între legislaţia fiscală românească şi cea a statului membru de origine în care a fost obţinut titlul de consultant fiscal.
(2) În situaţia în care, în urma interviului, Comisia de evaluare constată diferenţe teoretice şi practice semnificative între nivelul de formare profesională a acestuia şi cerinţele de competenţă profesională stabilite prin actele normative româneşti, solicitantul poate opta pentru susţinerea unei probe de aptitudini sau pentru urmarea unui stagiu de adaptare, informând Comisia în acest sens. Recunoaşterea profesională nu operează până la realizarea de către solicitant a măsurii pentru care a optat.
(3) Solicitantul informează Camera cu privire la forma juridică de exercitare a profesiei.”

7. Articolul 217 se abrogă.

8. Articolul 218 se abrogă.

Art. III. – Ordonanţa Guvernului nr. 7/2013 privind instituirea impozitului asupra veniturilor suplimentare obţinute ca urmare a dereglementării preţurilor din sectorul gazelor naturale, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 53 din 23 ianuarie 2013, se modifică şi se completează după cum urmează:

1. La articolul 2, după alineatul (2) se introduce un nou alineat, alineatul (21), cu următorul cuprins:

“(21) Valoarea redevenţelor aferente venitului suplimentar care se scade în vederea determinării bazei impozabile, în primele două luni ale trimestrului, se calculează pe baza procentajului mediu al redevenţei petroliere datorate pentru producţia de gaze naturale aferente trimestrului anterior perioadei de referinţă pentru care se calculează impozitul, iar în a treia lună a trimestrului, pe baza procentajului mediu al redevenţei petroliere datorate în trimestrul curent. Regularizarea valorii redevenţelor se va face în ultima lună din trimestru pe baza procentajului mediu de redevenţă aferent trimestrului curent, fiind inclusă în calculul bazei impozabile aferente acestei luni. Procentajul mediu se calculează ca raport între valoarea totală a redevenţei datorate pentru producţia de gaze naturale în trimestrul anterior sau curent, după caz, şi valoarea totală a producţiei de gaze naturale realizate în aceleaşi trimestre, utilizată pentru calculul redevenţei petroliere.”

2. La articolul 5, după alineatul (2) se introduce un nou alineat, alineatul (3) , cu următorul cuprins:

“(3) În măsura în care aplicarea prezentelor prevederi impune emiterea de instrucţiuni cu privire la impozitul asupra veniturilor suplimentare obţinute ca urmare a dereglementării preţurilor din sectorul gazelor naturale, acestea vor fi emise prin ordin comun al ministrului finanţelor publice şi al ministrului economiei, cu avizul Agenţiei Naţionale pentru Resurse Minerale.”

3. În anexă, termenii PRCC şi PRCNC se modifică după cum urmează:

“PRCC – preţul de achiziţie a gazelor naturale din producţia internă pentru consumatorii casnici în anul 2012, respectiv 45,71 lei/MWh, ajustat cu rata IPC în anul 2014;
. . . . . . . .
PRCNC – preţul de achiziţie a gazelor naturale din producţia internă proprie pentru consumatorii noncasnici în anul 2012, respectiv 45,71 lei/MWh, ajustat cu rata IPC în anul 2014;”.

Art. IV. – (1) Prevederile art. I se aplică şi cererilor de acordare a eşalonărilor la plată în curs de soluţionare la data intrării în vigoare a prezentei ordonanţe de urgenţă.
(2) Prevederile art. I pct. 5 şi 19 se aplică cererilor de retragere depuse după data intrării în vigoare a prezentei ordonanţe de urgenţă.
(3) Prevederile art. I pct. 13 se aplică obligaţiilor declarative al căror termen se împlineşte după data intrării în vigoare a prezentei ordonanţe de urgenţă.
(4) Prevederile art. I pct. 18 se aplică şi contribuabililor care au pierdut valabilitatea eşalonării la plată până la data intrării în vigoare a prezentei ordonanţe de urgenţă, dar pentru care nu au fost stinse obligaţiile fiscale în cauză.
(5) Contribuabilii ale căror cereri de eşalonare la plată au fost respinse anterior intrării în vigoare a prezentei ordonanţe de urgenţă pot depune o nouă cerere de acordare a eşalonării la plată după intrarea în vigoare a prezentei ordonanţe de urgenţă.

Art. V. – Începând cu data intrării în vigoare a prezentei ordonanţe de urgenţă şi până la 31 decembrie 2013, prin derogare de la prevederile art. 33 alin. (3) lit. b), alin. (4) lit. f) şi alin. (6) lit. b) din Legea nr. 273/2006 privind finanţele publice locale, cu modificările şi completările ulterioare, suma aferentă procentajului de 20%, respectiv 15%, din cota defalcată din impozitul pe venit de 18,5%, respectiv 7%, şi din sumele defalcate din taxa pe valoarea adăugată pentru echilibrarea bugetelor locale, precum şi sumele reţinute ca urmare a aplicării gradului de necolectare a impozitelor şi taxelor locale se repartizează prin hotărâre a consiliului judeţean, respectiv a Consiliului General al Municipiului Bucureşti, pentru achitarea arieratelor provenite din neplata cheltuielilor de funcţionare şi/sau de capital pentru care au avut prevederi bugetare aprobate, în ordinea cronologică a vechimii arieratelor, precum şi pentru susţinerea programelor de dezvoltare locală şi a proiectelor de infrastructură care necesită cofinanţare locală. Pentru unităţile/subdiviziunile administrativ – teritoriale care înregistrează arierate, consiliul judeţean, respectiv Consiliul General al Municipiului Bucureşti, după caz, alocă sume prioritar pentru stingerea arieratelor. Pentru unităţile/subdiviziunile administrativ – teritoriale care nu înregistrează arierate, consiliul judeţean, respectiv Consiliul General al Municipiului Bucureşti, după caz, alocă sume pentru susţinerea programelor de dezvoltare locală şi a proiectelor de infrastructură care necesită cofinanţare locală.

Art. VI. – (1) În situaţia în care o unitate/subdiviziune administrativ – teritorială are calitatea atât de debitor pentru obligaţii de plată restante înregistrate faţă de un operator economic, cât şi de creditor pentru creanţele fiscale restante către bugetul local ale operatorului respectiv, aceasta poate opera stingerea obligaţiilor reciproce în limita celei mai mici dintre creanţele reciproce.
(2) În cazul în care disponibilităţile bugetelor locale sunt insuficiente pentru operarea stingerii obligaţiilor prevăzute la alin. (1), unităţile Trezoreriei Statului vor asigura echilibrarea temporară a golului temporar de casă al bugetului local determinat de operaţiunea de stingere a obligaţiilor, din disponibilităţile contului curent general al Trezoreriei Statului.
(3) Suma acordată pentru echilibrarea bugetelor locale în condiţiile alin. (2) nu poate depăşi nivelul sumei care face obiectul stingerii obligaţiilor şi se recuperează integral în aceeaşi zi lucrătoare în care a fost acordată, după finalizarea operaţiunii de stingere a obligaţiilor. Recuperarea sumei acordate pentru echilibrarea bugetelor locale se va efectua prin debitarea de către unităţile Trezoreriei Statului a contului de venituri al bugetului local în care aceasta a fost virată.
(4) Procedura de aplicare a prezentului articol se aprobă prin ordin al ministrului finanţelor publice.

Art. VII. – La articolul 2 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 3/2013 privind reglementarea unor măsuri pentru reducerea unor arierate din economie, alte măsuri financiare, precum şi modificarea unor acte normative, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 68 din 31 ianuarie 2013, alineatul (1) se modifică şi va avea următorul cuprins:

“Art. 2. – (1) Prin excepţie de la prevederile art. 61 alin. (1) şi art. 63 alin. (41) din Legea nr. 273/2006, cu modificările şi completările ulterioare, unităţile/subdiviziunile administrativ – teritoriale pot solicita de la Ministerul Finanţelor Publice, până la data de 29 martie 2013, contractarea de împrumuturi din vărsăminte din privatizare, înregistrate în contul curent general al Trezoreriei Statului, cu termen de rambursare de maximum 5 ani, în limita sumei de 500.000 mii lei, din suma prevăzută la art. 1 alin. (1) din Hotărârea Guvernului nr. 1.182/2012 privind aprobarea limitelor anuale, aferente anilor 2013, 2014 şi 2015, pentru finanţările rambursabile care pot fi contractate şi pentru tragerile din finanţările rambursabile contractate sau care urmează a fi contractate de unităţile/subdiviziunile administrativ – teritoriale, cu completările ulterioare.”

Art. VIII. – Termenele prevăzute la art. 22 alin. (1) şi art. 24 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 93/2012 privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea Autorităţii de Supraveghere Financiară, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 874 din 21 decembrie 2012, se prorogă până la data de 30 aprilie 2013.

Art. IX. – Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 29/2011 privind reglementarea acordării eşalonărilor la plată, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 200 din 22 martie 2011, aprobată prin Legea nr. 15/2012, cu modificările şi completările ulterioare, precum şi cu cele aduse prin prezenta ordonanţă de urgenţă, se va republica în Monitorul Oficial al României, Partea I, după aprobarea prin lege a prezentei ordonanţe de urgenţă, dându-se textelor o nouă numerotare.

Art. X. – Ordonanţa Guvernului nr. 71/2001 privind organizarea şi exercitarea activităţii de consultanţă fiscală, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 538 din 1 septembrie 2001, aprobată cu modificări prin Legea nr. 198/2002, cu modificările şi completările ulterioare, precum şi cu modificările aduse prin prezenta ordonanţă de urgenţă, se va republica în Monitorul Oficial al României, Partea I, după aprobarea prin lege a prezentei ordonanţe de urgenţă, dându-se textelor o nouă numerotare.

PRIM-MINISTRU
VICTOR-VIOREL PONTA

Contrasemnează:
Viceprim-ministru, ministrul finanţelor publice,
Daniel Chiţoiu
Ministrul delegat pentru buget,
Liviu Voinea
Viceprim-ministru, ministrul dezvoltării regionale şi administraţiei publice,
Nicolae-Liviu Dragnea
Ministrul economiei,
Varujan Vosganian
Ministrul delegat pentru energie,
Constantin Niţă
Ministrul educaţiei naţionale,
Remus Pricopie
Ministrul delegat pentru învăţământ superior, cercetare ştiinţifică şi dezvoltare tehnologică,
Mihnea Cosmin Costoiu
Ministrul afacerilor externe,
Titus Corlăţean
Preşedintele Agenţiei Naţionale pentru Resurse Minerale,
Gheorghe Duţu

Bucureşti, 6 martie 2013.
Nr. 12.

LexCafe

OUG nr. 12/2013 – măsuri financiar – fiscale