Curtea de Apel București a hotărât că pentru a califica tipul de răspundere civilă aplicabil prezintă importanță izvorul obligației încălcate, iar nu perioada de timp în care se produce prejudiciul.

Simplul fapt că perioada contractuală a expirat nu are relevanță asupra felului de răspundere civilă incidentă, întrucât, prin natura lor, unele obligații se impun a fi îndeplinite după finalizarea contractului, cum este tocmai cazul obligației de ridicare a bunurilor, și, atât timp cât aceasta a fost asumată printr-un contract nu poate fi angajată răspunderea civilă delictuală, dându-se astfel expresie principiului subsidiarității acestui tip de răspundere față de răspunderea contractuală, în sensul că niciuna dintre părți nu poate înlătura aplicarea regulilor răspunderii contractuale pentru a opta în favoarea altor reguli care i-ar fi mai favorabile.

În continuare, Curtea a reținut faptul că pentru a fi în prezența unui contract de depozit remunerat trebuie făcută dovada unui înscris în măsură să probeze consimțământul părților contractante, iar simpla notificare ce nu a fost urmată de ridicarea imediată a bunurilor ce făceau obiectul contractului de custodie reprezintă un simplu act unilateral al apelantei-reclamante, neînsușit de intimata-pârâtă în vreun fel, ce nu poate fi considerată acceptare, întrucât îi lipsește caracterul neîndoielnic.

Cele menţionate mai sus le regăsim în Decizia civilă nr. 907/A din data de 16 mai 2017, pronunțată de Secția a VI-a civilă a Curții de Apel București având ca obiect pretenții.