Modificarea legii cooperativelor, inclusiv prin introducerea de facilități fiscale pentru acestea, a avut ca scop stimularea asocierii micilor jucători, considerată esențială pentru a crește puterea de negociere a acestora cu marii comercianți, accesul la credite, atragerea de fonduri europene, achiziția de utilaje și tehnologie.

Însă după un an de la publicarea acesteia (legea 164/2016), deşi iniţiatorii au privit-o drept o reformă profundă menită să adapteze sectorul agricol la cerinţele pieţei, efectele se lasă aşteptate. Definiţiile neclare din lege, precum şi lipsa clarificărilor privind potenţiala calificare ca ajutor de stat sunt principalele cauze care au făcut-o inaplicabilă.

Dificultatea este din punct de vedere fiscal, scutirea de impozit trebuie să fie acordată cooperativei, dar statutul său fiscal pune probleme. Pentru că deşi cooperativa nu reprezintă un scop în sine, ci un mijloc prin care membrii săi pun laolaltă activităţile pentru a facilita producţia şi valorificarea, există obligaţia ca entitatea formată prin asociere să se înregistreze fiscal. Rezultă că ea devine contribuabil al bugetului de stat şi trebuie să i se aplice reglementările generale. Iar conform Codului fiscal “orice măsură de natură fiscală care constituie ajutor de stat se acordă potrivit dispoziţiilor legale în vigoare privind ajutorul de stat”.