Debitorii ar putea fi protejaţi de creditorii care nu au un comportament contractual corect


La Senat (prima cameră sesizată) se află înregistrată pentru dezbatere o propunere legislativă pentru completarea Legii nr.134/2010 privind Codul de procedură civilă, în vederea protejării debitorilor de creditorii care nu au un comportament contractual corect, așa cum se precizează în expunerea de motive.

Concret, propunerea legislativă prevede introducerea unui nou articol, art. 726^1 cu următorul cuprins:

”(1) Prin excepție de la prevederile art. 622 alin. (3), art. 701, art. 702. art. 719 și ale art. 846 alin. (9), în situația titlurilor executorii reprezentate de contracte de credit ipotecar ori contracte de credit de nevoi personale care ajung ca stadiu procedural la executarea silită a bunului imobil reprzentând locuința familială a debitorului.

a) intervine suspendarea de drept, fără plata unei cauțiuni, până la lămurirea creanței datorate prin procedura contestației la executare inițiată de debitor sau prin procedurile de drept comun prevăzute de Legea nr. 193/2000 privind clauzele abuzive din contractle încheiate între profesioniști și consumatori, republicată, cu modificările și completările ulterioare;

b) poate fi redus prețul la a doua publicație de vânzare doar cu 25%, după ce debitul datorat în baza contractului de credit a fost stabilit printr-o expertiză contabilă, plătită de creditor în cadrul procedurii de executare silită, ori prin hotărâre judecătorească definitivă;

c) dacă creditorul se prevalează de o cesiune de creanță și nu este autorizat de Banca Națională a României conform Ordonanței de Urgență a Guvernului nr. 99/2006 privind instituțiile de credit și adecvarea pieței de capital, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 227/2007 cu modificările și completările ulterioare, este interzis ca executorul să încaseze în numele acestuia dobânzi, penalități și majorări, creanța stabilită fiind dată de diferența nerestituită din capitalul împrumutat de la creditorul cedent în baza fie a scadențarului prezentat de creditorul cedent, fie a expertizei contabile pentru situația în care debitorul contestă creanța.