Legislația oferă celor care și-au pierdut locul de muncă o indemnizație de șomaj care este o sumă ce se acordă lunar și în mod diferențiat în funcție de stagiul de cotizare. La această sumă se adaugă o sumă calculată prin aplicarea asupra mediei salariului de bază lunar brut pe ultimele 12 luni de stagiu de cotizare, a unei cote procentuale diferențiate în funcție de stagiul de cotizare.

Acordarea acestei indemnizații se realizează dacă solicitantul are un stagiu minim de cotizare de 12 luni în ultimele 24 de luni anterioare înregistrării cererii. Pentru a beneficia de acest drept, solicitanții trebuie să nu realizeze venituri sau să realizeze venituri mai mici decât valoarea ISR (în 2016 este de 500 lei), să nu îndeplinească condițiile de pensionare, să fie înregistrați la agențiile pentru ocuparea forței de muncă în a căror rază teritorială își au domiciliul, dacă au avut ultimul loc de muncă sau au realizat venituri în acea localitate.

Problema care a generat sesizarea ÎCCJ pentru a fi clarificată a fost cea referitoare la baza de calcul a indemnizației de șomaj, în sensul de a preciza dacă aceasta include și ajutorul acordat cu ocazia pensionării și compensația pentru concediul de odihnă neefectuat la încetarea raporturilor de muncă.

Caz practic

În august 2014 G.V. a formulat contestație împotriva deciziei privind stabilirea dreptului la indemnizația de șomaj emis de AJOFM și a cerut anularea acesteia și emiterea uneia noi care să prevadă un cuantum corect al indemnizației, în sensul de a se ține seama de toate veniturile obținute de contestatoare și pentru care angajatorul a plătit contribuția de asigurări sociale. G.V. a solicitat, în cazul în care este respinsă acțiunea principală, să i se restituie sumele reținute ca urmare a plății de către angajator a contribuției la bugetul asigurărilor pentru șomaj.

Instanța a admis acțiunea lui G.V. și a dispus obligarea la emiterea unei noi dispoziții privind stabilirea dreptului la indemnizația de șomaj în care să se ia în calcul toate veniturile reclamantei din ultimele 12 luni anterioare concedierii pentru care s-au reținut și virat contribuții de asigurări pentru șomaj.

Pârâta a declarat apel și a afirmat că a calculat corect cuantumul indemnizației de șomaj. În plus, a arătat că suma veniturilor lui G.V. de la data concedierii este disproporționat mai mare față de lunile anterioare și cuprinde pe lângă salariu și o sumă primită în compensarea concediului de odihnă neefectuat și un ajutor de pensionare. În cadrul apelului, a fost sesizată ÎCCJ pentru a dezlega problema de drept expusă anterior.

G.V. a considerat că legea ar trebui interpretată ținând cont de toate sumele virate de angajator la bugetul asigurărilor de șomaj, mai ales că suma primită ca și compensare a concediului de odihnă neefectuat și cea de ajutor de pensionare sunt drepturi de natură salarială.        G.V. a arătat că aceste venituri nu sunt asimilate salariilor compensatorii și nu au fost incluse în salariile compensatorii acordate de angajator la disponibilizare. Se consideră că ajutorul de șomaj trebuie stabilit ținând cont de toate veniturile brute pentru care s-au reținut și virat contribuțiile obligatorii.

AJOFM consideră că legea trebuie interpretată în sensul de a intra în baza de calcul a indemnizației de șomaj doar sumele pentru se datorează contribuții la bugetul asigurărilor de șomaj.

Ce a decis ÎCCJ?

Aceasta a pronunțat Decizia 8/2016 care a fost publicată în Monitorul Oficial 399 din 26 mai 2016. Știrile juridice prevăd că în baza de calcul pentru indemnizația de șomaj se includ veniturile din salarii și orice alte sume de natură salarială sau avantaje asimilate salariilor în vederea impunerii.

Practic, calculul indemnizației de șomaj este reglementat prin raportare la salariul de bază lunar brut care este cel din contractul individual de muncă corespunzător funcției îndeplinite la care se adaugă indemnizația de conducere, salariul de merit și alte drepturi salariale care fac parte din salariul de bază. Noutățile legislative precizează că prin salariu de bază lunar brut pe ultimele 12 luni de stagiu de cotizare se înțelege baza lunară de calcul a contribuției individuale la bugetul asigurărilor pentru șomaj pe ultimele 12 luni în care s-a realizat stagiul de cotizare.

ÎCCJ consideră că în baza de calcul a indemnizației pentru șomaj se includ sumele ce reprezintă venituri pentru care se datora conform legii și pentru care a fost achitată contribuția individuală la bugetul asigurărilor pentru șomaj. Astfel, nu orice sume pentru care s-a reținut și s-a plătit contribuție care nu era datorată conform legii, pot intra în baza de calcul. Dacă s-ar lua în considerare toate sumele pentru stabilirea bazei de calcul a contribuției pentru șomaj, s-ar ajunge ca fiecare angajator să aprecieze ce sume trebuie să includă în baza de calcul, ignorându-le pe cele stabilite de legiuitor.

În concluzie, ÎCCJ a admis sesizarea și a decis că veniturile pentru care se datora conform legii și pentru care a fost virată contribuția individuală la bugetul asigurărilor pentru șomaj vor fi incluse în baza de calcul a indemnizației de șomaj.

Obligația angajatorului

Angajatorul este cel care are obligația de calcula și de reține lunar și de a vira contribuția individuală la bugetul asigurărilor pentru șomaj. La calculul perioadei de 24 de luni anterioare înregistrării cererii pentru șomaj, la stabilirea stagiului de cotizare, nu se includ perioadele de suspendare a raporturilor de muncă.