Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în complet competent să judece recursul în interesul legii, prin Decizia nr.10 în dosarul nr.7/2016, a admis recursul în interesul legii declarat de Colegiul de conducere al Curţii de Apel Braşov.

Putem concluziona problema supusă în atenţia Înaltei Curţi printr-o întrebare: Ce instanţă este competentă material să soluţioneze litigiile având ca obiect repararea prejudiciului creat prin discriminare, judecătoria sau tribunalul?

Înalta Curte a lămurit acest aspect şi potrivit acesteia: “în interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor art. 27 alin. (1) din Ordonanţa Guvernului nr. 137/2000 privind prevenirea şi sancţionarea tuturor formelor de discriminare, republicată, instanţa competentă să soluţioneze cererile pentru acordarea de despăgubiri şi restabilirea situaţiei anterioare discriminării sau anularea situaţiei create prin discriminare este judecătoria sau tribunalul, după caz, ca instanţe de drept civil, în raport cu obiectul învestirii şi valoarea acestuia, cu excepţia cererilor în care discriminarea a survenit în contextul unor raporturi juridice guvernate de legi speciale şi în care protecţia drepturilor subiective se realizează în faţa unor jurisdicţii speciale, cazuri în care cererile vor fi judecate de aceste instanţe, potrivit dispoziţiilor legale speciale.”

Analizând soluţia instanţei putem concluziona că se vor aplica dispoziţiile de drept comun în cazul în care discriminarea nu intervine în contextul unor situaţii guvernate de legi speciale, deoarece, aşa cum ştim, specialul derogă de la general, iar dispoziţiile legilor speciale au întâietate. Dacă nu sunt aplicabile dispozii speciale, competenţa se stabileşte în funcţie de obiectul şi valoria cererii, respectiv judecătoriei sau tribunalului, ca instanţe de drept civil.