Strategia Naţională pentru Sănătatea Mintală a Copilului şi Adolescentului 2015 -2020, proiect


Legea privind protecţia şi promovarea drepturilor copilului, modificată şi completatăPotrivit datelor prezentate în Strategia Naţională pentru Sănătatea Mintală a Copilului şi Adolescentului 2015 -2020, proiect lansat în dezbatere publică de Ministerul Sănătăţii, numărul maxim de copii diagnosticaţi cărora li se oferă un pachet minimal de servicii variază între 1% şi 5%.

Strategia Națională pentru Sănătatea Mintală a Copilului și Adolescentului 2015-2020, conform notei de fundamentare a proiectului, propune o dezvoltare a serviciilor de sănătate mintală, având următoarele obiective:
– dezvoltarea serviciilor din centrele de sănătate mintală;
– dezvoltarea în cadrul centrelor de sănătate mintală a serviciilor de evaluare și intervenție în sănătatea mintală a copiilor şi adolescenţilor;
– dezvoltarea şi implementarea intervenţiilor educaţionale adresate copiilor cu tulburări de sănătate mintală în cadrul grădiniţelor, şcolilor şi unităţilor de deţinere pentru delincvenţi juvenili;
– dezvoltarea serviciilor şi intervenţiilor complexe adresate copiilor cu tulburări severe de sănătate mintală, în cadrul instituţiilor care custodiază minori;
– dezvoltarea serviciilor specializate în intervenţia în situaţii de criză în cadrul secţiilor și în unităţile de deţinere pentru delincvenţii juvenili/servicii de probaţiune.

Printre problemele sistemului de sănătate mintală pentru copii şi adolescenţi, conform proiectului de act normativ, se numără:
– un sistem de servicii orientat excesiv spre curativ în detrimentul domeniului preventiv. În prezent, nu există în sistemul public servicii de promovare a sănătăţii mintale şi de prevenire a tulburărilor de sănătate mintală.
– un sistem de servicii excesiv orientat asupra asistenţei terţiare în detrimentul asistenţei primare şi comunitare. Există în prezent 29 centre de sănătate mintală pentru copii, cu servicii subdezvoltate în raport cu nevoile comunităţii. Medicii pediatri şi medicii de familie, profesioniştii care interacţionează primii cu copilul şi care pot sprijini părinţii în dezvoltarea cognitivă, socială şi emoţională optimă a copilului nu au competenţe în sănătate mintală ş.a.

De asemenea, numărul mic de copiii şi adolescenţi diagnosticaţi cu tulburări de sănătate mintală în raport cu numărul lor estimat de studiile internaţionale este o problemă.