PARLAMENTUL ROMÂNIEI
CAMERA DEPUTAŢILOR
SENATUL
LEGE
privind autorizarea şi supravegherea activităţii de asigurare şi reasigurare

Parlamentul României adoptă prezenta lege.

PARTEA I Regimul de supraveghere Solvabilitate II
PARTEA a II – a Regimul naţional de supraveghere
PARTEA a III – a Dispoziţii finale

Dispoziţii generale

Art. 1. – (1) Prezenta lege reglementează:

a) autorizarea şi funcţionarea societăţilor de asigurare şi reasigurare cu sediul pe teritoriul României, denumite în continuare societăţi;
b) supravegherea desfăşurării activităţii societăţilor prevăzute la lit. a) în România, pe teritoriul celorlalte state membre şi pe teritoriul statelor terţe;
c) autorizarea, funcţionarea şi supravegherea sucursalelor societăţilor din state terţe;
d) supravegherea grupurilor de asigurare şi de reasigurare;
e) atribuţiile Autorităţii de Supraveghere Financiară, denumită în continuare A.S.F., în calitate de autoritate competentă cu reglementarea, autorizarea şi supravegherea societăţilor, relaţia acesteia cu supraveghetorii din state membre sau din state terţe, cu Autoritatea Europeană pentru Asigurări şi Pensii Ocupaţionale, denumită în continuare EIOPA, în conformitate cu Regulamentul (UE) nr. 1.094/2010 al Parlamentului European şi al Consiliului din 24 noiembrie 2010 de instituire a Autorităţii europene de supraveghere (Autoritatea europeană de asigurări şi pensii ocupaţionale), de modificare a Deciziei nr. 716/2009/CE şi de abrogare a Deciziei 2009/79/CE a Comisiei, cu Comisia Europeană şi cu alte autorităţi, instituţii sau organisme.

(2) În sensul prezentei legi, termenii şi expresiile de mai jos au următoarele semnificaţii:

1. acţionar semnificativ – orice persoană care, nemijlocit şi singură ori prin intermediul sau în legătură cu alte persoane fizice ori juridice, deţine o participaţie calificată;
2. asigurare – activitatea exercitată în sau din România, care desemnează, în principal, oferirea, intermedierea, negocierea, încheierea de contracte de asigurare şi reasigurare, încasarea de prime, lichidarea de daune, activitatea de regres şi de recuperare, precum şi investirea sau fructificarea fondurilor proprii şi atrase prin activitatea desfăşurată;
3. asigurător – societate de asigurări directe de viaţă sau de asigurări directe generale, care este autorizată să funcţioneze în conformitate cu dispoziţiile prezentei părţi sau cele ale părţii a II – a, după caz;
4. asigurător compozit – asigurător care, la 1 ianuarie 2007, precum şi la data intrării în vigoare a prezentei legi, deţinea autorizaţie de a subscrie simultan asigurări directe generale şi asigurări directe de viaţă;
5. asigurător captiv – asigurător deţinut fie de o societate financiară, alta decât un asigurător, un reasigurător sau un grup de societăţi definit la pct. 20, fie de o societate nefinanciară, al cărui obiect de activitate este asigurarea în mod exclusiv a riscurilor entităţii de care aparţine sau ale uneia ori mai multor entităţi ale grupului din care face parte;
6. asigurător mixt – asigurător care subscrie simultan asigurări şi reasigurări, autorizat să funcţioneze în conformitate cu dispoziţiile prezentei părţi sau cele ale părţii a II – a, după caz;
7. beneficiar – persoană fizică sau juridică asigurată ori desemnată de contractant care primeşte indemnizaţia sau beneficiile prevăzute în contractul de asigurare;
8. birou naţional auto – asociaţie profesională, independentă şi autonomă care, în baza Convenţiei internaţionale Carte Verde, are rol de reglementare a activităţii asigurătorilor emitenţi de documente internaţionale de asigurare, în România fiind denumit Biroul Asigurătorilor Auto din România, denumit în continuare BAAR;
9. colegiul supraveghetorilor – structură permanentă, dar flexibilă, pentru cooperare, coordonare şi facilitare a procesului decizional legat de supravegherea unui grup, alcătuită din supraveghetorul coordonator, supraveghetorii tuturor filialelor cu sediul central în statele membre, reprezentantul EIOPA şi, dacă este cazul, supraveghetorii din statele membre în care activează sucursale şi entităţi afiliate semnificative;
10. conducere – organul de conducere, de administrare sau de control al societăţilor, cu particularităţile sistemului unitar sau dualist, conform Legii societăţilor nr. 31/1990, republicată, cu modificările şi completările ulterioare;
11. contractant – persoană fizică sau juridică ce are un contract de asigurare încheiat cu un asigurător;
12. contraparte centrală calificată – contraparte autorizată sau recunoscută în conformitate cu Regulamentul (UE) nr. 648/2012 al Parlamentului European şi al Consiliului din 4 iulie 2012 privind instrumentele financiare derivate extrabursiere, contrapărţile centrale şi registrele centrale de tranzacţii;
13. efecte ale diversificării – diminuare a expunerii la risc a societăţii sau a grupului, în cazul unei activităţi diversificate, prin compensarea unui efect nefavorabil al unui risc de către efectul mai puţin nefavorabil al altui risc, în condiţiile în care riscurile nu sunt integral corelate;
14. externalizare – un acord scris, indiferent de forma în care este încheiat, între societate şi un furnizor de servicii în vederea efectuării unui serviciu, unei activităţi sau a unui proces, direct sau prin subcontractare, în beneficiul societăţii, care altfel ar fi fost realizat de societate potrivit obiectului de activitate;
15. filială – societate controlată de o societate – mamă, inclusiv societăţile controlate de societatea – mamă de cel mai înalt rang;
16. fond naţional de protecţie – asociaţie, persoană juridică de drept privat fără scop patrimonial, în conformitate cu prevederile legale referitoare la asociaţii şi fundaţii, constituită din toate societăţile autorizate să practice asigurarea obligatorie de răspundere civilă pentru prejudicii produse prin accidente de autovehicule, în România fiind denumit Fondul de Protecţie a Victimelor Străzii, denumit în continuare FPVS;
17. funcţie – capacitate internă a societăţii de a efectua sarcini concrete în cadrul sistemului de guvernanţă instituit;
18. funcţii critice – funcţii identificate de societate pe baza politicilor şi a procedurilor adoptate şi ţinând cont de natura, amploarea şi complexitatea activităţii şi de structura organizatorică;
19. granularitate – gradul de detaliere care caracterizează un set de date;
20. grup – asociere de entităţi care se află în una dintre situaţiile următoare:

a) este formată dintr-o societate participativă, filialele acesteia şi entităţile în care acestea deţin participaţii sau entităţi legate printr-o relaţie de control dată de un contract de management, de prevederi din actele constitutive sau de prezenţa majoritară a aceloraşi persoane în conducere;
b) se bazează pe relaţii financiare puternice şi durabile, stabilite contractual sau nu, şi poate include şi societăţi mutuale sau de tip mutual, cu condiţia ca una dintre entităţi să coordoneze centralizat celelalte entităţi şi să exercite o influenţă efectivă şi dominantă asupra procesului decizional al acestora, inclusiv asupra deciziilor financiare, iar constituirea şi încetarea relaţiilor respective să fie aprobate de supraveghetorul coordonator, dacă entitatea coordonatoare este considerată societate – mamă, iar celelalte entităţi sunt considerate filialele acesteia;

21. holding de asigurare – societate – mamă care nu este holding financiar mixt, care achiziţionează şi deţine participaţii, majoritar sau exclusiv, în filiale care reprezintă asigurători ori reasigurători din state membre sau din state terţe, cel puţin una fiind asigurător ori reasigurător dintr-un stat membru;
22. holding financiar mixt – societate financiară holding mixtă în sensul art. 2 alin. (1) pct. 16 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 98/2006 privind supravegherea suplimentară a instituţiilor de credit, a societăţilor de asigurare şi/sau de reasigurare, a societăţilor de servicii de investiţii financiare şi a societăţilor de administrare a investiţiilor dintr-un conglomerat financiar, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 152/2007, cu modificările şi completările ulterioare;
23. holding mixt de asigurare – societate – mamă, alta decât un asigurător sau un reasigurător din state membre ori din state terţe, care nu este holding de asigurare sau holding financiar mixt, cel puţin una dintre filialele sale fiind un asigurător sau reasigurător;
24. instituţie de evaluare externă a creditului – agenţie de rating de credit înregistrată sau certificată în conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 1.060/2009 al Parlamentului European şi al Consiliului din 16 septembrie 2009 privind agenţiile de rating de credit sau o bancă centrală care acordă ratinguri de credit exceptate de la aplicarea regulamentului menţionat;
25. legături strânse – situaţia în care două sau mai multe persoane, fizice sau juridice, au legături sub formă de participaţie sau control ori situaţia în care două sau mai multe persoane fizice sau juridice sunt legate permanent printr-o relaţie de control de una şi aceeaşi persoană;
26. mandatar – persoana din statul membru în care societăţile îşi stabilesc o sucursală, care are competenţa de a le reprezenta şi angaja în relaţiile cu terţii, cu autorităţile competente şi cu alte instituţii din statul membru respectiv;
27. măsură de risc – funcţie matematică ce atribuie o valoare monetară unei prognoze a distribuţiei probabilităţilor date, monoton crescătoare cu nivelul expunerii la riscul care stă la baza prognozei respective;
28. metoda nr. 1 – metoda consolidării contabile prin care se calculează solvabilitatea la nivel de grup, considerată metoda implicită;
29. metoda nr. 2 – metoda deducerii şi agregării prin care se calculează solvabilitatea la nivel de grup, considerată metoda alternativă;
30. participaţie – deţinere directă sau prin control a cel puţin 20% din drepturile de vot sau din capitalul unei societăţi;
31. participaţie calificată – deţinere directă sau indirectă din drepturile de vot sau din capitalul unei societăţi, care reprezintă cel puţin 10% din acestea sau care permite exercitarea unei influenţe semnificative asupra administrării societăţii respective;
32. persoane care acţionează concertat – potenţiali achizitori care prezintă A.S.F. un proiect de achiziţie conform unui acord comun, implicit sau explicit, indiferent dacă acesta este încheiat în formă scrisă, verbală sau manifestă doar în fapt ori dacă persoanele sunt legate între ele în orice alt mod;
33. persoane care conduc efectiv societatea – membrii conducerii şi persoanele care au impact semnificativ asupra procesului decizional şi sunt responsabili pentru implementarea strategiilor şi a politicilor adoptate;
34. piaţă reglementată dintr-un stat membru – un sistem multilateral, administrat de către un operator de piaţă şi guvernat de reguli nediscreţionare, în care se reunesc terţe părţi care au interes de a achiziţiona sau vinde instrumente financiare admise la tranzacţionare; sistemul respectiv este autorizat să funcţioneze pe o bază regulată de către autoritatea competentă dintr-un stat membru, conform reglementărilor emise de către acesta;
35. piaţă reglementată dintr-un stat terţ – piaţă financiară recunoscută de statul membru de origine al asigurătorului, care îndeplineşte cerinţele pct. 31 şi unde instrumentele financiare tranzacţionate sunt de o calitate comparabilă cu cea a instrumentelor tranzacţionate în cadrul pieţelor reglementate din statul membru respectiv;
36. potenţial achizitor – persoană fizică sau juridică ce acţionează singură sau concertat şi îşi propune:

a) să achiziţioneze, direct sau indirect, o participaţie calificată într-o societate;
b) să îşi majoreze, direct sau indirect, drepturile de vot sau capitalul deţinut într-o societate, astfel încât:

(i) participaţia să atingă sau să depăşească 20%, 33% sau 50% din drepturile de vot sau din capitalul social;
(ii) societatea să devină filiala sa;

37. prevederi legale:

a) prezenta lege şi reglementările emise de A.S.F. în aplicarea acesteia;
b) actele delegate, standardele tehnice de reglementare şi cele de aplicare emise de Comisia Europeană;

38. principiul documentării – principiu conform căruia procesele desfăşurate de societăţi, inclusiv cel decizional, şi procesul de supraveghere realizat de A.S.F. sunt fundamentate prin documente justificative;
39. principiul proporţionalităţii – principiu care are în vedere natura, amploarea şi complexitatea riscurilor inerente activităţii desfăşurate de societăţi;
40. principiul raţionamentului calificat – principiu conform căruia se formează opinii şi se adoptă decizii pe baza unor seturi de criterii şi a experienţei proprii în ceea ce priveşte activitatea societăţilor, cum ar fi politicile aplicate, cultura riscului, prudenţialitatea;
41. proiect de achiziţie – documentaţia transmisă A.S.F. de către un potenţial achizitor privind achiziţionarea sau majorarea, directă ori indirectă, a drepturilor de vot într-o societate sau majorarea contribuţiei la capitalul social al acesteia;
42. prognoza distribuţiei probabilităţilor – funcţie matematică ce atribuie o probabilitate de realizare unei mulţimi integrale de evenimente viitoare care se exclud reciproc;
43. proces de supraveghere – proces continuu, flexibil şi iterativ, în care supravegherea prospectivă a societăţilor se bazează pe:

a) riscuri;
b) cel puţin următoarele principii:

(i) proporţionalităţii;
(ii) raţionamentului calificat;
(iii) documentării;

44. reasigurare – operaţiune care constă în preluarea riscurilor cedate de un asigurător sau reasigurător din statele membre sau din state terţe;
45. reasigurător – societate de reasigurări care este autorizată să funcţioneze în conformitate cu titlul I cap. III;
46. reasigurător captiv – reasigurător deţinut fie de o societate financiară, alta decât un asigurător, un reasigurător sau un grup de societăţi în înţelesul pct. 20, fie de o societate nefinanciară, al cărui obiect de activitate este reasigurarea care acoperă exclusiv riscurile entităţii de care aparţine sau ale entităţilor grupului din care face parte;
47. reprezentant de despăgubiri – unitate desemnată în fiecare stat membru de către asigurătorii autorizaţi să subscrie riscuri din clasa 10, prevăzută în anexa nr. 1 secţiunea A, cu excepţia răspunderii transportatorului, având în sarcină administrarea şi soluţionarea cererilor de despăgubire survenite în urma unui accident de vehicul;
48. risc de concentrare – totalitatea expunerilor la risc care pot genera o pierdere care afectează solvabilitatea sau situaţia financiară a societăţii;
49. risc decizional – risc de înregistrare a unor pierderi sau de modificare nefavorabilă a situaţiei financiare din cauza deciziilor strategice adoptate de conducere;
50. risc de credit – risc de înregistrare a unor pierderi sau de modificare nefavorabilă a situaţiei financiare din cauza fluctuaţiei creditului emitenţilor de valori mobiliare, al altor contrapartide şi debitori la care sunt expuse societăţile; include riscul de contrapartidă, riscul de marjă de credit şi riscul de concentrare a riscurilor de piaţă;
51. risc de lichiditate – risc de nerealizare a investiţiilor şi a altor active în vederea decontării obligaţiilor financiare la scadenţă;
52. risc de piaţă – risc de înregistrare a unor pierderi sau de modificare nefavorabilă a situaţiei financiare, care rezultă, direct sau indirect, din fluctuaţiile nivelului şi ale volatilităţii preţurilor de piaţă ale activelor, ale obligaţiilor şi ale instrumentelor financiare;
53. risc de subscriere – risc de înregistrare a unor pierderi sau de modificare nefavorabilă a valorii obligaţiilor din cauza adoptării unor ipoteze inadecvate în procesul de tarifare sau de constituire a rezervelor;
54. risc operaţional – risc de înregistrare a unor pierderi din cauza unor procese interne inadecvate sau a unor disfuncţionalităţi, a personalului sau a sistemelor proprii ori a unor evenimente externe;
55. riscuri majore înseamnă:

a) riscurile clasificate în clasele 4, 5, 6, 7, 11 şi 12 din anexa nr. 1 secţiunea A;
b) riscurile clasificate în clasele 14 şi 15 din anexa nr. 1 secţiunea A, în cazul în care contractantul desfăşoară din punct de vedere profesional o activitate industrială, comercială sau liberală, iar riscul se referă la această activitate;
c) riscurile clasificate în clasele 3, 8, 9, 10, 13 şi 16 din anexa nr. 1 secţiunea A, în măsura în care contractantul depăşeşte cel puţin două dintre următoarele limite: un bilanţ total de echivalentul în lei al 6.200.000 euro, o cifră de afaceri netă de echivalentul în lei al 12.800.000 euro, aşa cum este definită în legislaţia naţională, sau un număr mediu de 250 de angajaţi în cursul exerciţiului financiar; în cazul în care asiguratul face parte dintr-un grup care întocmeşte situaţii financiare consolidate în conformitate cu legislaţia aplicabilă, limitele se consideră pe baza situaţiilor financiare consolidate;
d) riscurile clasificate în clasele 3, 8, 9, 10, 13 şi 16 din anexa nr. 1 secţiunea A, asigurate de către asociaţiile profesionale, societăţile cu capital mixt şi asociaţiile temporare;

56. societate – asigurător, reasigurător sau asigurător mixt, în cazul în care nu se specifică altfel, autorizat şi supravegheat conform prezentei legi, având una dintre următoarele forme juridice:

a) societăţi pe acţiuni – S.A., conform Legii nr. 31/1990, republicată, cu modificările şi completările ulterioare;
b) societăţi mutuale;
c) societăţi europene, definite în Regulamentul (CE) nr. 2.157/2001 al Consiliului din 8 octombrie 2001 privind statutul societăţii europene (SE);
d) societăţi cooperative europene, definite în Regulamentul (CE) nr. 1.435/2003 al Consiliului din 22 iulie 2003 privind statutul societăţii cooperative europene (SCE);

57. societate afiliată – o filială sau o altă societate în care se deţine o participaţie ori o entitate aflată în legătură cu o altă entitate prin una dintre relaţiile definite la pct. 61;
58. societate din stat terţ – asigurător sau reasigurător care, dacă ar avea sediul central în România, ar avea nevoie de o autorizaţie de funcţionare emisă în condiţiile prevăzute la cap. III;
59. societate financiară – una dintre următoarele entităţi:

a) instituţie de credit, instituţie financiară sau societate de servicii bancare auxiliare, în înţelesul legislaţiei naţionale în vigoare;
b) asigurător, reasigurător sau holding de asigurare definit la pct. 21;
c) firmă de investiţii sau instituţie financiară în înţelesul legislaţiei naţionale în vigoare;
d) holding financiar mixt în înţelesul legislaţiei naţionale în vigoare;

60. societate – mamă – entitate care controlează una sau mai multe filiale;
61. societate participativă – entitate care este societate – mamă ori care deţine participaţii sau are cu altă entitate una dintre următoarele relaţii:

a) conducere unitară a entităţii în cauză şi a altor entităţi ca urmare a unui contract încheiat cu acele entităţi ori în temeiul unor prevederi din actele constitutive sau din statutele entităţilor;
b) prezenţa majoritară a aceloraşi persoane în conducerea entităţii în cauză şi a entităţilor menţionate la lit. a) în cursul anului financiar şi până la întocmirea situaţiilor financiare consolidate;

62. stat membru al angajamentului – statul membru în care se află reşedinţa obişnuită a contractantului persoană fizică sau unitatea operaţională a contractantului persoană juridică, care face obiectul contractului de asigurare;
63. stat membru de origine – statul membru în care se află sediul central al:

a) asigurătorului care acoperă riscul, în cazul asigurărilor generale;
b) asigurătorului care îşi asumă angajamentul, în cazul asigurărilor de viaţă;
c) reasigurătorului;

64. stat membru gazdă – statul membru, altul decât statul membru de origine, în care o societate deţine o sucursală sau în care prestează servicii; în cazul asigurărilor generale este statul membru în care este situat riscul, iar în cazul asigurărilor de viaţă este statul membru al angajamentului, dacă riscul şi angajamentul sunt acoperite de o societate sau de o sucursală aflată în alt stat membru;
65. stat membru în care este situat riscul – statul membru în care:

a) este situată proprietatea, fie clădirile şi bunurile conţinute de acestea, dacă sunt acoperite de acelaşi contract de asigurare, fie doar clădirile;
b) a fost efectuată înregistrarea sau înmatricularea, în cazul asigurării vehiculelor de toate tipurile;
c) contractul de asigurare este încheiat pentru o perioadă de maximum 4 luni pentru riscuri legate de călătorii sau vacanţe, indiferent de clasa de asigurare;
d) se află reşedinţa obişnuită a contractantului persoană fizică sau o unitate operaţională a contractantului persoană juridică, în alte situaţii decât cele descrise la lit. a) – c);

66. sucursală – agenţie sau reprezentanţă a unei societăţi, fără personalitate juridică, localizată în alt stat membru decât cel de origine;
67. supraveghetor coordonator – autoritatea de supraveghere responsabilă de supravegherea grupului, desemnată în condiţiile menţionate la art. 16 alin. (1);
68. supraveghetori – autorităţile din statele membre abilitate prin acte cu putere de lege sau norme administrative să supravegheze societăţile din statele respective;
69. tehnici de minimizare a riscurilor – tehnici de transferare, integral sau parţial, a riscurilor către o terţă parte;
70. termen de evaluare – perioada de 60 de zile lucrătoare în care A.S.F. evaluează un proiect de achiziţie, începând cu data la care A.S.F. transmite potenţialului achizitor confirmarea de primire a documentaţiei complete;
71. tranzacţie intragrup – tranzacţie realizată de o societate dintr-un grup cu alte entităţi din cadrul grupului respectiv ori cu persoane fizice sau juridice care au legături strânse cu entităţile din grup, pe care societatea se bazează, direct sau indirect, în vederea îndeplinirii obligaţiilor sale, indiferent de natura acestora;
72. unitate operaţională – sediul central al unei societăţi sau sucursalele acesteia;
73. vehicul investiţional – entitate înregistrată sau nu, alta decât o societate în sensul prezentei legi, care:

a) preia riscurile transferate de un asigurător sau de un reasigurător, în baza unui contract de reasigurare;
b) îşi finanţează integral expunerea la riscurile preluate, prin emisiunea unor instrumente financiare sau prin alte mecanisme de finanţare, drepturile de rambursare ale investitorilor în aceste instrumente sau mecanisme fiind plătite numai după îndeplinirea obligaţiilor care decurg din contractul de reasigurare.

Domeniul de aplicare

Art. 2. – (1) Dispoziţiile prezentei părţi se aplică cu respectarea principiului proporţionalităţii:

a) asigurătorilor care solicită autorizaţie de funcţionare în conformitate cu cap. III şi să fie supravegheaţi conform prezentei părţi;
b) asigurătorilor care solicită autorizaţie de funcţionare în conformitate cu partea a II – a şi din planul de afaceri prezentat reiese că cel puţin unul dintre cuantumurile menţionate la alin. (2) urmează a fi depăşit în următorii 5 ani sau se află în una dintre situaţiile prevăzute la alin. (2) lit. f) – h);
c) asigurătorilor stabiliţi pe teritoriul României care îndeplinesc condiţiile menţionate la alin. (2) şi (4);
d) asigurătorilor autorizaţi în România şi care solicită să fie supravegheaţi conform prezentei părţi, chiar dacă nu îndeplinesc niciuna dintre condiţiile menţionate la alin. (2) şi (4) sau se află în situaţiile menţionate la alin. (3) şi art. 3;
e) reasigurătorilor.

(2) Fără a aduce atingere prevederilor art. 4 şi 5, dispoziţiile prezentei părţi se aplică asigurătorilor care îndeplinesc cel puţin una dintre următoarele condiţii:

a) volumul primelor brute subscrise, denumite în continuare PBS, anual excedează echivalentului în lei al 5.000.000 euro;
b) volumul total al rezervelor tehnice brute excedează echivalentului în lei al 25.000.000 euro;
c) în cazul în care asigurătorul aparţine unui grup, volumul total al rezervelor tehnice brute ale grupului, înainte de deducerea cuantumurilor din contractele de reasigurare şi din vehiculele investiţionale, excedează echivalentului în lei al 25.000.000 euro;
d) volumul PBS din primirile în reasigurare excedează echivalentului în lei al cel puţin uneia dintre următoarele valori:

(i) 500.000 euro;
(ii) 10% din volumul total al PBS;

e) volumul rezervelor tehnice brute provenit din primirea în reasigurare excedează echivalentului în lei al cel puţin uneia dintre următoarele valori:

(i) 2.500.000 euro;
(ii) 10% din totalul rezervelor sale tehnice brute;

f) desfăşoară activitate de asistenţă furnizată persoanelor aflate în dificultate în timpul deplasărilor ori absenţelor de la domiciliu sau de la reşedinţa obişnuită;
g) desfăşoară activităţi în baza dreptului de stabilire sau a libertăţii de a presta servicii;
h) subscriu riscuri de răspundere civilă, de credit şi de garanţii.

(3) Dispoziţiile prezentei părţi nu se aplică asigurătorilor care nu îndeplinesc niciuna dintre condiţiile menţionate la alin. (2) lit. a) – g) şi subscriu riscul de răspundere civilă doar ca risc auxiliar în condiţiile art. 20 alin. (11).
(4) În cazul în care un asigurător nu îndeplineşte prevederile alin. (2) la data intrării în vigoare a prezentei legi, dar excedează unuia dintre cuantumurile menţionate la alin. (2), pe o perioadă de 3 ani consecutiv, dispoziţiile prezentei părţi i se aplică începând cu cel de-al patrulea an.
(5) Activitatea menţionată la alin. (2) lit. f) constă în asistarea imediată a beneficiarului unui contract de asistenţă aflat în dificultate ca urmare a unui eveniment neprevăzut, în cazurile şi condiţiile menţionate în contract; asistarea respectivă constă fie în plata unei indemnizaţii, fie în prestarea unor servicii în natură care pot fi furnizate prin personalul şi cu echipamentul prestatorului, fără a include servicii de verificare şi reparare, de mentenanţă, postvânzare ori simpla indicaţie sau prevedere a unui ajutor în calitate de intermediar.
(6) În ceea ce priveşte asigurările de viaţă, prevederile prezentei părţi se aplică:

a) următoarelor activităţi, desfăşurate pe bază contractuală:

(i) asigurări de supravieţuire la termen, asigurări de deces, asigurări de viaţă cu restituirea primelor, asigurări mixte, asigurări de căsătorie, asigurări de naştere;
(ii) anuităţi;
(iii) asigurări suplimentare, asigurări de vătămări corporale, inclusiv pentru incapacitate de muncă, deces cauzat de accidente şi invaliditate cauzată de accidente sau boli;

b) următoarelor operaţiuni, desfăşurate pe bază contractuală şi supravegheate de A.S.F:

(i) asocieri ale unor persoane cu scopul de a-şi capitaliza contribuţiile şi de a distribui ulterior activele astfel acumulate urmaşilor sau beneficiarilor unei persoane decedate, asocieri cunoscute sub numele de tontine;
(ii) capitalizări bazate pe calcule actuariale prin care, în schimbul unei plăţi unice sau periodice stabilite în avans, se îndeplinesc angajamente cu durată şi valoare specifice;
(iii) administrarea fondurilor colective de pensii, inclusiv administrarea investiţiilor şi a activelor care reprezintă rezervele organismelor care efectuează plăţi în caz de deces sau supravieţuire ori de întrerupere sau diminuare a activităţii;
(iv) operaţiunile menţionate la pct. (iii) în cazul în care sunt însoţite de asigurări care acoperă fie conservarea capitalului, fie plata unei dobânzi minime;

c) operaţiunilor legate de durata vieţii umane definite sau prevăzute de legislaţia asigurărilor sociale, dacă sunt efectuate sau administrate de asigurători pe propriul lor risc.

(7) Pentru societăţile autorizate înainte de 1 ianuarie 2016, datele cantitative menţionate la alin. (2) sunt cele raportate şi auditate pentru exerciţiul financiar încheiat la 31 decembrie 2014.
(8) În ceea ce priveşte asigurările generale, prevederile prezentei părţi se aplică claselor prevăzute în anexa nr. 1 secţiunile A şi B.

Excluderi de la aplicare

Art. 3. – Dispoziţiile prezentei părţi încetează a se mai aplica asigurătorilor care îndeplinesc cumulativ următoarele condiţii:

a) niciunul dintre cuantumurile prevăzute la art. 2 alin. (2) nu a fost depăşit 3 ani consecutiv;
b) niciunul dintre cuantumurile prevăzute la art. 2 alin. (2) nu urmează a fi depăşit în următorii 5 ani, conform previziunilor.

Excluderi de la aplicare – asigurări generale

Art. 4. – (1) Dispoziţiile prezentei părţi nu se aplică:

a) operaţiunilor de capitalizare;
b) operaţiunilor instituţiilor de economisire şi de ajutor reciproc, ale căror beneficii variază în funcţie de resursele disponibile şi pentru care se stabileşte o contribuţie forfetară a membrilor;
c) operaţiunilor efectuate de organizaţii fără personalitate juridică cu scopul de asigurare reciprocă a membrilor săi, care nu presupun plata unor prime şi nu necesită constituirea unor rezerve tehnice;
d) asigurărilor de credite de export în numele statului sau garantate ori subscrise de către acesta.

(2) Dispoziţiile prezentei părţi nu se aplică activităţii de asistenţă care îndeplineşte cumulativ următoarele condiţii:

a) asistenţa este acordată în caz de accident sau defecţiune a vehiculelor rutiere atunci când acestea survin pe teritoriul statului membru al prestatorului de servicii;
b) răspunderea pentru asistenţă este limitată la următoarele operaţiuni:

(i) depanarea la faţa locului, pentru care prestatorul de servicii utilizează, în majoritatea cazurilor, personalul şi echipamentul propriu;
(ii) transportarea vehiculului până la unitatea cea mai apropiată sau adecvată în vederea reparării acestuia şi însoţirea, dacă este cazul, prin acelaşi mijloc de asistenţă, a şoferului şi a pasagerilor până la locul cel mai apropiat de unde aceştia îşi pot continua călătoria cu alte mijloace de transport;
(iii) transportarea vehiculului, a şoferului şi a pasagerilor până la punctul de plecare, la domiciliul lor sau până la destinaţia iniţială în interiorul aceluiaşi stat membru;

c) asistenţa nu este acordată de o societate aflată sub incidenţa prevederilor prezentei părţi.

(3) În cazurile menţionate la alin. (2) lit. b) pct. (i) şi (ii), condiţia menţionată la alin. (2) lit. a) nu se aplică dacă:

a) beneficiarul este membru al prestatorului de servicii;
b) prestatorul de servicii are încheiat un acord de reciprocitate cu o entitate similară din alt stat membru;
c) depanarea sau transportarea vehiculului se efectuează pe baza simplei prezentări a carnetului de membru, fără plata vreunei prime suplimentare.

(4) Dispoziţiile prezentei părţi nu se aplică societăţilor mutuale care desfăşoară direct activităţi de asigurare generală şi care încheie, cu alte societăţi mutuale, o convenţie care implică reasigurarea integrală a poliţelor de asigurare sau asumarea obligaţiilor rezultate din poliţele respective; în acest caz, prezenta parte se aplică societăţilor mutuale care reasigură poliţele sau îşi asumă obligaţiile.

Excluderi de la aplicare – asigurări de viaţă

Art. 5. – (1) Dispoziţiile prezentei părţi nu se aplică:

a) operaţiunilor instituţiilor de economisire şi de ajutor reciproc ale căror beneficii variază în funcţie de resursele disponibile şi pentru care contribuţia membrilor se stabileşte forfetar;
b) operaţiunilor desfăşurate de organizaţii, altele decât societăţile menţionate la art. 2, care, prin prisma activităţilor specifice, constituie anumite fonduri pentru persoanele angajate sau liber – profesioniste care aparţin unei entităţi, unui grup de entităţi ori unui sector profesional sau interprofesional, în caz de deces sau supravieţuire ori la întreruperea sau reducerea activităţii, indiferent dacă angajamentele care rezultă în urma acestor operaţiuni sunt integral acoperite, în mod continuu, de rezerve matematice.

(2) Dispoziţiile prezentei părţi nu se aplică organizaţiilor care îşi iau angajamentul de a furniza beneficii exclusiv în caz de deces, care nu depăşesc costurile medii de înmormântare pentru un singur deces sau sunt furnizate în natură.

CAPITOLUL II
Dispoziţii generale privind procesul de supraveghere, competenţele şi atribuţiile A.S.F.

SECŢIUNEA 1 Principii generale privind procesul de supraveghere
SECŢIUNEA a 2 – a Atribuţiile şi competenţele A.S.F.
SECŢIUNEA a 3 – a Cooperarea cu EIOPA, Comisia Europeană şi alte autorităţi
SECŢIUNEA a 4 – a Participarea A.S.F. la colegiile supraveghetorilor
SECŢIUNEA a 5 – a Secretul profesional
SECŢIUNEA 1
Principii generale privind procesul de supraveghere

Art. 006 – Prevederi generale
Art. 007 – Sfera de acoperire a supravegherii
Prevederi generale

Art. 6. – (1) A.S.F. supraveghează societăţile astfel încât să asigure protecţia asiguraţilor şi să contribuie la menţinerea stabilităţii pieţei asigurărilor.
(2) Procesul de supraveghere realizat de A.S.F. este unul prospectiv, bazat pe riscuri, şi se desfăşoară prin verificarea în permanenţă a activităţii societăţilor şi a respectării de către acestea a prevederilor legale.
(3) Fără a aduce atingere prevederilor alin. (1), A.S.F. ia în considerare, în mod adecvat, impactul potenţial al deciziilor adoptate asupra stabilităţii sistemelor financiare din statele membre, în special în situaţii de urgenţă, în funcţie de informaţiile disponibile.
(4) A.S.F. ia în considerare posibilele efecte prociclice ale deciziilor adoptate, în special în perioade de perturbări excepţionale ale pieţelor financiare.
(5) În cadrul procesului de supraveghere, A.S.F. verifică raportările periodice şi informaţiile suplimentare transmise de societăţi şi efectuează controale la sediul acestora.
(6) A.S.F. are mandat la nivelul Uniunii Europene şi, în exercitarea competenţelor sale, asigură convergenţa practicilor şi instrumentelor de supraveghere în aplicarea legii, reglementărilor adoptate în domeniul asigurărilor la nivel naţional şi la nivelul statelor membre.
(7) Informaţiile pe care A.S.F. le solicită societăţilor sau sucursalelor care activează pe teritoriul României sunt transmise în limba română.
(8) La solicitarea A.S.F., asigurătorii care intenţionează să desfăşoare activităţi pe teritoriul României în baza dreptului de stabilire sau a libertăţii de a presta servicii transmit condiţiile poliţelor de asigurare şi alte documente, în scopul verificării respectării dispoziţiilor legislaţiei naţionale referitoare la contractul de asigurare.

Sfera de acoperire a supravegherii

Art. 7. – (1) A.S.F. supraveghează activitatea desfăşurată de societăţi pe teritoriul României şi pe teritoriul celorlalte state membre în baza dreptului de stabilire şi a libertăţii de a presta servicii, prin verificarea nivelului solvabilităţii acestora, a modului de constituire a rezervelor tehnice, a activelor şi a fondurilor proprii eligibile.
(2) În cazul asigurătorilor autorizaţi să practice asigurări din clasa 18 menţionată în anexa nr. 1 secţiunea A, A.S.F. verifică resursele tehnice aflate la dispoziţia asigurătorului pentru a-şi îndeplini obligaţiile.
(3) A.S.F. determină nivelul de respectare a principiilor prudenţiale de către societăţile care îşi asumă angajamentul sau subscriu riscuri în alt stat membru.
(4) A.S.F. informează supraveghetorul din statul membru de origine al unei societăţi cu privire la faptul că activitatea acesteia desfăşurată pe teritoriul României este de natură să îi afecteze stabilitatea financiară, în cazul în care România este:

a) stat membru al angajamentului;
b) stat membru în care este situat riscul;
c) stat membru gazdă pentru un reasigurător.

SECŢIUNEA a 2 – a
Atribuţiile şi competenţele A.S.F.

Art. 008 – Prevederi generale
Art. 009 – Supravegherea sucursalelor
Prevederi generale

Art. 8. – (1) A.S.F. îşi exercită competenţele cu responsabilitate, în mod transparent, cu respectarea prevederilor art. 19.
(2) A.S.F. publică şi actualizează pe website-ul propriu cel puţin următoarele informaţii:

a) textele actelor normative aplicabile domeniului asigurărilor şi linkurile către prevederile legale definite conform art. 1 alin. (2) pct. 37 lit. b);
b) criteriile, metodele şi instrumentele prevăzute la alin. (5), utilizate în procesul de supraveghere descris la cap. IV secţiunea a 3 – a;
c) datele statistice agregate privind principalele aspecte aferente cadrului general de prudenţialitate;
d) modul în care sunt exercitate opţiunile prevăzute în prezenta parte;
e) obiectivele urmărite în procesul de supraveghere, principalele funcţii şi activităţi din cadrul acestuia.

(3) A.S.F. adoptă măsuri preventive şi corective, de natură administrativă sau financiară, sau alte măsuri prevăzute de prevederile legale aplicate societăţilor şi conducerii acestora, în vederea asigurării respectării de către acestea a prevederilor legale, atât din România, cât şi din statele membre în care activează.
(4) În plus faţă de informaţiile prevăzute la art. 37, A.S.F. are competenţa de a solicita societăţilor, conform principiului proporţionalităţii, toate documentele şi informaţiile necesare derulării procesului de supraveghere, inclusiv procesele – verbale ale şedinţelor conducerii şi ale comitetelor instituite, şi de a efectua controale la sediul acestora.
(5) În cadrul procesului de supraveghere, dacă este necesar, A.S.F. poate dezvolta instrumente cantitative pentru a putea evalua capacitatea societăţilor de a face faţă unor evenimente sau unor modificări viitoare ale condiţiilor economice care ar putea avea efecte nefavorabile asupra situaţiei financiare globale; de asemenea, A.S.F. impune societăţilor să efectueze testele necesare realizării acestui scop.
(6) A.S.F. exercită competenţele prevăzute la alin. (3) – (5) şi în cazul activităţilor externalizate de către societăţi.
(7) A.S.F. consultă reprezentanţii asociaţiilor profesionale reprezentative pentru piaţa asigurărilor cu privire la proiectele de acte normative aplicabile domeniului asigurărilor.
(8) A.S.F. aprobă persoanele care fac parte din conducerea societăţilor şi acţionarii semnificativi sau retrage aprobările acordate.
(9) A.S.F. aprobă transferul de portofoliu, aprobă divizarea sau fuziunea societăţilor şi publică decizia de aprobare conform regimului publicării stabilit prin reglementări proprii.
(10) A.S.F. aprobă, la cererea societăţilor, limitarea, suspendarea sau încetarea activităţii, după verificarea situaţiei financiare a acestora, şi publică deciziile respective, conform regimului de publicare stabilit prin reglementări proprii.
(11) A.S.F. aplică măsurile prevăzute de legislaţia naţională privind redresarea financiară, reorganizarea şi falimentul societăţilor definite în prezenta lege, precum şi filialelor sau sucursalelor societăţilor din state terţe, cu sediul în România.
(12) A.S.F. răspunde la petiţiile referitoare la activitatea societăţilor primite de la contractanţi, păgubiţi sau reprezentanţi ai acestora.
(13) A.S.F. menţine şi actualizează Registrul asigurătorilor – reasigurătorilor, ale cărui formă şi conţinut sunt stabilite prin reglementări proprii.
(14) A.S.F. stabileşte şi actualizează prin reglementări proprii termenele, condiţiile de plată şi nivelul taxelor de autorizare, de funcţionare, de aprobare a modificării condiţiilor de autorizare, de transfer de portofoliu, de fuziune, de divizare, de extindere a autorizaţiei la alte clase de asigurare sau la alte riscuri, de eliberare a duplicatului autorizaţiei, de practicare a clasei 10 din anexa nr. 1 secţiunea A, de aprobare a modelului intern integral sau parţial, de aprobare a utilizării parametrilor specifici, de furnizare de informaţii şi puncte de vedere către terţi, cu excepţia contractanţilor, păgubiţilor şi a instituţiilor sau autorităţilor publice, precum şi al altor taxe legale.
(15) Constituie venituri la bugetul A.S.F.:

a) taxele prevăzute la alin. (14), dobânzile şi penalităţile aferente acestora;
b) sumele provenite din amenzile contravenţionale;
c) veniturile provenite din donaţii, publicaţii şi din alte surse legale.

(16) În exercitarea atribuţiilor, A.S.F. emite acte individuale sau, dacă este cazul, sesizează instanţele judecătoreşti.
(17) A.S.F. publică anual un raport informativ privind piaţa asigurărilor.
(18) A.S.F. exercită şi alte atribuţii prevăzute de prevederile legale.

Supravegherea sucursalelor

Art. 9. – (1) În cazul în care o societate autorizată în România îşi desfăşoară activitatea în alt stat membru prin intermediul unei sucursale, A.S.F.:

a) notifică supraveghetorul din statul membru gazdă despre intenţia de a efectua un control la sediul sucursalei respective direct, prin intermediari sau împreună cu supraveghetorul respectiv;
b) solicită asistenţa EIOPA în cazul în care supraveghetorul din statul membru gazdă interzice A.S.F. exercitarea dreptului de a efectua controlul menţionat la lit. a) sau dacă nu poate participa la controlul respectiv.

(2) În cazul în care o societate autorizată într-un alt stat membru îşi desfăşoară activitatea în România prin intermediul unei sucursale, A.S.F. poate participa la controlul la sediul sucursalei respective iniţiat de supraveghetorul din statul membru de origine sau poate solicita asistenţa EIOPA.

SECŢIUNEA a 3 – a
Cooperarea cu EIOPA, Comisia Europeană şi alte autorităţi

Art. 010 – Prevederi generale
Art. 011 – Cooperarea cu EIOPA
Art. 012 – Cooperarea cu alte autorităţi, organisme şi persoane
Art. 013 – Competenţele A.S.F. în calitate de supraveghetor din stat membru de origine
Art. 014 – Competenţele A.S.F. în calitate de supraveghetor din stat membru gazdă
Prevederi generale

Art. 10. – (1) În vederea facilitării supravegherii activităţilor de asigurare şi reasigurare, A.S.F. informează Comisia Europeană cu privire la orice dificultăţi majore de aplicare a legislaţiei europene şi colaborează cu aceasta şi cu supraveghetorii din celelalte state membre şi cu Comisia Europeană, împreună cu care stabileşte soluţiile adecvate privind dificultăţile majore de aplicare a legislaţiei europene.
(2) A.S.F. informează supraveghetorii din statele membre şi Comisia Europeană cu privire la:

a) autorităţile şi entităţile abilitate să emită documentele prevăzute la art. 27 alin. (5);
b) faptul că este singura autoritate care primeşte documentele prevăzute la art. 27 alin. (6), ataşate unei cereri de autorizare sau de avizare.

(3) A.S.F. informează Comisia Europeană, EIOPA şi supraveghetorii din statele membre cu privire la:

a) autorizaţiile acordate filialelor directe şi indirecte aparţinând societăţilor din state terţe şi structura grupului din care fac parte;
b) achiziţiile societăţilor din state terţe, prin care societăţile din România devin filiale ale acelor societăţi.

(4) A.S.F. informează Comisia Europeană şi EIOPA despre dificultăţile pe care le întâmpină societăţile din România în procesul de obţinere a autorizaţiei de funcţionare sau de desfăşurare a activităţii pe teritoriul unui stat terţ.
(5) A.S.F. comunică supraveghetorilor din celelalte state membre şi Comisiei Europene lista entităţilor care pot primi informaţii în conformitate cu prevederile art. 12 alin. (5) şi (8) – (10), iar în cazul prevăzut la art. 12 alin. (7) lit. c), şi informaţii cu privire la responsabilităţile clare ale acestora.
(6) A.S.F. poate transmite informaţii, inclusiv în situaţii de urgenţă, autorităţilor monetare din cadrul Sistemului european al băncilor centrale, Băncii Centrale Europene şi altor organisme cu funcţii similare abilitate să elaboreze politica monetară, să stabilească rezervele de lichiditate, să supravegheze sistemele de plăţi, de compensare şi de decontare a valorilor mobiliare şi Băncii Naţionale a României, conform prevederilor legale, dacă informaţiile respective sunt relevante pentru exercitarea atribuţiilor de către acestea.
(7) În cazul în care A.S.F. primeşte informaţii de la organismele şi autorităţile prevăzute la alin. (6), acestea sunt supuse prevederilor art. 19.
(8) A.S.F. cooperează strâns cu Comisia Europeană în vederea examinării dificultăţilor apărute în aplicarea art. 125.
(9) A.S.F. transmite Comisiei Europene şi EIOPA numărul şi tipul situaţiilor în care a refuzat transmiterea informaţiilor menţionate la art. 112 şi art. 113 alin. (2) – (4) şi (6) şi a adoptat măsurile prevăzute la art. 14 alin. (7) lit. a) şi b), în cazul asigurătorilor.
(10) În vederea evaluării unui proiect de achiziţie, A.S.F. se consultă cu alţi supraveghetori, în cazul în care potenţialul achizitor este:

a) societate, instituţie de credit, societate de investiţii sau de administrare a organismelor de plasament colectiv în valori mobiliare care a primit autorizaţie în alt stat membru sau de la altă autoritate;
b) societate – mamă a unei entităţi prevăzute la lit. a);
c) persoană fizică sau juridică ce deţine controlul asupra unei entităţi prevăzute la lit. a).

(11) A.S.F. solicită altor autorităţi de supraveghere informaţii relevante pentru evaluarea unui proiect de achiziţie.
(12) A.S.F. furnizează altor autorităţi de supraveghere, la solicitarea acestora sau din proprie iniţiativă, informaţii relevante, inclusiv opinii sau rezerve privind evaluarea unui proiect de achiziţie.

Cooperarea cu EIOPA

Art. 11. – (1) A.S.F. transmite anual către EIOPA următoarele informaţii:

a) valoarea medie a majorării de capital de solvabilitate pentru fiecare societate;
b) ponderea majorării de capital de solvabilitate în cerinţa de capital de solvabilitate, defalcat astfel:

(i) total societăţi;
(ii) asigurători care practică asigurări generale;
(iii) asigurători care practică asigurări de viaţă;
(iv) asigurători compoziţi;
(v) reasigurători;

c) ponderea majorării de capital de solvabilitate impusă în conformitate cu prevederile art. 35 alin. (1) lit. a) – d), defalcat pe categoriile menţionate la lit. b);
d) numărul societăţilor şi al grupurilor aflate sub incidenţa prevederilor art. 37 alin. (9) – (13) şi ponderea cerinţei de capital de solvabilitate, calculată conform art. 72 – 94, denumită în continuare SCR, a cerinţei de capital minim, calculată conform art. 95 şi 96, denumită în continuare MCR, a primelor, a rezervelor tehnice şi a activelor acestora în totalul acestor elemente la nivel de piaţă.

(2) A.S.F. participă la activităţile organizate de EIOPA, îndeplineşte atribuţiile care îi revin în calitate de membru al acesteia şi comunică EIOPA modalitatea de aplicare a prevederilor ghidurilor emise de către aceasta.
(3) În cazul în care A.S.F. nu este de acord cu decizia adoptată de un supraveghetor coordonator cu privire la echivalenţa regimului de autorizare şi supraveghere dintr-un stat terţ, poate solicita asistenţa EIOPA în termen de 3 luni de la primirea notificării din partea supraveghetorului coordonator.
(4) A.S.F. cooperează cu EIOPA şi îi furnizează fără întârziere informaţiile solicitate de către aceasta.
(5) În cadrul colegiului supraveghetorilor, A.S.F. poate solicita asistenţa EIOPA, cu excepţia situaţiilor de urgenţă, dacă există opinii divergente asupra următoarelor:

a) aprobarea planului de redresare şi extinderea perioadei de redresare conform prevederilor art. 17 alin. (8) şi (9);
b) aprobarea măsurilor propuse în conformitate cu art. 17 alin. (10).

(6) A.S.F. poate solicita, de asemenea, asistenţa EIOPA în cazurile prevăzute la art. 13 alin. (2) şi la art. 14 alin. (6) şi (7).
(7) A.S.F. poate solicita EIOPA să declare existenţa unor situaţii nefavorabile prevăzute la art. 99 alin. (4), dacă societăţile respective sunt grav afectate de următoarele aspecte:

a) manifestarea unui declin neprevăzut, brusc şi abrupt al pieţelor financiare;
b) menţinerea, pe o anumită perioadă, a unei rate a dobânzii scăzute;
c) producerea unei catastrofe cu impact major.

Cooperarea cu alte autorităţi, organisme şi persoane

Art. 12. – (1) A.S.F. poate efectua schimb de informaţii cu supraveghetorii din celelalte state membre, cu respectarea prevederilor art. 19.
(2) A.S.F. încheie acorduri de cooperare privind schimbul de informaţii cu supraveghetorii sau autorităţile şi organismele competente din state terţe, similare celor definite la alin. (5), în care se stipulează garantarea secretului profesional, cel puţin în condiţiile prevăzute la art. 19, şi utilizarea informaţiilor numai în scopul exercitării supravegherii.
(3) În cazul în care schimbul de informaţii menţionat la alin. (2) se referă la informaţii primite de la un supraveghetor sau de la o autoritate dintr-un stat membru, A.S.F. transmite altor entităţi informaţiile respective numai cu acordul emitentului şi, atunci când este cazul, exclusiv în scopul pentru care acesta îşi dă acordul.
(4) Informaţiile primite de A.S.F. conform alin. (1) sunt utilizate doar în următoarele scopuri:

a) verificarea îndeplinirii condiţiilor de autorizare şi facilitarea supravegherii activităţii desfăşurate de societăţi, în special în ceea ce priveşte rezervele tehnice, SCR, MCR şi sistemul de guvernanţă;
b) aplicarea sancţiunilor;
c) în cadrul acţiunilor administrative împotriva unei decizii a A.S.F., precum şi în cadrul acţiunilor în justiţie în temeiul prevederilor prezentei părţi.

(5) A.S.F. poate colabora cu alte autorităţi, persoane sau organisme din România, pentru ca acestea să îşi poată exercita atribuţiile, efectuând:

a) schimb de informaţii cu:

(i) Banca Naţională a României;
(ii) organismele şi entităţile implicate în procedurile de faliment şi de lichidare a societăţilor sau în proceduri similare şi cu autorităţile care le supraveghează;
(iii) persoanele responsabile cu auditul statutar al societăţilor şi al instituţiilor financiare şi cu autorităţile care le supraveghează;
(iv) actuarii independenţi, membri ai Asociaţiei Române de Actuariat, şi cu asociaţia respectivă;

b) transmiterea de informaţii către organismele de administrare a procedurilor de lichidare sau către FPVS.

(6) A.S.F. poate efectua schimb de informaţii cu autorităţi, organisme sau persoane din celelalte state membre, cu atribuţii similare celor prevăzute la alin. (5).
(7) A.S.F. efectuează schimbul de informaţii prevăzut la alin. (5) şi (6), cu respectarea următoarelor condiţii:

a) sunt utilizate numai în scopul exercitării atribuţiilor prevăzute la alin. (5) şi (6);
b) informaţiile se află sub incidenţa prevederilor art. 19;
c) dacă provin din alt stat membru, inclusiv în situaţiile menţionate la art. 9, acestea pot fi divulgate numai cu acordul autorităţii care le-a furnizat şi numai în scopul pentru care aceasta şi-a dat acordul.

(8) În scopul menţinerii stabilităţii şi integrităţii sistemului financiar, A.S.F. efectuează schimb de informaţii cu Banca Naţională a României, precum şi cu alte autorităţi sau organisme responsabile cu identificarea şi cercetarea situaţiilor de încălcare a prevederilor legislaţiei aplicabile persoanelor juridice supuse înregistrării în registrul comerţului; informaţiile sunt utilizate numai în scopul identificării respective şi cu îndeplinirea condiţiilor prevăzute la alin. (7).
(9) În cazul în care autorităţile şi organismele prevăzute la alin. (8) îşi îndeplinesc sarcinile prin intermediul unor specialişti care nu sunt angajaţi în sectorul public, schimbul de informaţii se realizează în condiţiile enunţate la alin. (7).
(10) În cazul în care informaţiile care urmează a fi divulgate provin de la o autoritate din alt stat membru, autorităţile şi organismele prevăzute la alin. (8) comunică acesteia identitatea şi responsabilităţile persoanelor cărora le transmit informaţiile respective.
(11) A.S.F. întocmeşte lista cu societăţile care intră sub incidenţa art. 167 alin. (1) şi (2) şi o transmite supraveghetorilor din celelalte state membre.
(12) A.S.F. colaborează cu supraveghetorii din alte state membre şi le comunică acestora informaţiile necesare pentru a pune în aplicare prevederile art. 125.
(13) A.S.F. transmite supraveghetorilor din celelalte state membre tabelele de morbiditate şi datele statistice relevante prevăzute la art. 128.

Competenţele A.S.F. în calitate de supraveghetor din stat membru de origine

Art. 13. – (1) În cazul în care societăţile nu respectă prevederile referitoare la rezervele tehnice prevăzute la art. 53, precum şi pe cele privind SCR şi MCR prevăzute la art. 72 şi 95, A.S.F. notifică supraveghetorii din statele membre gazdă şi poate interzice, prin decizie, societăţilor respective să dispună liber de active până la restabilirea conformităţii cu cerinţele referitoare la respectarea rezervelor tehnice, SCR şi MCR; A.S.F. indică activele care trebuie supuse acestei măsuri; societăţile pot face plângere la Curtea de Apel Bucureşti, Secţia contencios administrativ şi fiscal.
(2) Restabilirea conformităţii cu cerinţele referitoare la respectarea rezervelor tehnice, SCR şi MCR se constată de A.S.F. prin decizie, care se comunică de îndată societăţilor vizate, iar interdicţia de a dispune liber de active încetează de la data comunicării acestei decizii.
(3) Dacă o societate autorizată de A.S.F. desfăşoară activitate pe teritoriul altui stat membru, prin intermediul unei sucursale sau în baza libertăţii de a presta servicii, şi A.S.F. este informată de supraveghetorul din acel stat membru că aceasta nu respectă prevederile legale din statul respectiv şi că nu adoptă măsurile de remediere solicitate, A.S.F. impune societăţii să adopte măsurile corespunzătoare; de asemenea, A.S.F. informează supraveghetorul din statul membru gazdă cu privire la măsurile impuse.
(4) A.S.F. transmite EIOPA denumirea societăţilor cărora le-a acordat sau retras autorizaţia de funcţionare.
(5) A.S.F. informează supraveghetorii din celelalte state membre cu privire la retragerea autorizaţiei societăţilor care desfăşoară activitate pe teritoriul acestora şi adoptă, în colaborare cu aceştia, măsurile necesare pentru a proteja interesele contractanţilor, în special prin limitarea drepturilor societăţilor de a dispune liber de active, în cazurile şi în condiţiile prevăzute la alin. (1).
(6) În urma solicitărilor supraveghetorilor din statele membre gazdă, A.S.F. le transmite acestora, în formă agregată, informaţiile primite de la asigurători conform art. 112 alin. (7) şi (8), art. 113 alin. (7) şi art. 114 alin. (5).
(7) În cazul în care societăţile externalizează funcţii sau activităţi către furnizori care au sediul în alt stat membru:

a) A.S.F. informează autoritatea de supraveghere a furnizorului sau, în cazul în care furnizorul nu este supravegheat, informează supraveghetorul din statul membru în cauză despre intenţia de a efectua un control la sediul furnizorului sau îi solicită supraveghetorului respectiv să efectueze controlul în numele său;
b) A.S.F. solicită asistenţa EIOPA în cazul în care supraveghetorul din statul membru gazdă interzice A.S.F. exercitarea dreptului de a efectua controlul menţionat la lit. a) sau acesta nu poate participa la controlul respectiv.

Competenţele A.S.F. în calitate de supraveghetor din stat membru gazdă

Art. 14. – (1) A.S.F. consultă supraveghetorii din statele membre înainte de a acorda autorizaţia de funcţionare unei societăţi care este:

a) filială a unei societăţi autorizate în statul membru respectiv;
b) filială a unei societăţi – mamă a unei societăţi din statul membru respectiv;
c) societate controlată de aceeaşi persoană fizică sau juridică ce controlează o altă societate autorizată în statul membru respectiv.

(2) A.S.F. consultă autorităţile competente din alte state membre înainte de a acorda autorizaţia de funcţionare unei societăţi care este:

a) filială a unei instituţii de credit sau a unei firme de investiţii autorizate în statul membru respectiv;
b) filială a unei societăţi – mamă a unei instituţii de credit sau firme de investiţii autorizate în statul membru respectiv;
c) societate controlată de aceeaşi persoană fizică sau juridică ce controlează o instituţie de credit sau o firmă de investiţii autorizată în statul membru respectiv.

(3) A.S.F. consultă autorităţile menţionate la alin. (1) şi (2) în vederea evaluării:

a) calităţii acţionarilor societăţilor care solicită autorizare sau sunt autorizate în România;
b) competenţei profesionale şi probităţii morale a:

(i) persoanelor cu funcţii de conducere în cadrul societăţilor care solicită autorizare sau sunt deja autorizate în România;
(ii) persoanelor cu funcţii – cheie la alte entităţi care aparţin aceluiaşi grup.

(4) A.S.F. transmite informaţii supraveghetorilor sau autorităţilor competente din alte state membre, pe care aceştia le solicită în vederea acordării unei autorizaţii de funcţionare sau a monitorizării respectării în permanenţă a condiţiilor de autorizare.
(5) A.S.F. interzice, prin decizie, societăţilor să dispună liber de activele aflate pe teritoriul României, conform notificării din partea supraveghetorilor din statele membre de origine cu privire la faptul că societăţile respective au încălcat prevederile referitoare la rezervele tehnice, SCR şi MCR sau că lea fost retrasă autorizaţia. Activele asupra cărora se ia această măsură sunt indicate de supraveghetorul din statul membru de origine. Societăţile pot face plângere la Curtea de Apel Bucureşti, Secţia contencios administrativ şi fiscal. La data primirii de către A.S.F. a notificării din partea supraveghetorului din statul membru de origine, cu privire la restabilirea conformităţii cu cerinţele referitoare la respectarea rezervelor tehnice, SCR şi MCR, decizia de interzicere de a dispune liber de active încetează de drept şi A.S.F. notifică, de îndată, societăţile vizate cu privire la aceasta.
(6) Atunci când A.S.F. constată că o societate dintr-un alt stat membru care practică activitate pe teritoriul României, prin intermediul unei sucursale sau în baza libertăţii de a presta servicii, nu respectă prevederile legale, solicită acesteia să remedieze deficienţele respective, în caz contrar informează supraveghetorul din statul membru de origine.
(7) Dacă măsurile adoptate de supraveghetorul din statul membru de origine se dovedesc ineficiente sau dacă acesta nu adoptă nicio măsură, iar societatea menţionată la alin. (6) continuă să încalce prevederile legale, A.S.F., după ce informează supraveghetorul din statul membru de origine, poate impune:

a) măsuri preventive, corective sau sancţionatoare;
b) interzicerea de a mai subscrie noi contracte de asigurare şi reasigurare pe teritoriul României începând cu data prevăzută în actul individual emis de A.S.F.;
c) măsuri administrative asupra proprietăţilor sau unităţilor operaţionale deţinute pe teritoriul României, în conformitate cu legislaţia naţională.

(8) Măsurile adoptate conform alin. (7) sunt motivate temeinic şi comunicate societăţii respective.
(9) În vederea exercitării competenţelor menţionate la alin. (6) – (8), A.S.F. solicită societăţii menţionate la alin. (6) să transmită documente şi informaţii cu privire la activitatea desfăşurată de aceasta.
(10) Asigurătorii care desfăşoară activitate pe teritoriul României pot să îşi promoveze produsele şi serviciile oferite prin intermediul tuturor canalelor de comunicare, cu respectarea legislaţiei naţionale privind forma şi conţinutul mijloacelor de publicitate.
(11) În cazul în care A.S.F. este notificată cu privire la retragerea autorizaţiei de funcţionare a unor societăţi din alte state membre care desfăşoară activitate pe teritoriul României, aceasta adoptă măsurile necesare pentru ca aceste societăţi să nu subscrie contracte noi.
(12) A.S.F. poate solicita supraveghetorilor din statele membre de origine informaţiile prevăzute la art. 112 alin. (7) şi (8), art. 113 alin. (7) şi art. 114 alin. (5), în formă agregată, cu privire la activitatea desfăşurată pe teritoriul României în baza dreptului de stabilire şi a libertăţii de a presta servicii de asigurătorii autorizaţi în statele membre respective.
(13) A.S.F. tratează ca sucursală prezenţa permanentă a societăţilor din celelalte state membre, care constă într-o reprezentanţă condusă de personal propriu sau un mandatar.

SECŢIUNEA a 4 – a
Participarea A.S.F. la colegiile supraveghetorilor

Art. 015 – Prevederi generale
Art. 016 – Atribuţiile şi competenţele A.S.F. în calitate de supraveghetor coordonator
Art. 017 – Atribuţii şi competenţe ale A.S.F. în calitate de membru al colegiului supraveghetorilor
Art. 018 – Cooperarea şi schimbul de informaţii
Prevederi generale

Art. 15. – (1) Colegiul supraveghetorilor este instituit şi funcţionează în baza unui acord de coordonare elaborat conform art. 16 alin. (2) lit. i), care cuprinde, în mod obligatoriu, proceduri cel puţin pentru elementele prevăzute la lit. a) – d) şi, opţional, pentru cele prevăzute la lit. e) şi f):

a) procesul decizional privind desemnarea supraveghetorului coordonator în situaţii similare celor prevăzute la art. 16 alin. (1);
b) procesul decizional privind modelul intern al grupului, conform prevederilor aplicabile prevăzute la art. 16;
c) procesul decizional privind majorarea de capital de solvabilitate impusă grupului conform art. 152;
d) consultarea reciprocă privind supravegherea solvabilităţii la nivel de grup, conform art. 137 alin. (2);
e) consultarea reciprocă în situaţiile aplicabile prevăzute la art. 16 – 18;
f) cooperarea cu alţi supraveghetori.

(2) Acordul de coordonare prevăzut la alin. (1) poate cuprinde atribuţii suplimentare pentru membrii colegiului supraveghetorilor, dacă acest lucru este necesar pentru realizarea unui proces de supraveghere eficientă a grupului şi nu afectează exercitarea atribuţiilor de supraveghere individuale ale membrilor colegiului supraveghetorilor.
(3) Prin excepţie de la situaţiile similare celor menţionate la art. 16 alin. (1), în cadrul colegiului supraveghetorilor, la solicitarea A.S.F. sau a altui membru, se poate adopta, în comun, cel mult o dată pe an, o decizie de desemnare a unui alt supraveghetor coordonator, dacă aplicarea criteriilor respective nu mai este adecvată, având în vedere următoarele:

a) structura grupului;
b) gradul de semnificaţie a activităţii societăţilor care aparţin grupului.

(4) A.S.F. şi ceilalţi supraveghetori desemnează supraveghetorul coordonator în cel mult 3 luni de la efectuarea solicitării menţionate la alin. (3), considerat termen de conciliere, după consultarea grupului respectiv; în cazul în care A.S.F. sau alt supraveghetor solicită asistenţa EIOPA, decizia de desemnare se adoptă în conformitate cu punctul de vedere exprimat de EIOPA şi aceasta este considerată definitivă.
(5) Deciziile adoptate de A.S.F. în cadrul colegiului supraveghetorilor sunt motivate temeinic şi în conformitate cu deciziile emise de EIOPA; acestea sunt comunicate colegiului supraveghetorilor şi societăţilor vizate.
(6) A.S.F. convoacă de urgenţă o întâlnire a colegiului supraveghetorilor atunci când:

a) constată o încălcare semnificativă a SCR sau a MCR de către o societate;
b) constată o încălcare semnificativă a SCR la nivel de grup, indiferent de metoda de calcul aleasă, conform art. 149 – 152;
c) se manifestă o situaţie excepţională.

(7) A.S.F. poate exercita activităţi specifice în cadrul colegiului supraveghetorilor împreună cu un număr restrâns de membri.

Atribuţiile şi competenţele A.S.F. în calitate de supraveghetor coordonator

Art. 16. – (1) A.S.F. poate fi desemnată supraveghetor coordonator, responsabil cu coordonarea şi exercitarea supravegherii la nivel de grup, în următoarele situaţii:

a) toate societăţile membre ale grupului sunt supravegheate de A.S.F.;
b) societatea coordonatoare a grupului este autorizată de A.S.F.;
c) grupul nu este coordonat de un asigurător sau reasigurător şi:

(i) societatea a cărei societate – mamă este un holding de asigurare sau un holding financiar mixt este autorizată de A.S.F.;
(ii) cel puţin două societăţi cu sediul central în state membre au ca societate – mamă acelaşi holding de asigurare sau un holding financiar mixt cu sediul central în România, iar una dintre aceste societăţi este autorizată de A.S.F.;
(iii) este condus de cel puţin două holdinguri de asigurare sau holdinguri financiare mixte, unul cu sediul central şi deţinând o societate în România şi celălalt cu sediul central şi deţinând o societate în alt stat membru, iar societatea cu cea mai mare valoare a bilanţului total este supravegheată de A.S.F.;
(iv) cel puţin două societăţi cu sediul central în state membre au ca societate – mamă acelaşi holding de asigurare sau acelaşi holding financiar mixt cu sediul central în alt stat membru, iar societatea cu cea mai mare valoare totală a bilanţului este autorizată de A.S.F.;
(v) nu are societate – mamă sau situaţiile prevăzute la pct. (i) – (iv) nu sunt aplicabile, iar societatea cu cea mai mare valoare totală a bilanţului este autorizată de A.S.F.

(2) A.S.F., în calitate de supraveghetor coordonator, are următoarele atribuţii şi competenţe:

a) coordonează colectarea şi transmiterea informaţiilor relevante atât pentru supravegherea permanentă, cât şi în cazul situaţiilor de urgenţă;
b) desfăşoară procesul de supraveghere a grupului şi evaluează situaţia financiară a acestuia;
c) evaluează modul în care grupul respectă prevederile prevăzute în titlul II cap. II şi la art. 157 şi 158;
d) evaluează sistemul de guvernanţă al grupului conform art. 159 şi modul în care membrii conducerii societăţii participative sau persoanele care conduc efectiv holdingul de asigurare ori holdingul financiar mixt respectă cerinţele de competenţă profesională şi probitate morală prevăzute la art. 27;
e) organizează, cel puţin anual, întâlniri ale colegiului supraveghetorilor, pentru a planifica şi a coordona atât activitatea de supraveghere permanentă, cât şi în cazul situaţiilor de urgenţă, ţinând cont de principiul proporţionalităţii în ceea ce priveşte riscurile inerente activităţii tuturor entităţilor grupului;
f) adoptă măsuri şi decizii în conformitate cu prevederile legale;
g) coordonează procesul de validare a modelului intern la nivel de grup prevăzut la art. 151;
h) coordonează procesul de aprobare a aplicării regimului prevăzut la art. 155;
i) elaborează, împreună cu membrii colegiului supraveghetorilor, acorduri de coordonare a activităţii acestuia;
j) solicită asistenţa EIOPA în cazul în care există opinii divergente privind acordul de coordonare a activităţii şi adoptă decizia finală în conformitate cu decizia EIOPA, pe care o transmite celorlalţi membri ai colegiului supraveghetorilor;
k) transmite către EIOPA informaţiile semnificative privind funcţionarea colegiului supraveghetorilor;
l) alte atribuţii prevăzute de lege.

(3) În cazul în care în cadrul colegiului supraveghetorilor se adoptă o decizie în conformitate cu art. 15 alin. (3), A.S.F. transmite grupului decizia comună, temeinic motivată.
(4) A.S.F. transmite grupului şi colegiului supraveghetorilor decizia adoptată în conformitate cu art. 15 alin. (3), luând în considerare punctul de vedere emis de EIOPA, în cazul în care este solicitată asistenţa acesteia.
(5) A.S.F. continuă exercitarea atribuţiilor în calitate de supraveghetor coordonator până la adoptarea deciziei comune menţionate la art. 15 alin. (3).
(6) A.S.F. coordonează colegiul supraveghetorilor, asigurând cooperarea, schimbul de informaţii şi consultarea dintre membrii colegiului, în conformitate cu titlul II, pentru asigurarea convergenţei deciziilor şi a activităţilor.
(7) În cazul în care o societate – mamă din cadrul grupului are sediul central în alt stat membru, A.S.F. poate solicita supraveghetorului acesteia informaţii necesare exercitării coordonării supravegherii; în cazul în care informaţiile prevăzute la art. 18 alin. (8) şi (9) au fost deja transmise altui supraveghetor, solicitarea este adresată acestuia din urmă.
(8) A.S.F., în conformitate cu principiul proporţionalităţii, poate limita raportările la nivel de grup cu frecvenţă mai mică de un an sau poate excepta societăţile din cadrul grupului de la raportarea tuturor indicatorilor, dacă acestea beneficiază de limitările menţionate la art. 37 alin. (9) şi (12).
(9) În cazul în care A.S.F. primeşte de la o societate şi entităţile sale afiliate sau de la entităţile afiliate ale unui holding de asigurare ori ale unui holding financiar mixt o solicitare de a aproba calcularea SCR agregate la nivel de grup şi SCR ale societăţilor din cadrul grupului pe baza modelului intern de grup, A.S.F. comunică acest lucru colegiului supraveghetorilor, care decide asupra aprobării sau respingerii solicitării respective, stabilind, dacă este cazul, termenii şi condiţiile pentru aprobare.
(10) A.S.F. transmite fără întârziere membrilor colegiului supraveghetorilor documentaţia completă aferentă solicitării menţionate la alin. (9).
(11) A.S.F. analizează, împreună cu ceilalţi membri ai colegiului supraveghetorilor, documentaţia transmisă conform alin. (10), în vederea adoptării unei decizii comune asupra aprobării sau respingerii modelului intern, în termen de 6 luni de la data depunerii documentaţiei complete, termen considerat perioadă de conciliere.
(12) A.S.F. adoptă propria decizie privind aprobarea sau respingerea modelului intern de grup, pe care o transmite motivată temeinic solicitantului şi celorlalţi membri ai colegiului supraveghetorilor, ţinând cont de:

a) punctele de vedere şi de rezervele exprimate de ceilalţi membri ai colegiului supraveghetorilor, dacă în 6 luni de la primirea documentaţiei complete nu se adoptă o decizie comună în cadrul colegiului supraveghetorilor;
b) decizia transmisă de EIOPA atunci când i s-a solicitat asistenţa.

(13) În cazul în care, în termenul menţionat la alin. (11), s-a solicitat asistenţa EIOPA de către membrii colegiului supraveghetorilor, A.S.F. adoptă decizia privind aprobarea sau respingerea modelului intern în conformitate cu decizia EIOPA sau, în lipsa unei decizii a EIOPA, adoptă propria decizie, care este definitivă.
(14) A.S.F. transmite motivaţia propunerii măsurilor prevăzute la art. 151 alin. (3) şi (4) atât societăţii, cât şi colegiului supraveghetorilor.
(15) Asistenţa EIOPA prevăzută la alin. (12) nu se mai poate solicita după expirarea perioadei de 6 luni sau după adoptarea unei decizii comune în cadrul colegiului supraveghetorilor.
(16) A.S.F. amână adoptarea unei decizii până la primirea punctului de vedere al EIOPA, solicitat conform alin. (12) lit. b), de care ţine cont la adoptarea deciziei proprii, pe care o motivează temeinic şi o transmite solicitantului şi autorităţii de supraveghere în cauză, aceasta fiind considerată definitivă.
(17) Înainte de a decide asupra situaţiilor prevăzute la art. 133 alin. (3) lit. b) şi c) şi alin. (6), A.S.F. se consultă cu membrii colegiului supraveghetorilor.
(18) Fără a aduce atingere art. 154 alin. (2), A.S.F. verifică, cel puţin anual, din proprie iniţiativă sau la cererea supraveghetorului direct al filialei, modul în care societatea – mamă respectă în permanenţă condiţiile prevăzute la art. 154 alin. (1) lit. b) – d).
(19) A.S.F. informează supraveghetorul direct al filialei, în urma consultării colegiului supraveghetorilor, cu privire la ineficienţa sau neaplicarea în perioada stabilită a planurilor menţionate la art. 154 alin. (2) şi (3) şi la faptul că nu mai sunt respectate condiţiile prevăzute la art. 154 alin. (1) lit. b) – d).
(20) În cazul în care, după consultarea colegiului supraveghetorilor, A.S.F. decide excluderea unei filiale din supravegherea la nivel de grup, comunică de îndată acest lucru supraveghetorului direct al acesteia şi societăţii – mamă a respectivei filiale.
(21) A.S.F. se consultă cu grupul şi colegiul supraveghetorilor pentru:

a) a identifica tipurile de riscuri pe care societăţile coordonatoare le includ în raportul menţionat la art. 157 alin. (2) şi a impune praguri de toleranţă adecvate, pe baza SCR, a rezervelor tehnice sau a amândurora;
b) a emite opinii cu privire la tipurile de riscuri, ţinând cont de structura grupului şi a sistemului de management al riscului;
c) a identifica tipurile de tranzacţii intragrup pe care societăţile au obligaţia de a le include în raportul menţionat la art. 158 alin. (2).

(22) În procesul de analizare a concentrării riscurilor şi a tranzacţiilor intragrup A.S.F. monitorizează în special riscul de contagiune în cadrul grupului, riscul de apariţie a unor conflicte de interese şi volumul riscurilor.
(23) Pentru a decide în privinţa aprobării menţionate la art. 159 alin. (5), A.S.F. se consultă cu colegiul supraveghetorilor şi ia în considerare în mod corespunzător punctele de vedere şi rezervele formulate de membrii acestuia.
(24) A.S.F. consultă colegiul supraveghetorilor şi ia în considerare în mod corespunzător punctele de vedere sau rezervele exprimate de aceştia atunci când analizează solicitarea societăţii participative, a holdingului de asigurare sau a holdingului financiar mixt privind aprobarea publicării unui raport unic, în conformitate cu prevederile art. 160.
(25) În cazul în care un grup are în componenţă holdinguri de asigurare sau holdinguri financiare mixte cu sediul central pe teritoriul României, A.S.F. impune măsuri de redresare în cazul în care acestea:

a) nu respectă cerinţele menţionate la titlul II cap. II şi III;
b) respectă cerinţele menţionate la lit. a), dar solvabilitatea le este periclitată;
c) sunt afectate în ceea ce priveşte situaţia financiară de tranzacţiile intragrup sau concentrările de risc.

(26) A.S.F. informează supraveghetorii societăţilor, holdingurilor de asigurare sau holdingurilor financiare mixte din statele membre pe teritoriul cărora acestea au sediul central cu privire la faptul că cerinţele menţionate la alin. (25) nu sunt respectate.
(27) În cazul în care holdingul de asigurare sau holdingul financiar mixt nu are sediul central în România, A.S.F. transmite informaţii referitoare la nerespectarea cerinţelor menţionate la alin. (25) celorlalţi supraveghetori din colegiu, pentru ca aceştia să poată lua măsurile necesare.
(28) Fără a aduce atingere alin. (29), A.S.F. decide asupra măsurilor de remediere impuse holdingurilor de asigurare sau holdingurilor financiare mixte şi, după caz, coordonează adoptarea acestor măsuri în cadrul colegiului supraveghetorilor.
(29) A.S.F. dispune sancţiuni holdingurilor de asigurare sau holdingurilor financiare mixte şi persoanelor care conduc efectiv holdingurile respective care încalcă prevederile legale.
(30) Prin consultare cu colegiul supraveghetorilor şi cu EIOPA, cu respectarea prevederilor legale şi fără a aduce atingere altor decizii adoptate anterior la nivel european cu privire la statele terţe, cu excepţia cazului în care regimul din statele terţe sau cel prevăzut de cap. V înregistrează modificări semnificative, A.S.F. verifică următoarele:

a) echivalenţa regimului de solvabilitate prevăzut de statele terţe în care se află societăţi afiliate ale unei societăţi participative, din proprie iniţiativă sau la cererea societăţii participative, atunci când se calculează, cu metoda nr. 2 prevăzută la art. 150, SCR agregată la nivel de grup;
b) echivalenţa regimului de supraveghere aplicat de statul terţ în care se află societatea – mamă, din proprie iniţiativă sau la cererea societăţii – mamă ori a societăţilor din grup stabilite în statele membre.

(31) În cazul în care nu există acte delegate emise de Comisia Europeană cu privire la echivalenţa regimului de supraveghere din state terţe, se aplică prevederile art. 162.
(32) Dacă regimul de supraveghere dintr-un stat terţ este declarat echivalent temporar printr-un act delegat emis de Comisia Europeană, A.S.F. se bazează pe supravegherea realizată de supraveghetorul din statul terţ respectiv, cu excepţia cazului în care valoarea totală a bilanţului societăţii din cadrul grupului, cu sediul central în România, este mai mare decât cea a societăţii – mamă din statul terţ, caz în care A.S.F. preia atribuţiile de supraveghetor coordonator.
(33) În cazul în care societatea – mamă menţionată la alin. (30) lit. b) este filiala unei societăţi, a unui holding de asigurare sau holding financiar mixt dintr-un stat terţ, A.S.F. verifică, în cadrul colegiului supraveghetorilor, echivalenţa regimului de supraveghere la nivelul societăţii – mamă de cel mai înalt rang, iar în absenţa unei decizii privind echivalenţa respectivă, verifică echivalenţa regimului de supraveghere din statul terţ în care se află o societate – mamă de rang inferior şi aplică prevederile alin. (34).
(34) În cazul în care regimul de supraveghere dintr-un stat terţ nu este declarat echivalent, inclusiv temporar, sau dacă A.S.F. decide să nu se bazeze pe supravegherea realizată de supraveghetorul din statul terţ în situaţia prevăzută la alin. (32), A.S.F. determină metodele adecvate în vederea îndeplinirii obiectivelor de supraveghere după consultarea membrilor colegiului supraveghetorilor; A.S.F. poate solicita înfiinţarea unui holding de asigurare sau a unui holding financiar mixt cu sediul central într-un stat membru şi poate aplica societăţilor din grup coordonate de holdingul respectiv principiile şi metodele de supraveghere pe care le aplică grupurilor care au societatea – mamă pe teritoriul statelor membre, notificând metodele respective celorlalte autorităţi şi Comisiei Europene.
(35) În cazul în care regimul de supraveghere din statul terţ este declarat echivalent printr-un act delegat emis de Comisia Europeană, A.S.F. se bazează pe supravegherea la nivel de grup efectuată de autoritatea din statul terţ, cooperarea cu autoritatea respectivă realizându-se într-un mod similar celui prevăzut de prezenta secţiune şi art. 19.
(36) A.S.F. se consultă cu autorităţile de supraveghere interesate şi decide să nu supravegheze concentrarea riscurilor prevăzută la art. 157 sau tranzacţiile intragrup prevăzute la art. 158 la nivelul unei societăţi participative, unui holding de asigurare sau unui holding financiar mixt cu sediul în statele membre, în cazurile menţionate la art. 133 alin. (3) lit. a) şi b), atunci când aceasta/acesta este:

a) societate afiliată unei entităţi reglementate sau unui holding financiar mixt;
b) entitate reglementată sau holding financiar mixt care este supravegheat suplimentar conform Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 98/2006, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 152/2007, cu modificările şi completările ulterioare.

(37) În cazul în care un holding financiar mixt face obiectul unor dispoziţii echivalente prezentei legi şi ale Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 98/2006, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 152/2007, cu modificările şi completările ulterioare, în special în ceea ce priveşte supravegherea în funcţie de riscuri, A.S.F., după consultarea Băncii Naţionale a României, poate aplica respectivului holding financiar mixt numai dispoziţiile prevăzute în aceeaşi ordonanţă de urgenţă.
(38) În cazul în care un holding financiar mixt face obiectul unor dispoziţii echivalente cu prevederile prezentei legi şi ale Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 99/2006 privind instituţiile de credit şi adecvarea capitalului, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 227/2007, cu modificările şi completările ulterioare, în special în ceea ce priveşte supravegherea în funcţie de riscuri, A.S.F., de comun acord cu Banca Naţională a României, poate aplica numai dispoziţiile echivalente din legislaţia celui mai important sector, determinat în conformitate cu art. 3 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 98/2006, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 152/2007, cu modificările şi completările ulterioare.
(39) A.S.F. informează EIOPA şi Autoritatea Bancară Europeană cu privire la deciziile adoptate în temeiul alin. (37) şi (38).
(40) A.S.F. transmite EIOPA şi autorităţilor de supraveghere interesate informaţii referitoare la grupuri, în conformitate cu art. 18 alin. (8) şi (9), art. 25 alin. (3) şi art. 39 alin. (1) – (3), în special informaţii privind structura juridică, organizaţională şi sistemul de guvernanţă ale acestora.
(41) În perioada menţionată la art. 17 alin. (21), în cazul unor puncte de vedere divergente, A.S.F. sau alt membru al colegiului supraveghetorilor poate consulta EIOPA, situaţie în care colegiul supraveghetorilor aşteaptă punctul de vedere al EIOPA timp de o lună; A.S.F. şi ceilalţi supraveghetori ţin cont de punctul de vedere exprimat de EIOPA când adoptă decizia comună însoţită de motivaţia integrală şi, eventual, de explicaţii suplimentare în cazul în care decizia respectivă se abate semnificativ de la punctul de vedere al EIOPA.
(42) Decizia comună menţionată la alin. (41) este definitivă şi se aplică de toate autorităţile implicate; în cazul în care nu s-a adoptat o decizie comună în perioada prevăzută la art. 17 alin. (21), A.S.F. adoptă propria decizie.
(43) Atunci când adoptă decizia proprie, A.S.F. ia în considerare în mod corespunzător opiniile sau rezervele celorlalţi supraveghetori şi, dacă este cazul, avizul EIOPA; aceasta este decizia finală şi se aplică de toate autorităţile implicate, cărora A.S.F. le comunică şi motivaţia integrală a deciziei şi, eventual, explicaţii suplimentare în cazul în care decizia respectivă se abate semnificativ de la rezervele exprimate de acestea şi de la punctul de vedere al EIOPA.
(44) Punctul de vedere al EIOPA nu se solicită după expirarea perioadei menţionate la art. 17 alin. (21) sau după ce s-a adoptat o decizie comună.
(45) A.S.F. poate solicita, atunci când consideră necesar, informaţii despre:

a) tranzacţiile dintre societăţi şi societatea – mamă care este un holding mixt de asigurare;
b) tranzacţiile dintre societăţi şi entităţile afiliate holdingului respectiv.

(46) A.S.F. supraveghează şi analizează procedurile de raportare şi sistemele menţionate la art. 159 alin. (1) şi (2).
(47) A.S.F. informează membrii colegiului supraveghetorilor despre situaţia prevăzută la art. 137 alin. (2) în vederea adoptării măsurilor adecvate.

Atribuţii şi competenţe ale A.S.F. în calitate de membru al colegiului supraveghetorilor

Art. 17. – (1) În cazul în care supraveghetorul coordonator nu îşi îndeplineşte atribuţiile sau dacă ceilalţi membri ai colegiului supraveghetorilor nu cooperează adecvat, A.S.F. poate solicita asistenţa EIOPA.
(2) A.S.F. cooperează cu supraveghetorul coordonator şi cu ceilalţi membri ai colegiului supraveghetorilor în vederea elaborării acordului de coordonare a activităţii colegiului.
(3) A.S.F. poate solicita asistenţa EIOPA în cazul în care există puncte de vedere divergente privind acordul de coordonare a activităţii în cadrul colegiului supraveghetorilor.
(4) A.S.F. colaborează sistematic cu supraveghetorul coordonator şi în special în cazurile în care o societate are dificultăţi financiare.
(5) Fără a aduce atingere prevederilor art. 154 alin. (2), A.S.F. poate solicita supraveghetorului coordonator să verifice modul în care societatea – mamă respectă cerinţele prevăzute la art. 154 alin. (1) lit. b) – d), în cazul în care consideră că cerinţele respective nu mai sunt îndeplinite.
(6) În vederea realizării obiectivelor de supraveghere, A.S.F. poate solicita informaţii societăţii coordonatoare a grupului din care face parte societatea exclusă din supravegherea la nivel de grup, în cazuri similare celor prevăzute la art. 133 alin. (3) lit. b) şi c).
(7) La cererea supraveghetorului coordonator, A.S.F. solicită informaţii societăţilor – mamă şi le transmite acestuia.
(8) În cazul nerespectării SCR de către o filială care aplică un sistem de management al riscului centralizat, fără a aduce atingere art. 99, A.S.F. transmite, fără întârziere, colegiului supraveghetorilor planul de redresare conceput şi prezentat de filială astfel încât aceasta, în 6 luni de la data constatării deficienţei, să restabilească nivelul fondurilor proprii eligibile sau să modifice profilul de risc, în vederea remedierii situaţiei. Colegiul supraveghetorilor aprobă planul de redresare în maximum 4 luni de la data la care s-a constatat nerespectarea SCR.
(9) În cazul în care colegiul supraveghetorilor nu ajunge la un acord, A.S.F. adoptă propria decizie cu privire la planul de redresare menţionat la alin. (8), luând în considerare punctele de vedere şi rezervele celorlalţi supraveghetori.
(10) În situaţia în care A.S.F. este notificată, conform art. 98, cu privire la deteriorarea situaţiei financiare a unei filiale care aplică un sistem de management al riscului centralizat, comunică fără întârziere colegiului supraveghetorilor măsurile pe care le propune dezbaterii în colegiu, cu excepţia situaţiilor de urgenţă în care A.S.F. estimează că situaţia financiară nu poate fi restabilită şi atunci adoptă propria decizie, care nu se mai discută în cadrul colegiului supraveghetorilor. Dacă nu se ajunge la un acord în cadrul colegiului în decurs de o lună de la data notificării colegiului, A.S.F. adoptă propria decizie cu privire la măsurile respective, luând în considerare în mod corespunzător opiniile şi rezervele celorlalţi membri ai colegiului supraveghetorilor.
(11) Fără a aduce atingere art. 100, în cazul nerespectării MCR de către o filială care aplică un sistem de management al riscului centralizat, A.S.F. transmite de îndată colegiului supraveghetorilor planul de finanţare prezentat de filială, conform căruia, în decurs de 3 luni de la data constatării deficienţei, nivelul fondurilor proprii eligibile este restabilit sau profilul de risc este modificat, în vederea remedierii situaţiei; de asemenea, A.S.F. informează colegiul supraveghetorilor despre măsurile adoptate pentru a impune MCR la nivelul filialei.
(12) În cazul în care A.S.F. consideră că raportul menţionat la art. 160 nu include informaţii semnificative despre filialele pe care le-a autorizat şi a căror situaţie financiară necesită comparaţie, impune acestora să publice propriul raport.
(13) În cazul în care societăţile aparţin unui grup care nu are în componenţă un holding de asigurare sau un holding financiar mixt, A.S.F. impune acestora măsuri de redresare în situaţiile menţionate la art. 16 alin. (25).
(14) A.S.F. informează supraveghetorii societăţilor, holdingurilor de asigurare sau holdingurilor financiare mixte din statele membre pe teritoriul cărora acestea au sediul central referitor la faptul că situaţiile menţionate la art. 16 alin. (25) nu sunt respectate.
(15) Dacă A.S.F. este informată de către supraveghetorul coordonator referitor la faptul că o societate se află în una dintre situaţiile menţionate la art. 16 alin. (25), A.S.F. adoptă măsurile necesare remedierii situaţiei respective.
(16) A.S.F. decide asupra măsurilor de remediere impuse holdingurilor de asigurare sau holdingurilor financiare mixte şi participă la adoptarea acestor măsuri în cadrul colegiului supraveghetorilor.
(17) A.S.F., în cazul în care decide să aplice alte metode de supraveghere care permit realizarea unei supravegheri adecvate a societăţilor care fac parte dintr-un grup, altele decât cele menţionate la art. 162 alin. (1), se consultă cu celelalte autorităţi implicate şi, după ce primeşte aprobarea supraveghetorului coordonator, notifică metodele respective celorlalte autorităţi şi Comisiei Europene.
(18) În cazul în care societatea – mamă depune o cerere privind aplicarea unui sistem de management al riscului centralizat, A.S.F.:

a) analizează solicitarea societăţii – mamă de a intra sub incidenţa art. 155 alin. (1) – (3) şi contribuie la lucrările colegiului supraveghetorilor în conformitate cu prevederile aplicabile prevăzute în prezenta secţiune;
b) verifică în ce măsură sistemul de management al riscului şi mecanismele de control intern ale societăţii – mamă sunt adecvate pentru exercitarea unui management prudent al societăţii;
c) verifică dacă societatea – mamă respectă în permanenţă prevederile art. 154 alin. (1) lit. b) şi c).

(19) În cazul în care un supraveghetor din cadrul colegiului supraveghetorilor, inclusiv A.S.F., constată că profilul de risc al societăţii pe care o supraveghează se abate semnificativ de la ipotezele care stau la baza modelului intern, supraveghetorii din cadrul colegiului propun impunerea măsurilor prevăzute la art. 155 alin. (1) – (3), în vederea adoptării unei decizii comune şi pentru a stabili termenii şi condiţiile necesare aplicării deciziei respective, considerată definitivă.
(20) În termen de o lună de la propunerea menţionată la alin. (19), A.S.F. şi ceilalţi membri ai colegiului supraveghetorilor pot solicita asistenţa EIOPA.
(21) În cazul în care în cadrul colegiului supraveghetorilor se primeşte o solicitare de aplicare a unui sistem de management al riscului centralizat împreună cu documentaţia completă, A.S.F. şi ceilalţi membri ai colegiului colaborează în vederea adoptării unei decizii comune în decurs de 3 luni, considerată definitivă.
(22) În cazul adoptării deciziei menţionate la alin. (21), A.S.F. transmite solicitantului decizia temeinic motivată.
(23) În cazul în care se solicită asistenţa EIOPA menţionată la alin. (20) şi art. 11 alin. (5), A.S.F. adoptă decizia proprie în conformitate cu decizia EIOPA, considerată definitivă şi aplicată de autorităţile implicate.

Cooperarea şi schimbul de informaţii

Art. 18. – (1) În scopul asigurării unui volum de informaţii uniform pentru toţi membrii colegiului supraveghetorilor şi al facilitării realizării sarcinilor de supraveghere, A.S.F. furnizează informaţii relevante, de îndată ce acestea sunt disponibile sau la cererea membrilor colegiului, cum ar fi informaţii despre acţiunile grupului, ale altor supraveghetori sau date furnizate de grup.
(2) În cazul în care A.S.F. este cea care solicită informaţiile menţionate la alin. (1) şi nu primeşte răspuns în termen de două săptămâni, A.S.F. poate solicita asistenţa EIOPA.
(3) Înainte de a adopta o decizie semnificativă, A.S.F. se consultă cu membrii colegiului supraveghetorilor, inclusiv în cazul în care primeşte informaţii de la alţi supraveghetori, atunci când:

a) apar modificări în structura organizaţională, a acţionariatului sau a conducerii, pentru care este necesară aprobarea A.S.F.;
b) propune extinderea perioadei de redresare conform art. 99 alin. (3);
c) propune aplicarea unor sancţiuni semnificative sau măsuri excepţionale, cum ar fi impunerea unei majorări de capital de solvabilitate conform prevederilor art. 35 sau limitarea utilizării modelului intern conform cap. V secţiunea a 4 – a subsecţiunile 4.3 şi 4.4.

(4) A.S.F. poate decide să nu consulte membrii colegiului supraveghetorilor în cazul în care acest lucru periclitează aplicarea deciziei adoptate sau în cazuri de urgenţă şi îi informează imediat despre situaţia respectivă; pentru situaţiile prevăzute la alin. (3) lit. b) şi c), A.S.F. se consultă întotdeauna cu supraveghetorul grupului.
(5) A.S.F. cooperează cu Banca Naţională a României atunci când societăţile sunt legate direct sau indirect de instituţii de credit, de firme de investiţii sau au o societate participativă comună.
(6) Schimbul de informaţii efectuat conform prezentului articol şi, atunci când este cazul, conform legislaţiei naţionale privind redresarea financiară, falimentul, dizolvarea şi lichidarea voluntară este supus prevederilor art. 19.
(7) Persoanele fizice şi juridice şi entităţile afiliate sau participative ale acestora efectuează schimb de informaţii cu A.S.F. care au relevanţă pentru realizarea obiectivelor supravegherii la nivel de grup.
(8) A.S.F. are acces la toate informaţiile pe care le consideră necesare în vederea supravegherii, indiferent de natura entităţii căreia i le solicită, prevederile art. 37 aplicându-se în mod corespunzător.
(9) A.S.F. se poate adresa direct entităţilor care aparţin unui grup în vederea obţinerii de informaţii în cazul în care informaţiile respective au fost deja solicitate societăţilor supuse supravegherii de grup şi nu au fost transmise în termenul solicitat.
(10) A.S.F. poate efectua pe teritoriul României, fie prin personal propriu, fie prin persoane delegate, verificarea informaţiilor menţionate la alin. (7) – (9) la sediul următoarelor entităţi:

a) societăţi care intră sub incidenţa supravegherii de grup;
b) societăţi afiliate societăţilor prevăzute la lit. a);
c) societate – mamă a societăţilor prevăzute la lit. a);
d) entităţi afiliate societăţii – mamă prevăzute la lit. c).

(11) Atunci când A.S.F. consideră necesar să fie verificate informaţiile cu privire la o entitate a grupului, reglementată sau nu, stabilită pe teritoriul altui stat membru, transmite supraveghetorului din statul membru respectiv una dintre următoarele solicitări:

a) de a efectua el însuşi verificarea respectivă;
b) de a permite A.S.F. să efectueze verificarea direct;
c) de a permite A.S.F. să participe la verificarea efectuată de supraveghetorul respectiv.

(12) A.S.F. solicită asistenţa EIOPA în cazul în care:

a) nu poate participa la verificarea menţionată la alin. (11);
b) supraveghetorul din statul membru respectiv nu acţionează în urma uneia dintre solicitările menţionate la alin. (11) în termen de două săptămâni.

(13) În cazul primirii unei solicitări din partea unui supraveghetor dintr-un stat membru de a verifica informaţiile cu privire la o entitate a unui grup, reglementată sau nu, stabilită pe teritoriul României, A.S.F., în limita competenţelor şi informând supraveghetorul coordonator, poate:

a) să realizeze verificarea prin personal propriu, prin auditori sau alţi experţi;
b) să permită supraveghetorului respectiv să efectueze verificarea;
c) să permită supraveghetorului respectiv să participe la verificarea efectuată de A.S.F.

(14) În scopul asigurării punerii în practică a măsurilor adoptate şi a sancţiunilor impuse în situaţii similare celor menţionate la art. 16 alin. (25), A.S.F. cooperează cu supraveghetorii implicaţi în supravegherea unui holding de asigurare sau holding financiar mixt, în special atunci când administraţia centrală sau principala unitate operaţională nu este la sediul central.

SECŢIUNEA a 5 – a
Secretul profesional

Art. 019 – Secretul profesional
Secretul profesional

Art. 19. – (1) Persoanele care au fost sau sunt angajate în cadrul A.S.F., auditorii şi experţii mandataţi de A.S.F. au obligaţia de a respecta secretul profesional şi nu pot divulga informaţiile obţinute în context profesional niciunei persoane fizice sau juridice decât într-o formă sintetică sau agregată astfel încât societăţile să nu poată fi identificate.
(2) Fără a aduce atingere prevederilor alin. (1), informaţii confidenţiale pot fi comunicate, în condiţiile legii, organelor judiciare în timpul procedurilor judiciare, în procedurile de insolvenţă în cazul în care aceste societăţi sunt declarate insolvente sau în procesul de lichidare.

CAPITOLUL III
Procesul de autorizare

Art. 020 – Prevederi generale
Art. 021 – Condiţiile de acordare a autorizaţiei de funcţionare
Art. 022 – Planul de afaceri
Art. 023 – Acţionarii şi asociaţii cu participaţii calificate
Art. 024 – Respingerea solicitării de acordare a autorizaţiei de funcţionare
Prevederi generale

Art. 20. – (1) A.S.F. autorizează societăţile să desfăşoare activităţi de asigurare şi/sau reasigurare ori să îşi extindă activitatea la alte clase de asigurări, neacoperite de autorizaţia de funcţionare iniţială.
(2) Societăţile îşi stabilesc sediul social şi sediul central pe teritoriul României şi includ în mod obligatoriu în denumire, după caz, sintagma societate de asigurare, asigurare – reasigurare sau reasigurare, care poate fi redată în alt limbaj uzual pentru activitatea de asigurare.
(3) Autorizaţia pentru desfăşurarea activităţii de asigurare se acordă pentru una dintre următoarele:

a) activitatea de asigurări de viaţă;
b) activitatea de asigurări generale.

(4) Autorizaţia pentru desfăşurarea activităţii de reasigurare se acordă pentru una dintre următoarele activităţi:

a) de reasigurare generală;
b) de reasigurare de viaţă;
c) de reasigurare compozită, care include atât reasigurare generală, cât şi reasigurare de viaţă.

(5) Prin excepţie de la alin. (3), asigurătorii autorizaţi pentru practicarea asigurărilor de viaţă pot solicita extinderea autorizaţiei la riscurile din clasele 1 şi 2 din anexa nr. 1 secţiunea A, iar asigurătorii autorizaţi numai pentru practicarea acestor clase pot solicita extinderea autorizaţiei pentru practicarea asigurărilor de viaţă.
(6) Autorizaţia obţinută de societăţi conform alin. (1), în condiţiile prevăzute la art. 21, este valabilă în toate statele membre, inclusiv pentru desfăşurarea activităţii în baza dreptului de stabilire sau a libertăţii de a presta servicii, şi este publicată de A.S.F. conform regimului publicării stabilit prin reglementări proprii.
(7) Cu respectarea prevederilor alin. (1), autorizaţia se acordă pentru clasele menţionate în anexa nr. 1 secţiunile A şi C sau pentru anumite riscuri din clasele respective, riscurile dintr-o clasă putând fi incluse în alte clase doar ca riscuri auxiliare, în condiţiile menţionate la alin. (11) şi (12).
(8) În cazul asigurărilor generale, autorizaţia se poate acorda şi pe grupele de clase menţionate în anexa nr. 1 secţiunea B, iar dacă societatea solicită autorizaţie pentru o clasă de asigurări şi în planul de afaceri prevăzut la art. 22 include doar anumite riscuri din clasa respectivă, A.S.F. poate acorda autorizaţia doar pentru riscurile respective.
(9) În cazul în care societăţile primesc autorizaţie pentru clasa 18 prevăzută în anexa nr. 1 secţiunea A, acestea pot desfăşura activităţile de asistenţă prevăzute la art. 4 alin. (2) şi (3), fără a aduce atingere alin. (11) din prezentul articol.
(10) A.S.F. analizează cererea de autorizare a societăţilor în funcţie de:

a) planul de afaceri prevăzut la art. 22;
b) îndeplinirea condiţiilor de autorizare menţionate la art. 21.

(11) Asigurătorii care obţin autorizaţie pentru un risc principal dintr-o clasă sau pentru o grupă de clase, conform anexei nr. 1 secţiunile A şi B, pot subscrie, fără a avea nevoie de autorizaţie, riscuri din altă clasă ca riscuri auxiliare, cu excepţia celor din clasele 14, 15 şi 17, cu respectarea cumulativă a următoarelor condiţii:

a) sunt legate de riscul principal;
b) obiectul asigurat este acoperit şi împotriva riscului principal;
c) sunt acoperite de acelaşi contract care acoperă riscul principal.

(12) Asigurarea de protecţie juridică din clasa 17 prevăzută în anexa nr. 1 secţiunea A poate fi considerată risc auxiliar clasei 18 din aceeaşi anexă, cu respectarea condiţiilor prevăzute la alin. (11) şi dacă asigurarea acoperă litigii sau riscuri generate de sau legate de utilizarea navelor maritime.
(13) A.S.F. nu acordă autorizaţia de funcţionare în cazul în care:

a) există legături strânse între societate şi alte persoane fizice sau juridice care împiedică exercitarea eficientă a atribuţiei de supraveghere a A.S.F.;
b) există acte cu putere de lege şi administrative sau dificultăţi în aplicarea acestora dintr-un stat terţ de care aparţin persoanele menţionate la lit. a) cu care societatea are legături strânse, care sunt de natură să împiedice exercitarea eficientă a atribuţiei sale de supraveghetor.

(14) În cazul solicitării autorizaţiei pentru clasa 18 prevăzută în anexa nr. 1 secţiunea A, A.S.F. poate verifica, pe bază de documente, următoarele:

a) personalul calificat necesar;
b) dotarea cu echipament adecvat.

(15) Societăţile emit numai acţiuni nominative, iar actele sau operaţiunile prin care este ascunsă A.S.F. identitatea proprietarilor acţiunilor sunt lovite de nulitate.
(16) Este interzisă utilizarea termenilor de asigurător, reasigurător, asigurare sau reasigurare de către persoane juridice care nu sunt autorizate de A.S.F., cu excepţia cazului în care această utilizare este prevăzută prin lege sau acorduri internaţionale.

Condiţiile de acordare a autorizaţiei de funcţionare

Art. 21. – (1) Pentru obţinerea autorizaţiei de funcţionare, societăţile îndeplinesc următoarele condiţii:

a) asigurătorii desfăşoară numai activitate de asigurări sau operaţiuni legate direct de aceasta şi nicio altă activitate comercială, cu excepţia celor permise de legislaţia naţională;
b) reasigurătorii desfăşoară exclusiv activitate de reasigurări sau operaţiuni asociate; această cerinţă poate include o funcţie de holding şi activităţi legate de sectorul financiar definit la art. 2 alin. (1) pct. 9 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 98/2006, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 152/2007, cu modificările şi completările ulterioare;
c) prezintă un plan de afaceri elaborat în conformitate cu art. 22;
d) deţin fonduri proprii de bază eligibile pentru a acoperi pragul absolut al MCR menţionat la art. 95 alin. (1) lit. d);
e) documentează modul în care vor deţine permanent fondurile proprii eligibile pentru a acoperi SCR şi MCR;
f) documentează modul în care vor respecta cerinţele privind sistemul de guvernanţă menţionat la cap. IV secţiunea a 2 – a;
g) pentru clasa 10 prevăzută în anexa nr. 1 secţiunea A, exclusiv răspunderea transportatorului, asigurătorii prezintă numele şi adresa reprezentantului de despăgubiri pe care au obligaţia de a-l desemna pe teritoriul celorlalte state membre şi al altor state faţă de care România are această obligaţie;
h) transmit informaţiile necesare pentru a demonstra în permanenţă că nu se manifestă niciuna dintre situaţiile prevăzute la art. 20 alin. (13);
i) alte condiţii reglementate prin prevederi legale.

(2) Societăţile transmit A.S.F., pentru aprobare, identitatea acţionarilor sau a asociaţilor, persoane fizice sau juridice, care deţin participaţii calificate şi cuantumul participaţiilor respective.
(3) Asigurătorii care solicită A.S.F. extinderea autorizaţiei la o nouă clasă de asigurări sau la alte riscuri dintr-o clasă deja autorizată prezintă:

a) planul de afaceri, în conformitate cu art. 22;
b) dovada că deţin fonduri proprii eligibile pentru a acoperi SCR şi MCR.

(4) În cazul în care un asigurător care subscrie clasele menţionate în anexa nr. 1 secţiunea C solicită A.S.F., în conformitate cu art. 20 alin. (5), extinderea autorizaţiei la riscurile din clasele 1 şi 2 menţionate la anexa nr. 1 secţiunea A, prezintă:

a) dovada că deţine fonduri proprii de bază eligibile pentru a acoperi pragul absolut al MCR pentru activitatea de asigurări de viaţă şi pentru activitatea de asigurări generale, menţionat la art. 95 alin. (1) lit. d);
b) dovada că obligaţiile financiare minime prevăzute la art. 49 alin. (3) vor fi respectate.

(5) Prevederile alin. (4) se aplică şi în cazul în care un asigurător care subscrie riscurile cuprinse în clasele 1 şi 2 menţionate în anexa nr. 1 secţiunea A solicită, în conformitate cu art. 20 alin. (5), extinderea autorizaţiei la clasele de asigurări de viaţă menţionate în anexa nr. 1 secţiunea C.
(6) Prin excepţie de la prevederile alin. (1) lit. a), asigurătorii pot solicita, în conformitate cu legislaţia specifică, şi autorizaţie pentru desfăşurarea activităţii de administrare a fondurilor de pensii facultative.

Planul de afaceri

Art. 22. – (1) Planul de afaceri prezentat de societăţi cuprinde indicaţii şi justificări privind următoarele elemente:

a) natura riscurilor sau a angajamentelor pe care societăţile îşi propun să le acopere şi, respectiv, să şi le asume;
b) principiile directoare cu privire la reasigurare şi retrocesiune;
c) tipul de contracte de reasigurare aferente portofoliului de riscuri;
d) pentru reasigurători, tipul de contracte de reasigurare pe care îşi propun să le încheie cu societăţile cedente;
e) elementele fondurilor proprii de bază care acoperă pragul absolut al MCR;
f) estimări privind cheltuielile de iniţiere a serviciilor administrative şi de asigurare a unui cadru propice desfăşurării activităţii şi resursele financiare pentru acoperirea acestora;
g) în cazul clasei 18 prevăzute în anexa nr. 1 secţiunea A, resursele necesare acordării asistenţei.

(2) Pentru primele 3 exerciţii financiare, planul de afaceri conţine:

a) un bilanţ previzional şi valorile estimate ale SCR şi MCR;
b) metodele utilizate pentru calcularea valorilor menţionate la lit. a);
c) estimări ale resurselor financiare care urmează a acoperi rezervele tehnice, SCR şi MCR;
d) pentru activitatea de asigurare şi reasigurare generală:

(i) estimări ale altor cheltuieli decât cele menţionate la alin. (1) lit. f), în special ale cheltuielilor generale curente şi ale comisioanelor;
(ii) estimări ale volumului de prime sau cotizaţii, după caz, şi ale volumului daunelor;

e) pentru activitatea de asigurare de viaţă, estimări detaliate ale veniturilor şi cheltuielilor legate de activitatea directă, acceptările şi cedările în reasigurare.

Acţionarii şi asociaţii cu participaţii calificate

Art. 23. – (1) În sensul art. 21 alin. (2), în cazul companiilor listate pe piaţa de capital, în procesul de evaluare a proiectului de achiziţie, drepturile de vot ale acţionarilor semnificativi sunt evaluate în conformitate cu prevederile legislaţiei specifice din România.
(2) Drepturile de vot sau acţiunile deţinute de firme de investiţii sau de instituţii de credit ca urmare a subscrierii de instrumente financiare şi a plasării acestora în baza unui angajament ferm nu sunt luate în considerare, cu următoarele condiţii:

a) să nu fie exercitate sau utilizate pentru a interveni în administrarea activităţii societăţii;
b) să fie cedate în decurs de un an de la data achiziţiei.

Respingerea solicitării de acordare a autorizaţiei de funcţionare

Art. 24. – (1) A.S.F. respinge solicitarea de acordare a autorizaţiei de funcţionare în cazul în care:

a) condiţiile prevăzute la art. 21 nu sunt îndeplinite;
b) din informaţiile transmise conform art. 21 alin. (2) rezultă că nu este garantată o administrare corectă şi prudentă a societăţii ca urmare a calităţii acţionarilor sau a asociaţilor.

(2) A.S.F. motivează temeinic decizia de respingere a acordării autorizaţiei de funcţionare, pe care o transmite societăţilor.
(3) În cazul în care A.S.F. respinge acordarea autorizaţiei de funcţionare sau, în termen de 6 luni de la data primirii solicitării, A.S.F. nu comunică societăţilor nicio decizie cu privire la solicitarea primită, societăţile pot face plângere la Curtea de Apel Bucureşti, Secţia contencios administrativ şi fiscal.

CAPITOLUL IV
Desfăşurarea activităţii

SECŢIUNEA 1 Dispoziţii generale
SECŢIUNEA a 2 – a Sistemul de guvernanţă
SECŢIUNEA a 3 – a Procesul de supraveghere
SECŢIUNEA a 4 – a Raportul privind situaţia financiară şi solvabilitatea
SECŢIUNEA a 5 – a Participaţiile calificate
SECŢIUNEA a 6 – a Desfăşurarea simultană a activităţii de asigurări generale şi de asigurări de viaţă
SECŢIUNEA a 7 – a Auditorii externi
SECŢIUNEA 1
Dispoziţii generale

Art. 025 – Prevederi generale
Prevederi generale

Art. 25. – (1) Conducerii societăţilor îi revine răspunderea privind respectarea tuturor prevederilor legale în vigoare.
(2) Conducerea societăţilor are responsabilităţile prevăzute la lit. a) – c) şi, în cazul în care societăţile optează pentru utilizarea unui model intern, are şi responsabilităţile prevăzute la lit. d) – f), astfel:

a) coordonează procesul de elaborare a politicilor scrise, aprobă şi dispune punerea în practică a acestora;
b) aprobă raportul privind solvabilitatea şi situaţia financiară, publicat în conformitate cu secţiunea a 4 – a;
c) stabileşte acţiunile şi măsurile care urmează a fi întreprinse pentru eficientizarea activităţii, pe baza constatărilor şi recomandărilor funcţiei de audit intern;
d) aprobă depunerea la sediul A.S.F. a cererii de utilizare a unui model intern, conform prevederilor art. 82, şi depunerea cererilor ulterioare privind modificările majore ale modelului respectiv;
e) dispune instituirea unor sisteme care să asigure funcţionarea adecvată şi continuă a modelului intern;
f) se asigură că structura şi funcţionarea modelului intern sunt în permanenţă adecvate, astfel încât să reflecte profilul de risc.

(3) Societăţile transmit A.S.F. modificările apărute în documentele pe baza cărora a fost acordată autorizaţia de funcţionare, inclusiv în situaţiile menţionate la art. 20 alin. (13) lit. a).
(4) Asigurătorii deschid şi menţin un registru al petiţiilor primite.
(5) Societăţile utilizează emblema, sigla, acronimul sau alte elemente de identificare numai în actele oficiale şi contractele emise sau în materialele publicitare folosite de unităţile operaţionale proprii.
(6) Societăţile utilizează datele cu caracter personal ale contractanţilor, inclusiv codul de identificare fiscală, numai în scopul administrării contractelor sau al instrumentării dosarelor de daună, cu respectarea legislaţiei naţionale referitoare la prelucrarea datelor cu caracter personal şi libera circulaţie a acestor date.
(7) Societăţile solicită aprobarea A.S.F. în cazul în care intenţionează să subscrie riscuri sau să îşi asume angajamente în state terţe.
(8) A.S.F. poate emite recomandări cu privire la desfăşurarea activităţii societăţilor.
(9) Refuzul de a aplica recomandările prevăzute la alin. (8) este documentat şi transmis A.S.F. până la data prevăzută în recomandările respective.

SECŢIUNEA a 2 – a
Sistemul de guvernanţă

Art. 026 – Sistemul de guvernanţă
Art. 027 – Cerinţele de competenţă profesională şi probitate morală
Art. 028 – Managementul riscului
Art. 029 – Autoevaluarea riscurilor şi a solvabilităţii
Art. 030 – Sistemul de control intern
Art. 031 – Auditul intern
Art. 032 – Funcţia actuarială
Art. 033 – Externalizarea
Sistemul de guvernanţă

Art. 26. – (1) În vederea administrării corecte şi prudente a activităţii, societăţile instituie şi aplică un sistem de guvernanţă funcţional şi eficient, astfel încât:

a) să fie stabilit în conformitate cu principiul proporţionalităţii;
b) să reprezinte o structură organizatorică transparentă adecvată, în care responsabilităţile sunt alocate în mod clar;
c) să fie bazat pe proceduri interne pentru transmiterea eficientă a tuturor informaţiilor;
d) să fie supus cu regularitate controlului intern;
e) să fie stabilit în conformitate cu prezenta secţiune;
f) să fie bazat pe funcţii critice, cel puţin pe funcţiile actuarială, de management al riscului, de conformitate şi de audit intern, considerate funcţii – cheie.

(2) Societăţile elaborează şi aplică politici scrise privind:

a) managementul riscului, inclusiv pentru criteriile de aplicare a primei de volatilitate în cazul în care solicită aprobarea A.S.F. conform prevederilor art. 166 alin. (1) lit. i);
b) controlul intern;
c) auditul intern;
d) externalizarea, în cazul în care este relevant;
e) alte politici scrise privind buna desfăşurare a activităţii.

(3) Politicile scrise menţionate la alin. (2) sunt revizuite cel puţin anual, adaptate în funcţie de modificările semnificative survenite în sistemul de guvernanţă şi sunt supuse aprobării conducerii.
(4) Societăţile adoptă măsurile necesare pentru asigurarea continuităţii activităţii, astfel:

a) elaborează planuri pentru situaţii de urgenţă;
b) utilizează sisteme, resurse şi proceduri adecvate şi proporţionale;
c) identifică riscurile emergente care le pot afecta stabilitatea financiară;
d) optimizează şi consolidează sistemul de guvernanţă, pentru a asigura respectarea în permanenţă a cerinţelor prezentei secţiuni.

(5) Societăţile transmit A.S.F. informaţiile prevăzute la alin. (1) – (4), pentru ca aceasta să poată evalua sistemul de guvernanţă şi să poată verifica în ce măsură sunt respectate cerinţele menţionate în prezenta secţiune.
(6) A.S.F. poate emite recomandări cu privire la modul de respectare a cerinţelor prevăzute în prezenta secţiune şi la modul de aplicare a politicilor scrise adoptate.
(7) Refuzul de a aplica recomandările prevăzute la alin. (6) este documentat şi transmis A.S.F. până la data prevăzută în recomandările respective.

Cerinţele de competenţă profesională şi probitate morală

Art. 27. – (1) Societăţilor le revine obligaţia de a se asigura că persoanele care conduc efectiv societatea, cele care deţin funcţii – cheie sau alte funcţii critice îndeplinesc în permanenţă următoarele cerinţe referitoare la:

a) competenţa profesională: pregătirea, calificările şi experienţa să fie compatibile cu administrarea corectă şi prudentă a societăţii;
b) probitatea morală: bună reputaţie şi integritate morală.

(2) Societăţile solicită A.S.F. aprobarea persoanelor care fac parte din conducere.
(3) Societăţile notifică A.S.F. despre schimbarea persoanelor prevăzute la alin. (1) şi transmit informaţiile pe baza cărora sunt evaluate persoanele nou – desemnate, privind îndeplinirea cerinţelor de competenţă profesională şi probitate morală.
(4) Societăţile notifică A.S.F. în cazul în care înlocuirea uneia dintre persoanele menţionate la alin. (1) este efectuată deoarece persoana nu mai îndeplineşte cerinţele de competenţă profesională şi probitate morală.
(5) A.S.F. solicită persoanelor menţionate la alin. (1), cetăţeni români, să facă dovada probităţii morale şi a faptului că nu le este imputabil falimentul unor entităţi, prin prezentarea cazierului judiciar şi a celui fiscal.
(6) În cazul cetăţenilor rezidenţi în celelalte state membre, dovada menţionată la alin. (5) poate fi unul dintre următoarele documente:

a) extras din cazierul judiciar;
b) un document echivalent emis de către o autoritate judiciară sau administrativă competentă din statul membru sau din statul de provenienţă a persoanei respective;
c) declaraţie sub jurământ sau declaraţie solemnă dată în faţa unei autorităţi sau a unui notar, atestată printr-un certificat;
d) declaraţie sub jurământ sau declaraţie solemnă dată în faţa unei asociaţii, unui organism profesional sau comercial din statul membru respectiv.

(7) Documentele menţionate la alin. (6) sunt transmise A.S.F. în termen de 3 luni de la data eliberării acestora.

Managementul riscului

Art. 28. – (1) Societăţile instituie un sistem funcţional şi eficient de management al riscului, ca instrument important în procesul decizional, astfel încât:

a) să cuprindă strategii, procese şi proceduri de raportare;
b) să faciliteze permanent identificarea, evaluarea, monitorizarea, gestionarea şi raportarea riscurilor cu care se confruntă societăţile sau a riscurilor potenţiale şi a interdependenţelor dintre acestea;
c) să fie integrat adecvat în structura organizatorică;
d) să prevadă standarde bine definite pentru persoanele care conduc efectiv activitatea, deţin funcţii – cheie sau alte funcţii critice.

(2) Sistemul de management al riscului are în vedere riscurile care urmează a fi incluse în calcularea SCR, riscurile incluse parţial sau excluse şi acoperă următoarele activităţi:

a) subscrierea şi calcularea rezervelor tehnice;
b) managementul active – obligaţii;
c) strategia investiţională, în special în ceea ce priveşte instrumentele derivate şi angajamentele similare;
d) managementul riscului de lichiditate şi al celui de concentrare;
e) managementul riscului operaţional;
f) reasigurarea şi alte tehnici de minimizare a riscului.

(3) Societăţile elaborează politici scrise care includ proceduri cu privire la managementul riscului tuturor activităţilor menţionate la alin. (2), iar pentru riscul de investiţii demonstrează că respectă principiul “persoana prudentă” prevăzut la art. 97.
(4) Societăţile instituie funcţia de management al riscului, structurată astfel încât să faciliteze implementarea funcţională şi eficientă a sistemului de management al riscului.
(5) În cazul în care aplică prima de echilibrare menţionată la art. 55 alin. (2) – (6) sau prima de volatilitate menţionată la art. 55 alin. (8) – (16), societăţile stabilesc un plan de lichiditate care include proiecţii ale fluxurilor de trezorerie de intrare şi de ieşire legate de active şi obligaţii, la care se aplică respectivele prime.
(6) În ceea ce priveşte managementul active – obligaţii, societăţile evaluează periodic:

a) pentru extrapolarea structurii temporale a ratei dobânzilor fără risc prevăzute la art. 55 alin. (1), senzitivitatea rezervelor tehnice şi a fondurilor proprii eligibile la ipotezele care stau la baza acesteia;
b) în cazul în care aplică prima de echilibrare prevăzută la art. 55 alin. (2) – (6):

(i) senzitivitatea rezervelor tehnice şi a fondurilor proprii eligibile la ipotezele care stau la baza calculului primei de echilibrare, inclusiv a calculului marjei de credit istorice prevăzute la art. 55 alin. (6) lit. b), şi efectul posibil al unei vânzări forţate de active asupra fondurilor proprii eligibile;
(ii) senzitivitatea rezervelor tehnice şi a fondurilor proprii eligibile la modificările structurii portofoliului de active alocat;
(iii) impactul reducerii primei de echilibrare la zero;

c) în cazul în care aplică prima de volatilitate prevăzută la art. 55 alin. (8) – (16):

(i) senzitivitatea rezervelor tehnice şi a fondurilor proprii eligibile la ipotezele care stau la baza calculului primei de volatilitate şi efectul posibil al unei vânzări forţate de active asupra fondurilor proprii eligibile;
(ii) impactul reducerii primei de volatilitate la zero.

(7) În cazul în care iau în considerare evaluările externe ale creditului în vederea calculării rezervelor tehnice şi a SCR, societăţile evaluează caracterul adecvat al acestora prin utilizarea unor evaluări suplimentare ori de câte ori acest lucru este posibil.
(8) În cazul în care societăţile utilizează un model intern, aprobat conform art. 82 şi 83, funcţia de management al riscului este responsabilă de următoarele sarcini legate de modelul intern:

a) proiectarea şi implementarea;
b) testarea şi validarea;
c) documentarea, inclusiv a modificărilor ulterioare aprobării;
d) analizarea funcţionării şi elaborarea raportului de sinteză;
e) informarea conducerii cu privire la funcţionarea modelului, la componentele care necesită optimizare şi la modul în care se remediază deficienţele determinate anterior.

Autoevaluarea riscurilor şi a solvabilităţii

Art. 29. – (1) În cadrul sistemului de management al riscului, societăţile efectuează autoevaluarea riscurilor şi a solvabilităţii, denumită în continuare ORSA, prin care determină cel puţin:

a) necesităţile generale de solvabilitate, în funcţie de profilul de risc specific, limitele de toleranţă la risc aprobate şi strategia adoptată;
b) respectarea în permanenţă a SCR, MCR şi a cerinţelor privind rezervele tehnice prevăzute la cap. V secţiunea a 2 – a;
c) gradul de semnificaţie a abaterii profilului de risc de la ipotezele care stau la baza calculării SCR.

(2) În sensul alin. (1) lit. a), societăţile instituie procese pentru identificarea şi evaluarea, prin metode documentate, a riscurilor cunoscute sau potenţiale, cu respectarea principiului proporţionalităţii.
(3) Societăţile evaluează respectarea SCR şi MCR atât în cazul în care metoda aleasă este luată în considerare, cât şi în cazul în care aceasta nu este luată în considerare, dacă aplică una dintre metodele următoare:

a) prima de echilibrare prevăzută la art. 55 alin. (2) – (6);
b) prima de volatilitate prevăzută la art. 55 alin. (8) – (16);
c) măsurile tranzitorii prevăzute la art. 167 şi 168.

(4) În cazul în care societatea utilizează un model intern, evaluarea conform alin. (1) lit. c) se realizează odată cu recalibrarea, care transformă valorile calculate de modelul intern în măsura de risc şi cu calibrarea aferentă SCR.
(5) ORSA se efectuează cu regularitate, cel puţin anual şi ori de câte ori profilul de risc este modificat semnificativ, iar rezultatele acesteia sunt parte integrantă a strategiei de afaceri şi reprezintă un instrument important în procesul decizional.
(6) ORSA nu este utilizată pentru calcularea cerinţelor de capital.

Sistemul de control intern

Art. 30. – (1) Societăţile instituie un sistem de control intern care include:

a) cadrul general de control;
b) funcţia de conformitate;
c) proceduri administrative şi contabile;
d) proceduri de raportare la toate nivelurile.

(2) Responsabilităţile funcţiei de conformitate prevăzute la alin. (1) lit. b) includ:

a) consilierea conducerii referitor la modalitatea de aplicare a prevederilor legale;
b) identificarea şi evaluarea riscului de neconformitate;
c) evaluarea impactului pe care modificările cadrului legislativ îl pot avea asupra activităţii.

Auditul intern

Art. 31. – Societăţile instituie o funcţie de audit intern, obiectivă şi independentă faţă de funcţiile operaţionale, având următoarele responsabilităţi:

a) evaluarea adecvării şi funcţionalităţii sistemului de control intern şi a altor elemente ale sistemului de guvernanţă;
b) transmiterea către conducere a constatărilor şi recomandărilor;
c) monitorizarea realizării acţiunilor stabilite de conducere în urma constatărilor şi recomandărilor transmise.

Funcţia actuarială

Art. 32. – (1) Societăţile instituie o funcţie actuarială funcţională având următoarele responsabilităţi:

a) coordonarea procesului de calculare a rezervelor tehnice prin:

(i) utilizarea de metodologii, modele şi ipoteze adecvate;
(ii) evaluarea adecvării datelor utilizate din punct de vedere cantitativ şi calitativ;
(iii) supervizarea calculării rezervelor tehnice conform art. 59 alin. (2);

b) compararea rezultatelor celei mai bune estimări cu rezultatele anterioare;
c) informarea conducerii cu privire la acurateţea şi adecvarea calculării rezervelor tehnice;
d) exprimarea unui punct de vedere în ceea ce priveşte politica generală de subscriere şi adecvarea contractelor de reasigurare;
e) implementarea eficientă a sistemului de management al riscului descris la art. 28, în special prin aportul la modelarea riscurilor care stau la baza calculării SCR, MCR şi ORSA.

(2) Atribuţiile funcţiei actuariale sunt îndeplinite de persoane care deţin suficiente cunoştinţe de matematici actuariale, matematici financiare şi experienţă relevantă, atât în raport cu standardele profesionale, cât şi cu alte standarde aplicabile.

Externalizarea

Art. 33. – (1) În cazul în care externalizează activităţi sau funcţii, societăţile rămân responsabile în ceea ce priveşte respectarea prevederilor legale.
(2) Externalizarea unor funcţii sau activităţi operaţionale critice sau semnificative se realizează astfel încât să nu determine:

a) deteriorarea semnificativă a calităţii sistemului de guvernanţă;
b) creşterea semnificativă a riscului operaţional;
c) incapacitatea A.S.F. de a monitoriza modul în care societăţile îşi respectă obligaţiile;
d) discontinuităţi în furnizarea de servicii de calitate către contractanţi.

(3) Societăţile notifică A.S.F. intenţia de a externaliza funcţii sau activităţi critice ori semnificative şi evoluţiile semnificative ale funcţiilor sau activităţilor respective.

SECŢIUNEA a 3 – a
Procesul de supraveghere

Art. 034 – Principii
Art. 035 – Majorarea de capital de solvabilitate
Art. 036 – Funcţiile şi activităţile externalizate
Art. 037 – Informaţiile transmise A.S.F. în cadrul procesului de supraveghere
Art. 038 – Transferul de portofoliu
Principii

Art. 34. – (1) A.S.F. analizează şi evaluează permanent politicile scrise, procesele şi procedurile de raportare instituite de societăţi conform prevederilor legale.
(2) A.S.F. analizează şi evaluează modul în care societăţile respectă cerinţele referitoare la următoarele:

a) sistemul de guvernanţă;
b) modalitatea de realizare a ORSA şi de utilizare a rezultatelor acesteia;
c) capacitatea societăţilor de a estima riscurile în funcţie de mediul în care activează;
d) riscurile cunoscute sau potenţiale;
e) rezervele tehnice prevăzute la cap. V secţiunea a 2 – a;
f) SCR şi MCR;
g) investiţiile, conform art. 97;
h) calitatea şi cantitatea fondurilor proprii prevăzute la cap. V secţiunea a 3 – a;
i) modelul intern prevăzut la cap. V secţiunea a 4 – a subsecţiunea 4.3;
j) modul în care activităţile de asigurări generale şi de asigurări de viaţă sunt administrate separat, conform art. 49;
k) alte elemente stabilite prin prevederile legale.

(3) În procesul de supraveghere, A.S.F. impune societăţilor să remedieze situaţia financiară în cazul în care constată deteriorarea acesteia şi să adopte măsurile necesare pentru remedierea altor deficienţe identificate.
(4) A.S.F. evaluează gradul de adecvare a metodelor şi a practicilor dezvoltate de societăţi pentru a identifica potenţialele evenimente sau schimbări ale condiţiilor economice cu efecte nefavorabile asupra situaţiei lor financiare globale; de asemenea, A.S.F. evaluează capacitatea societăţilor de a face faţă evenimentelor sau schimbărilor respective.
(5) A.S.F. stabileşte frecvenţa şi granularitatea analizelor şi evaluărilor menţionate la alin. (1), (2) şi (4), având în vedere principiul proporţionalităţii.

Majorarea de capital de solvabilitate

Art. 35. – (1) În urma concluziilor procesului de supraveghere, A.S.F. poate impune şi stabili, prin decizie motivată, o majorare de capital de solvabilitate, numai în următoarele situaţii:

a) profilul de risc se abate semnificativ de la ipotezele care stau la baza SCR calculate cu formula standard în conformitate cu cap. V secţiunea a 4 – a subsecţiunea 4.2, iar utilizarea unui model intern, integral sau parţial, impus de A.S.F. în conformitate cu art. 87, este considerată inadecvată sau s-a dovedit ineficientă;
b) în perioada în care societăţile dezvoltă un model intern, impus de către A.S.F. în conformitate cu art. 87;
c) profilul de risc se abate semnificativ de la ipotezele care stau la baza SCR calculate cu model intern, în conformitate cu cap. V secţiunea a 4 – a subsecţiunea 4.3, întrucât anumite riscuri cuantificabile nu sunt captate suficient, iar modelul intern nu poate fi adaptat, într-o perioadă de timp acceptabilă, pentru a reflecta adecvat profilul de risc;
d) sistemul de guvernanţă se abate semnificativ de la cerinţele prevăzute la cap. IV secţiunea a 2 – a, ceea ce împiedică societatea să identifice, să măsoare, să monitorizeze, să gestioneze şi să raporteze în mod corespunzător riscurile actuale şi potenţiale, iar aplicarea altor măsuri nu poate remedia suficient deficienţele într-o perioadă de timp acceptabilă;
e) societăţile aplică prima de echilibrare prevăzută la art. 55 alin. (2) – (6), prima de volatilitate prevăzută la art. 55 alin. (8) – (16) sau măsurile tranzitorii prevăzute la art. 167 şi 168 şi profilul de risc se abate în mod semnificativ de la ipotezele care stau la baza acestora.

(2) Majorarea de capital de solvabilitate se calculează astfel încât:

a) societăţile să respecte prevederile art. 72 alin. (2) – (4), în cazurile menţionate la alin. (1) lit. a) – c);
b) să fie proporţională cu riscurile semnificative generate de deficienţele identificate, în cazul prevăzut la alin. (1) lit. d);
c) să fie proporţională cu riscurile semnificative generate de devierile înregistrate, în cazul prevăzut la alin. (1) lit. e).

(3) În cazurile prevăzute la alin. (1) lit. c) şi d), A.S.F. monitorizează modul în care societăţile remediază deficienţele care au determinat impunerea majorării de capital de solvabilitate.
(4) Atunci când A.S.F. impune o majorare de capital de solvabilitate conform alin. (1), aceasta verifică cel puţin anual dacă societăţile au remediat deficienţele identificate şi adoptă măsurile necesare eliminării acesteia, atunci când este cazul.
(5) SCR care include majorarea de capital de solvabilitate impusă conform alin. (1) şi (2) înlocuieşte SCR inadecvată.
(6) Fără a aduce atingere alin. (5), majorarea de capital de solvabilitate impusă în cazul prevăzut la alin. (1) lit. d) nu este inclusă în SCR, în scopul calculării marjei de risc menţionate la art. 54 alin. (6).

Funcţiile şi activităţile externalizate

Art. 36. – Societăţile care externalizează funcţii sau activităţi conform prevederilor art. 33 impun furnizorului de servicii următoarele condiţii:

a) să coopereze cu A.S.F.;
b) să permită societăţilor, auditorilor acestora şi A.S.F. accesul efectiv la datele privind funcţia sau activitatea externalizată;
c) să permită accesul A.S.F. în sediul în care îşi desfăşoară activitatea;
d) să creeze condiţii pentru ca A.S.F. să îşi exercite atribuţiile.

Informaţiile transmise A.S.F. în cadrul procesului de supraveghere

Art. 37. – (1) Societăţile transmit A.S.F. informaţiile necesare derulării procesului de supraveghere descris în prezenta secţiune, pe baza cărora aceasta realizează următoarele activităţi:

a) evaluarea:

(i) sistemului de guvernanţă instituit;
(ii) activităţilor desfăşurate;
(iii) principiilor de evaluare aplicate cu privire la solvabilitate;
(iv) riscurilor şi a sistemului de management al riscului;
(v) structurii capitalului, necesităţilor de capital şi managementului capitalului;

b) adoptarea deciziilor adecvate, ca rezultat al procesului de supraveghere.

(2) Societăţile transmit anual A.S.F. evaluările prevăzute la art. 28 alin. (6), inclusiv un raport ORSA.
(3) Dacă reducerea la zero a primei de echilibrare sau a primei de volatilitate determină nerespectarea SCR, societăţile transmit A.S.F. analiza măsurilor adoptate pentru restabilirea nivelului de fonduri proprii eligibile care să acopere SCR sau pentru a reduce profilul de risc astfel încât să asigure din nou respectarea SCR.
(4) A.S.F. stabileşte natura, granularitatea şi formatul informaţiilor menţionate la alin. (1), pe care societăţile le transmit:

a) la intervale de timp predefinite;
b) în cazul producerii unor evenimente predefinite;
c) în timpul realizării de către A.S.F. a unor evaluări privind stabilitatea financiară a societăţilor.

(5) A.S.F. solicită informaţii privind contractele încheiate cu intermediari sau cu terţi; de asemenea, A.S.F. solicită experţilor externi, cum ar fi auditorii sau actuarii, informaţii necesare procesului de supraveghere; transmiterea informaţiilor nu constituie o încălcare a secretului profesional impus prin clauze contractuale sau de dispoziţiile legislaţiei naţionale şi nu atrage răspunderea firmelor de audit sau a membrilor echipei de audit.
(6) Informaţiile menţionate la alin. (1) – (5) cuprind următoarele:

a) elemente cantitative şi calitative;
b) elemente istorice, actuale sau prospective;
c) date din surse interne sau externe;
d) o combinaţie adecvată a elementelor şi datelor menţionate la lit. a) – c).

(7) Informaţiile prevăzute la alin. (1) – (5):

a) reflectă principiul proporţionalităţii aplicat activităţii desfăşurate, în special riscurilor inerente acesteia;
b) sunt complete în toate aspectele semnificative, comparabile şi consecvente în timp;
c) sunt transmise într-un format accesibil;
d) sunt inteligibile şi relevante.

(8) În vederea respectării cerinţelor prevăzute la alin. (1) şi (4) – (7), societăţile instituie politici scrise, sisteme şi structuri care asigură în permanenţă faptul că informaţiile transmise A.S.F. au un caracter adecvat.
(9) Fără a aduce atingere prevederilor art. 96, în cazul în care intervalul la care se transmit informaţiile este mai mic de un an, A.S.F. poate limita granularitatea acestora, dacă:

a) procesul de transmitere a informaţiilor este oneros, în condiţiile menţionate la alin. (13);
b) informaţiile respective sunt incluse în raportarea anuală.

(10) A.S.F. poate limita transmiterea informaţiilor sau exonera societăţile de a transmite toţi indicatorii de raportare, dacă:

a) procesul de transmitere a informaţiilor este oneros în condiţiile menţionate la alin. (13);
b) transmiterea informaţiilor respective nu reduce eficienţa procesului de supraveghere;
c) exonerarea respectivă nu afectează stabilitatea sistemelor financiare la nivelul statelor membre;
d) acestea pot transmite ad – hoc informaţiile respective.

(11) Prevederile menţionate la alin. (9) şi (10) nu se aplică societăţilor care aparţin unui grup decât în cazul în care acestea demonstrează că transmiterea de informaţii la intervale mai mici de un an este inadecvată în raport cu principiul proporţionalităţii aplicat riscurilor activităţii grupului.
(12) Limitările şi exonerările menţionate la alin. (9) şi (10) se acordă, în ordine ascendentă, societăţilor care reprezintă până la 20% din cota de piaţă de asigurări generale, calculată pe baza PBS, respectiv până la 20% din cota de piaţă pentru asigurările de viaţă, calculată pe baza rezervelor tehnice brute.
(13) A.S.F. evaluează dacă procesul de transmitere a informaţiilor este oneros în raport cu principiul proporţionalităţii, luând în considerare următoarele:

a) volumul primelor, al rezervelor tehnice şi al activelor;
b) volatilitatea daunelor şi a beneficiilor acoperite de societate;
c) riscul de piaţă generat de investiţii;
d) nivelul concentrării riscurilor;
e) numărul total de clase de asigurări de viaţă şi generale autorizate;
f) efectele posibile ale managementului activelor asupra stabilităţii financiare;
g) elementele prevăzute la alin. (8);
h) caracterul adecvat al sistemului de guvernanţă;
i) nivelul fondurilor proprii care acoperă SCR şi MCR;
j) faptul că sunt societăţi captive;
k) alte aspecte prevăzute de prevederile legale.

Transferul de portofoliu

Art. 38. – (1) A.S.F. aprobă transferul integral sau parţial al portofoliului de contracte al societăţilor, încheiate inclusiv în baza dreptului de stabilire sau a libertăţii de a presta servicii, unor societăţi cesionare cu sediul central pe teritoriul României numai dacă acestea, după preluarea portofoliului, deţin fonduri proprii eligibile pentru a acoperi SCR.
(2) A.S.F. aprobă transferul integral sau parţial al portofoliului de contracte al societăţilor, încheiate inclusiv în baza dreptului de stabilire sau a libertăţii de a presta servicii, unor societăţi cesionare stabilite în alte state membre.
(3) Transferul de portofoliu menţionat la alin. (2) este aprobat de A.S.F. numai dacă:

a) supraveghetorul din statul membru al societăţilor cesionare certifică faptul că acestea, după preluarea portofoliului, deţin fonduri proprii eligibile pentru a acoperi SCR;
b) supraveghetorii din statele membre ale sucursalelor societăţilor cedente sau din statele membre unde societăţile desfăşoară activitate în baza libertăţii de a furniza servicii îşi dau acordul pentru transferul respectiv.

(4) La solicitarea unui supraveghetor dintr-un stat membru, în cazul unui transfer integral sau parţial al portofoliului de contracte, încheiate inclusiv în baza dreptului de stabilire sau a libertăţii de a presta servicii, al unei societăţi cedente cu sediul central în statul membru respectiv unei societăţi cesionare stabilite pe teritoriul României, A.S.F., în termen de 3 luni:

a) certifică faptul că societatea cesionară, după preluarea portofoliului, deţine sau nu fonduri proprii eligibile pentru a acoperi SCR, cu excepţia cazului în care aceasta se află în situaţiile menţionate la art. 99 alin. (2) şi (3) şi art. 100 alin. (2);
b) îşi exprimă acordul sau dezacordul ca în transfer să fie inclus portofoliul sucursalelor stabilite pe teritoriul României sau contractele încheiate de societăţile cedente pe teritoriul României în baza libertăţii de a furniza servicii.

(5) Transferul de portofoliu aprobat conform prezentului articol este notificat de societatea cesionară contractanţilor şi altor persoane care au drepturi şi obligaţii din contractele transferate în termenul stabilit prin decizia de aprobare a transferului de portofoliu, contractanţii având dreptul să denunţe contractele şi să solicite restituirea primelor plătite în avans şi aferente perioadei neexpirate de valabilitate.

SECŢIUNEA a 4 – a
Raportul privind situaţia financiară şi solvabilitatea

Art. 039 – Conţinutul
Art. 040 – Principiile aplicabile
Art. 041 – Informaţii suplimentare şi actualizarea raportului
Art. 042 – Strategia şi aprobarea
Conţinutul

Art. 39. – (1) Societăţile, ţinând cont de prevederile art. 37 alin. (6) şi (7), publică un raport anual privind solvabilitatea şi situaţia financiară, care include informaţiile integral sau face trimiteri la informaţii echivalente publicate în temeiul altor dispoziţii legale.
(2) Raportul menţionat la alin. (1) include informaţii cu privire la:

a) activitatea şi performanţele înregistrate;
b) sistemul de guvernanţă şi evaluarea adecvării acestuia la profilul de risc;
c) senzitivitatea şi expunerea la riscuri, minimizarea şi concentrarea acestora, fiecare dintre acestea defalcate pe categorii de riscuri;
d) bazele şi metodele utilizate pentru evaluarea activelor, rezervelor tehnice şi altor obligaţii, separat pentru fiecare dintre acestea, împreună cu explicaţii în cazul în care există diferenţe majore între acestea şi cele utilizate pentru evaluarea activelor, rezervelor tehnice şi altor obligaţii în situaţiile financiare;
e) managementul capitalului, în ceea ce priveşte următoarele:

(i) structura, valoarea şi calitatea fondurilor proprii;
(ii) valoarea SCR şi a MCR;
(iii) diferenţele principale dintre ipotezele care stau la baza formulei standard şi cele pe care se bazează modelul intern utilizat pentru calcularea SCR;
(iv) cuantumul semnificativ cu care SCR nu a fost respectată şi cuantumul cu care nu a fost respectată MCR pe parcursul perioadei de raportare, chiar dacă situaţia a fost remediată.

(3) Datele menţionate la alin. (2) lit. e) pct. (iv) sunt însoţite de explicaţii privind cauzele şi consecinţele nerespectării SCR şi MCR, precum şi de măsurile de remediere adoptate.
(4) În cazul utilizării primei de echilibrare în conformitate cu art. 55 alin. (2) – (6), informaţiile menţionate la alin. (2) lit. d) includ:

a) descrierea primei de echilibrare;
b) portofoliul de obligaţii şi de active alocat, cărora le este aplicată;
c) cuantificarea impactului reducerii primei de echilibrare la zero asupra situaţiei financiare.

(5) În cazul utilizării primei de volatilitate în conformitate cu art. 55 alin. (8) – (16), informaţiile menţionate la alin. (2) lit. d) includ:

a) declaraţia privind utilizarea acesteia;
b) cuantificarea impactului reducerii primei de volatilitate la zero asupra situaţiei financiare.

(6) Informaţiile menţionate la alin. (2) lit. e) pct. (i) cuprind analiza modificărilor semnificative faţă de perioada de raportare anterioară, explicaţia diferenţelor majore ale valorii elementelor fondurilor proprii în situaţiile financiare şi o scurtă descriere a transferabilităţii capitalului.
(7) Informaţiile privind SCR şi MCR menţionate la alin. (2) lit. e) pct. (ii) evidenţiază separat:

a) valoarea calculată conform formulei standard sau modelului intern;
b) valoarea majorării de capital de solvabilitate, dacă este cazul;
c) impactul parametrilor specifici utilizaţi în urma deciziei A.S.F. emise conform art. 81 şi explicaţii concise privind modul în care A.S.F. şi-a motivat decizia.

(8) Informaţiile privind SCR sunt însoţite, dacă este cazul, de menţiunea că valoarea finală a acesteia este în curs de evaluare de către A.S.F.

Principiile aplicabile

Art. 40. – (1) A.S.F. permite societăţilor să nu publice anumite informaţii, cu excepţia celor prevăzute la art. 39 alin. (2) lit. e), atunci când:

a) publicarea informaţiilor respective încalcă principiul concurenţei;
b) există anumite obligaţii faţă de contractanţi sau anumite relaţii cu contrapartidele, care le obligă la respectarea confidenţialităţii.

(2) A.S.F. permite societăţilor să facă trimitere la informaţii deja publicate conform altor dispoziţii legale, atât timp cât sunt echivalente, ca natură şi granularitate, cu informaţiile prevăzute la art. 39.
(3) În cazul în care A.S.F. permite nepublicarea anumitor informaţii în conformitate cu alin. (1), societăţile prevăd acest lucru în raport şi explică motivele.

Informaţii suplimentare şi actualizarea raportului

Art. 41. – (1) Societăţile publică suplimentar informaţii privind natura şi efectele modificărilor semnificative care afectează relevanţa informaţiilor publicate în conformitate cu art. 39 şi 40.
(2) Se consideră a fi modificări semnificative, în înţelesul alin. (1), una dintre următoarele situaţii:

a) în cazul în care MCR nu mai este respectată, iar A.S.F. consideră că societăţile nu pot prezenta un plan realist de finanţare pe termen scurt sau acestea nu îl transmit A.S.F. în termen de o lună de la data constatării nerespectării MCR;
b) în cazul în care gradul de semnificaţie a nerespectării SCR este ridicat, societăţile nu transmit A.S.F. un plan realist de redresare în termen de două luni de la data constatării nerespectării SCR.

(3) În situaţiile menţionate la alin. (2), societăţile publică de îndată:

a) valoarea cu care este nerespectată SCR şi explicaţii privind cauzele şi consecinţele acesteia;
b) valoarea cu care este nerespectată MCR şi explicaţii privind cauzele şi consecinţele acesteia;
c) măsurile de remediere adoptate.

(4) În cazul în care deficienţa prevăzută la alin. (2) lit. a) nu este remediată în termen de 3 luni, iar cea prevăzută la alin. (2) lit. b) în termen de 6 luni şi planurile respective se dovedesc ineficiente la sfârşitul acestor perioade, societăţile publică acest lucru, inclusiv noile măsuri de remediere planificate.
(5) Suplimentar faţă de cerinţele prevăzute la art. 39 şi 40, societăţile pot publica şi alte informaţii cu privire la solvabilitatea şi situaţia financiară.

Strategia şi aprobarea

Art. 42. – (1) Societăţile instituie sisteme şi structuri corespunzătoare care să asigure respectarea cerinţelor prevăzute la art. 39 – 41 şi adoptă strategii privind adecvarea permanentă a informaţiilor respective.
(2) Raportul privind solvabilitatea şi situaţia financiară este publicat numai după ce este aprobat de conducerea societăţilor.

SECŢIUNEA a 5 – a
Participaţiile calificate

Art. 043 – Achiziţiile
Art. 044 – Termenul de evaluare
Art. 045 – Evaluarea
Art. 046 – Achiziţiile realizate de entităţile financiare reglementate
Art. 047 – Informaţiile transmise de către societăţi
Art. 048 – Măsurile adoptate de A.S.F.
Achiziţiile

Art. 43. – (1) Potenţialii achizitori transmit A.S.F. proiectul de achiziţie întocmit în conformitate cu prevederile legale, indicând mărimea participaţiei care urmează a fi deţinută.
(2) Acţionarii care intenţionează să cedeze, direct sau indirect, o participaţie calificată notifică A.S.F. intenţia respectivă, menţionând cota participaţiei deţinute în urma cedării.
(3) Notificarea menţionată la alin. (2) se realizează şi în cazul în care acţionarii îşi diminuează participaţia calificată deţinută într-o societate, astfel încât:

a) drepturile de vot sau capitalul deţinut scade sub 20%, 33% sau 50%;
b) societatea încetează a mai fi filiala acestora.

Termenul de evaluare

Art. 44. – (1) A.S.F. transmite potenţialului achizitor, în termen de două zile lucrătoare, o confirmare de primire a proiectului de achiziţie sau a informaţiilor menţionate la alin. (2) şi (3), în care menţionează data expirării termenului de evaluare a proiectului.
(2) În cursul termenului de evaluare, dar nu mai târziu de a 50 – a zi lucrătoare, A.S.F. poate solicita potenţialului achizitor să transmită, în cel mult 20 de zile lucrătoare, documente şi informaţii suplimentare necesare finalizării evaluării proiectului de achiziţie.
(3) Termenul de evaluare se întrerupe între data solicitării în scris a informaţiilor suplimentare menţionate la alin. (2) şi data primirii acestora; în cazul unor solicitări ulterioare, termenul de evaluare nu se mai întrerupe.
(4) Perioada de întrerupere a termenului de evaluare poate fi prelungită până la maximum 30 de zile lucrătoare, în cazul în care potenţialul achizitor este stabilit şi reglementat într-un stat terţ sau nu este supravegheat de o autoritate competentă din domeniul financiar dintr-un stat membru.
(5) Decizia de aprobare a proiectului de achiziţie emisă de A.S.F. poate menţiona un termen de finalizare a acestuia, care poate fi prelungit de A.S.F. atunci când este necesar.
(6) În cazul în care, în urma evaluării, A.S.F. nu aprobă proiectul de achiziţie, aceasta comunică potenţialului achizitor decizia temeinic motivată, în două zile lucrătoare de la adoptarea acesteia; A.S.F. publică decizia respectivă atunci când consideră necesar acest lucru.
(7) Proiectul de achiziţie se consideră aprobat în cazul în care A.S.F. nu comunică potenţialului achizitor, în termenul de evaluare, decizia menţionată la alin. (6).

Evaluarea

Art. 45. – (1) A.S.F. evaluează impactul potenţialului achizitor asupra administrării corecte şi prudente a societăţii vizate de proiectul de achiziţie, pe baza următoarelor criterii, cumulativ:

a) probitatea morală a potenţialului achizitor;
b) stabilitatea financiară a potenţialului achizitor, în special în raport cu activitatea desfăşurată de societate la momentul respectiv şi cu activitatea descrisă în proiectul de achiziţie;
c) probitatea morală şi experienţa profesională a persoanelor care urmează să aibă responsabilităţi de conducere ca urmare a proiectului de achiziţie;
d) capacitatea societăţii de a respecta prevederile legale şi legislaţia naţională privind supravegherea suplimentară a grupurilor de asigurări şi a conglomeratelor financiare, conform Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 98/2006, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 152/2007, cu modificările şi completările ulterioare;
e) existenţa unor motive rezonabile de a suspecta, în legătură cu proiectul de achiziţie, că o operaţiune de spălare de bani ori de finanţare a terorismului este în curs, a avut loc sau se încearcă a se comite ori că proiectul de achiziţie ar putea creşte riscul cu privire la acestea, în sensul Legii nr. 656/2002 pentru prevenirea şi sancţionarea spălării banilor, precum şi pentru instituirea unor măsuri de prevenire şi combatere a finanţării terorismului, republicată, cu modificările ulterioare.

(2) A.S.F. poate refuza aprobarea proiectului de achiziţie numai în cazul în care există motive rezonabile în acest sens, în conformitate cu criteriile prevăzute la alin. (1), sau în cazul în care informaţiile furnizate de potenţialul achizitor sunt incomplete.
(3) Proiectul de achiziţie este întocmit conform listei privind informaţiile necesare evaluării acestuia, publicate de A.S.F. pe website-ul propriu în conformitate cu art. 8 alin. (2) lit. a); aceste informaţii sunt relevante şi proporţionale cu natura potenţialului achizitor şi a proiectului de achiziţie şi sunt transmise A.S.F. odată cu notificarea conform art. 43.
(4) Fără a aduce atingere prevederilor art. 44 alin. (1) – (4), A.S.F. evaluează în mod nediscriminatoriu proiectele de achiziţie notificate de mai mulţi potenţiali achizitori pentru aceeaşi societate.
(5) În procesul de evaluare a proiectului de achiziţie, în cazul companiilor listate pe piaţa de capital, drepturile de vot ale acţionarilor sunt evaluate în conformitate cu prevederile legislaţiei specifice din România.

Achiziţiile realizate de entităţile financiare reglementate

Art. 46. – Decizia emisă de A.S.F. cu privire la un proiect de achiziţie în cazurile prevăzute la art. 10 alin. (10) menţionează punctul de vedere sau rezervele exprimate de autoritatea de supraveghere a potenţialului achizitor.

Informaţiile transmise de către societăţi

Art. 47. – (1) Societăţile informează A.S.F. în legătură cu achiziţionarea sau cedările de participaţii care duc la modificarea pragurilor de participaţie de 20%, 33% sau 50% ale acţionarilor sau asociaţilor.
(2) Societăţile comunică A.S.F., cel puţin anual:

a) identitatea acţionarilor sau a asociaţilor care deţin participaţii calificate;
b) cuantumul participaţiilor deţinute, în conformitate cu:

(i) registrul acţionarilor;
(ii) legislaţia specifică aplicabilă societăţilor listate pe piaţa de capital.

Măsurile adoptate de A.S.F.

Art. 48. – A.S.F. adoptă măsurile prevăzute la art. 163 alin. (6), (7), (9) şi alin. (10) teza a II – a, în cazul în care consideră că influenţa exercitată de persoanele menţionate la art. 43 este susceptibilă de a aduce atingere unei administrări corecte şi prudente a societăţii sau în cazul în care acestea nu au transmis A.S.F. proiectul de achiziţie sau nu au notificat A.S.F. despre intenţia de achiziţionare sau de cedare.

SECŢIUNEA a 6 – a
Desfăşurarea simultană a activităţii de asigurări generale şi de asigurări de viaţă

Art. 049 – Administrarea separată a activităţilor
Art. 050 – Prevederi specifice
Administrarea separată a activităţilor

Art. 49. – (1) Asigurătorii care au obţinut autorizaţie în urma solicitării prevăzute la art. 20 alin. (5):

a) administrează separat activitatea de asigurări generale şi de asigurări de viaţă, astfel încât drepturile contractanţilor să fie respectate;
b) organizează şi conduc evidenţe contabile distinct pentru cele două categorii de asigurări;
c) evidenţiază direct elementele de activ şi de pasiv, de venituri şi de cheltuieli pe cele două categorii de asigurări;
d) utilizează chei de repartizare fundamentate, cu respectarea legislaţiei specifice aplicabile pentru elementele de activ şi de pasiv, de venituri şi de cheltuieli care nu pot fi evidenţiate direct;
e) dispun de proceduri, aprobate de conducere, privind modalitatea de alocare a elementelor de activ şi de pasiv, de venituri şi cheltuieli şi principiile care stau la baza determinării cheilor de repartizare pentru acele elemente care nu pot fi alocate direct;
f) cheile de repartizare aprobate de conducere sunt notificate şi aprobate de A.S.F. şi se menţin cel puţin pe parcursul unui exerciţiu financiar.

(2) Fără a aduce atingere art. 72 alin. (1) şi art. 95 alin. (1), asigurătorii menţionaţi la alin. (1) calculează, pe baza evidenţei separate:

a) MCR noţională pentru activitatea de asigurări de viaţă;
b) MCR noţională pentru activitatea de asigurări generale.

(3) Asigurătorii menţionaţi la alin. (1) deţin în permanenţă elemente de fonduri proprii de bază pentru a acoperi MCR noţionale prevăzute la alin. (2) şi nu pot utiliza elemente de fonduri proprii de bază aferente unei activităţi pentru a acoperi MCR a celeilalte activităţi.
(4) Asigurătorii menţionaţi la alin. (1) pot utiliza elemente din excedentul de fonduri proprii eligibile aferente unei activităţi pentru acoperirea SCR a celeilalte activităţi, în următoarele condiţii:

a) MCR noţionale sunt respectate;
b) solicită aprobarea A.S.F. în acest sens.

(5) Pe baza evidenţelor contabile, asigurătorii prevăzuţi la alin. (1) determină elementele care se clasifică, pentru fiecare MCR noţională, în fonduri proprii de bază de rangul 1 şi de rangul 2, în conformitate cu art. 71 alin. (4).
(6) Dacă valoarea elementelor de fonduri proprii eligibile aferente uneia dintre activităţi este insuficientă pentru a acoperi MCR noţională respectivă, A.S.F. impune măsuri pentru remedierea situaţiei activităţii deficiente, în conformitate cu prevederile legale, indiferent de rezultatele celeilalte activităţi, ca şi cum activitatea respectivă ar fi desfăşurată de o entitate separată.

Prevederi specifice

Art. 50. – (1) Asigurătorii autorizaţi în urma solicitării prevăzute la art. 20 alin. (5) respectă reglementările contabile referitoare la asigurările de viaţă, pentru toate activităţile desfăşurate.
(2) Asigurătorii care practică asigurări generale şi au legături financiare, comerciale şi administrative cu asigurători care practică asigurări de viaţă nu încheie cu aceştia contracte sau alte acorduri care au impact negativ asupra situaţiei lor financiare.

SECŢIUNEA a 7 – a
Auditorii externi

Art. 051 – Atribuţiile auditorilor externi
Atribuţiile auditorilor externi

Art. 51. – (1) Societăţile supun situaţiile financiare sau situaţiile financiare consolidate unui audit statutar efectuat de firme de audit financiar membre ale Camerei Auditorilor Financiari din România, cu avizul A.S.F.
(2) A.S.F. poate impune societăţilor efectuarea unui audit în alt scop decât cel prevăzut la alin. (1) şi poate stabili standardele aplicabile în situaţia respectivă.
(3) Firmele de audit financiar dispun de experienţă şi independenţă adecvate, iar angajaţii acestora respectă cerinţele menţionate la art. 27.
(4) Echipa care efectuează auditul menţionat la alin. (1) include cel puţin un actuar care să îndeplinească condiţiile descrise la art. 32 alin. (2) şi să nu aibă încheiat un contract cu altă societate sau cu o altă entitate care face parte din acelaşi grup cu societatea auditată.
(5) Pe parcursul derulării misiunii de audit statutar al societăţilor, echipa de audit are obligaţia de a informa A.S.F. la momentul constatării aspectelor semnificative care pot avea una dintre următoarele consecinţe:

a) încălcarea de către societăţi a prevederilor legale referitoare la condiţiile de autorizare şi de desfăşurare a activităţii;
b) potenţialele riscuri de discontinuitate în desfăşurarea activităţii;
c) afectarea situaţiei patrimoniale;
d) exprimarea unei opinii cu rezerve privind situaţiile financiare sau refuzul de a furniza o opinie;
e) nerespectarea SCR;
f) nerespectarea MCR.

(6) Auditorii financiari, în timpul exercitării atribuţiilor într-o entitate care are legături strânse cu o societate la care efectuează auditul statutar, informează A.S.F. despre aspectele care au legătură cu societatea auditată, la solicitarea A.S.F. sau la momentul constatării acestor fapte.
(7) Informaţiile menţionate la alin. (5) şi (6) sunt transmise de către auditorii financiari şi conducerii societăţilor auditate, cu excepţia cazului în care există motive întemeiate care îi constrâng să nu procedeze astfel.
(8) Transmiterea informaţiilor menţionate la alin. (5) şi (6) nu constituie o încălcare a secretului profesional impus prin clauze contractuale sau de dispoziţiile legislaţiei naţionale şi nu atrage răspunderea firmelor de audit sau a membrilor echipei de audit.
(9) A.S.F. poate solicita echipei de audit detalii, clarificări sau explicaţii cu privire la situaţiile financiare ale societăţilor auditate sau la activitatea de audit desfăşurată, precum şi documentele întocmite de către aceasta în cazul în care clarificările sunt considerate insuficiente.
(10) A.S.F. informează Camera Auditorilor Financiari din România cu privire la nerespectarea de către auditorii financiari a prevederilor alin. (5) şi (6), în vederea adoptării măsurilor necesare pentru remedierea situaţiei.

CAPITOLUL V
Solvabilitatea

SECŢIUNEA 1 Evaluarea activelor şi a obligaţiilor
SECŢIUNEA a 2 – a Rezervele tehnice
SECŢIUNEA a 3 – a Fondurile proprii
SECŢIUNEA a 4 – a Cerinţa de capital de solvabilitate
SECŢIUNEA a 5 – a Cerinţa de capital minim (MCR)
SECŢIUNEA a 6 – a Investiţii
SECŢIUNEA 1
Evaluarea activelor şi a obligaţiilor

Art. 052 – Evaluarea activelor şi a obligaţiilor
Evaluarea activelor şi a obligaţiilor

Art. 52. – Societăţile îşi evaluează activele şi obligaţiile, astfel:

a) activele, la valoarea la care ar putea fi tranzacţionate între contrapartide în cadrul unei tranzacţii obiective;
b) obligaţiile, la valoarea la care ar putea fi transferate sau decontate între contrapartide în cadrul unei tranzacţii obiective, fără a se realiza o ajustare în funcţie de deteriorarea creditului.

SECŢIUNEA a 2 – a
Rezervele tehnice

Art. 053 – Prevederi generale
Art. 054 – Calcularea rezervelor tehnice
Art. 055 – Garanţiile pe termen lung
Art. 056 – Alte elemente pentru calcularea rezervelor tehnice
Art. 057 – Segmentarea
Art. 058 – Creanţele din reasigurare sau de la vehicule investiţionale
Art. 059 – Calitatea datelor şi aproximările utilizate
Art. 060 – Rezultatele obţinute şi experienţa anterioară
Art. 061 – Adecvarea şi majorarea rezervelor tehnice
Prevederi generale

Art. 53. – (1) Societăţile constituie rezerve tehnice pentru a acoperi toate obligaţiile care le revin faţă de contractanţi şi de beneficiarii contractelor.
(2) Valoarea rezervelor tehnice corespunde cuantumului actual pe care societăţile l-ar plăti altor societăţi dacă şi-ar transfera imediat obligaţiile către acestea.
(3) Calcularea rezervelor tehnice, realizată prudenţial, fiabil şi obiectiv, se bazează pe informaţiile furnizate de pieţele financiare şi pe datele disponibile în general cu privire la riscul de subscriere, conform abordării realiste.
(4) Societăţile calculează rezervele tehnice conform art. 54, respectând condiţiile prevăzute la alin. (2) şi (3) şi la art. 52.

Calcularea rezervelor tehnice

Art. 54. – (1) Valoarea rezervelor tehnice este egală cu suma dintre cea mai bună estimare şi marja de risc, prevăzute la alin. (2) – (5), respectiv la alin. (6).
(2) Cea mai bună estimare corespunde mediei ponderate cu probabilităţi a fluxurilor de trezorerie viitoare, luându-se în considerare valoarea în timp a banilor şi utilizându-se structura temporală relevantă a ratei dobânzilor fără risc; valoarea în timp a banilor este înţeleasă ca fiind valoarea actualizată estimată a fluxurilor de trezorerie viitoare.
(3) Calcularea celei mai bune estimări se realizează prin metode actuariale şi statistice relevante şi adecvate, pe baza unor informaţii credibile şi de actualitate şi pe baza unor ipoteze realiste.
(4) Proiecţia fluxurilor de trezorerie utilizată la calcularea celei mai bune estimări ţine cont de toate fluxurile de intrare şi de ieşire necesare acoperirii obligaţiilor pe toată durata de viaţă a acestora.
(5) Cea mai bună estimare se calculează la valoare brută, fără deducerea creanţelor din reasigurare sau de la vehicule investiţionale care se calculează separat, conform prevederilor art. 58.
(6) Marja de risc se calculează astfel încât să garanteze o valoare suficientă a rezervelor tehnice, de care ar avea nevoie societăţile pentru a-şi putea asuma şi acoperi obligaţiile.
(7) Cea mai bună estimare şi marja de risc se calculează separat, cu excepţia cazului în care fluxurile de trezorerie asociate obligaţiilor pot fi replicate adecvat prin utilizarea unor instrumente financiare cu valoare de piaţă observabilă şi fiabilă, astfel încât valoarea rezervelor tehnice să se calculeze pe baza valorii de piaţă a instrumentelor respective.
(8) În cazul în care marja de risc este calculată separat, aceasta se bazează pe costul capitalului egal cu SCR necesar pentru a acoperi obligaţiile pe toată durata de viaţă a acestora.
(9) Rata utilizată de către societăţi pentru determinarea costului capitalului menţionat la alin. (8) este rata suplimentară, revizuită periodic, faţă de rata relevantă a dobânzilor fără risc, necesară menţinerii fondurilor proprii eligibile care acoperă SCR.

Garanţiile pe termen lung

Art. 55. – (1) Structura temporală relevantă a ratei dobânzilor fără risc este derivată din instrumente financiare şi obligaţiuni ale căror scadenţe se materializează pe o piaţă diversificată, lichidă şi transparentă; în caz contrar, structura respectivă se extrapolează astfel:

a) pe baza ratelor forward ale celor mai lungi scadenţe pentru instrumente financiare şi obligaţiuni observabile într-o piaţă diversificată, lichidă şi transparentă, care reies uniform dintr-un set de rate forward şi care converg către ultima rată forward;
b) pe baza ratelor dobânzilor fără risc ajustate.

(2) Societăţile pot aplica, în condiţiile menţionate la art. 166 alin. (1) lit. h), o primă de echilibrare structurii temporale relevante a ratei dobânzilor fără risc pentru a calcula cea mai bună estimare pentru un portofoliu de obligaţii aferente asigurărilor sau reasigurărilor de viaţă, inclusiv anuităţilor care derivă din asigurări sau reasigurări generale, şi în următoarele condiţii:

a) societăţile alocă un portofoliu de active alcătuit din obligaţiuni şi alte active cu caracteristici similare în ceea ce priveşte fluxurile de trezorerie pentru a acoperi cea mai bună estimare a portofoliului de obligaţii de asigurare sau reasigurare şi a menţine alocarea respectivă pe toată durata de viaţă a obligaţiilor, cu excepţia scopului de a menţine echivalenţa fluxurilor de trezorerie estimate, aferente activelor şi obligaţiilor, în cazul în care fluxurile de trezorerie au suferit modificări semnificative;
b) portofoliile de active şi de obligaţii de asigurare sau reasigurare menţionate la lit. a) sunt identificate, organizate şi administrate separat de alte activităţi ale societăţii, iar portofoliul de active nu poate fi utilizat pentru acoperirea pierderilor rezultate din alte activităţi;
c) activele sunt menţinute în aceeaşi monedă în care sunt înregistrate obligaţiile de asigurare sau reasigurare pe care le acoperă şi neconcordanţele care pot apărea nu generează riscuri semnificative adăugate riscurilor inerente activităţii căreia i se aplică prima de echilibrare;
d) contractele care formează portofoliul de obligaţii de asigurare sau reasigurare nu generează plăţi viitoare de prime;
e) singurele riscuri de subscriere aferente portofoliului de obligaţii de asigurare sau reasigurare sunt riscul de mortalitate, riscul de cheltuieli, riscul de revizuire şi riscul de longevitate;
f) în cazul riscului de mortalitate, cea mai bună estimare se majorează cu până la 5% în condiţii de stres, calibrarea fiind în conformitate cu prevederile art. 72 alin. (2) – (4);
g) contractele care formează portofoliul de obligaţii de asigurare sau reasigurare nu includ opţiuni pentru contractanţi sau includ doar opţiunea de răscumpărare cu o valoare de până la valoarea activelor aferente obligaţiei respective la momentul răscumpărării;
h) fluxurile de trezorerie aferente activelor sunt fixe şi nu pot fi modificate de emitenţi sau de terţi;
i) portofoliul de obligaţii de asigurare sau reasigurare include toate obligaţiile aferente contractelor acoperite, acestea neputând fi divizate.

(3) Fără a aduce atingere prevederilor alin. (2) lit. h), societăţile care aplică o primă de echilibrare pot utiliza active cu fluxuri de trezorerie variabile:

a) dacă sunt dependente de inflaţie în mod similar obligaţiilor;
b) în cazul în care emitentul sau contrapartida modifică fluxurile de trezorerie, compensaţiile primite de societăţi le permit acestora să reinvestească în active admise să acopere portofoliul de obligaţii şi cu o calitate a creditului echivalentă sau superioară.

(4) Societăţile care aplică o primă de echilibrare nu pot utiliza altă metodă, iar în cazul în care condiţiile menţionate la alin. (2) nu mai sunt îndeplinite, informează de îndată A.S.F. despre măsurile adoptate pentru a remedia situaţia în maximum două luni de la data constatării, iar în cazul în care acest lucru nu este posibil, nu mai utilizează o primă de echilibrare pentru o perioadă de 24 de luni.
(5) Societăţile nu utilizează o primă de echilibrare în cazul în care aplică prima de volatilitate menţionată la alin. (8) – (16) sau măsura tranzitorie menţionată la art. 167.
(6) Pentru fiecare monedă, societăţile calculează prima de echilibrare în conformitate cu următoarele principii:

a) prima de echilibrare este strict egală cu diferenţa dintre următoarele elemente:

(i) rata anuală acumulată, calculată ca rată unică de actualizare care, atunci când se aplică fluxurilor de trezorerie ale portofoliului de obligaţii, are drept rezultat o valoare egală cu valoarea portofoliului de active alocat;
(ii) rata anuală acumulată, calculată ca rată unică de actualizare care, atunci când se aplică fluxurilor de trezorerie ale portofoliului de obligaţii, are drept rezultat o valoare egală cu cea mai bună estimare care ţine cont de valoarea în timp a banilor prin utilizarea structurii temporale relevante a ratei dobânzilor fără risc;

b) prima de echilibrare nu include marja de credit istorică ce reflectă riscurile reţinute de societăţi;
c) fără a aduce atingere lit. a), marja de credit istorică se majorează atunci când este necesar pentru ca prima de echilibrare aplicată activelor cu o calitate a creditului inferioară să nu depăşească prima de echilibrare aplicată activelor cu o calitate a creditului superioară, ambele categorii de active având aceeaşi durată şi fiind încadrate în aceeaşi clasă;
d) utilizarea evaluărilor externe ale creditului la calcularea primei de echilibrare se realizează în conformitate cu prevederile legale.

(7) Marja de credit istorică menţionată la alin. (6) lit. c):

a) este egală cu suma următoarelor elemente:

(i) marja de credit care corespunde probabilităţii de neîncasare a creanţelor aferente activelor determinată pe baza datelor statistice pe termen lung privind active cu aceeaşi durată, calitate a creditului şi încadrate în aceeaşi clasă;
(ii) marja de credit care corespunde pierderii estimate în urma diminuării calităţii activelor;

b) în cazul expunerilor faţă de administraţiile şi băncile centrale ale statelor membre, este egală cu cel puţin 30% din media pe termen lung a marjei de credit peste rata dobânzilor fără risc ale activelor cu aceeaşi durată, calitate a creditului şi încadrate în aceeaşi clasă, observabile în pieţele financiare;
c) în cazul altor active decât expunerile menţionate la lit. b), este egală cu cel puţin 35% din media pe termen lung a marjei de credit peste rata dobânzilor fără risc ale activelor cu aceeaşi durată, calitate a creditului şi încadrate în aceeaşi clasă, observabile în pieţele financiare;
d) corespunde procentelor menţionate la lit. b) şi c) în cazul în care nu se poate determina o marjă de credit credibilă din datele statistice menţionate la lit. a) pct. (i).

(8) Prima de volatilitate aplicată structurii temporale relevante a ratei dobânzilor fără risc pentru a calcula cea mai bună estimare, în conformitate cu art. 166 alin. (1) lit. i), este determinată pe baza marjei dintre rata dobânzilor generate de activele dintr-un portofoliu de referinţă şi ratele structurii temporale relevante a ratei dobânzilor fără risc pentru fiecare monedă.
(9) Portofoliul de active menţionat la alin. (8) este reprezentativ pentru fiecare monedă şi pentru activele denominate în moneda respectivă şi în care societăţile investesc pentru a acoperi cea mai bună estimare a obligaţiilor deţinute în aceeaşi monedă.
(10) Valoarea primei de volatilitate menţionate la alin. (8) este de 65% din marja de monedă corectată în funcţie de risc şi calculată ca diferenţa dintre marja menţionată la acelaşi alineat şi procentul din marja respectivă atribuit evaluării realiste a pierderilor estimate, a riscului de credit neaşteptat sau a altor riscuri inerente activelor.
(11) Prima de volatilitate menţionată la alin. (8) se aplică numai pentru punctele de rată de dobândă pentru care nu se aplică extrapolarea menţionată la alin. (1); extrapolarea se realizează pe baza punctelor de dobândă ajustate.
(12) Majorarea menţionată la alin. (13) se realizează înainte de a se aplica procentul de 65% menţionat la alin. (10).
(13) Pentru fiecare jurisdicţie relevantă, în cazul în care prima de volatilitate este pozitivă şi marja de jurisdicţie corectată în funcţie de risc depăşeşte 100 de puncte procentuale, aceasta este majorată cu diferenţa dintre următoarele elemente:

a) marja de jurisdicţie corectată în funcţie de risc;
b) dublul marjei de monedă corectate în funcţie de risc.

(14) Prima de volatilitate majorată în conformitate cu prevederile alin. (13) se aplică numai pentru produsele comercializate în jurisdicţia respectivă.
(15) Marja de jurisdicţie corectată în funcţie de risc se calculează în acelaşi mod ca marja de monedă corectată în funcţie de risc, conform alin. (10), portofoliul de referinţă fiind reprezentativ pentru activele care sunt denominate în moneda jurisdicţiei respective şi care acoperă cea mai bună estimare a obligaţiilor legate de produsele comercializate în jurisdicţia în cauză.
(16) Prin excepţie de la prevederile art. 72, SCR nu acoperă pierderile înregistrate de fondurile proprii de bază în urma modificărilor primei de volatilitate.
(17) Societăţile utilizează următoarele informaţii tehnice publicate trimestrial de EIOPA şi solicitate de Comisia Europeană, pentru fiecare monedă relevantă:

a) structura temporală relevantă a ratei dobânzilor fără risc;
b) marja de credit istorică pentru durata, calitatea creditului şi clasele de active relevante;
c) prima de volatilitate pentru fiecare piaţă de asigurări naţională relevantă.

Alte elemente pentru calcularea rezervelor tehnice

Art. 56. – (1) La calcularea rezervelor tehnice, pe lângă elementele prevăzute la art. 54, se ţine cont şi de următoarele:

a) toate cheltuielile aferente administrării obligaţiilor din asigurare şi reasigurare;
b) inflaţie, inclusiv pentru cheltuieli şi daune;
c) plăţile către contractanţi şi beneficiari, inclusiv beneficiile discreţionare viitoare estimate, garantate sau nu contractual, cu excepţia cazului în care plăţile cad sub incidenţa art. 66;
d) valoarea garanţiilor financiare şi toate opţiunile contractuale incluse în contractele de asigurare şi de reasigurare;
e) probabilitatea de exercitare de către contractanţi a opţiunilor contractuale.

(2) Ipotezele utilizate pentru determinarea probabilităţii prevăzute la alin. (1) lit. e) sunt realiste, se bazează pe informaţii credibile şi de actualitate şi sunt stabilite luând în considerare, explicit sau implicit, impactul pe care eventualele schimbări ale condiţiilor financiare şi nefinanciare îl pot avea asupra exercitării opţiunilor respective.

Segmentarea

Art. 57. – În vederea calculării rezervelor tehnice, societăţile segmentează obligaţiile de asigurare şi reasigurare în grupe de riscuri omogene şi, cel puţin, pe linii de afaceri.

Creanţele din reasigurare sau de la vehicule investiţionale

Art. 58. – (1) Societăţile calculează creanţele din reasigurare sau de la vehiculele investiţionale în conformitate cu prevederile art. 53 – 57 şi ţinând cont de intervalul dintre momentul plăţii directe şi momentul recuperării efective a creanţelor respective.
(2) Rezultatul obţinut conform alin. (1) se ajustează pe baza evaluării probabilităţii de neîncasare a creanţelor şi a pierderilor medii astfel rezultate.

Calitatea datelor şi aproximările utilizate

Art. 59. – (1) Societăţile instituie proceduri şi procese în aplicarea acestora pentru a asigura adecvarea, integralitatea şi exactitatea datelor utilizate pentru calcularea rezervelor tehnice.
(2) Societăţile pot utiliza aproximări adecvate pentru calcularea celei mai bune estimări în situaţia în care nu dispun de un volum suficient de date de calitate adecvată pentru a aplica o metodă actuarială adecvată unor seturi sau subseturi de obligaţii de asigurare şi reasigurare ori creanţelor din reasigurare sau de la vehiculele investiţionale.

Rezultatele obţinute şi experienţa anterioară

Art. 60. – Societăţile instituie proceduri şi procese în aplicarea acestora care să permită compararea permanentă a valorilor celei mai bune estimări şi a ipotezelor stabilite cu cele obţinute şi stabilite anterior şi, în cazul identificării unor diferenţe sistematice, realizează ajustări ale metodelor actuariale utilizate şi/sau ale ipotezelor stabilite.

Adecvarea şi majorarea rezervelor tehnice

Art. 61. – (1) A.S.F. solicită societăţilor să documenteze:

a) adecvarea nivelului rezervelor tehnice;
b) adecvarea şi relevanţa metodelor şi datelor statistice utilizate.

(2) În cazul în care, la calcularea rezervelor tehnice, nu se respectă prevederile art. 53 – 60, A.S.F. solicită societăţilor să majoreze valoarea acestora până la nivelul minim acceptat în sensul respectării prevederilor respective.

SECŢIUNEA a 3 – a
Fondurile proprii

SUBSECŢIUNEA 3.1 Determinarea fondurilor proprii
SUBSECŢIUNEA 3.2 Clasificarea fondurilor proprii
SUBSECŢIUNEA 3.3 Eligibilitatea fondurilor proprii
SUBSECŢIUNEA 3.1
Determinarea fondurilor proprii

Art. 062 – Prevederi generale
Art. 063 – Fondurile proprii de bază
Art. 064 – Fondurile proprii auxiliare
Art. 065 – Aprobarea fondurilor proprii auxiliare
Art. 066 – Fondurile surplus
Prevederi generale

Art. 62. – Fondurile proprii reprezintă suma fondurilor proprii de bază prevăzute la art. 63 şi a fondurilor proprii auxiliare prevăzute la art. 64.

Fondurile proprii de bază

Art. 63. – Fondurile proprii de bază includ următoarele elemente:

a) excedentul de active faţă de obligaţii, evaluate în conformitate cu art. 52, din care se scade valoarea acţiunilor proprii deţinute;
b) datoriile subordonate.

Fondurile proprii auxiliare

Art. 64. – (1) Fondurile proprii auxiliare includ elemente diferite de fondurile proprii de bază, care pot fi apelate pentru a acoperi pierderile, precum:

a) capitalul social sau fondul iniţial, nevărsat şi neapelat;
b) acreditive şi garanţii;
c) alte instrumente cu obligativitate contractuală aflate la dispoziţia societăţilor.

(2) În cazul societăţilor mutuale cu contribuţii variabile, fondurile proprii auxiliare pot cuprinde solicitări suplimentare de capital de la membri, realizate în următoarele 12 luni.
(3) În cazul în care un element al fondurilor proprii auxiliare este vărsat sau apelat, atunci acesta este tratat ca un element de activ şi nu mai este element de fonduri proprii auxiliare.

Aprobarea fondurilor proprii auxiliare

Art. 65. – (1) A.S.F. aprobă, conform art. 166 alin. (1) lit. a), valoarea elementelor fondurilor proprii auxiliare, inclusă în valoarea totală a fondurilor proprii.
(2) Valoarea elementelor fondurilor proprii auxiliare se determină utilizând estimări prudente şi realiste, iar dacă elementele au valoare nominală fixă, aceasta se ia în considerare numai în măsura în care reflectă adecvat capacitatea elementelor respective de a acoperi pierderile.
(3) A.S.F. aprobă una dintre următoarele:

a) valoarea monetară a fiecărui element al fondurilor proprii auxiliare;
b) metoda de calculare a valorii fiecărui element al fondurilor proprii auxiliare, pentru o perioadă de timp determinată.

(4) În vederea aprobării menţionate la alin. (3), A.S.F. evaluează, pentru fiecare element al fondurilor proprii auxiliare, următoarele aspecte:

a) capacitatea şi disponibilitatea contrapartidelor de a onora obligaţiile;
b) recuperabilitatea fondurilor proprii auxiliare, în funcţie de forma juridică şi de toate condiţiile care determină imposibilitatea vărsării sau apelării elementelor respective;
c) toate informaţiile privind apelările anterioare, dacă acestea facilitează evaluarea rezultatului apelărilor viitoare.

Fondurile surplus

Art. 66. – Fondurile surplus reprezintă profituri acumulate nedistribuite contractanţilor şi beneficiarilor şi nu sunt considerate obligaţii din asigurare şi din reasigurare dacă îndeplinesc criteriile prevăzute la art. 68.

SUBSECŢIUNEA 3.2
Clasificarea fondurilor proprii

Art. 067 – Caracteristici
Art. 068 – Criteriile principale de clasificare pe ranguri
Art. 069 – Clasificarea pe ranguri
Art. 070 – Clasificarea elementelor fondurilor proprii specifice asigurărilor
Caracteristici

Art. 67. – (1) În clasificarea elementelor fondurilor proprii, în conformitate cu prevederile art. 68, se ţine seama de următoarele caracteristici:

a) elementul este disponibil sau poate fi apelat pentru a acoperi integral pierderile, astfel încât să se asigure continuarea activităţii;
b) în caz de lichidare a societăţilor, elementul este disponibil integral pentru a acoperi pierderile, rambursarea către deţinătorii acestuia făcându-se numai după decontarea tuturor obligaţiilor, inclusiv a celor de asigurare sau de reasigurare.

(2) Pentru a evalua măsura în care elementele fondurilor proprii îndeplinesc caracteristicile menţionate la alin. (1), se ţine cont de următoarele aspecte:

a) durata de viaţă;
b) durata relativă de viaţă comparativ cu durata obligaţiilor de asigurare şi de reasigurare, în cazul existenţei unei scadenţe;
c) nu sunt obiectul unor obligaţii sau stimulente de rambursare a valorii nominale;
d) nu sunt obiectul unor taxe fixe obligatorii de administrare;
e) sunt libere de sarcini.

Criteriile principale de clasificare pe ranguri

Art. 68. – Elementele fondurilor proprii se clasifică pe 3 ranguri, astfel:

a) rangul 1: elemente ale fondurilor proprii de bază, în cazul în care prezintă în mare măsură caracteristicile prevăzute la art. 67;
b) rangul 2:

(i) elemente ale fondurilor proprii de bază, în cazul în care prezintă în mare măsură caracteristicile prevăzute la art. 67 alin. (1) lit. b) şi alin. (2);
(ii) elemente ale fondurilor proprii auxiliare, în cazul în care prezintă în mare măsură caracteristicile prevăzute la art. 67;

c) rangul 3: toate elementele fondurilor proprii de bază şi auxiliare care nu intră sub incidenţa lit. a) şi b).

Clasificarea pe ranguri

Art. 69. – (1) Societăţile clasifică elementele fondurilor proprii ţinând cont de criteriile menţionate la art. 68 şi de lista de elemente de fonduri proprii cuprinsă în prevederile legale.
(2) În cazul în care există elemente de fonduri proprii care nu sunt prevăzute în lista de elemente prevăzută la alin. (1), societăţile solicită A.S.F., conform art. 166 alin. (1) lit. b), aprobarea evaluării şi a clasificării acestora efectuate conform art. 68.

Clasificarea elementelor fondurilor proprii specifice asigurărilor

Art. 70. – Fără a aduce atingere prevederilor art. 68, fondurile proprii specifice asigurărilor se clasifică astfel:

a) rangul 1: fondurile surplus, menţionate la art. 66;
b) rangul 2:

(i) acreditivele şi garanţiile, aflate în custodia unui mandatar independent în beneficiul contractanţilor şi furnizate de instituţii de credit autorizate conform Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 99/2006, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 227/2007, cu modificările şi completările ulterioare;
(ii) solicitările de contribuţii suplimentare, în următoarele 12 luni, ale societăţilor mutuale de reasigurare care acoperă riscurile din clasele 6, 12, 17 din anexa nr. 1 secţiunea A;
(iii) solicitările de contribuţii suplimentare, în următoarele 12 luni, ale societăţilor mutuale de reasigurare care acoperă alte riscuri decât cele menţionate la pct. (ii).

SUBSECŢIUNEA 3.3
Eligibilitatea fondurilor proprii

Art. 071 – Eligibilitatea elementelor şi limitele aplicabile rangurilor
Eligibilitatea elementelor şi limitele aplicabile rangurilor

Art. 71. – (1) Societăţile deţin elemente de fonduri proprii eligibile pentru respectarea SCR, astfel:

a) elemente de rangul 1: peste o treime din valoarea totală a fondurilor proprii eligibile;
b) elemente de rangul 2: conform limitelor cantitative menţionate de prevederile legale;
c) elemente de rangul 3: conform limitelor cantitative menţionate de prevederile legale şi mai puţin de o treime din valoarea totală a fondurilor proprii eligibile.

(2) Valoarea elementelor eligibile ale fondurilor proprii care acoperă SCR este egală cu suma valorii elementelor de rangul 1 şi a valorii elementelor eligibile de rangul 2 şi 3 prevăzute la alin. (1).
(3) Societăţile deţin elemente de fonduri proprii de bază eligibile pentru respectarea MCR, astfel:

a) elemente de rangul 1: peste jumătate din valoarea totală a fondurilor proprii de bază eligibile;
b) elemente de rangul 2: conform limitelor cantitative menţionate de prevederile legale.

(4) Valoarea elementelor eligibile ale fondurilor proprii de bază care acoperă MCR este egală cu suma valorii elementelor de rangul 1 şi a valorii elementelor eligibile de rangul 2, prevăzute la alin. (3).

SECŢIUNEA a 4 – a
Cerinţa de capital de solvabilitate

SUBSECŢIUNEA 4.1 Dispoziţii generale
SUBSECŢIUNEA 4.2 Calcularea SCR cu formula standard
SUBSECŢIUNEA 4.3 Calcularea SCR cu model intern integral şi model intern parţial
SUBSECŢIUNEA 4.4 Standardele de calitate aplicabile modelului intern
SUBSECŢIUNEA 4.1
Dispoziţii generale

Art. 072 – Calcularea SCR
Art. 073 – Frecvenţa calculării
Calcularea SCR

Art. 72. – (1) Societăţile au obligaţia să deţină fonduri proprii eligibile pentru a acoperi SCR, calculată prin formula standard sau printr-un model intern, în conformitate cu subsecţiunea 4.2, respectiv subsecţiunea 4.3.
(2) SCR se calculează având în vedere principiul continuităţii activităţii societăţilor şi se calibrează astfel încât să fie luate în calcul toate riscurile cuantificabile la care acestea sunt expuse.
(3) La realizarea calibrării prevăzute la alin. (2) se au în vedere pierderile neprevăzute din activităţile curente şi toate contractele noi care urmează a fi subscrise în următoarele 12 luni.
(4) Calibrarea menţionată la alin. (2) se bazează pe valoarea la risc a fondurilor proprii de bază, la un nivel de încredere de 99,5%, pe o perioadă de un an.
(5) SCR acoperă cel puţin următoarele riscuri:

a) riscul de subscriere pentru activitatea de asigurări generale;
b) riscul de subscriere pentru activitatea de asigurări de viaţă;
c) riscul de subscriere pentru activitatea de asigurări de sănătate;
d) riscul de piaţă;
e) riscul de credit;
f) riscul operaţional, care include riscul juridic, dar exclude riscul reputaţional şi riscul decizional.

(6) La calcularea SCR, societăţile ţin cont de efectul tehnicilor de minimizare a riscurilor, cu condiţia ca riscul de credit şi alte riscuri aferente acestor tehnici să fie reflectate corespunzător în SCR.
(7) SCR poate fi ajustată numai în conformitate cu art. 35, 79, art. 150 – 152 şi art. 155 alin. (1) şi (2).

Frecvenţa calculării

Art. 73. – (1) Societăţile calculează SCR cel puţin o dată pe an şi transmit A.S.F. rezultatul obţinut.
(2) Societăţile deţin fonduri proprii eligibile care acoperă SCR raportată şi monitorizează valoarea acestora şi nivelul SCR.
(3) În cazul în care profilul de risc al unei societăţi se abate semnificativ de la ipotezele care stau la baza calculării SCR raportate, SCR este recalculată şi rezultatul obţinut este transmis A.S.F.
(4) A.S.F. solicită societăţilor să recalculeze SCR, dacă profilul de risc al acestora se modifică semnificativ de la data ultimei raportări.

SUBSECŢIUNEA 4.2
Calcularea SCR cu formula standard

Art. 074 – Structura formulei standard
Art. 075 – Structura SCR de bază
Art. 076 – Calcularea SCR de bază
Art. 077 – Calcularea submodulului risc de devalorizare acţiuni: mecanismul de ajustare simetrică
Art. 078 – SCR pentru riscul operaţional
Art. 079 – Ajustarea în funcţie de capacitatea rezervelor tehnice şi a impozitelor amânate de a acoperi pierderile
Art. 080 – Simplificările formulei standard
Art. 081 – Utilizarea parametrilor specifici
Structura formulei standard

Art. 74. – SCR calculată cu formula standard este egală cu suma următoarelor elemente:

a) SCR de bază, prevăzută la art. 75;
b) cerinţa de capital pentru riscul operaţional, prevăzută la art. 78;
c) ajustarea în funcţie de capacitatea rezervelor tehnice şi a impozitelor amânate de a acoperi pierderile, prevăzută la art. 79.

Structura SCR de bază

Art. 75. – (1) SCR de bază este formată din module individuale de risc, agregate conform anexei nr. 2, şi cuprinde cel puţin următoarele:

a) riscul de subscriere pentru activitatea de asigurări generale;
b) riscul de subscriere pentru activitatea de asigurări de viaţă;
c) riscul de subscriere pentru activitatea de asigurări de sănătate;
d) riscul de piaţă;
e) riscul de contrapartidă.

(2) În cazul modulelor menţionate la alin. (1) lit. a) – c), operaţiunile de asigurare şi reasigurare se alocă modulului care reflectă cel mai bine natura tehnică a riscurilor captate.
(3) SCR globală se determină în conformitate cu art. 72 prin calibrarea cerinţelor de capital pentru fiecare modul de risc şi agregarea modulelor respective prin coeficienţi de corelaţie.
(4) Modulele de risc menţionate la alin. (1) se calibrează conform art. 72 alin. (2) – (4) şi, dacă este cazul, în structura fiecărui modul se ţine cont de efectele diversificării.
(5) Structura şi specificaţiile privind modulele de risc se utilizează atât pentru calcularea SCR de bază, cât şi pentru calculele simplificate prevăzute la art. 80.
(6) Pentru riscul de catastrofă aferent modulelor prevăzute la alin. (1) lit. a) – c), se utilizează specificaţii geografice, dacă este cazul.
(7) Pentru modulele prevăzute la alin. (1) lit. a) – c), în condiţiile specificate de prevederile legale şi de art. 166 alin. (1) lit. c), societăţile pot utiliza parametri specifici în locul unui subset de parametri din structura formulei standard, calibraţi prin metode standardizate şi pe baza datelor interne sau a celor cu relevanţă directă pentru operaţiunile desfăşurate.
(8) În vederea utilizării parametrilor specifici, societăţile solicită aprobarea A.S.F., care verifică integralitatea, exactitatea şi adecvarea datelor respective.

Calcularea SCR de bază

Art. 76. – (1) Modulul risc de subscriere asigurări generale reflectă riscul care decurge din obligaţiile de asigurări generale, în funcţie de:

a) evenimentele asigurate;
b) modul în care se desfăşoară activitatea;
c) caracterul incert al rezultatelor activităţii în raport cu obligaţiile aferente;
d) contractele noi, preconizate a fi subscrise în următoarele 12 luni.

(2) Modulul risc de subscriere asigurări generale se calculează în conformitate cu anexa nr. 2, ca o combinaţie de cerinţe de capital, cel puţin pentru riscurile de pierdere sau de modificare nefavorabilă a valorii obligaţiilor din asigurare, rezultate astfel:

a) pentru submodulul risc de prime şi rezerve, în urma fluctuaţiilor înregistrate între momentul producerii, frecvenţa şi severitatea evenimentelor asigurate şi valoarea daunelor şi momentul plăţii acestora;
b) pentru submodulul risc de catastrofă, în urma înregistrării unui nivel semnificativ de incertitudine a ipotezelor utilizate la stabilirea tarifelor şi a cuantumului rezervelor pentru evenimente extreme sau excepţionale.

(3) Modulul risc de subscriere asigurări de viaţă reflectă riscul care decurge din obligaţiile de asigurări de viaţă, în funcţie de evenimentele asigurate şi de modul în care se desfăşoară activitatea.
(4) Modulul risc de subscriere asigurări de viaţă se calculează în conformitate cu anexa nr. 2, ca o combinaţie de cerinţe de capital, cel puţin pentru riscurile de pierdere sau de modificare nefavorabilă a valorii obligaţiilor din asigurare, rezultate astfel:

a) pentru submodulul risc de mortalitate, în urma variaţiei nivelului, tendinţelor sau volatilităţii ratei mortalităţii, în cazul în care o creştere a acesteia generează o majorare a valorii obligaţiilor;
b) pentru submodulul risc de longevitate, în urma variaţiei nivelului, tendinţelor sau volatilităţii ratei mortalităţii, în cazul în care o scădere a acesteia generează o majorare a valorii obligaţiilor;
c) pentru submodulul risc de invaliditate – morbiditate, în urma variaţiei nivelului, tendinţelor sau volatilităţii ratelor de invaliditate, boală sau morbiditate;
d) pentru submodulul risc de cheltuieli cu asigurările de viaţă, în urma variaţiei nivelului, tendinţelor sau volatilităţii cheltuielilor legate de administrarea contractelor;
e) pentru submodulul risc de revizuire, în urma variaţiei nivelului, tendinţelor sau volatilităţii ratei de revizuire a anuităţilor, cauzată de modificări ale cadrului legal sau ale stării de sănătate a asiguraţilor;
f) pentru submodulul risc de reziliere, în urma variaţiei nivelului sau a volatilităţii ratelor de reziliere, reînnoire sau răscumpărare a poliţelor de asigurare;
g) pentru submodulul risc de catastrofă, în urma gradului semnificativ de incertitudine a ipotezelor utilizate la stabilirea tarifelor şi a cuantumului rezervelor pentru evenimente extreme sau cu caracter neregulat.

(5) Modulul risc de subscriere asigurări de sănătate reflectă riscul care decurge din obligaţiile de asigurări de sănătate, indiferent dacă subscrierea se realizează sau nu pe baze tehnice similare cu cele ale asigurărilor de viaţă, în funcţie de evenimentele asigurate şi de modul în care se desfăşoară activitatea.
(6) Modulul risc de subscriere asigurări de sănătate include, cel puţin, riscurile de pierdere sau de modificare nefavorabilă a valorii obligaţiilor din asigurare, rezultate astfel:

a) pentru submodulul risc de cheltuieli cu asigurările de sănătate, în urma variaţiei nivelului, tendinţelor sau a volatilităţii cheltuielilor de administrare a contractelor;
b) pentru submodulul risc de prime şi rezerve, în urma fluctuaţiilor, la constituirea rezervelor, dintre momentul producerii, frecvenţa şi severitatea evenimentelor asigurate şi momentul plăţii şi valoarea daunelor;
c) pentru submodulul risc de catastrofă, în funcţie de gradul semnificativ de incertitudine a ipotezelor utilizate la stabilirea tarifelor şi a cuantumului rezervelor pentru evenimente generate de epidemii şi de acumularea riscurilor.

(7) Modulul risc de piaţă reflectă riscul care decurge din volatilitatea preţurilor de piaţă ale instrumentelor financiare, care influenţează valoarea activelor şi a obligaţiilor societăţilor şi, de asemenea, reflectă în mod adecvat neconcordanţa structurală dintre active şi obligaţii, în special în ceea ce priveşte durata de viaţă a acestora.
(8) Modulul risc de piaţă se calculează în conformitate cu anexa nr. 2, ca o combinaţie de cerinţe de capital, cel puţin pentru riscurile date de senzitivitatea valorii activelor, a obligaţiilor şi a instrumentelor financiare la următoarele elemente:

a) pentru submodulul risc de rata dobânzii, la variaţiile structurii temporale a ratei dobânzilor fără risc sau la variaţiile volatilităţii ratelor dobânzii;
b) pentru submodulul risc de devalorizare acţiuni, la variaţiile nivelului sau volatilităţii preţurilor de piaţă ale acţiunilor;
c) pentru submodulul risc de investiţii imobiliare, la variaţiile nivelului sau volatilităţii preţurilor de piaţă ale bunurilor imobiliare;
d) pentru submodulul risc de marjă de credit, la variaţiile nivelului sau volatilităţii marjelor de credit care depăşesc structura temporală a ratei dobânzilor fără risc;
e) pentru submodulul risc de rată de schimb valutar, la variaţiile nivelului sau volatilităţii cursurilor de schimb valutar.

(9) Pe lângă submodulele menţionate la alin. (8), modulul risc de piaţă mai cuprinde şi submodulul risc de concentrare a riscului de piaţă, care acoperă riscurile suplimentare generate fie de insuficienta diversificare a portofoliului de active, fie de expunerea semnificativă la riscul de contrapartidă prin investirea majoră în titlurile de valoare ale unui singur emitent sau ale unui grup de emitenţi afiliaţi.
(10) Modulul risc de contrapartidă reflectă pierderile posibile cauzate de:

a) incapacitatea de plată a contrapartidelor şi a debitorilor societăţilor;
b) deteriorarea creditului contrapartidelor şi al debitorilor, în următorul an.

(11) Modulul risc de contrapartidă include:

a) contractele de minimizare a riscurilor, cum ar fi contractele de reasigurare, securitizările şi instrumentele derivate;
b) creanţele de la intermediari;
c) expunerile neacoperite de submodulul risc de marjă de credit;
d) garanţiile reale sau de altă natură, deţinute de sau în numele societăţilor şi riscurile asociate acestora;
e) expunerea globală la riscul de contrapartidă, indiferent de forma juridică a obligaţiilor contractuale ale contrapartidelor.

Calcularea submodulului risc de devalorizare acţiuni: mecanismul de ajustare simetrică

Art. 77. – (1) Submodulul risc de devalorizare acţiuni calculat cu formula standard include o ajustare simetrică a costului capitalului aferent investiţiilor în acţiuni, calibrată conform art. 72 alin. (4), aplicată pentru a acoperi riscurile generate de variaţia preţurilor acţiunilor.
(2) Ajustarea menţionată la alin. (1) aplicată costului capitalului standard se bazează pe o funcţie a nivelului actual al unui indice adecvat al acţiunilor şi pe media ponderată a acelui indice, calculată pe o perioadă de timp adecvată, identică pentru toate societăţile.
(3) În urma ajustării menţionate la alin. (1), costul capitalului obţinut nu depăşeşte 10 puncte procentuale faţă de costul capitalului standard, în sens crescător sau descrescător.

SCR pentru riscul operaţional

Art. 78. – (1) Cerinţa de capital pentru riscul operaţional reflectă riscurile care nu au fost incluse în modulele de risc prevăzute la art. 75 şi se calibrează conform art. 72 alin. (2) – (4).
(2) La calcularea SCR pentru riscul operaţional aferent contractelor de asigurări de viaţă la care riscul investiţiilor revine contractanţilor se ţine seama de valoarea cheltuielilor anuale aferente obligaţiilor de asigurare respective.
(3) La calcularea SCR pentru riscul operaţional aferent activităţii de asigurare şi reasigurare, cu excepţia celei menţionate la alin. (2), se ţine seama de volumul primelor câştigate, al rezervelor tehnice deţinute pentru obligaţiile de asigurare şi reasigurare respective şi de faptul că cerinţa respectivă are o limită maximă de 30% din SCR de bază aferentă acestei activităţi.

Ajustarea în funcţie de capacitatea rezervelor tehnice şi a impozitelor amânate de a acoperi pierderile

Art. 79. – (1) Ajustarea reflectă posibila compensare a pierderilor neprevăzute prin diminuarea simultană a rezervelor tehnice, a impozitelor amânate sau a amândurora, ţinându-se seama de efectul de minimizare a riscurilor asociat beneficiilor discreţionare viitoare incluse în contractele de asigurare, dacă societăţile pot demonstra că diminuarea respectivă acoperă pierderile neprevăzute; efectul de minimizare a riscurilor asociate beneficiilor discreţionare viitoare nu depăşeşte suma rezervelor tehnice şi a impozitelor amânate aferente respectivelor beneficii.
(2) În sensul alin. (1), valoarea beneficiilor discreţionare viitoare, în circumstanţe nefavorabile, se compară cu valoarea aceloraşi beneficii conform ipotezelor pe baza cărora se calculează cea mai bună estimare.

Simplificările formulei standard

Art. 80. – Societăţile pot efectua, conform prevederilor legale şi principiului proporţionalităţii, calcule simplificate pentru module sau submodule de risc specifice, calibrate în conformitate cu prevederile art. 72 alin. (2) – (4).

Utilizarea parametrilor specifici

Art. 81. – În cazul în care profilul de risc al societăţilor se abate semnificativ de la ipotezele care stau la baza calculului SCR cu formula standard, A.S.F. solicită acestora, prin decizie motivată, să înlocuiască un subset de parametri cu parametri specifici calibraţi în conformitate cu art. 75 alin. (7) şi (8) şi să îi utilizeze astfel încât să respecte prevederile art. 72 alin. (2) – (4).

SUBSECŢIUNEA 4.3
Calcularea SCR cu model intern integral şi model intern parţial

Art. 082 – Prevederi generale referitoare la procesul de aprobare
Art. 083 – Prevederi specifice referitoare la procesul de aprobare a modelului intern parţial
Art. 084 – Politica privind modificarea modelului intern
Art. 085 – Reutilizarea formulei standard
Art. 086 – Nerespectarea cerinţelor privind modelul intern
Art. 087 – Abaterile semnificative ale profilului de risc
Art. 088 – Testul de utilizare
Art. 089 – Atribuirea profiturilor şi a pierderilor
Art. 090 – Datele şi modelele externe
Prevederi generale referitoare la procesul de aprobare

Art. 82. – (1) Societăţile care intenţionează să utilizeze un model intern, integral sau parţial, pot solicita A.S.F. demararea unui proces de analizare prealabilă.
(2) Societăţile pot utiliza un model intern integral sau parţial, supus aprobării A.S.F. conform art. 166 alin. (1) lit. d), pentru calcularea următoarelor elemente:

a) unul sau mai multe dintre modulele sau submodulele menţionate la art. 75 şi 76;
b) SCR pentru riscul operaţional în conformitate cu art. 78;
c) ajustarea prevăzută la art. 79.

(3) Societăţile pot utiliza un model intern parţial pentru întreaga activitate sau doar pentru una sau mai multe unităţi operaţionale majore.
(4) Cererea de aprobare a modelului intern cuprinde documentaţia care demonstrează respectarea cerinţelor prevăzute la art. 88, 89 şi subsecţiunea 4.4; în cazul unui model intern parţial, documentaţia este adaptată sferei de acoperire a modelului respectiv.
(5) A.S.F. decide asupra aprobării sau respingerii cererii de utilizare a unui model intern în decurs de 6 luni de la primirea documentaţiei complete.
(6) A.S.F. aprobă utilizarea unui model intern cu condiţia ca din documentaţia depusă de societăţi să reiasă că sistemele de identificare, măsurare, monitorizare, gestionare şi raportare a riscurilor sunt adecvate şi, în special, că modelul intern respectă cerinţele menţionate la alin. (4).
(7) În cazul în care nu aprobă cererea de utilizare a modelului intern, A.S.F. transmite societăţilor o decizie motivată temeinic.
(8) După aprobarea utilizării unui model intern, A.S.F. poate solicita societăţilor, prin decizie motivată, să calculeze SCR şi prin formula standard prevăzută la subsecţiunea 4.2.

Prevederi specifice referitoare la procesul de aprobare a modelului intern parţial

Art. 83. – (1) A.S.F. aprobă cererea societăţilor de utilizare a unui model intern parţial în condiţiile prevăzute la art. 82 şi cu respectarea următoarelor:

a) societăţile demonstrează în mod adecvat sfera limitată de aplicare a modelului respectiv;
b) valoarea SCR obţinute prin utilizarea modelului respectiv, cu respectarea principiilor enunţate la subsecţiunea 4.1, reflectă mai bine profilul de risc;
c) structura SCR obţinute respectă principiile enunţate la subsecţiunea 4.1, ceea ce permite integrarea deplină a modelului respectiv în formula standard.

(2) A.S.F. solicită societăţilor care doresc să utilizeze un model intern parţial să prezinte un plan tranzitoriu realist prin care să explice modul în care acestea intenţionează să extindă sfera de aplicare a modelului la alte submodule de risc şi/sau unităţi operaţionale majore pentru un anumit modul, astfel încât modelul să acopere o parte predominantă din operaţiunile de asigurare în ceea ce priveşte modulul de risc respectiv.

Politica privind modificarea modelului intern

Art. 84. – (1) În cadrul procesului de aprobare iniţială a modelului intern, societăţile transmit A.S.F. politica adoptată privind modificările majore sau minore aduse modelului intern, care trebuie să fie respectată ulterior.
(2) Modificările majore ale modelului intern şi modificările aduse politicii de modificare prevăzute la alin. (1) se supun aprobării A.S.F., conform art. 82; modificările minore nu se supun aprobării A.S.F., atât timp cât sunt efectuate în concordanţă cu politica adoptată.

Reutilizarea formulei standard

Art. 85. – Societăţile revin la calcularea integrală sau parţială a SCR cu formula standard, ulterior aprobării solicitate în conformitate cu art. 82, numai în circumstanţe documentate şi numai cu aprobarea A.S.F.

Nerespectarea cerinţelor privind modelul intern

Art. 86. – (1) În cazul în care, ulterior aprobării solicitate în conformitate cu art. 82, cerinţele prevăzute la art. 88, 89 şi subsecţiunea 4.4 nu mai sunt respectate, societăţile prezintă de îndată A.S.F. un plan de restabilire a conformităţii cu cerinţele respective într-un termen rezonabil sau demonstrează că nerespectarea acestora nu are efecte semnificative.
(2) În cazul în care prin aplicarea planului menţionat la alin. (1) societăţile nu remediază situaţia, A.S.F. solicită acestora să calculeze SCR cu formula standard.

Abaterile semnificative ale profilului de risc

Art. 87. – În cazul în care calcularea SCR cu formula standard este neadecvată, deoarece profilul de risc al societăţilor se abate semnificativ de la ipotezele care stau la baza formulei standard, A.S.F. solicită societăţilor respective, prin decizie motivată, să utilizeze un model intern integral sau parţial.

Testul de utilizare

Art. 88. – (1) Societăţile documentează importanţa şi gradul de utilizare a modelului intern în sistemul de guvernanţă, în special în:

a) procesul decizional;
b) sistemul de management al riscului;
c) procesele de evaluare şi alocare a capitalului economic şi de solvabilitate;
d) ORSA.

(2) Societăţile documentează faptul că stabilirea frecvenţei calculării SCR cu modelul intern este în concordanţă cu frecvenţa utilizării acestuia în conformitate cu prevederile alin. (1).

Atribuirea profiturilor şi a pierderilor

Art. 89. – În ceea ce priveşte atribuirea profiturilor şi a pierderilor, societăţile:

a) analizează, cel puţin anual, sursele şi cauzele acestora, pe unităţi operaţionale majore;
b) demonstrează modul în care clasificarea riscurilor utilizată în modelul intern explică sursele şi cauzele menţionate la lit. a);
c) clasifică riscurile şi atribuie profiturile şi pierderile astfel încât să reflecte profilul de risc.

Datele şi modelele externe

Art. 90. – Prevederile art. 88, 89 şi ale subsecţiunii 4.4 se aplică şi în cazul utilizării unui model sau a unor date obţinute de la terţi.

SUBSECŢIUNEA 4.4
Standardele de calitate aplicabile modelului intern

Art. 091 – Datele statistice
Art. 092 – Calibrarea
Art. 093 – Validarea
Art. 094 – Documentarea
Datele statistice

Art. 91. – (1) Metodele utilizate în calcularea prognozei distribuţiei probabilităţilor sunt compatibile cu metodele utilizate în calcularea rezervelor tehnice şi se bazează pe:

a) tehnici actuariale şi statistice adecvate, aplicabile şi relevante;
b) ipoteze realiste;
c) informaţii credibile şi de actualitate.

(2) Societăţile justifică documentat în faţa A.S.F. modul de stabilire a ipotezelor care stau la baza modelului intern.
(3) Datele utilizate de modelul intern sunt integrale, exacte şi adecvate, iar seriile de date utilizate în calculul prognozei distribuţiei probabilităţilor sunt actualizate cel puţin anual.
(4) Indiferent de metoda de calculare a prognozei distribuţiei probabilităţilor, capacitatea modelului intern de a ierarhiza riscurile este suficientă pentru respectarea prevederilor art. 88.
(5) Modelul intern acoperă toate riscurile semnificative la care sunt expuse societăţile, dar cel puţin riscurile prevăzute la art. 72 alin. (5).
(6) Societăţile pot lua în considerare în modelul intern:

a) efectele diversificării date de dependenţele dintre diferitele categorii de riscuri şi dintre riscurile din cadrul fiecărei categorii, numai dacă A.S.F. consideră că sistemul utilizat pentru măsurarea efectelor respective este adecvat;
b) efectul tehnicilor de minimizare a riscurilor, în cazul în care riscul de credit şi riscurile care decurg din utilizarea acestor tehnici sunt reflectate adecvat de modelul intern;
c) acţiunile viitoare ale managementului efectuate în circumstanţe speciale şi perioada necesară punerii în aplicare a acestora;
d) plăţile estimate către contractanţi şi beneficiari, garantate contractual sau nu.

(7) Societăţile evaluează adecvat în modelul intern, atunci când acestea sunt semnificative, riscurile aferente garanţiilor financiare, opţiunilor oferite contractanţilor şi opţiunilor contractuale proprii, ţinând cont de impactul eventualelor modificări ale condiţiilor financiare şi nefinanciare asupra exercitării opţiunilor respective.

Calibrarea

Art. 92. – (1) Societăţile pot utiliza o altă perioadă sau o altă măsură de risc decât cea prevăzută la art. 72 alin. (4), dacă din calculele modelului intern rezultă un cuantum al SCR care oferă contractanţilor şi beneficiarilor acelaşi nivel de protecţie ca cel menţionat la art. 72.
(2) În măsura în care este posibil, societăţile deduc SCR direct din prognoza distribuţiei probabilităţilor generată de modelul intern, pe baza valorii la risc prevăzute la art. 72 alin. (4); dacă acest lucru nu este posibil, A.S.F. permite utilizarea unor aproximări în calcularea SCR, atâta timp cât societăţile documentează asigurarea aceluiaşi nivel de protecţie ca cel prevăzut la art. 72.
(3) A.S.F. poate solicita societăţilor să aplice modelul intern la portofolii de referinţă, utilizând ipoteze stabilite mai mult pe baza datelor externe decât pe baza datelor interne, astfel încât să verifice calibrarea modelului intern şi dacă specificaţiile tehnice corespund practicilor de piaţă general acceptate.

Validarea

Art. 93. – (1) Societăţile validează periodic modelul intern, urmărind:

a) monitorizarea funcţionării corespunzătoare a acestuia;
b) reexaminarea specificaţiilor tehnice ale modelului, astfel încât acestea să fie adecvate în permanenţă;
c) compararea rezultatelor modelului cu datele istorice.

(2) În cadrul procesului de validare a modelului intern, societăţile includ:

a) aplicarea de metode statistice eficiente pentru:

(i) a demonstra că valoarea cerinţelor de capital obţinute este adecvată;
(ii) a testa adecvarea prognozei distribuţiei probabilităţilor, atât în raport cu datele istorice, cât şi în raport cu date şi informaţii relevante, de actualitate şi semnificative;

b) analizarea stabilităţii modelului, în special testarea senzitivităţii rezultatelor la modificările ipotezelor importante;
c) evaluarea integralităţii, exactităţii şi adecvării datelor utilizate.

Documentarea

Art. 94. – Societăţile elaborează documentaţia aferentă modelului intern care demonstrează respectarea prevederilor prezentei subsecţiuni, ale art. 88 şi 89 şi prezintă detaliat:

a) structura şi funcţionalitatea modelului intern;
b) teoriile, ipotezele şi bazele matematice şi empirice care fundamentează modelul intern;
c) eventualele circumstanţe în care modelul intern nu funcţionează adecvat şi eficient;
d) modificările semnificative ale modelului intern, în conformitate cu art. 84.

SECŢIUNEA a 5 – a
Cerinţa de capital minim (MCR)

Art. 095 – Calcularea MCR
Art. 096 – Informaţiile transmise A.S.F.
Calcularea MCR

Art. 95. – (1) Societăţile deţin fonduri proprii de bază eligibile care să acopere MCR calculată astfel:

a) în mod clar, simplu şi pentru a se asigura auditarea calculării respective;
b) să corespundă unei valori minime a fondurilor proprii de bază eligibile, astfel încât contractanţii şi beneficiarii să nu fie expuşi unui risc inacceptabil;
c) funcţia liniară, menţionată la alin. (2), se calibrează în funcţie de valoarea la risc a fondurilor proprii de bază, la un nivel de încredere de 85% pentru o perioadă de un an;
d) să înregistreze un prag absolut de:

(i) echivalentul în lei a 2.500.000 euro, pentru asigurătorii care practică asigurări generale, inclusiv pentru cei captivi;
(ii) echivalentul în lei a 3.700.000 euro, pentru asigurătorii care practică asigurări generale, inclusiv pentru cei captivi, care subscriu, integral sau parţial, şi riscuri din clasele 10 – 15 prevăzute la anexa nr. 1 secţiunea A;
(iii) echivalentul în lei a 3.700.000 euro, pentru asigurătorii care practică asigurări de viaţă, inclusiv pentru cei captivi;
(iv) echivalentul în lei a 6.200.000 euro, pentru asigurătorii compoziţi;
(v) echivalentul în lei a 7.400.000 euro, pentru asigurătorii compoziţi care subscriu, integral sau parţial, şi riscuri din clasele 10 – 15 prevăzute în anexa nr. 1 secţiunea A;
(vi) echivalentul în lei a 3.600.000 euro, pentru reasigurători;
(vii) echivalentul în lei a 1.200.000 euro, pentru reasigurătorii captivi.

(2) Fără a aduce atingere alin. (3), MCR se calculează ca funcţie liniară a unui set sau subset al următoarelor variabile, net de reasigurare:

a) rezerve tehnice;
b) prime subscrise;
c) capital la risc;
d) impozite amânate;
e) cheltuieli administrative.

(3) Fără a se aduce atingere alin. (1) lit. d), MCR nu scade sub 25% din SCR şi nu depăşeşte 45% din SCR care poate include o eventuală majorare de capital de solvabilitate; până la 31 decembrie 2017, MCR respectă intervalul procentual prevăzut aplicat la SCR calculată cu formula standard.

Informaţiile transmise A.S.F.

Art. 96. – (1) Societăţile transmit A.S.F. valoarea MCR, cel puţin trimestrial.
(2) În cazul în care MCR atinge una dintre limitele procentuale menţionate la art. 95 alin. (3), societăţile transmit A.S.F. informaţii privind motivele care au condus la această situaţie.

SECŢIUNEA a 6 – a
Investiţii

Art. 097 – Principiul persoana prudentă
Principiul persoana prudentă

Art. 97. – (1) Societăţile investesc numai în active şi instrumente ale căror riscuri pot fi identificate, măsurate, monitorizate, gestionate, controlate şi raportate în mod adecvat şi care pot fi luate în considerare la acoperirea necesităţilor globale de solvabilitate, determinate conform ORSA.
(2) Toate investiţiile, în special cele care constituie active care acoperă SCR şi MCR, se realizează astfel încât să se asigure siguranţa, calitatea, lichiditatea, profitabilitatea şi accesibilitatea întregului portofoliu de investiţii.
(3) Investiţiile care reprezintă active care acoperă rezervele tehnice sunt realizate de către societăţile sau entităţile care le administrează portofoliul de investiţii, corespunzător naturii şi duratei obligaţiilor şi în interesul contractanţilor şi beneficiarilor, conform condiţiilor contractuale, inclusiv în cazul unui conflict de interese.
(4) Fără a aduce atingere prevederilor alin. (1) – (3), în ceea ce priveşte investiţiile care constituie active corespunzătoare activităţii de asigurări de viaţă în care riscul de investire este asumat de contractanţi, se ţine cont de următoarele:

a) rezervele tehnice corespunzătoare beneficiilor aferente contractelor care prevăd beneficii legate direct de valoarea unităţilor dintr-un organism de plasament colectiv în valori mobiliare sau de valoarea unui fond intern divizat în unităţi sunt reprezentate cât mai exact posibil de unităţile respective sau, în cazul în care unităţile nu sunt stabilite, rezervele tehnice sunt reprezentate de valoarea fondului respectiv;
b) rezervele tehnice, aferente contractelor care prevăd beneficii legate direct de un indice al acţiunilor sau de altă valoare de referinţă diferită de cele menţionate la lit. a), sunt reprezentate cât mai exact posibil de unităţile care reprezintă valoarea de referinţă respectivă sau, în cazul în care unităţile nu sunt stabilite, rezervele tehnice sunt reprezentate de valoarea unor active cu tranzacţionabilitate şi siguranţă cât mai apropiate posibil de cele pe care se bazează valoarea de referinţă.

(5) Fără a aduce atingere alin. (1) – (3), în cazul în care beneficiile menţionate la alin. (4) lit. b) includ garanţii privind performanţa investiţiilor sau alte beneficii garantate, se ţine cont de următoarele:

a) utilizarea instrumentelor derivate se realizează în măsura în care contribuie la reducerea riscurilor sau facilitează un management eficient al portofoliului de investiţii;
b) investiţiile şi activele care nu sunt admise la tranzacţionare pe o piaţă financiară reglementată sunt menţinute la un nivel prudent;
c) investiţiile sunt suficient de diversificate astfel încât să se evite dependenţa excesivă de un anumit activ, emitent, grup de societăţi sau de o anumită arie geografică şi să se evite acumularea excesivă a riscurilor în portofoliu în ansamblul său;
d) investiţiile în activele emise de aceeaşi entitate sau de entităţi aparţinând aceluiaşi grup se realizează în aşa fel încât să se evite concentrarea excesivă a riscurilor.

(6) Activele corespunzătoare creanţelor din reasigurare de la societăţi autorizate într-un stat terţ al cărui regim de solvabilitate nu este considerat echivalent conform prevederilor legale sunt localizate într-un stat membru.

CAPITOLUL VI
Asigurătorii aflaţi în dificultate

Art. 098 – Identificarea şi notificarea deteriorării situaţiei financiare
Art. 099 – Nerespectarea SCR
Art. 100 – Nerespectarea MCR
Art. 101 – Măsurile adoptate în cazul deteriorării solvabilităţii
Art. 102 – Planul de redresare şi planul de finanţare
Identificarea şi notificarea deteriorării situaţiei financiare

Art. 98. – La momentul constatării deteriorării situaţiei financiare, identificată conform procedurilor instituite, societăţile comunică A.S.F. acest lucru.

Nerespectarea SCR

Art. 99. – (1) Societăţile informează A.S.F., la momentul constatării, cu privire la faptul că SCR nu mai este respectată sau că există riscul ca aceasta să nu fie respectată în următoarele 3 luni.
(2) În termen de două luni de la data constatării situaţiei menţionate la alin. (1), societăţile transmit A.S.F. spre aprobare un plan de redresare, cu măsuri pentru restabilirea nivelului fondurilor proprii eligibile care acoperă SCR sau pentru modificarea profilului de risc, astfel încât în termen de 6 luni SCR să fie din nou respectată.
(3) A.S.F. poate aproba prelungirea cu maximum 3 luni a aplicării măsurilor din planul de redresare menţionat la alin. (2).
(4) În cazul în care EIOPA declară existenţa unor situaţii nefavorabile care afectează societăţile ce reprezintă o cotă de piaţă semnificativă sau un procent semnificativ din liniile de afaceri afectate, A.S.F. poate prelungi perioada prevăzută la alin. (3) cu maximum 7 ani, ţinând seama de toţi factorii relevanţi, inclusiv de durata medie a rezervelor tehnice; în acest caz, A.S.F. se poate consulta cu Comitetul European pentru Risc Sistemic.
(5) Societăţile aflate în situaţiile prevăzute la alin. (4) transmit A.S.F., o dată la 3 luni, un raport de activitate şi progresele înregistrate în respectarea măsurilor din planul de redresare şi în cazul în care din raportul respectiv reiese că societăţile nu au înregistrat progrese, A.S.F. retrage prelungirea perioadei de 7 ani.
(6) În circumstanţe excepţionale, în cazul în care A.S.F. consideră că situaţia financiară a societăţilor prevăzute la alin. (2) urmează a se înrăutăţi, A.S.F. aplică măsurile prevăzute la art. 13 alin. (1) şi (3) şi art. 14 alin. (5).

Nerespectarea MCR

Art. 100. – (1) Societăţile informează A.S.F., la momentul constatării, cu privire la faptul că MCR nu mai este respectată sau că există riscul ca aceasta să nu fie respectată în următoarele 3 luni.
(2) În termen de o lună de la data constatării situaţiei menţionate la alin. (1), societăţile transmit A.S.F. spre aprobare un plan de finanţare pe termen scurt pentru restabilirea nivelului fondurilor proprii de bază eligibile care acoperă MCR sau pentru modificarea profilului de risc, astfel încât, în termen de 3 luni, MCR să fie din nou respectată; concomitent, A.S.F. poate aplica măsurile prevăzute la art. 13 alin. (1) şi (3) şi art. 14 alin. (5).

Măsurile adoptate în cazul deteriorării solvabilităţii

Art. 101. – Fără a aduce atingere prevederilor art. 99 şi 100, în cazul în care solvabilitatea societăţilor continuă să se deterioreze, A.S.F. adoptă măsuri pentru protejarea contractanţilor sau executarea obligaţiilor rezultate din contractele de reasigurare, proporţional cu nivelul şi durata deteriorării, în conformitate cu prevederile legale; în acest caz, prin derogare de la prevederile art. 67 alin. (2) din Legea nr. 31/1990, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, A.S.F. poate adopta şi măsuri de suspendare a plăţii dividendelor datorate acţionarilor până la restabilirea solvabilităţii societăţii.

Planul de redresare şi planul de finanţare

Art. 102. – Planul de redresare menţionat la art. 99 alin. (2) şi planul de finanţare menţionat la art. 100 alin. (2) trebuie să reflecte documentat cel puţin următoarele:

a) estimarea cheltuielilor de administrare, în special a cheltuielilor generale curente şi a comisioanelor;
b) estimarea veniturilor şi a cheltuielilor legate de activitatea directă, de acceptările şi de cedările în reasigurare;
c) un bilanţ previzional;
d) estimarea resurselor financiare care urmează să acopere rezervele tehnice, SCR şi MCR;
e) politica privind reasigurarea.

CAPITOLUL VII
Legea aplicabilă şi condiţiile contractelor de asigurare directă

Art. 103 – Prevederi generale
Art. 104 – Obligaţiile conexe în cazul asigurărilor obligatorii
Art. 105 – Condiţiile contractuale şi tarifele pentru asigurările generale
Art. 106 – Condiţiile contractuale şi tarifele pentru asigurările de viaţă
Art. 107 – Informaţiile prezentate potenţialilor contractanţi – asigurări generale
Art. 108 – Informaţiile prezentate potenţialilor asiguraţi – asigurări de viaţă
Art. 109 – Modalităţi de renunţare la contract – asigurări de viaţă
Prevederi generale

Art. 103. – Contractele de asigurare se încheie cu respectarea legislaţiei naţionale aplicabile.

Obligaţiile conexe în cazul asigurărilor obligatorii

Art. 104. – (1) Asigurătorii pot oferi şi încheia contracte de asigurări obligatorii numai în condiţiile respectării dispoziţiilor legislaţiei specifice.
(2) A.S.F. transmite Comisiei Europene următoarele informaţii pentru fiecare tip de asigurare obligatorie:

a) dispoziţiile legislaţiei specifice;
b) elementele specificate de atestarea care reprezintă dovada faptului că asigurarea respectivă a fost încheiată.

Condiţiile contractuale şi tarifele pentru asigurările generale

Art. 105. – A.S.F. poate solicita asigurătorilor transmiterea condiţiilor specifice ale contractelor sau ale formularelor utilizate în relaţia cu contractanţii, ca măsură de control al respectării dispoziţiilor legislaţiei naţionale privind contractele de asigurare.

Condiţiile contractuale şi tarifele pentru asigurările de viaţă

Art. 106. – A.S.F. poate solicita asigurătorilor transmiterea condiţiilor contractelor de asigurare şi transmiterea sistematică a bazelor tehnice utilizate în calcularea primelor şi a rezervelor tehnice, ca măsură de control al respectării principiilor actuariale.

Informaţiile prezentate potenţialilor contractanţi – asigurări generale

Art. 107. – (1) Înainte de încheierea unui contract de asigurări generale, asigurătorii informează potenţialii contractanţi, persoane fizice, cu privire la următoarele:

a) legea aplicabilă contractului în cazul în care părţile nu au libertatea de alegere; faptul că părţile au libertatea de a alege legea aplicabilă, precum şi, în acest caz, legea pe care asigurătorul îşi propune să o aleagă;
b) modalitatea de soluţionare a petiţiilor, inclusiv cu privire la dreptul de a se adresa A.S.F., fără a aduce atingere dreptului de a sesiza instanţele competente.

(2) A.S.F. emite reglementări proprii prin care stabileşte modalităţile de aplicare a prevederilor alin. (1).
(3) În cazul în care asigurătorii oferă asigurări generale în baza dreptului de stabilire sau a libertăţii de a presta servicii, aceştia comunică potenţialilor contractanţi şi includ în documentele emise, inclusiv în oferta de asigurare, următoarele informaţii:

a) adresa sediului central şi datele de contact ale sucursalei sau ale altor sedii secundare care emit contractul de asigurare;
b) numele şi adresa reprezentanţilor de despăgubiri care soluţionează daunele în statele membre, desemnaţi în temeiul art. 21 alin. (1) lit. g).

(4) Comunicarea informaţiilor prevăzute la alin. (3) lit. a) nu este obligatorie în cazul subscrierii de riscuri majore.

Informaţiile prezentate potenţialilor asiguraţi – asigurări de viaţă

Art. 108. – (1) Înainte de încheierea unui contract de asigurare, asigurătorul comunică potenţialilor contractanţi cel puţin următoarele:

a) denumirea sa, forma juridică, adresa sediului central şi datele de contact ale sucursalei sau ale altor sedii secundare care emit contractul de asigurare;
b) modalitatea de accesare a raportului privind solvabilitatea şi stabilitatea financiară menţionat la art. 39, ce permite deţinătorului poliţei de asigurare un acces uşor la aceste informaţii.

(2) În ceea ce priveşte contractul de asigurare, asigurătorul comunică potenţialilor contractanţi următoarele:

a) descrierea fiecărei opţiuni contractuale şi a fiecărui beneficiu;
b) durata contractului;
c) modalităţile de încetare a contractului;
d) modalităţile şi termenele de plată a primelor;
e) metoda de calculare şi de distribuire a beneficiilor;
f) valoarea de răscumpărare totală a sumelor asigurate reduse şi a nivelului până la care acestea sunt garantate;
g) informaţiile despre primele aferente beneficiilor principale sau suplimentare;
h) pentru contractele unit – linked, definiţia unităţilor care stau la baza beneficiilor şi informaţii privind natura activelor care le acoperă;
i) modalităţile de aplicare a clauzei privind renunţarea la contract fără penalizări;
j) informaţiile generale privind regimul fiscal aplicabil tipului de contract respectiv;
k) modalitatea de soluţionare a petiţiilor, inclusiv cu privire la dreptul de a se adresa A.S.F., fără a aduce atingere dreptului de a sesiza instanţele competente;
l) legea aplicabilă contractului în cazul în care părţile nu au libertatea de alegere; faptul că părţile au libertatea de a alege legea aplicabilă, precum şi, în acest caz, legea pe care asigurătorul îşi propune să o aleagă;
m) informaţiile specifice pentru înţelegerea adecvată a riscurilor incluse în contractul de asigurare şi pe care potenţialii contractanţi ar urma să şi le asume.

(3) Pe întreaga durată a contractului, asigurătorul comunică contractanţilor orice schimbare cu privire la următoarele informaţii:

a) denumirea, forma juridică, adresa sediului central şi datele de contact ale sucursalei sau agenţiei care emite contractul de asigurare;
b) condiţiile generale şi specifice ale contractului;
c) informaţiile menţionate la alin. (2) lit. d) – i), în cazul în care se modifică legislaţia aplicabilă contractului sau condiţiile de asigurare;
d) anual, informaţii privind situaţia beneficiilor.

(4) În cazul prezentării unei oferte sau încheierii unui contract, însoţite de cifre privind valoarea eventualelor plăţi suplimentare, diferite de cele garantate prin contract, asigurătorii:

a) prezintă o simulare de calcul al valorii plăţilor respective la datele scadente, pornind de la 3 rate diferite ale dobânzii pentru baza de calcul al primelor;
b) furnizează informaţii clare şi complete pentru ca potenţialii contractanţi să înţeleagă următoarele:

(i) simularea de calcul menţionată la lit. a) reprezintă aplicarea unui model bazat pe ipoteze noţionale;
(ii) rezultatele calculului respectiv nu reprezintă un drept contractual.

(5) Asigurătorii sunt exoneraţi de obligaţiile prevăzute la alin. (4), în cazul prezentării unei oferte sau încheierii unui contract de asigurări de viaţă fără componentă de acumulare.
(6) În cazul contractelor cu participare la profit, contractanţii sunt informaţi anual, în scris, de către asigurător cu privire la:

a) situaţia drepturilor lor şi participarea la profit;
b) diferenţa dintre previziuni şi evoluţia reală, în cazul în care, la încheierea contractului, li s-au prezentat cifre privind evoluţia participării respective.

(7) Informaţiile prevăzute la alin. (2) – (6) sunt redactate în limba română cu claritate şi exactitate şi transmise contractanţilor; informaţiile pot fi transmise acestora într-o altă limbă, în cazul în care aceştia solicită acest lucru.
(8) A.S.F. emite reglementări proprii privind modalitatea de aplicare a alin. (2) – (7) şi transmiterea informaţiilor suplimentare, dacă acestea contribuie la înţelegerea elementelor esenţiale ale contractului.

Modalităţi de renunţare la contract – asigurări de viaţă

Art. 109. – (1) Clauza privind renunţarea la contract fără penalizări prevede o perioadă de 20 de zile de la data la care contractantul este informat de încheierea contractului, în care acesta poate înainta un preaviz de renunţare la contract, moment în care încetează orice obligaţie viitoare prevăzută de contract.
(2) În situaţia menţionată la alin. (1), se respectă condiţiile de renunţare prevăzute de legea aplicabilă contractului.
(3) Prevederile menţionate la alin. (1) nu se aplică în cazul în care contractul are o durată de până la 6 luni.

CAPITOLUL VIII
Retragerea autorizaţiei

Art. 110 – Retragerea autorizaţiei
Retragerea autorizaţiei

Art. 110. – A.S.F. poate retrage autorizaţia de funcţionare acordată societăţilor, prin decizie motivată temeinic, în cazul în care acestea:

a) nu desfăşoară activitate de subscriere 12 luni consecutiv de la data obţinerii autorizaţiei;
b) solicită retragerea autorizaţiei;
c) încetează să desfăşoare activitate de subscriere pentru o perioadă de peste 6 luni consecutiv;
d) nu mai respectă condiţiile de autorizare;
e) încalcă obligaţiile care decurg din prevederile legale;
f) nu respectă MCR, iar planul de finanţare prezentat este neadecvat sau acestea nu se conformează planului aprobat în termen de 3 luni de la data constatării nerespectării MCR.

CAPITOLUL IX
Dreptul de stabilire şi libertatea de a presta servicii

SECŢIUNEA 1 Dreptul de stabilire
SECŢIUNEA a 2 – a Libertatea de a presta servicii
SECŢIUNEA 1
Dreptul de stabilire

Art. 111 – Constituirea sucursalei
Art. 112 – Notificarea şi comunicarea informaţiilor
Constituirea sucursalei

Art. 111. – (1) Asigurătorii care intenţionează să stabilească o sucursală pe teritoriul altui stat membru comunică în prealabil A.S.F. următoarele:

a) denumirea statului membru gazdă;
b) planul de afaceri, care cuprinde cel puţin tipurile de activitate pe care intenţionează să le desfăşoare şi structura organizatorică a sucursalei;
c) adresa sediului sucursalei şi numele mandatarului;
d) dovada că este membru al biroului naţional auto sau al fondului naţional de protecţie din statul membru gazdă, în cazul în care intenţionează să practice clasa 10, exclusiv răspunderea transportatorului, prevăzută în anexa nr. 1 secţiunea A.

(2) Asigurătorii notifică A.S.F. şi supraveghetorul din statul membru gazdă, cu cel puţin o lună înainte de operarea unor modificări ale informaţiilor comunicate A.S.F. conform alin. (1) lit. b) – d).
(3) Asigurătorii prevăzuţi la alin. (1) respectă prevederile menţionate la art. 8 alin. (14), cu evitarea dublei impuneri.

Notificarea şi comunicarea informaţiilor

Art. 112. – (1) În termen de 3 luni de la depunerea documentaţiei prevăzute la art. 111 alin. (1), A.S.F. transmite informaţiile respective supraveghetorului din statul membru gazdă, informând şi asigurătorul în cauză, cu excepţia cazului în care constată că sistemul de guvernanţă şi situaţia financiară ale asigurătorilor sau competenţele profesionale şi probitatea morală ale mandatarului nu sunt adecvate planului de afaceri.
(2) Informaţiile prevăzute la alin. (1) sunt însoţite de confirmarea că asigurătorii îndeplinesc SCR şi MCR.
(3) Dacă nu comunică supraveghetorilor din statele membre gazdă informaţiile primite conform art. 111 alin. (1), A.S.F. motivează temeinic acest lucru asigurătorilor în cauză, în termen de 3 luni de la data primirii informaţiilor respective; în acest caz, asigurătorii pot sesiza Curtea de Apel Bucureşti, Secţia contencios administrativ şi fiscal.
(4) În cazul în care A.S.F. este notificată de un supraveghetor dintr-un stat membru de origine despre intenţia unui asigurător autorizat în statul membru respectiv de a stabili o sucursală pe teritoriul României, A.S.F. comunică supraveghetorului în cauză, în termen de două luni, legislaţia referitoare la protejarea interesului general, care trebuie respectată în exercitarea activităţii.
(5) În cazul în care este notificată de un supraveghetor dintr-un stat membru gazdă cu privire la legislaţia care trebuie respectată în exercitarea activităţii de către sucursala pe care un asigurător intenţionează să o stabilească în acel stat membru, A.S.F. comunică informaţiile respective asigurătorului în cauză.
(6) Asigurătorii pot stabili o sucursală pe teritoriul altui stat membru şi pot începe să desfăşoare activitate de la data la care A.S.F. primeşte informaţiile menţionate la alin. (5) sau la expirarea unei perioade de două luni de la data la care A.S.F. a informat supraveghetorul din statul membru gazdă, în cazul în care nu se primesc informaţiile privind legislaţia care trebuie respectată pentru exercitarea activităţii pe teritoriul statului respectiv.
(7) Asigurătorii care desfăşoară activitate pe teritoriul altor state membre în baza dreptului de stabilire raportează A.S.F., în conformitate cu prevederile legale, volumul primelor, al daunelor şi al comisioanelor fără deducerea reasigurării, separat pentru asigurări generale şi asigurări de viaţă şi defalcat pe linii de afaceri şi pe stat membru.
(8) Pentru clasa 10 prevăzută în anexa nr. 1 secţiunea A, exclusiv răspunderea transportatorului, raportările menţionate la alin. (7) includ şi frecvenţa şi costul mediu al daunelor.

SECŢIUNEA a 2 – a
Libertatea de a presta servicii

Art. 113 – Notificarea şi comunicarea informaţiilor
Art. 114 – Asigurarea de răspundere civilă auto obligatorie
Notificarea şi comunicarea informaţiilor

Art. 113. – (1) Asigurătorul care intenţionează să desfăşoare pentru prima oară activitate în mod direct în alt stat membru notifică A.S.F. cu privire la acest lucru, indicând totodată natura riscurilor pe care intenţionează să le subscrie şi a angajamentelor pe care intenţionează să şi le asume.
(2) În termen de o lună de la data primirii notificării prevăzute la alin. (1), A.S.F. comunică supraveghetorului din statul membru în care asigurătorul intenţionează să desfăşoare activitate în mod direct următoarele informaţii:

a) dovada respectării de către asigurător a SCR şi MCR;
b) clasele de asigurări pe care este autorizat să le practice;
c) natura riscurilor pe care intenţionează să le subscrie şi a angajamentelor pe care intenţionează să şi le asume în statul membru respectiv.

(3) A.S.F. informează asigurătorul despre transmiterea informaţiilor menţionate la alin. (2) în acelaşi timp în care notifică supraveghetorul din statul membru gazdă, asigurătorul putând să înceapă activitatea de la data primirii acestei informări.
(4) În cazul în care nu comunică informaţiile menţionate la alin. (2), A.S.F. motivează temeinic acest lucru asigurătorului respectiv, în termen de o lună de la data primirii notificării prevăzute la alin. (1); în acest caz, asigurătorul poate sesiza Curtea de Apel Bucureşti, Secţia contencios administrativ şi fiscal.
(5) Procedura descrisă la alin. (1) – (4) este respectată şi în cazul în care asigurătorul aduce modificări riscurilor şi angajamentelor subscrise, respectiv asumate.
(6) În cazul în care A.S.F. este notificată cu privire la intenţia unui asigurător dintr-un stat membru de a subscrie direct riscuri din clasa 10 menţionată în anexa nr. 1 secţiunea A, exclusiv răspunderea transportatorului, A.S.F. solicită asigurătorului respectiv următoarele:

a) numele şi adresa reprezentantului menţionat la art. 21 alin. (1) lit. g);
b) declaraţie care să confirme că acesta a devenit membru al BAAR şi al FPVS.

(7) Asigurătorii care desfăşoară activitate pe teritoriul altor state membre în baza libertăţii de a presta servicii raportează A.S.F., în conformitate cu prevederile legale, volumul primelor, al daunelor şi al comisioanelor fără deducerea reasigurării, separat pentru asigurări generale şi asigurări de viaţă şi defalcat pe linii de afaceri şi pe stat membru.
(8) Asigurătorii care desfăşoară activitate pe teritoriul altor state membre în baza libertăţii de a presta servicii respectă prevederile prevăzute la art. 8 alin. (14).

Asigurarea de răspundere civilă auto obligatorie

Art. 114. – (1) Contribuţia financiară la BAAR şi FPVS a asigurătorului menţionat la art. 113 alin. (6) se calculează în funcţie de primele brute încasate sau de numărul de riscuri acoperite pe teritoriul României, prin aceeaşi metodă utilizată de asigurătorii care desfăşoară activitate în baza dreptului de stabilire.
(2) Asigurătorul menţionat la art. 113 alin. (6) tratează solicitările de plată a daunelor în acelaşi mod în care le-ar trata dacă ar activa pe teritoriul României în baza dreptului de stabilire.
(3) Asigurătorul menţionat la art. 113 alin. (6) desemnează un reprezentant de despăgubiri cu reşedinţa sau stabilit pe teritoriul României, cu următoarele atribuţii:

a) colectează toate informaţiile necesare cu privire la dosarele de daună;
b) deţine competenţa de a reprezenta asigurătorul în relaţia cu persoanele care au suferit un prejudiciu şi ar putea solicita despăgubiri, inclusiv pentru plata acestora;
c) reprezintă sau întreprinde demersurile necesare pentru ca asigurătorul să fie reprezentat în faţa instanţelor şi autorităţilor din România, în ceea ce priveşte despăgubirile;
d) reprezintă asigurătorul în faţa A.S.F. referitor la verificarea existenţei şi a valabilităţii poliţelor de asigurare;
e) exercită doar atribuţiile menţionate la lit. a) – d), A.S.F. sau alte autorităţi neavând competenţa de a-i solicita să întreprindă alte activităţi în numele asigurătorului.

(4) Desemnarea reprezentantului menţionat la alin. (3) nu poate fi asimilată instituirii unei sucursale, în sensul art. 111, iar în cazul în care asigurătorul nu desemnează un reprezentant, atunci reprezentantul responsabil cu soluţionarea daunelor este desemnat conform prevederilor legislaţiei specifice a statului membru de origine.
(5) Pentru clasa 10 prevăzută la anexa nr. 1 secţiunea A, exclusiv răspunderea transportatorului, raportările menţionate la art. 112 alin. (7) includ şi frecvenţa şi costul mediu al daunelor.

CAPITOLUL X
Sucursalele societăţilor din state terţe

Art. 115 – Procesul de autorizare
Art. 116 – Planul de afaceri
Art. 117 – Transferul de portofoliu
Art. 118 – Solvabilitatea
Art. 119 – Avantajele autorizării în mai multe state membre
Art. 120 – Sucursalele aflate în dificultate
Art. 121 – Separarea activităţii
Art. 122 – Retragerea autorizaţiei
Art. 123 – Sucursalele reasigurătorilor din state terţe
Procesul de autorizare

Art. 115. – (1) În sensul prezentului capitol, prin sucursală se înţelege prezenţa permanentă pe teritoriul României a unei societăţi dintr-un stat terţ, autorizată de A.S.F. să desfăşoare activitate în România, sau situaţia similară din celelalte state membre.
(2) A.S.F. autorizează sucursalele societăţilor dintr-un stat terţ dacă societăţile respective îndeplinesc următoarele condiţii:

a) sunt autorizate în statul terţ să desfăşoare activitate de asigurare şi/sau reasigurare;
b) se angajează să ţină evidenţa contabilă la sediul sucursalei, corespunzător activităţii pe care intenţionează să o desfăşoare, şi păstrează toate documentele aferente activităţii;
c) desemnează un mandatar general, autorizat de A.S.F.;
d) deţine pe teritoriul României un volum de active egal cu cel puţin 50% din pragul absolut prevăzut la art. 95 alin. (1) lit. d) şi constituie drept garanţie un depozit de 25% din acesta;
e) documentează faptul că poate respecta SCR şi MCR;
f) comunică numele şi adresa reprezentantului de despăgubiri din alte state membre, în cazul în care subscrie riscuri din clasa 10 prevăzută în anexa nr. 1 secţiunea A, cu excepţia răspunderii transportatorului;
g) prezintă un plan de afaceri, în condiţiile prevăzute la art. 116;
h) respectă cerinţele de guvernanţă prevăzute la cap. IV secţiunea a 2 – a.

Planul de afaceri

Art. 116. – (1) Planul de afaceri menţionat la art. 115 alin. (2) lit. g) conţine următoarele informaţii:

a) natura riscurilor pe care intenţionează să le subscrie sau a angajamentelor pe care intenţionează să şi le asume;
b) principiile directoare în materie de reasigurare;
c) estimări ale valorilor SCR şi MCR şi metodele utilizate la determinarea acestora;
d) elementele fondurilor proprii eligibile şi ale fondurilor proprii de bază care acoperă SCR, respectiv MCR;
e) estimări privind cheltuielile de iniţiere a serviciilor administrative şi de asigurare a unui cadru propice desfăşurării activităţii şi resursele financiare pentru acoperirea acestora, iar în cazul în care riscurile fac parte din clasa 18 din anexa nr. 1 secţiunea A, mijloacele de care dispune pentru furnizarea asistenţei;
f) informaţii cu privire la structura sistemului de guvernanţă.

(2) Pe lângă elementele stabilite la alin. (1), pentru primele 3 exerciţii financiare planul conţine următoarele:

a) un bilanţ previzional;
b) estimări ale resurselor financiare care urmează a acoperi rezervele tehnice, SCR şi MCR;
c) pentru asigurările generale:

(i) estimări ale cheltuielilor de administrare, altele decât cele prevăzute la alin. (1) lit. e), în special ale cheltuielilor generale curente şi ale comisioanelor;
(ii) estimări privind volumul de prime sau cotizaţii, după caz, şi ale volumului daunelor;

d) pentru asigurările de viaţă, estimări detaliate ale veniturilor şi cheltuielilor legate de activitatea directă, acceptările şi cedările în reasigurare.

(3) Asigurătorii care subscriu asigurări de viaţă prezintă la solicitarea A.S.F. bazele tehnice utilizate pentru calcularea tarifelor şi a rezervelor tehnice; această cerinţă nu constituie condiţie prealabilă pentru desfăşurarea activităţii.

Transferul de portofoliu

Art. 117. – (1) A.S.F. aprobă transferul de portofoliu al sucursalelor, integral sau parţial, către o societate cesionară stabilită în România numai dacă, după preluarea portofoliului respectiv, societatea cesionară deţine fonduri proprii eligibile pentru acoperirea SCR.
(2) A.S.F. aprobă transferul de portofoliu al sucursalelor, integral sau parţial, către societăţi stabilite în alt stat membru, numai dacă supraveghetorul din statul membru respectiv certifică, în termen de 3 luni de la data primirii solicitării, faptul că societatea cesionară, după preluarea portofoliului, deţine fonduri proprii eligibile pentru acoperirea SCR.
(3) În cazul în care o sucursală cedează portofoliul, integral sau parţial, unei sucursale stabilite în alt stat membru, A.S.F. aprobă transferul de portofoliu numai dacă supraveghetorul din statul membru al sucursalei societăţii cesionare sau supraveghetorul din statul membru prevăzut la art. 119 certifică, în termen de 3 luni de la data primirii solicitării, următoarele:

a) societatea cesionară, după acceptarea portofoliului, deţine fonduri proprii eligibile pentru acoperirea SCR;
b) legislaţia statului membru al societăţii cesionare permite transferul;
c) este de acord cu transferul.

(4) În cazul în care sucursala societăţii cesionare este stabilită în România şi preia, integral sau parţial, portofoliul de contracte al unei sucursale stabilite în alt stat membru, A.S.F. emite, în termen de 3 luni de la data primirii solicitării, următoarele certificări:

a) societatea cesionară, după acceptarea portofoliului, deţine sau nu deţine fonduri proprii eligibile pentru acoperirea SCR;
b) legislaţia naţională permite un astfel de transfer;
c) A.S.F. este sau nu este de acord cu transferul de portofoliu respectiv.

(5) În cazul în care riscul este situat în alt stat membru sau angajamentul este asumat, de asemenea, în alt stat membru, A.S.F. aprobă transferul de portofoliu menţionat la alin. (1) şi (3) după ce obţine acordul supraveghetorului din statul membru în care este situat riscul sau din statul membru al angajamentului.
(6) Atunci când A.S.F. este consultată cu privire la un transfer de portofoliu între două sucursale aflate în alte state membre, iar portofoliul respectiv acoperă riscuri şi angajamente situate în România, A.S.F. transmite opinia sau avizul său autorităţilor solicitante în termen de 3 luni de la data primirii solicitării, lipsa unui răspuns echivalând cu acordul tacit.
(7) Decizia privind transferul de portofoliu, aprobat în condiţiile prevăzute de prezentul articol, se publică conform regimului publicării stabilit prin reglementări proprii ale A.S.F., în situaţia în care România este stat membru al angajamentului sau stat membru în care este situat riscul.
(8) Transferul de portofoliu aprobat conform prezentului articol este notificat de societatea cesionară contractanţilor şi altor persoane care au drepturi şi obligaţii din contractele transferate în termenul stabilit prin decizia de aprobare a transferului de portofoliu, contractanţii având dreptul să denunţe contractele şi să solicite restituirea primelor plătite în avans şi aferente perioadei neexpirate de valabilitate.

Solvabilitatea

Art. 118. – (1) Sucursalele societăţilor din state terţe au obligaţia de a respecta dispoziţiile prevederilor cap. V secţiunile 1 – 5.
(2) Pentru calcularea SCR şi MCR, sucursalele iau în considerare numai activitatea desfăşurată de acestea, atât pentru asigurările generale, cât şi pentru cele de viaţă, şi deţin elementele de fonduri proprii eligibile conform art. 71 alin. (3).
(3) Valoarea fondurilor proprii de bază eligibile pentru a acoperi MCR, care nu poate fi mai puţin de 50% din pragul absolut menţionat la art. 95 alin. (1) lit. d), se stabileşte conform prevederilor art. 71 alin. (4), iar depozitul constituit în România conform art. 115 alin. (2) lit. d) este eligibil pentru acoperirea MCR.
(4) Activele care acoperă SCR până la nivelul MCR se află pe teritoriul României, iar excedentul de active, în oricare dintre celelalte state membre.

Avantajele autorizării în mai multe state membre

Art. 119. – (1) Societăţile cu sediul central în state terţe care deţin sucursale în statele membre, inclusiv în România, pot solicita A.S.F. acordarea cumulativă a următoarelor avantaje:

a) SCR să se calculeze pentru activitatea desfăşurată de toate sucursalele autorizate în statele membre;
b) depozitul menţionat la art. 115 alin. (2) lit. d) să fie constituit în unul dintre statele membre în cauză;
c) activele care acoperă MCR să fie localizate în oricare dintre statele membre în care desfăşoară activitate.

(2) În solicitarea menţionată la alin. (1), societăţile respective justifică temeinic desemnarea A.S.F. ca supraveghetor responsabil cu monitorizarea solvabilităţii întregii activităţi a sucursalelor sale din statele membre.
(3) A.S.F. colaborează cu supraveghetorii din statele membre pentru a ajunge la un acord în ceea ce priveşte acordarea avantajelor prevăzute la alin. (1).
(4) În cazul în care A.S.F. este desemnată supraveghetor responsabil, conform alin. (2), aceasta:

a) informează supraveghetorii în cauză că este supraveghetorul desemnat, dată la care avantajele menţionate produc efecte;
b) impune ca depozitul menţionat la alin. (1) lit. b) să fie constituit în România;
c) solicită supraveghetorilor în cauză informaţiile necesare pentru îndeplinirea obligaţiilor în calitate de supraveghetor desemnat;
d) în cazul în care societatea menţionată la alin. (1) se află în dificultate, aplică acesteia prevederile art. 13 alin. (1), art. 99 şi 100.

(5) În cazul în care nu este supraveghetor desemnat, A.S.F.:

a) acordă avantajele menţionate la alin. (1) de la data la care este informat asupra asumării responsabilităţii de către supraveghetorul desemnat privind monitorizarea solvabilităţii întregii activităţi a sucursalelor;
b) transmite supraveghetorului desemnat informaţiile solicitate de către acesta.

(6) Aplicarea avantajelor acordate conform prezentului articol se revocă simultan de toate statele membre la iniţiativa A.S.F. sau a altui supraveghetor în cauză.

Sucursalele aflate în dificultate

Art. 120. – Prevederile art. 8, art. 13 alin. (1), art. 14 alin. (5) şi ale art. 101 se aplică şi sucursalelor care fac obiectul prezentului capitol şi care beneficiază de avantajele acordate în condiţiile menţionate la art. 119 alin. (1) – (5).

Separarea activităţii

Art. 121. – (1) Sucursalele stabilite pe teritoriul României nu pot desfăşura simultan activităţi de asigurări de viaţă şi generale.
(2) Sucursalele care practicau simultan ambele activităţi la data de 1 ianuarie 2007, precum şi la data intrării în vigoare a prezentei legi îşi pot continua activitatea cu condiţia respectării prevederilor art. 49.
(3) Dacă societăţile din state terţe desfăşoară simultan ambele activităţi şi, la data de 1 ianuarie 2007, precum şi la data intrării în vigoare a prezentei legi subscriau, respectiv subscriu pe teritoriul României numai asigurări de viaţă prin sucursale şi intenţionează să desfăşoare şi activitate de asigurări generale pe teritoriul României, pot continua să subscrie asigurări de viaţă numai prin intermediul unor filiale.

Retragerea autorizaţiei

Art. 122. – (1) Fără a aduce atingere prevederilor art. 110, A.S.F. poate retrage autorizaţia de funcţionare acordată sucursalelor şi în situaţia în care acestea nu respectă prevederile prezentului capitol.
(2) În cazul în care, în calitate de supraveghetor desemnat, A.S.F. retrage autorizaţia sucursalei stabilite pe teritoriul României, atunci A.S.F. notifică celelalte autorităţi interesate.
(3) În situaţia în care A.S.F. nu este supraveghetor desemnat şi este notificată cu privire la retragerea autorizaţiei unei sucursale din alt stat membru:

a) asigură supravegherea sucursalei;
b) retrage autorizaţia sucursalei din România dacă decizia supraveghetorului desemnat este motivată de încălcarea cerinţelor privind solvabilitatea globală.

Sucursalele reasigurătorilor din state terţe

Art. 123. – În cazul în care regimul de supraveghere dintr-un stat terţ este declarat echivalent, permanent sau temporar de către Comisia Europeană, contractele de reasigurare încheiate prin sucursalele societăţilor cu sediul central în statul terţ respectiv sunt tratate ca şi cum ar fi încheiate cu reasigurători cu sediul central în statele membre.

CAPITOLUL XI
Dispoziţii specifice

Art. 124 – Asigurările generale
Art. 125 – Coasigurarea comunitară
Art. 126 – Activităţile similare asistenţei turistice
Art. 127 – Asigurările de protecţie juridică
Art. 128 – Asigurările de sănătate
Art. 129 – Asigurările de accidente de muncă
Art. 130 – Asigurările de viaţă
Art. 131 – Reasigurarea finită
Art. 132 – Vehiculele investiţionale
Asigurările generale

Art. 124. – (1) Contractele de asigurare nu prevăd în condiţiile generale şi specifice situaţii particulare de manifestare a riscului subscris.
(2) Asigurătorii care subscriu riscuri din clasa 10 menţionată în anexa nr. 1 secţiunea A, cu excepţia răspunderii transportatorului, au obligaţia de a fi membri BAAR şi FPVS.
(3) Asigurătorii se afiliază la BAAR în 30 de zile de la primirea autorizaţiei de a subscrie riscuri din clasa 10 menţionată în anexa nr. 1 secţiunea A, cu excepţia răspunderii transportatorului, şi au obligaţia de a constitui Fondul comun Carte verde, de la data afilierii.

Coasigurarea comunitară

Art. 125. – (1) Asigurătorii pot participa la un contract de coasigurare comunitară numai în condiţiile prevăzute de prezentul articol.
(2) Operaţiunile de coasigurare, care nu îndeplinesc condiţiile menţionate la alin. (3), nu sunt considerate operaţiuni de coasigurare comunitară.
(3) Operaţiunile de coasigurare comunitară acoperă riscuri din clasele 3 – 16 din anexa nr. 1 secţiunea A, în următoarele condiţii:

a) sunt riscuri majore;
b) sunt riscuri acoperite de un singur contract, pentru o primă globală şi pentru aceeaşi perioadă, încheiat cu cel puţin 2 asigurători, în calitate de coasigurători, dintre care unul este considerat coasigurătorul principal;
c) sunt riscuri situate în statele membre;
d) în scopul acoperirii riscurilor, coasigurătorul principal este tratat ca şi cum ar acoperi în totalitate riscurile respective;
e) în cazul în care asigurătorul, având calitatea de coasigurător principal, este autorizat de A.S.F., cel puţin unul dintre ceilalţi coasigurători participă la contract prin sediul central sau o sucursală situată în alt stat membru;
f) coasigurătorul principal stabileşte termenii, condiţiile şi tarifele contractuale.

(4) Prevederile art. 113 alin. (1) – (6) şi ale art. 114 se aplică doar coasigurătorului principal.
(5) Asigurătorii care se constituie parte într-un contract de coasigurare au obligaţia de a constitui şi menţine rezerve tehnice la nivelul ponderii subscrise din riscul asigurat, conform legislaţiei în vigoare, dar cel puţin egale cu cele stabilite de către coasigurătorul principal, conform legislaţiei din statul membru de origine al acestuia.
(6) În cazul în care asigurătorul, în calitate de coasigurător principal, este autorizat de A.S.F., nivelul rezervelor tehnice constituite şi menţinute de fiecare coasigurător este stabilit de către acesta, conform legislaţiei în vigoare.
(7) Coasigurătorii ţin evidenţa datelor statistice cu privire la:

a) amploarea operaţiunilor de coasigurare comunitară la care participă;
b) statele membre în care este situat riscul subscris.

(8) În cazul lichidării asigurătorilor care participă la un contract de coasigurare comunitară, obligaţiile care decurg din contractul respectiv sunt onorate în acelaşi mod în care sunt onorate obligaţiile aferente celorlalte contracte de asigurare, indiferent de naţionalitatea sau cetăţenia contractanţilor şi a beneficiarilor.

Activităţile similare asistenţei turistice

Art. 126. – Activităţile de asistenţă acordate persoanelor în dificultate în alte circumstanţe decât cele prevăzute la art. 2 alin. (2) lit. g) şi alin. (5) se supun dispoziţiilor prezentei părţi şi sunt tratate ca activităţi încadrate în clasa 18 din anexa nr. 1 secţiunea A.

Asigurările de protecţie juridică

Art. 127. – (1) Prezentul articol se aplică asigurătorilor care încheie contracte de asigurare de protecţie juridică, având ca obiect:

a) acoperirea cheltuielilor procedurilor judiciare;
b) furnizarea altor servicii legate direct de acoperirea dată de asigurare:

(i) pentru a repara prejudiciul suferit de contractanţi în urma unor proceduri de mediere, civile sau penale;
(ii) pentru a acoperi cheltuielile judiciare efectuate de contractanţi într-o procedură civilă, administrativă sau penală ori în cazul unei plângeri îndreptate împotriva acestora.

(2) Asigurarea de protecţie juridică se acordă printr-un contract separat de cele încheiate pentru alte clase de asigurări sau, în cazul unei poliţe unice, printr-un contract în care natura acoperirii şi valoarea primei aferente se specifică într-o secţiune distinctă.
(3) Asigurătorii care desfăşoară asigurarea de protecţie juridică optează pentru una dintre următoarele metode de gestionare a daunelor:

a) asigurătorii se asigură că personalul care gestionează daunele sau oferă consultanţă în acest sens nu desfăşoară acelaşi tip de activitate la un alt asigurător cu care are legături financiare, comerciale sau administrative, iar în cazul asigurătorilor compoziţi, personalul respectiv este dedicat numai acestei clase de asigurare;
b) asigurătorii externalizează gestionarea daunelor sau consultanţa juridică în legătură cu gestionarea daunelor unei entităţi a cărei denumire este menţionată în contractul sau în secţiunea distinctă prevăzută la alin. (2), entitate care alocă această sarcină unui personal special desemnat; atât acest personal, cât şi conducerea entităţii respective nu pot desfăşura în paralel activităţi similare la alt asigurător cu care entitatea respectivă are legături;
c) contractul sau secţiunea distinctă menţionată la alin. (2) stipulează dreptul contractantului de a alege un avocat sau mediator conform legislaţiei naţionale.

(4) Contractantul are dreptul de a alege un avocat sau un mediator care să apere, să reprezinte interesele acestuia în procedurile judiciare sau în cazul unui conflict de interese.
(5) Prevederile alin. (4) nu se aplică dacă sunt îndeplinite, cumulativ, următoarele condiţii:

a) asigurarea se limitează la cazurile rezultate în urma utilizării vehiculelor rutiere pe teritoriul României;
b) asigurarea este asociată unui contract de asistenţă în caz de accident sau defecţiune a unui vehicul rutier;
c) asigurătorul care oferă protecţia juridică şi cel care oferă asistenţa nu subscriu clase de asigurări de răspundere civilă;
d) asigurătorul adoptă măsuri conform cărora consultanţa juridică şi reprezentarea fiecărei părţi aflate în litigiu se realizează de către avocaţi independenţi, în cazul în care ambele părţi sunt asigurate pentru protecţie juridică de acelaşi asigurător.

(6) Prevederile alin. (3) se aplică şi în cazul exceptărilor menţionate la alin. (5).
(7) În contractul de asigurare de protecţie juridică părţile stipulează procedura de rezolvare a litigiilor dintre ele, prin mediere sau arbitraj, precum şi dreptul asiguratului de a recurge la astfel de proceduri, fără a aduce atingere dreptului acestuia de a sesiza instanţele de judecată competente, potrivit legii.
(8) Prezentul articol nu se aplică în următoarele cazuri:

a) asigurarea acoperă litigii sau riscuri legate de utilizarea navelor maritime;
b) activitatea desfăşurată de un asigurător care oferă acoperire de răspundere civilă în scopul apărării sau reprezentării contractantului într-o anchetă ori proces în cazul în care aceasta este desfăşurată simultan în interesul propriu al asigurătorului, în cadrul acoperirii respective;
c) protecţia juridică este oferită de un asigurător care oferă protecţie conform clasei 18 din anexa nr. 1 secţiunea A, cu respectarea următoarelor condiţii:

(i) este acordată în alt stat membru decât cel în care se află reşedinţa obişnuită a contractantului, cu precizarea clară în contract a acestui lucru şi a faptului că protecţia juridică este auxiliară asistenţei;
(ii) este acordată într-un contract de asigurare de asistenţă a persoanelor aflate în dificultate în cursul deplasărilor şi în timpul absenţelor de la domiciliu sau de la reşedinţa obişnuită.

(9) În cazul în care apare un conflict de interese sau în lipsa unui acord asupra rezolvării unui litigiu, asigurătorul ori personalul care gestionează daunele informează contractantul cu privire la drepturile care decurg din alin. (4) şi (7).

Asigurările de sănătate

Art. 128. – (1) În cazul în care contractele de asigurare care acoperă riscurile din clasa 2 din anexa nr. 1 secţiunea A se pot substitui parţial sau integral asigurării de sănătate furnizate de sistemul de asigurări sociale, acestea sunt încheiate cu respectarea legislaţiei referitoare la protejarea interesului general şi cu condiţia ca asigurătorii să transmită în prealabil A.S.F. condiţiile generale şi speciale ale acestui tip de asigurare.
(2) Asigurătorii transmit A.S.F. bazele tehnice utilizate pentru calcularea primelor înainte de a oferi produsele, acestea fiind similare celor aferente asigurărilor de viaţă dacă sunt îndeplinite cumulativ următoarele condiţii:

a) primele de asigurare sunt calculate pe baza tabelelor de morbiditate şi a altor date statistice relevante în concordanţă cu metodele matematice actuariale utilizate în asigurări şi sunt suficiente pentru decontarea obligaţiilor;
b) asigurătorii constituie o rezervă de maturitate;
c) asigurătorii pot denunţa contractul de asigurare de sănătate într-un termen de 20 de zile de la data notificării contractantului;
d) contractele de asigurare prevăd că primele pot fi majorate sau plăţile reduse chiar şi pentru contractele în vigoare;
e) contractele de asigurare prevăd dreptul contractanţilor să încheie un nou contract în conformitate cu prevederile alin. (1), oferit de acelaşi asigurător sau aceeaşi sucursală şi având în vedere drepturile pe care le-au dobândit; încheierea noului contract are în vedere rezerva de maturitate, iar o nouă examinare medicală nu poate fi solicitată decât în cazul extinderii acoperirii.

(3) A.S.F. publică tabelele de morbiditate şi alte date statistice relevante şi le transmite autorităţilor de supraveghere din statul membru de origine.

Asigurările de accidente de muncă

Art. 129. – Asigurătorii care oferă, pe propriile riscuri, asigurări obligatorii pentru accidente de muncă în baza dreptului de stabilire şi a libertăţii de a presta servicii respectă dispoziţiile speciale prevăzute în legislaţia naţională a statului membru gazdă pentru acest tip de asigurare.

Asigurările de viaţă

Art. 130. – Asigurătorii stabilesc nivelul primelor pentru produsele noi pe baza unor ipoteze actuariale rezonabile, astfel încât aceste prime să fie suficiente pentru acoperirea obligaţiilor şi, în special, pentru constituirea rezervelor tehnice; în acest scop, asigurătorii ţin cont de toate aspectele financiare, fără ca aportul din alte resurse decât primele şi veniturile rezultate din acestea să fie, sistematic şi permanent, de asemenea natură încât să le afecteze solvabilitatea pe termen lung.

Reasigurarea finită

Art. 131. – (1) Asigurătorii care încheie contracte de reasigurare finită şi reasigurătorii care desfăşoară activităţi de reasigurare finită au instituite proceduri pentru identificarea, măsurarea, monitorizarea, gestionarea, controlul şi raportarea, în mod adecvat, a riscurilor care decurg din activităţile respective.
(2) În sensul prevederilor alin. (1), reasigurarea finită reprezintă reasigurarea în cadrul căreia pierderea potenţială maximă, exprimată ca risc economic maxim cedat, ce decurge dintr-un transfer semnificativ al riscului de subscriere şi al riscului de sincronizare, este mai mare decât prima de reasigurare aferentă întregului contract, cu un cuantum limitat, dar semnificativ, luând în considerare cel puţin una dintre următoarele caracteristici:

a) valoarea în timp a banilor cuveniţi pentru serviciile prestate este efectivă şi explicit definită;
b) prevederile contractuale echilibrează în timp balanţa economică a relaţiilor dintre părţi, astfel încât transferul riscului să atingă nivelul stabilit.

Vehiculele investiţionale

Art. 132. – (1) Constituirea vehiculelor investiţionale se realizează numai în urma autorizaţiei acordate de A.S.F., conform art. 166 alin. (1) lit. e), şi în condiţiile prevederilor legale.
(2) Vehiculele investiţionale autorizate înainte de 31 decembrie 2015 intră sub incidenţa legislaţiei naţionale specifice.

TITLUL II
Grupuri

CAPITOLUL I Domeniul de aplicare
CAPITOLUL II Solvabilitatea la nivel de grup
CAPITOLUL III Supravegherea concentrării riscurilor la nivel de grup, a tranzacţiilor intragrup şi a sistemului de guvernanţă
CAPITOLUL IV Raportul public
CAPITOLUL V Societăţile – mamă cu sediul central în state terţe
CAPITOLUL I
Domeniul de aplicare

Art. 133 – Cazurile de aplicare a supravegherii la nivel de grup
Art. 134 – Societatea – mamă de cel mai înalt rang
Art. 135 – Societatea – mamă de cel mai înalt rang la nivel naţional
Art. 136 – Supravegherea la nivel de subgrup
Cazurile de aplicare a supravegherii la nivel de grup

Art. 133. – (1) În sensul prezentului titlu, prin termenul societate se înţelege o societate care aparţine unui grup, autorizată fie în România, fie în alte state membre.
(2) Prevederile titlului I se aplică în mod corespunzător şi societăţilor care fac parte dintr-un grup, cu excepţia cazurilor în care există dispoziţii contrare în prezentul titlu.
(3) Supravegherea la nivel de grup se aplică:

a) societăţilor participative ale cel puţin unei societăţi din state membre sau din state terţe;
b) societăţilor ale căror societăţi – mamă sunt holdinguri de asigurare sau holdinguri financiare mixte cu sediul central într-un stat membru;
c) societăţilor ale căror societăţi – mamă sunt societăţi, holdinguri de asigurare sau holdinguri financiare mixte din state terţe;
d) societăţilor ale căror societăţi – mamă sunt holdinguri mixte de asigurare.

(4) A.S.F. supraveghează societăţi din state terţe, holdinguri de asigurare, holdinguri mixte de asigurare şi holdinguri financiare mixte numai la nivel de grup, iar în cazul holdingurilor de asigurare sau holdingurilor financiare mixte sunt aplicabile şi prevederile art. 27.
(5) A.S.F. decide, de la caz la caz, să excludă o societate din supravegherea la nivel de grup, dacă:

a) este stabilită într-un stat terţ unde există restricţii legale privind schimbul de informaţii, fără a se aduce atingere art. 148;
b) excluderea acesteia nu influenţează semnificativ realizarea obiectivelor supravegherii la nivel de grup;
c) includerea acesteia este inadecvată sau ar determina concluzii eronate privind obiectivele supravegherii la nivel de grup.

(6) A.S.F. include, în supravegherea la nivel de grup, societăţile menţionate la alin. (5) lit. b) în cazul în care, considerate colectiv, acestea au un impact semnificativ în ceea ce priveşte realizarea obiectivelor supravegherii la nivel de grup.

Societatea – mamă de cel mai înalt rang

Art. 134. – (1) Prevederile art. 15 – 18 şi art. 137 – 161 se aplică la nivelul societăţii – mamă, holdingului de asigurare sau holdingului financiar mixt de rangul cel mai înalt cu sediul central într-un stat membru, atunci când:

a) societăţile participative menţionate la art. 133 alin. (3) lit. a) sunt filiale ale unor societăţi cu sediul central într-un stat membru;
b) un holding de asigurare sau holdingul financiar mixt menţionat la art. 133 alin. (3) lit. b) este filiala unui alt holding de asigurare sau a unui alt holding financiar mixt cu sediul central într-un stat membru.

(2) În cazul în care o societate – mamă, un holding – mamă de asigurare sau un holding – mamă financiar mixt de rangul cel mai înalt este o filială a unei entităţi care face obiectul supravegherii suplimentare, în sensul Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 98/2006, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 152/2007, cu modificările şi completările ulterioare, A.S.F. poate decide, după consultarea celorlalţi supraveghetori implicaţi, să nu supravegheze fie concentrarea riscurilor menţionată la art. 157 sau tranzacţiile intragrup menţionate la art. 158, fie niciunul dintre aceste elemente.

Societatea – mamă de cel mai înalt rang la nivel naţional

Art. 135. – (1) Pentru entităţile prevăzute la art. 133 alin. (3) lit. a) şi b) cu sediul central în România şi societatea – mamă de rangul cel mai înalt cu sediul central în statele membre, A.S.F., după consultarea supraveghetorului coordonator şi a societăţii – mamă de cel mai înalt rang la nivelul statelor membre, poate decide să supună supravegherii la nivel de grup societatea – mamă de rangul cel mai înalt la nivel naţional, motivându-şi decizia în faţa supraveghetorului coordonator şi a societăţii – mamă de cel mai înalt rang la nivelul statelor membre.
(2) În cazul menţionat la alin. (1), prevederile art. 15 – 18 şi art. 137 – 161 se aplică în mod corespunzător, conform prevederilor alin. (3) – (9).
(3) A.S.F. poate limita supravegherea la nivel de grup a societăţii – mamă de rangul cel mai înalt la nivel naţional la:

a) prevederile cap. II;
b) prevederile art. 157 şi 158;
c) prevederile art. 159;
d) o combinaţie între prevederile menţionate la lit. a) – c).

(4) În cazul în care A.S.F. decide să aplice dispoziţiile cap. II, decizia supraveghetorului coordonator privind metoda aleasă de către supraveghetorul coordonator pentru societatea – mamă de rangul cel mai înalt la nivelul statelor membre, conform art. 139, este definitivă şi este aplicată şi de A.S.F.
(5) În cazul în care A.S.F. decide să aplice dispoziţiile cap. II societăţii – mamă de rangul cel mai înalt la nivel naţional, dar societatea – mamă de rangul cel mai înalt la nivelul statelor membre primeşte permisiunea de a calcula SCR prin model intern, atât la nivel de grup, cât şi la nivelul societăţilor componente ale grupului, decizia supraveghetorului coordonator este definitivă şi este aplicată şi de A.S.F.
(6) În cazul menţionat la alin. (5), dacă A.S.F. consideră că profilul de risc al societăţii – mamă de rangul cel mai înalt la nivel naţional se abate semnificativ de la modelul intern aprobat la nivelul statelor membre şi societatea respectivă nu remediază situaţia, A.S.F. poate:

a) să impună o majorare de capital de solvabilitate faţă de SCR rezultată din utilizarea modelului respectiv;
b) să impună calcularea SCR la nivel de grup cu formula standard dacă majorarea menţionată la lit. a) se dovedeşte inadecvată.

(7) A.S.F. motivează decizia adoptată pentru situaţia prevăzută la alin. (6), atât faţă de supraveghetorul coordonator, cât şi faţă de societatea – mamă de rangul cel mai înalt la nivel naţional.
(8) În cazul în care A.S.F. decide să aplice dispoziţiile cap. II, filialele societăţii – mamă de rangul cel mai înalt la nivel naţional nu sunt supuse prevederilor art. 155, chiar dacă sunt îndeplinite condiţiile prevăzute la art. 154 sau 156.
(9) Prevederile alin. (1) nu se aplică în cazul în care societatea – mamă de rangul cel mai înalt la nivelul statelor membre a obţinut aprobarea de a calcula cu modelul intern SCR şi MCR la nivel de grup pentru filialele sale, în conformitate cu art. 16 alin. (9).

Supravegherea la nivel de subgrup

Art. 136. – (1) În cazul aplicării prevederilor menţionate la art. 135, A.S.F. poate încheia un acord cu autorităţile statelor membre în care este prezentă o filială a grupului tratată ca societate – mamă de rangul cel mai înalt la nivel naţional, cu scopul de a se realiza supravegherea de grup la nivel de subgrup situat în mai multe state membre.
(2) A.S.F. nu poate aplica supravegherea menţionată la art. 135 pentru o filială a unui grup dacă alte autorităţi încheie un acord în sensul alin. (1) pentru alte filiale ale grupului respectiv.
(3) Pentru situaţia prevăzută la alin. (1), prevederile art. 135 alin. (2) – (9) se aplică în mod corespunzător.

CAPITOLUL II
Solvabilitatea la nivel de grup

SECŢIUNEA 1 Fondurile proprii şi calcularea solvabilităţii la nivel de grup
SECŢIUNEA a 2 – a Solvabilitatea la nivel de grup pentru grupurile cu managementul riscului centralizat
SECŢIUNEA 1
Fondurile proprii şi calcularea solvabilităţii la nivel de grup

Art. 137 – Prevederi generale
Art. 138 – Frecvenţa calculării
Art. 139 – Alegerea metodei de calcul
Art. 140 – Includerea cotei proporţionale
Art. 141 – Dubla utilizare a fondurilor proprii
Art. 142 – Capitalul intragrup
Art. 143 – Evaluarea
Art. 144 – Metoda de calcul pentru societăţile afiliate
Art. 145 – Metoda de calcul pentru holdingurile intermediare
Art. 146 – Metoda de calcul pentru societăţile afiliate din state terţe
Art. 147 – Metoda de calcul pentru instituţiile afiliate de tipul instituţiilor de credit, societăţilor de investiţii sau alte instituţii financiare
Art. 148 – Lipsa informaţiilor
Art. 149 – Metoda de calcul nr. 1
Art. 150 – Metoda de calcul nr. 2
Art. 151 – Modelul intern de grup
Art. 152 – Majorarea de capital de solvabilitate la nivel de grup
Art. 153 – Solvabilitatea la nivel de grup a unui holding de asigurare sau a unui holding financiar mixt
Prevederi generale

Art. 137. – (1) Societatea participativă menţionată la art. 133 alin. (3) lit. a) sau holdingul menţionat la art. 133 alin. (3) lit. b) se asigură în permanenţă că grupul dispune de fonduri proprii eligibile cel puţin egale cu SCR la nivel de grup calculată în conformitate cu prevederile art. 139 – 152, respectiv art. 153.
(2) În cazul în care este informată de către societatea participativă că SCR la nivel de grup nu mai este respectată sau că există riscul nerespectării acesteia în următoarele 3 luni, A.S.F. informează celelalte autorităţi din cadrul colegiului supraveghetorilor în vederea adoptării măsurilor adecvate.

Frecvenţa calculării

Art. 138. – (1) Societăţile participative, holdingurile de asigurare sau holdingurile financiare mixte determină cel puţin anual nivelul fondurilor proprii eligibile prevăzut la art. 137 alin. (1).
(2) Datele relevante pe baza cărora se determină fondurile proprii şi rezultatele determinării sunt transmise A.S.F. de către societatea participativă, de holdingul de asigurare, de holdingul financiar mixt sau de societatea din cadrul grupului desemnată de A.S.F. după consultarea grupului şi a autorităţilor de supraveghere implicate.
(3) Societăţile participative, holdingurile de asigurare sau holdingurile financiare mixte monitorizează permanent SCR la nivel de grup şi recalculează cerinţa respectivă, transmiţând rezultatele A.S.F., dacă de la ultima raportare:

a) profilul de risc se abate semnificativ de la ipotezele care stau la baza calculului;
b) profilul de risc este modificat semnificativ.

Alegerea metodei de calcul

Art. 139. – (1) Calcularea solvabilităţii la nivel de grup pentru societăţile participative se realizează conform prevederilor menţionate la art. 140 – 148 şi conform metodei nr. 1 prevăzute la art. 149.
(2) În cazul în care utilizarea metodei nr. 1 nu este adecvată, A.S.F. poate aproba, după consultarea colegiului supraveghetorilor şi a grupului respectiv, utilizarea metodei nr. 2 prevăzute la art. 150 sau utilizarea unei combinaţii a celor două metode.

Includerea cotei proporţionale

Art. 140. – (1) Calculul solvabilităţii la nivel de grup ţine cont de cota proporţională deţinută de societatea participativă în entităţile afiliate, cotă care include:

a) procentele utilizate pentru întocmirea conturilor consolidate, în cazul aplicării metodei nr. 1;
b) proporţia capitalului subscris deţinut direct sau indirect, în cazul aplicării metodei nr. 2.

(2) În cazul în care entitatea afiliată este o filială şi nu deţine suficiente fonduri proprii eligibile pentru a acoperi SCR proprie, indiferent de metoda aplicată, în calcularea SCR la nivel de grup se ţine cont de deficitul de solvabilitate total al filialei, iar în cazul în care A.S.F. şi colegiul supraveghetorilor consideră că răspunderea societăţii este limitată strict la proporţia de capital deţinut, poate aproba luarea în considerare a deficitului respectiv pe o bază proporţională.
(3) Cota proporţională este determinată de A.S.F., după consultarea colegiului supraveghetorilor, şi este luată în calcul atunci când:

a) nu există legături de capital între unele entităţi ale grupului;
b) unul dintre supraveghetori consideră că deţinerea, directă sau indirectă, de capital sau de drepturi de vot într-o entitate se califică drept participaţie deoarece se exercită efectiv o influenţă semnificativă asupra acelei entităţi;
c) unul dintre supraveghetori consideră că o entitate este societate – mamă pentru o altă entitate, deoarece exercită efectiv o influenţă dominantă asupra acesteia din urmă.

Dubla utilizare a fondurilor proprii

Art. 141. – (1) Societăţile din cadrul unui grup nu pot utiliza fondurile proprii eligibile ale altei societăţi din grup pentru a acoperi SCR proprie.
(2) La calcularea SCR la nivel de grup şi în cazul în care metodele prevăzute la art. 149 – 152 nu prevăd altfel, se exclud următoarele valori:

a) valoarea activelor deţinute de societăţile participative, considerate elemente ale fondurilor proprii eligibile care acoperă SCR a uneia dintre societăţile afiliate;
b) valoarea activelor deţinute de o societate afiliată şi considerate elemente ale fondurilor proprii eligibile care acoperă SCR a societăţii participative sau a altor societăţi afiliate acesteia.

(3) Fără a aduce atingere alin. (1), pot fi incluse în calcularea SCR la nivel de grup, numai în măsura în care sunt eligibile pentru acoperirea SCR a entităţilor afiliate, următoarele valori:

a) fondurile surplus menţionate la art. 66, înregistrate de societăţi de asigurări de viaţă afiliate societăţii participative pentru care se calculează solvabilitatea la nivel de grup;
b) capitalul social subscris şi nevărsat al societăţilor afiliate societăţii participative pentru care se calculează solvabilitatea la nivel de grup.

(4) Fără a aduce atingere alin. (3), următoarele valori se exclud din calcularea SCR la nivel de grup:

a) capitalul social subscris şi nevărsat care reprezintă o obligaţie potenţială în numele societăţii participative;
b) capitalul social subscris şi nevărsat al societăţii participative care reprezintă o obligaţie potenţială în numele unei societăţi afiliate;
c) capitalul social subscris şi nevărsat al unei societăţi afiliate care reprezintă o obligaţie potenţială în numele altei societăţi afiliate.

(5) În cazul în care A.S.F. consideră că anumite fonduri proprii eligibile pentru SCR a unor societăţi afiliate, altele decât cele menţionate la alin. (3), nu sunt efectiv disponibile pentru a acoperi SCR a societăţii participative la nivel de grup, atunci fondurile respective sunt luate în calcul numai în măsura în care sunt eligibile pentru acoperirea SCR a societăţilor afiliate.
(6) Valoarea fondurilor proprii menţionate la alin. (3) şi (5) nu trebuie să depăşească SCR a societăţii afiliate.
(7) Fondurile proprii auxiliare eligibile ale unor societăţi afiliate unei societăţi participative pentru care se calculează solvabilitatea la nivel de grup sunt incluse în calcularea SCR la nivel de grup după aprobarea prealabilă de către autoritatea responsabilă cu supravegherea societăţii afiliate respective sau după aprobarea prealabilă a A.S.F. în conformitate cu art. 65, în cazul societăţilor afiliate aflate pe teritoriul României.

Capitalul intragrup

Art. 142. – (1) În cazul în care o societate sau societăţile afiliate acesteia deţin acţiuni ori acordă împrumuturi unei alte entităţi, care deţine direct sau indirect fonduri proprii eligibile pentru acoperirea SCR a primei societăţi, acest lucru se consideră finanţare reciprocă.
(2) La calcularea solvabilităţii la nivel de grup nu se ţine cont de fondurile proprii eligibile provenite din finanţarea reciprocă dintre societatea participativă şi:

a) entităţile afiliate;
b) entităţile participative;
c) alte entităţi afiliate entităţilor sale participative.

(3) La calcularea solvabilităţii la nivel de grup nu se ţine cont de fondurile proprii care acoperă SCR a unei societăţi afiliate unei societăţi participative pentru care se calculează SCR la nivel de grup, în cazul în care acestea provin din finanţare reciprocă cu o societate afiliată societăţii participative respective.

Evaluarea

Art. 143. – Evaluarea activelor şi a obligaţiilor se realizează în conformitate cu prevederile art. 52.

Metoda de calcul pentru societăţile afiliate

Art. 144. – (1) În cazul în care societăţile au mai mult de o societate afiliată, solvabilitatea la nivel de grup se calculează prin includerea tuturor societăţilor afiliate.
(2) În situaţia în care o societate afiliată unei societăţi pentru care se calculează solvabilitatea la nivel de grup are sediul central în alt stat membru decât aceasta, calcularea SCR şi evaluarea fondurilor proprii pentru societatea afiliată se realizează în conformitate cu legislaţia din statul membru respectiv.

Metoda de calcul pentru holdingurile intermediare

Art. 145. – (1) La calcularea solvabilităţii la nivel de grup pentru o societate care deţine participaţii în societăţi afiliate din statele membre sau în societăţi din state terţe prin intermediul unui holding de asigurare sau al unui holding financiar mixt, se ia în considerare şi situaţia holdingului respectiv, denumit holding intermediar; exclusiv în scopul acestui calcul, holdingul intermediar este tratat ca o societate reglementată conform prevederilor titlului I cap. V secţiunile a 3 – a şi a 4 – a în ceea ce priveşte fondurile proprii eligibile şi SCR.
(2) Dacă holdingul intermediar menţionat la alin. (1) deţine împrumuturi subordonate sau alte fonduri proprii eligibile cărora li se aplică limitele prevăzute la art. 71, acestea sunt recunoscute numai până la valoarea rezultată prin aplicarea acestor limite la totalul fondurilor proprii eligibile la nivel de grup în comparaţie cu SCR la nivel de grup; fondurile proprii auxiliare pot fi luate în calculul solvabilităţii la nivel de grup numai după aprobarea A.S.F. în conformitate cu prevederile art. 65 şi art. 166 alin. (1) lit. f).

Metoda de calcul pentru societăţile afiliate din state terţe

Art. 146. – (1) La calcularea solvabilităţii la nivel de grup prin metoda nr. 2 pentru o societate care deţine participaţii într-o societate dintr-un stat terţ, aceasta din urmă este tratată, exclusiv în acest scop, drept societate afiliată.
(2) În cazul în care statul terţ menţionat la alin. (1) prevede autorizarea societăţilor în legislaţia naţională şi aplică un regim de solvabilitate cel puţin echivalent celui prevăzut la titlul I cap. V, fondurile proprii eligibile şi SCR ale societăţii respective sunt în conformitate cu legislaţia statului terţ în care aceasta are sediul central.

Metoda de calcul pentru instituţiile afiliate de tipul instituţiilor de credit, societăţilor de investiţii sau alte instituţii financiare

Art. 147. – (1) Societăţile participative în instituţii financiare, de credit sau în societăţi de investiţii pot aplica, consecvent în timp, metoda nr. 1 sau metoda nr. 2 pentru calcularea solvabilităţii la nivel de grup; în cazul alegerii primei metode, aceasta se aplică numai dacă A.S.F. constată respectarea cerinţelor privind managementul integrat şi controlul intern pentru includerea entităţilor în aria de consolidare.
(2) La solicitarea societăţilor participative sau din proprie iniţiativă, A.S.F. aprobă deducerea participaţiilor menţionate la alin. (1) din fondurile proprii eligibile pentru SCR la nivel de grup ale societăţilor participative.

Lipsa informaţiilor

Art. 148. – În cazul în care A.S.F. nu dispune de informaţiile necesare cu privire la o societate afiliată cu sediul central într-un alt stat membru sau într-un stat terţ, pentru calcularea solvabilităţii la nivel de grup a societăţilor, valoarea contabilă a participaţiei în entitatea respectivă se deduce din valoarea fondurilor proprii eligibile care acoperă solvabilitatea la nivel de grup, iar plusvaloarea latentă a acestei deţineri nu este recunoscută ca fonduri proprii care acoperă solvabilitatea la nivel de grup.

Metoda de calcul nr. 1

Art. 149. – (1) Calcularea solvabilităţii la nivel de grup a unei societăţi participative se realizează pe baza conturilor consolidate.
(2) Solvabilitatea la nivel de grup a unei societăţi participative este diferenţa dintre următoarele:

a) fondurile proprii eligibile care acoperă SCR, determinate conform prevederilor titlului I cap. V secţiunea a 3 – a;
b) SCR la nivel de grup, calculată conform prevederilor titlului I cap. V secţiunea a 4 – a.

(3) SCR la nivel de grup bazată pe date consolidate, numită şi SCR consolidată, se calculează în conformitate cu prevederile titlului I cap. V secţiunea a 4 – a.
(4) SCR consolidată, acoperită de fonduri proprii eligibile în conformitate cu art. 71 alin. (4), reprezintă cel puţin suma dintre:

a) MCR a societăţii participative;
b) cotele proporţionale din MCR ale societăţilor afiliate.

Metoda de calcul nr. 2

Art. 150. – (1) Solvabilitatea la nivel de grup a unei societăţi participative este calculată ca diferenţa dintre:

a) fondurile proprii eligibile agregate la nivel de grup, menţionate la alin. (2);
b) valoarea participaţiilor deţinute de societatea participativă şi SCR agregată la nivel de grup menţionată la alin. (3).

(2) Fondurile proprii eligibile agregate la nivel de grup reprezintă suma dintre:

a) fondurile proprii eligibile pentru SCR a societăţii participative;
b) cotele proporţionale ale societăţii participative din fondurile proprii eligibile pentru SCR ale societăţilor afiliate.

(3) SCR agregată la nivel de grup este dată de suma dintre:

a) SCR a societăţii participative;
b) cotele proporţionale din SCR ale societăţilor afiliate.

(4) În cazul în care participaţia în societăţile afiliate constă într-o deţinere indirectă, integrală sau parţială, valoarea participaţiei respective include şi valoarea deţinerii indirecte, în funcţie de interesele succesive relevante, cotele proporţionale menţionate la alin. (2) lit. b) şi alin. (3) lit. b) modificându-se în consecinţă.
(5) Pentru a determina adecvarea SCR agregate la nivel de grup la profilul de risc la nivel de grup, A.S.F. şi ceilalţi supraveghetori iau în considerare toate riscurile specifice existente la nivel de grup care ar putea fi insuficient acoperite deoarece sunt dificil de cuantificat, iar în cazul constatării unei devieri semnificative a profilului de risc la nivel de grup de la ipotezele care stau la baza SCR agregate la nivel de grup, pot impune o majorare de capital de solvabilitate în conformitate cu art. 35.

Modelul intern de grup

Art. 151. – (1) Solicitarea transmisă A.S.F., în vederea aprobării conform art. 166 alin. (1) lit. g), de o societate şi entităţile sale afiliate, de un holding de asigurare sau un holding financiar mixt şi entităţile afiliate ale acestora în vederea obţinerii aprobării de a calcula SCR agregată la nivel de grup şi SCR ale societăţilor din cadrul grupului pe baza unui model intern, este însoţită de documentaţia completă.
(2) A.S.F. transmite solicitanţilor menţionaţi la alin. (1) decizia privind aprobarea sau respingerea utilizării modelului intern la nivel de grup, însoţită de motivaţia aferentă.
(3) În cazul în care A.S.F. constată că profilul de risc al unei societăţi care calculează SCR cu modelul intern al grupului se abate de la ipotezele care stau la baza modelului respectiv, A.S.F. poate impune o majorare de capital de solvabilitate în conformitate cu prevederile art. 35 sau, în cazul în care societatea nu remediază situaţia, calcularea SCR cu formula standard.
(4) A.S.F. poate impune o majorare de capital de solvabilitate conform prevederilor alin. (3) şi în cazul în care SCR a unei societăţi este calculată cu formula standard.
(5) Decizia motivată privind majorarea de capital de solvabilitate, adoptată în cazurile menţionate la alin. (3) şi (4), se comunică societăţii respective şi colegiului supraveghetorilor.

Majorarea de capital de solvabilitate la nivel de grup

Art. 152. – (1) Pentru a determina dacă SCR la nivel de grup reflectă profilul de risc al grupului, A.S.F. are în vedere situaţiile menţionate la art. 35 alin. (1) lit. a) – d) care se pot manifesta la nivel de grup, în special dacă:

a) există riscuri specifice la nivel de grup care nu sunt captate suficient de formula standard sau de modelul intern, deoarece sunt dificil de cuantificat;
b) ceilalţi supraveghetori au impus o majorare de capital de solvabilitate societăţilor afiliate.

(2) În cazul în care SCR la nivel de grup nu reflectă profilul de risc al grupului, A.S.F. impune o majorare de capital de solvabilitate.

Solvabilitatea la nivel de grup a unui holding de asigurare sau a unui holding financiar mixt

Art. 153. – În cazul unui holding de asigurare sau al unui holding financiar mixt, calcularea solvabilităţii la nivel de grup se efectuează la nivelul holdingului respectiv, cu aplicarea prevederilor art. 139 – 152, acesta fiind tratat ca o societate care respectă prevederile referitoare la fonduri proprii şi la SCR, conform titlului I cap. V secţiunile a 3 – a şi a 4 – a.

SECŢIUNEA a 2 – a
Solvabilitatea la nivel de grup pentru grupurile cu managementul riscului centralizat

Art. 154 – Condiţii
Art. 155 – Cerinţa de capital de solvabilitate (SCR) şi cerinţa de capital minim (MCR)
Art. 156 – Filialele unui holding de asigurare sau ale unui holding financiar mixt
Condiţii

Art. 154. – (1) Prevederile art. 155 alin. (1) – (3) se aplică societăţilor care sunt filiale ale unei societăţi – mamă, asigurător sau reasigurător, dacă sunt îndeplinite, cumulativ, următoarele condiţii:

a) filiala este inclusă în supravegherea la nivel de grup, în condiţiile prezentului titlu;
b) procesele de managementul riscului şi mecanismele de control intern ale societăţii – mamă acoperă filiala şi sunt considerate de către autorităţile implicate ca fiind adecvate pentru exercitarea unui management prudent al filialei;
c) societatea – mamă a primit aprobarea menţionată la art. 159 alin. (5);
d) societatea – mamă a primit aprobarea menţionată la art. 16 alin. (24);
e) societatea – mamă depune o cerere privind aplicarea sistemului de management al riscului centralizat şi A.S.F. aprobă cererea respectivă, urmând procedura aplicabilă prevăzută la art. 15 – 18.

(2) Societăţii – mamă îi revine obligaţia de a asigura respectarea în permanenţă a condiţiilor menţionate la alin. (1) lit. b) – d); în cazul în care acestea nu mai sunt respectate, societatea – mamă informează de îndată A.S.F. şi filiala despre acest lucru, transmiţând un plan de remediere a situaţiei.
(3) În cazul în care A.S.F. constată nerespectarea condiţiilor prevăzute la alin. (1) lit. b) – d), societatea – mamă prezintă un plan prin care, într-un timp rezonabil, condiţiile respective să fie îndeplinite din nou.

Cerinţa de capital de solvabilitate (SCR) şi cerinţa de capital minim (MCR)

Art. 155. – (1) În cazul în care SCR a filialelor autorizate de A.S.F. incluse în supravegherea la nivel de grup se calculează conform prevederilor art. 151 alin. (1) şi profilul de risc se abate semnificativ de la ipotezele care stau la baza modelului respectiv, A.S.F. poate impune măsurile prevăzute la art. 151 alin. (3).
(2) În situaţia în care SCR a filialelor este calculată cu formula standard şi profilul de risc deviază semnificativ de la ipotezele care stau la baza acesteia şi dacă filialele nu remediază situaţia, A.S.F. poate impune acestora, prin decizie motivată temeinic:

a) să înlocuiască în formula standard subseturi de parametri cu parametri specifici filialei pentru modulele de risc de subscriere asigurări generale, asigurări de viaţă şi asigurări de sănătate, conform prevederilor art. 81;
b) să majoreze capitalul de solvabilitate, în conformitate cu prevederile art. 35.

(3) În cazul în care SCR sau MCR nu este respectată, filialele sunt supuse prevederilor art. 99 sau 100, după caz.
(4) Prevederile alin. (1) – (3) încetează a se aplica în următoarele situaţii:

a) condiţiile menţionate la art. 154 alin. (1) lit. a), c) şi d) nu mai sunt îndeplinite;
b) condiţiile menţionate la art. 154 alin. (1) lit. b) nu mai sunt îndeplinite, iar grupul nu ia măsurile necesare pentru ca respectivele condiţii să fie din nou îndeplinite într-un timp rezonabil.

(5) Prevederile alin. (1) – (3) sunt din nou aplicabile dacă societatea – mamă solicită acest lucru şi primeşte aprobare, în conformitate cu procedura aplicabilă prevăzută la art. 15 – 18.

Filialele unui holding de asigurare sau ale unui holding financiar mixt

Art. 156. – Prevederile art. 154 şi 155 se aplică în mod corespunzător societăţilor care sunt filiale ale unui holding de asigurare sau ale unui holding financiar mixt.

CAPITOLUL III
Supravegherea concentrării riscurilor la nivel de grup, a tranzacţiilor intragrup şi a sistemului de guvernanţă

Art. 157 – Supravegherea concentrării riscurilor
Art. 158 – Supravegherea tranzacţiilor intragrup
Art. 159 – Supravegherea sistemului de guvernanţă
Supravegherea concentrării riscurilor

Art. 157. – (1) În cadrul procesului de supraveghere exercitat de A.S.F., supravegherea concentrării riscurilor la nivel de grup se realizează şi în conformitate cu procedura aplicabilă prevăzută la art. 15 – 18 şi cu prevederile art. 159.
(2) Societăţile coordonatoare ale grupurilor sau, dacă este cazul, holdingurile de asigurare ori holdingurile financiare mixte transmit A.S.F., cel puţin anual, un raport privind concentrarea semnificativă a riscurilor la nivel de grup, identificate conform art. 16 alin. (21) şi (22).

Supravegherea tranzacţiilor intragrup

Art. 158. – (1) În cadrul procesului de supraveghere exercitat de A.S.F., supravegherea tranzacţiilor intragrup se realizează în conformitate cu procedura aplicabilă prevăzută la art. 15 – 18 şi cu prevederile art. 159.
(2) Societăţile coordonatoare ale grupurilor sau, dacă este cazul, holdingurile de asigurare ori holdingurile financiare mixte transmit A.S.F., cel puţin anual, un raport privind toate tranzacţiile intragrup semnificative efectuate de societăţi, inclusiv cu persoane fizice care au legături strânse cu oricare entitate din cadrul grupului, identificate conform art. 16 alin. (21); raportul privind tranzacţiile intragrup cu grad ridicat de semnificaţie se transmite de îndată ce acest lucru este posibil.

Supravegherea sistemului de guvernanţă

Art. 159. – (1) Fără a aduce atingere cerinţelor prevăzute în titlul I cap. IV secţiunea a 2 – a, procedurile de raportare şi sistemele de management al riscului şi de control intern sunt elaborate şi aplicate consecvent de toate societăţile incluse în supravegherea la nivel de grup, în conformitate cu art. 133 alin. (3) lit. a) şi b), astfel încât acestea să poată fi controlate la nivel de grup.
(2) Sistemul de control intern cuprinde următoarele:

a) proceduri adecvate privind solvabilitatea la nivel de grup, astfel încât toate riscurile semnificative să fie identificate şi cuantificate şi să fie alocate fondurile proprii eligibile necesare acoperirii acestora;
b) proceduri contabile şi de raportare pentru monitorizarea şi gestionarea tranzacţiilor intragrup şi a concentrării riscurilor;
c) cadrul general de control intern.

(3) Societăţile participative, holdingurile de asigurare sau holdingurile financiare mixte realizează ORSA la nivel de grup, în conformitate cu prevederile art. 29, care este supusă procesului de supraveghere de către A.S.F. în calitate de supraveghetor coordonator.
(4) În cazul în care societăţile participative, holdingurile de asigurare sau holdingurile financiare mixte decid să calculeze solvabilitatea la nivel de grup cu metoda nr. 1, menţionată la art. 149, acestea demonstrează A.S.F. că diferenţa dintre suma SCR a tuturor societăţilor afiliate şi cea agregată la nivel de grup este corectă.
(5) Societăţile participative, holdingurile de asigurare sau holdingurile financiare mixte solicită A.S.F. aprobarea de a efectua ORSA la nivel de grup şi la nivel de filială în acelaşi timp şi de a transmite un raport unic către A.S.F. şi autorităţile de supraveghere a filialelor respective.
(6) Exercitarea de către grup a opţiunii menţionate la alin. (5) nu exonerează filialele de respectarea prevederilor art. 29.

CAPITOLUL IV
Raportul public

Art. 160 – Solvabilitatea la nivel de grup
Art. 161 – Structura grupului
Solvabilitatea la nivel de grup

Art. 160. – (1) Societăţile participative, holdingurile de asigurare sau holdingurile financiare mixte publică anual un raport privind solvabilitatea şi situaţia financiară la nivel de grup, cu respectarea prevederilor art. 39 – 42.
(2) În cazul în care societăţile participative, holdingurile de asigurare sau holdingurile financiare mixte solicită aprobarea A.S.F. privind publicarea unui raport unic privind solvabilitatea şi situaţia financiară, acesta conţine informaţiile prevăzute la art. 39 – 42, astfel:

a) la nivel de grup;
b) la nivel de filiale, astfel încât situaţia acestora să fie uşor identificată.

Structura grupului

Art. 161. – Societăţile, holdingurile de asigurare sau holdingurile financiare mixte publică anual informaţii la nivel de grup referitoare la structura juridică, guvernanţa şi structura organizatorică, inclusiv descrierea filialelor, descrierea sucursalelor şi a entităţilor afiliate semnificative.

CAPITOLUL V
Societăţile – mamă cu sediul central în state terţe

Art. 162 – Lipsa echivalenţei regimului de supraveghere
Lipsa echivalenţei regimului de supraveghere

Art. 162. – (1) Dacă regimul de supraveghere dintr-un stat terţ nu este declarat echivalent, inclusiv temporar, sau dacă A.S.F. decide să nu se bazeze pe statul terţ în situaţia prevăzută la art. 16 alin. (32), A.S.F. aplică societăţilor din statul terţ oricare dintre următoarele prevederi:

a) art. 137 – 153 şi art. 157 – 160, în conformitate cu procedurile aplicabile prevăzute la art. 15 – 18;
b) una dintre metodele prevăzute la art. 16 alin. (34) şi art. 17 alin. (17).

(2) Exclusiv în scopul calculării solvabilităţii la nivel de grup, societatea – mamă respectă prevederile titlului I cap. V secţiunea a 3 – a şi una dintre următoarele:

a) SCR determinată în conformitate cu prevederile art. 145, dacă este holding de asigurare sau holding financiar mixt;
b) SCR determinată în conformitate cu principiile prevăzute la art. 146, dacă este societate dintr-un stat terţ.

TITLUL III
Alte dispoziţii

CAPITOLUL I Sancţiuni
CAPITOLUL II Dispoziţii aplicabile în etapele de tranziţie
CAPITOLUL I
Sancţiuni

Art. 163 – Sancţiuni
Art. 164 – Infracţiuni
Art. 165 – Căi de atac şi reguli de procedură
Sancţiuni

Art. 163. – (1) Constituie contravenţii următoarele fapte:

a) nerespectarea de către societăţi şi de către persoanele care fac parte din conducerea acestora sau de către cele care deţin funcţii – cheie ori alte funcţii critice a actelor delegate, standardelor tehnice de reglementare şi a celor de aplicare emise de Comisia Europeană, precum şi a reglementărilor emise de A.S.F. în aplicarea prezentei legi;
b) nerespectarea de către societăţi a prevederilor referitoare la desfăşurarea activităţii prevăzute la art. 26 alin. (1) – (5), art. 28 – 33, art. 36, 49, 50, art. 51 alin. (1), precum şi de către sucursalele societăţilor din state terţe stabilite pe teritoriul României a prevederilor art. 121, art. 124 alin. (2) şi (3), art. 127 alin. (3), art. 128 alin. (1) şi art. 130 teza I;
c) încălcarea de către societăţi şi de către persoanele care fac parte din conducerea acestora sau de către cele care deţin funcţii – cheie sau alte funcţii critice a prevederilor art. 27;
d) încălcarea de către societăţi a prevederilor art. 21 alin. (2);
e) încălcarea de către societăţi a obligaţiilor privind transmiterea informaţiilor conform art. 37, 39, 41, 42 şi 47, precum şi a documentelor şi rapoartelor în conformitate cu prevederile legale;
f) nerespectarea de către societăţi a prevederilor secţiunii a 2 – a a cap. V privind constituirea şi calcularea rezervelor tehnice, a dispoziţiilor secţiunii a 3 – a a cap. V privind fondurile proprii, ale secţiunii a 4 – a a cap. V privind SCR, ale secţiunii a 5 – a a cap. V privind MCR, ale secţiunii a 6 – a a cap. V privind investiţiile din titlul I al părţii I, precum şi de către sucursalele societăţilor din state terţe a prevederilor art. 118;
g) nerespectarea de către societatea cesionară a prevederilor art. 38 alin. (5) şi art. 117 alin. (8), precum şi efectuarea transferului de portofoliu fără aprobarea A.S.F.;
h) încălcarea de către societăţi a prevederilor art. 20 alin. (15), precum şi nemenţinerea de către societăţi a condiţiilor care au stat la baza autorizaţiei de funcţionare prevăzute la art. 21;
i) efectuarea de către societăţi sau de către persoanele care fac parte din conducerea acestora a oricăror modificări ale documentelor şi/sau ale condiţiilor pe baza cărora s-a acordat autorizaţia de funcţionare, fără avizul A.S.F.;
j) nerespectarea de către societăţi a prevederilor art. 99 alin. (1), (2) şi (5) şi art. 100;
k) nerespectarea de către societăţi a măsurilor adoptate de A.S.F. conform art. 101;
l) nerespectarea de către societăţi a prevederilor art. 107 alin. (1) şi (3) şi art. 108 alin. (1) – (4), (6) şi (7) privind informaţiile prezentate potenţialilor contractanţi;
m) nerespectarea de către asigurători a prevederilor art. 111, art. 112 alin. (7) şi (8), art. 113 alin. (1), (7), (8) şi art. 114;
n) nerespectarea de către societăţile definite conform art. 133 alin. (1) a prevederilor art. 137 alin. (1), art. 138, art. 139 alin. (1), art. 140 alin. (1) şi (3), art. 141 – 145, art. 146 alin. (2), art. 153, 154, art. 157 alin. (2), art. 158 alin. (2) şi art. 159 – 161;
o) împiedicarea fără drept a exercitării drepturilor conferite de către lege A.S.F., precum şi refuzul nejustificat al oricărei persoane de a răspunde solicitărilor A.S.F. în exercitarea atribuţiilor care îi revin conform legii;
p) nerespectarea de către societăţi şi de către persoanele care fac parte din conducerea acestora a măsurilor stabilite prin actele de autorizare, supraveghere, reglementare şi control sau în urma acestora;
r) influenţa susceptibilă de a aduce atingere unei administrări corecte şi prudente a societăţii săvârşită de către conducerea acesteia sau de către persoanele care deţin funcţii – cheie sau alte funcţii critice în cadrul societăţii.

(2) Săvârşirea contravenţiilor prevăzute la alin. (1) de către societăţi sau de către sucursalele societăţilor din state terţe se sancţionează, după caz, cu:

a) avertisment scris;
b) amendă de la 10.000 lei la 5.000.000 lei, prin derogare de la prevederile art. 8 alin. (2) din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 180/2002, cu modificările şi completările ulterioare.

(3) Pe lângă sancţiunile contravenţionale principale prevăzute la alin. (2), în funcţie de natura şi gravitatea faptei, Consiliul A.S.F. poate aplica societăţilor sau sucursalelor societăţilor din state terţe una sau ambele dintre următoarele sancţiuni contravenţionale complementare:

a) interzicerea temporară sau definitivă, totală sau parţială, a exercitării activităţii de asigurare şi/sau de reasigurare, pentru una sau mai multe clase de asigurare, cu respectarea principiului proporţionalităţii;
b) retragerea, totală sau pentru una sau mai multe clase de asigurare, a autorizaţiei de funcţionare.

(4) Săvârşirea contravenţiilor prevăzute la alin. (1) lit. a), c), i), o), p) şi r) se sancţionează, după caz, cu:

a) avertisment scris;
b) amendă de la 10.000 lei la 1.000.000 lei, prin derogare de la prevederile art. 8 alin. (2) din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 180/2002, cu modificările şi completările ulterioare.

(5) Pe lângă sancţiunile contravenţionale principale prevăzute la alin. (4), în funcţie de natura şi gravitatea faptei, Consiliul A.S.F. poate aplica conducerii societăţilor sau persoanelor care deţin funcţii – cheie ori alte funcţii critice în cadrul acestora una sau ambele dintre următoarele sancţiuni contravenţionale complementare:

a) retragerea aprobării acordate de A.S.F.;
b) interzicerea dreptului de a ocupa funcţii care necesită aprobarea A.S.F. pentru o perioadă cuprinsă între unu şi 5 ani de la comunicarea deciziei de sancţionare sau la o altă dată menţionată în mod expres în aceasta.

(6) Influenţarea de către acţionari sau de către membrii societăţilor mutuale, susceptibilă de a aduce atingere unei administrări corecte şi prudente a societăţii, se sancţionează de către A.S.F. cu suspendarea exercitării drepturilor de vot, exprimate de către acţionarii respectivi. În situaţia nerespectării deciziei de suspendare, A.S.F. poate solicita în instanţă anularea voturilor exprimate de către acţionari sau de către membrii societăţilor mutuale pe perioada suspendării.
(7) În cazul în care achiziţionarea unei participaţii calificate a fost efectuată cu nerespectarea obligaţiei de notificare prevăzute la art. 43, pe durata evaluării prevăzute la art. 44 sau fără a ţine cont de opoziţia formulată de A.S.F. potrivit prevederilor art. 45 alin. (2), drepturile de vot aferente sunt nule, iar eventualele voturi deja exprimate vor fi anulate corespunzător.
(8) În cazul în care acţionarii semnificativi nu mai îndeplinesc criteriile prevăzute la art. 45 alin. (1) lit. a) – d) şi cerinţele prevederilor legale privind aprobarea acestora, precum şi dacă există motive rezonabile de a suspecta, în legătură cu proiectul de achiziţie, că o operaţiune de spălare de bani ori de finanţare a terorismului în sensul Legii nr. 656/2002, republicată, cu modificările ulterioare, este în curs, a avut loc sau se încearcă a se comite ori că proiectul de achiziţie ar putea creşte riscul cu privire la acestea, A.S.F. poate dispune suspendarea drepturilor de vot aferente acţiunilor deţinute de acţionarii respectivi sau retragerea aprobării acordate.
(9) A.S.F. va dispune acţionarilor prevăzuţi la alin. (7) şi (8) să îşi vândă, în termen de 3 luni, acţiunile aferente participaţiei în legătură cu care A.S.F. nu şi-a exprimat acordul. Acţiunile respective se iau în considerare la stabilirea cvorumului necesar adunării generale a acţionarilor. După expirarea acestui termen, dacă acţiunile nu au fost vândute, A.S.F. dispune societăţii anularea acţiunilor respective, emiterea unor noi acţiuni purtând acelaşi număr şi vânzarea acestora, urmând ca preţul încasat din vânzare să fie consemnat la dispoziţia dobânditorului iniţial, după reţinerea cheltuielilor ocazionate de vânzare.
(10) Consiliul de administraţie sau, după caz, membrii directoratului societăţii sunt răspunzători de îndeplinirea măsurilor necesare pentru anularea acţiunilor, potrivit prevederilor alin. (9), şi vânzarea acţiunilor nou – emise. Dacă preţul obţinut nu este îndestulător sau din lipsă de cumpărători vânzarea nu a avut loc ori s-a realizat numai o vânzare parţială a acţiunilor nou – emise, societatea va proceda, de îndată, la reducerea capitalului social, cu diferenţa valorică dintre capitalul social înregistrat şi cel deţinut de acţionarii cu drept de vot.
(11) La stabilirea tipului sancţiunii sau a măsurii sancţionatoare şi a cuantumului amenzii, pentru faptele prevăzute la alin. (1), (3) şi (5), Consiliul A.S.F. are în vedere principiul proporţionalităţii şi al raţionamentului calificat, precum şi toate circumstanţele relevante ale săvârşirii faptei, inclusiv următoarele aspecte, după caz:

a) natura şi gravitatea faptelor, inclusiv a celor care pot genera risc sistemic, în sensul Regulamentului (UE) nr. 1.092/2010 al Parlamentului European şi al Consiliului din 24 noiembrie 2010 privind supravegherea macroprudenţială la nivelul Uniunii Europene a sistemului financiar şi de înfiinţare a unui Comitet european pentru risc sistemic;
b) forma de vinovăţie;
c) situaţia financiară;
d) stabilitatea financiară;
e) cuantumul profiturilor realizate sau al pierderilor evitate, în măsura în care acestea pot fi determinate;
f) prejudiciile cauzate terţilor, în măsura în care pot fi determinate;
g) gradul de cooperare cu A.S.F.;
h) încălcările săvârşite anterior.

(12) Deciziile de sancţionare emise de A.S.F. cuprind motivele de fapt şi de drept, menţiunea că persoanele şi entităţile sancţionate au dreptul de contestare conform art. 165, termenul în care se poate depune contestaţia, instanţa căreia i se poate adresa şi sunt comunicate persoanelor şi entităţilor respective.
(13) Cuantumul amenzilor menţionate la alin. (2) lit. b) şi alin. (4) lit. b) se actualizează prin reglementări proprii ale A.S.F.
(14) A.S.F. publică măsurile sancţionatoare prevăzute la alin. (3) şi (5) în Monitorul Oficial al României, Partea I.
(15) Aplicarea sancţiunilor şi măsurilor sancţionatoare nu înlătură răspunderea materială, civilă sau penală, după caz.
(16) Prin derogare de la prevederile art. 8 alin. (3) din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 180/2002, cu modificările şi completările ulterioare, amenzile contravenţionale stabilite prin lege şi aplicate de Consiliul A.S.F. se fac venit la bugetul de stat în cotă de 50%, iar diferenţa de 50% se face venit la bugetul A.S.F.
(17) Aplicarea sancţiunilor contravenţionale prevăzute de prezenta lege se prescrie în termen de 6 luni de la data constatării faptei, dar nu mai târziu de 3 ani de la data săvârşirii acesteia.
(18) Constatarea contravenţiilor prevăzute la alin. (1) se face de către persoanele cu atribuţii privind supravegherea şi controlul din cadrul A.S.F., iar aplicarea sancţiunilor contravenţionale prevăzute la alin. (2) – (8) se realizează de către Consiliul A.S.F.
(19) În măsura în care prezenta lege nu dispune altfel, contravenţiilor prevăzute la alin. (1) le sunt aplicabile dispoziţiile Ordonanţei Guvernului nr. 2/2001, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 180/2002, cu modificările şi completările ulterioare.

Infracţiuni

Art. 164. – Desfăşurarea activităţii de asigurare şi reasigurare fără autorizaţie de funcţionare emisă de A.S.F. ori desfăşurarea activităţii fără înscrierea în Registrul asigurătorilor – reasigurătorilor constituie infracţiune şi se pedepseşte cu închisoare de la 3 luni la 2 ani sau cu amendă.

Căi de atac şi reguli de procedură

Art. 165. – (1) Actele adoptate de A.S.F., conform prevederilor legale, cu privire la persoanele fizice şi juridice conform art. 163 pot fi contestate la Curtea de Apel Bucureşti, Secţia contencios administrativ şi fiscal, în termen de 30 de zile de la data comunicării.
(2) Contestaţia adresată Curţii de Apel Bucureşti, Secţia contencios administrativ şi fiscal nu suspendă, pe timpul soluţionării acesteia, măsurile dispuse de A.S.F.
(3) A.S.F. nu are calitate procesuală pasivă şi nu poate fi chemată în judecată în procesele declanşate împotriva societăţilor, chiar dacă acestea se află în procedură de redresare financiară sau de faliment şi în procesele împotriva Fondului de garantare a asiguraţilor, pentru a răspunde de neîndeplinirea obligaţiilor asumate de aceştia potrivit legii şi/sau convenţiilor internaţionale.

CAPITOLUL II
Dispoziţii aplicabile în etapele de tranziţie

Art. 166 – Competenţele A.S.F.
Art. 167 – Prevederi generale
Art. 168 – Măsura tranzitorie privind rata dobânzilor fără risc
Art. 169 – Măsura tranzitorie privind rezervele tehnice
Art. 170 – Planul pentru respectarea SCR prin utilizarea măsurilor tranzitorii
Art. 171 – Măsurile specifice la nivel de grup
Competenţele A.S.F.

Art. 166. – (1) Începând cu data intrării în vigoare a prezentei legi conform prevederilor art. 182, A.S.F. aprobă:

a) fonduri proprii auxiliare, în conformitate cu prevederile art. 65;
b) clasificarea elementelor de fonduri proprii menţionate la art. 69 alin. (2);
c) parametrii specifici, în conformitate cu prevederile art. 75 alin. (7);
d) modelul intern integral sau parţial, în conformitate cu prevederile art. 82, respectiv ale art. 83;
e) constituirea vehiculelor investiţionale, în conformitate cu prevederile art. 132;
f) fondurile proprii auxiliare ale holdingurilor intermediare, în conformitate cu prevederile art. 145 alin. (2);
g) modelul intern de grup, în conformitate cu prevederile art. 151;
h) aplicarea primei de echilibrare în cazul structurii temporale relevante a ratei dobânzilor fără risc, în conformitate cu prevederile art. 55 alin. (2) – (7);
i) aplicarea primei de volatilitate în cazul structurii temporale relevante a ratei dobânzilor fără risc, în conformitate cu prevederile art. 55 alin. (8) – (17);
j) aplicarea măsurii tranzitorii în cazul ratei dobânzilor fără risc, în conformitate cu prevederile art. 168;
k) aplicarea măsurii tranzitorii în cazul rezervelor tehnice, în conformitate cu prevederile art. 169.

(2) Începând cu data intrării în vigoare a prezentei legi conform prevederilor art. 182, A.S.F.:

a) determină nivelul supravegherii la nivel de grup şi decide asupra societăţilor incluse în sfera supravegherii la nivel de grup, în conformitate cu prevederile titlului II cap. I;
b) participă, în cadrul colegiului supraveghetorilor, la desemnarea supraveghetorului coordonator, în conformitate cu criteriile menţionate la art. 16 alin. (1);
c) participă la instituirea colegiilor supraveghetorilor, în conformitate cu prevederile art. 15 alin. (1) şi (2).

(3) Începând cu data intrării în vigoare a prezentei legi conform prevederilor art. 182, A.S.F.:

a) decide asupra deducerii participaţiilor, în conformitate cu prevederile art. 147 alin. (2);
b) stabileşte metoda de calculare a solvabilităţii la nivel de grup, în conformitate cu prevederile art. 139;
c) determină echivalenţa regimului de solvabilitate şi de supraveghere al statelor terţe, dacă este cazul, în conformitate cu prevederile art. 16 alin. (30) şi (33) şi determină modul de aplicare a prevederilor art. 162;
d) permite, în conformitate cu prevederile art. 154, aplicarea prevederilor art. 155 alin. (1) în condiţiile prevăzute la art. 15 – 18;
e) decide, dacă este cazul, aplicarea măsurilor tranzitorii, în condiţiile art. 167, şi aplicarea prevederilor art. 155 alin. (1), în condiţiile prevăzute la art. 15 – 18.

(4) Deciziile şi aprobările acordate conform prevederilor alin. (1) şi (3) sunt aplicabile începând cu data de 1 ianuarie 2016.
(5) A.S.F. transmite supraveghetorilor din celelalte state membre lista societăţilor care intră sub incidenţa art. 167 alin. (1) şi (2).
(6) Până la 1 ianuarie 2021, A.S.F. transmite anual către EIOPA următoarele informaţii:

a) dacă există pe piaţa naţională produse cu garanţii pe termen lung şi practicile investiţionale ale societăţilor pentru a acoperi obligaţiile care decurg din produsele respective;
b) numărul societăţilor care aplică prima de echilibrare, prima de volatilitate, extinderea perioadei de redresare în conformitate cu art. 99 alin. (4), submodulul risc aferent devalorizării acţiunilor în funcţie de durată şi măsurile tranzitorii prevăzute la art. 168 şi 169;
c) impactul pe care îl au prima de echilibrare, prima de volatilitate, mecanismul de ajustare simetrică aplicat costului de capital aferent investiţiilor în acţiuni, submodulul risc aferent devalorizării acţiunilor în funcţie de durată şi măsurile tranzitorii prevăzute la art. 168 şi 169, asupra situaţiei financiare a societăţilor la nivel naţional şi, în mod anonim, pentru fiecare societate, fără a menţiona identitatea acesteia;
d) efectul pe care îl au prima de echilibrare, prima de volatilitate, mecanismul de ajustare simetrică aplicat costului de capital aferent investiţiilor în acţiuni şi submodulul risc aferent devalorizării acţiunilor în funcţie de durată asupra practicilor investiţionale ale societăţilor şi dacă aplicarea acestor măsuri determină reducerea nejustificată a cerinţelor de capital;
e) efectul produs de o eventuală extindere a perioadei de redresare în conformitate cu art. 99 alin. (4) asupra măsurilor aplicate de societăţi pentru a restabili nivelul de fonduri proprii eligibile care să acopere SCR sau pentru a reduce profilul de risc în vederea respectării cerinţei respective;
f) în cazul în care societăţile aplică măsurile tranzitorii prevăzute la art. 168 şi 169, situaţiile în care acestea respectă planul de introducere treptată prevăzut la art. 170 şi posibilitatea de a reduce dependenţa de aceste măsuri tranzitorii, inclusiv măsurile adoptate sau care sunt preconizate spre adoptare de către societăţi şi A.S.F., cu respectarea prevederilor legale.

Prevederi generale

Art. 167. – (1) Societăţile care până la 1 ianuarie 2016 nu mai subscriu contracte noi de asigurare sau reasigurare şi îşi administrează portofoliul exclusiv pentru încetarea activităţii sunt excluse din sfera de aplicare a prevederilor titlului I cap. I – IX în unul dintre următoarele cazuri:

a) comunică A.S.F. că îşi vor încheia activitatea înainte de 1 ianuarie 2019;
b) fac obiectul măsurilor de reorganizare în conformitate cu legislaţia naţională aplicabilă şi au numit un administrator special.

(2) Dispoziţiile titlului I cap. I – IX se aplică societăţilor menţionate la alin. (1) lit. a) începând cu 1 ianuarie 2019, iar celor menţionate la alin. (1) lit. b), începând cu 1 ianuarie 2021; în cazul în care A.S.F. consideră că procesul de încetare a activităţii acestor societăţi nu înregistrează progrese, A.S.F. decide aplicarea dispoziţiilor titlului I cap. I – IX de la o dată anterioară celor menţionate în prezentul alineat.
(3) Prevederile alin. (1) şi (2) se aplică numai dacă sunt îndeplinite următoarele condiţii:

a) societăţile nu fac parte dintr-un grup sau, dacă fac parte dintr-un grup, toate societăţile grupului încetează subscrierea de noi contracte;
b) societăţile transmit A.S.F. un raport anual în care indică progresele realizate în încetarea activităţii;
c) societăţile notifică A.S.F. faptul că aplică măsurile tranzitorii menţionate în prezentul capitol.

(4) Prevederile alin. (1) şi (2) nu împiedică societăţile să funcţioneze în conformitate cu titlul I cap. I – IX.
(5) Societăţile prevăzute la alin. (1) transmit A.S.F. informaţiile menţionate la art. 37 alin. (1) – (4), (6) şi (7), anual sau cu frecvenţă mai scăzută, şi publică raportul menţionat la art. 39, astfel:

a) pentru exerciţiul financiar care se încheie la 31 decembrie 2016, până la data de 19 mai 2017;
b) pentru exerciţiul financiar care se încheie la 31 decembrie 2017, până la data de 4 mai 2018;
c) pentru exerciţiul financiar care se încheie la 31 decembrie 2018, până la data de 19 aprilie 2019;
d) pentru exerciţiul financiar care se încheie la 31 decembrie 2019, până la data de 3 aprilie 2020.

(6) Societăţile prevăzute la alin. (1) transmit A.S.F. informaţiile trimestriale în conformitate cu art. 37 alin. (1) – (4), (6) şi (7), astfel:

a) pentru exerciţiul financiar care se încheie la 31 decembrie 2016:

(i) trimestrul I, până la data de 25 mai 2016;
(ii) trimestrul II, până la data de 24 august 2016;
(iii) trimestrul III, până la data de 24 noiembrie 2016;
(iv) trimestrul IV, până la data de 28 februarie 2017;

b) pentru exerciţiul financiar care se încheie la 31 decembrie 2017:

(i) trimestrul I, până la data de 19 mai 2017;
(ii) trimestrul II, până la data de 18 august 2017;
(iii) trimestrul III, până la data de 17 noiembrie 2017;
(iv) trimestrul IV, până la data de 16 februarie 2018;

c) pentru exerciţiul financiar care se încheie la 31 decembrie 2018:

(i) trimestrul I, până la data de 11 mai 2018;
(ii) trimestrul II, până la data de 10 august 2018;
(iii) trimestrul III, până la data de 9 noiembrie 2018;
(iv) trimestrul IV, până la data de 11 februarie 2019;

d) pentru exerciţiul financiar care se încheie la 31 decembrie 2019:

(i) trimestrul I, până la data de 3 mai 2019;
(ii) trimestrul II, până la data de 2 august 2019;
(iii) trimestrul III, până la data de 4 noiembrie 2019;
(iv) trimestrul IV, până la data de 4 februarie 2020.

(7) Fără a aduce atingere prevederilor art. 68, elementele fondurilor proprii de bază sunt incluse în fondurile proprii de bază de rangul 1 timp de cel mult 10 ani după data de 1 ianuarie 2016, cu condiţia ca acestea:

a) să fie emise înainte de data de 1 ianuarie 2016 sau anterior datei de intrare în vigoare a actului delegat specific, luându-se în considerare data care este mai apropiată;
b) să acopere cel puţin 50% din marja de solvabilitate disponibilă calculată în conformitate cu legislaţia naţională în vigoare până la 31 decembrie 2015;
c) să nu fie clasificate ca fonduri proprii de rangul 1 sau de rangul 2, în conformitate cu prevederile art. 68.

(8) Fără a aduce atingere prevederilor art. 68, elementele fondurilor proprii de bază sunt incluse în fondurile proprii de bază de rangul 2 timp de cel mult 10 ani după data de 1 ianuarie 2016, cu condiţia ca acestea:

a) să fie emise înainte de data de 1 ianuarie 2016 sau anterior datei de intrare în vigoare a actului delegat specific, luându-se în considerare data care este mai apropiată;
b) să acopere cel puţin 25% din marja de solvabilitate disponibilă calculată în conformitate cu legislaţia naţională în vigoare până la 1 ianuarie 2016.

(9) Societăţile care investesc în titluri de valoare tranzacţionabile sau în alte instrumente financiare bazate pe împrumuturi restructurate emise înainte de data de 1 ianuarie 2011 respectă dispoziţiile actului delegat specific numai în situaţia în care după data de 31 decembrie 2014 au fost adăugate noi expuneri – suport sau unele expuneri – suport au fost înlocuite.
(10) Fără a aduce atingere prevederilor art. 72 alin. (1) şi (2) şi art. 74, se aplică următoarele:

a) până la 31 decembrie 2017, parametrii standard utilizaţi în calculele submodulului risc de concentrare a riscurilor de piaţă şi ale submodulului risc de marjă de credit din formula standard sunt aceiaşi, în cazul expunerilor faţă de administraţiile centrale sau băncile centrale ale statelor membre, denominate şi finanţate în moneda naţională a fiecărui stat membru, ca şi cei care se aplică expunerilor denominate şi finanţate în lei;
b) în 2018, parametrii standard utilizaţi în calculele submodulului risc de concentrare a riscurilor de piaţă şi ale submodulului risc de marjă de credit din formula standard sunt reduşi cu 80% în cazul expunerilor faţă de administraţiile centrale sau băncile centrale ale statelor membre, denominate şi finanţate în moneda naţională a statului membru respectiv;
c) în 2019, parametrii standard utilizaţi în calculele submodulului risc de concentrare a riscurilor de piaţă şi ale submodulului risc de marjă de credit din formula standard sunt reduşi cu 50%, în cazul expunerilor faţă de administraţiile centrale sau băncile centrale ale statelor membre, denominate şi finanţate în moneda naţională a statului membru respectiv;
d) începând cu data de 1 ianuarie 2020, parametrii standard utilizaţi în calculele submodulului risc de concentrare a riscurilor de piaţă şi ale submodulului risc de marjă de credit din formula standard nu sunt reduşi în cazul expunerilor faţă de administraţiile centrale sau băncile centrale ale statelor membre, denominate şi finanţate în moneda naţională a statului membru respectiv.

(11) Fără a aduce atingere prevederilor art. 99 alin. (2) – (4), în cazul în care societăţile respectă la data de 31 decembrie 2015 marja de solvabilitate minimă prevăzută de legislaţia naţională, însă în 2016 nu respectă prevederile prezentei părţi în ceea ce priveşte SCR, A.S.F. solicită acestora să adopte măsurile necesare pentru stabilirea nivelului de fonduri proprii eligibile care să acopere SCR sau să reducă profilul de risc pentru a asigura respectarea SCR până la 31 decembrie 2017 şi să transmită A.S.F., la fiecare 3 luni, un raport de activitate privind măsurile adoptate şi progresele realizate.
(12) Prelungirea termenului până la 31 decembrie 2017 în conformitate cu alin. (11) este anulată dacă din raportul de activitate A.S.F. constată că în perioada dintre raportarea nerespectării SCR şi data depunerii raportului respectiv, societăţile nu au înregistrat progrese în acest sens.
(13) Până la 31 martie 2022, societăţile – mamă de cel mai înalt rang din România pot solicita A.S.F. aprobarea utilizării unui model intern de grup de către societăţile din grup situate pe teritoriul României, acestea având un profil de risc diferit în mod semnificativ de cel al restului grupului.
(14) Fără a aduce atingere prevederilor art. 137 alin. (1), la nivelul grupului se aplică în mod corespunzător prevederile alin. (7) – (10) şi (13) şi art. 168 – 170.
(15) Fără a aduce atingere art. 137, prevederile menţionate la alin. (11) şi (12) se aplică în mod corespunzător la nivel de grup şi în cazul în care societăţile participative sau societăţile care aparţin grupului respectă solvabilitatea ajustată calculată conform legislaţiei naţionale în vigoare, însă nu respectă SCR.
(16) Prin excepţie de la prevederile art. 100 şi 110, societăţile care, la data de 31 decembrie 2015, respectă marja de solvabilitate minimă prevăzută la art. 16 alin. (5) şi (51) din Legea nr. 32/2000 privind activitatea de asigurare şi supravegherea asigurărilor, cu modificările şi completările ulterioare, dar nu deţin suficiente fonduri proprii de bază eligibile pentru acoperirea MCR, se conformează prevederilor art. 95 alin. (1) până la data de 31 decembrie 2016; în caz contrar, A.S.F. retrage autorizaţia societăţilor în cauză conform prevederilor prezentei legi.

Măsura tranzitorie privind rata dobânzilor fără risc

Art. 168. – (1) După obţinerea aprobării A.S.F., conform art. 166 alin. (1) lit. j), societăţile pot ajusta pentru perioada de tranziţie structura temporală a ratei dobânzilor fără risc pentru obligaţiile de asigurare şi reasigurare admisibile.
(2) Pentru fiecare monedă, ajustarea se calculează ca procent al diferenţei dintre:

a) rata dobânzii determinată de societăţi în conformitate cu legislaţia naţională în vigoare la 31 decembrie 2015;
b) rata dobânzii acumulate, calculată ca rată unică de actualizare.

(3) Rata menţionată la alin. (2) lit. b), atunci când se aplică fluxurilor de trezorerie ale portofoliului de obligaţii de asigurare sau reasigurare admisibile, are drept rezultat o valoare egală cu valoarea celei mai bune estimări a portofoliului obligaţiilor respective atunci când se ţine cont de valoarea în timp a banilor utilizând structura temporală relevantă a ratei dobânzilor fără risc, prevăzută la art. 54 alin. (2).
(4) Procentul prevăzut la alin. (2) scade liniar la sfârşitul fiecărui exerciţiu financiar, de la 100% în timpul exerciţiului care începe la data de 1 ianuarie 2016 până la 0% la data de 1 ianuarie 2032.
(5) În cazul în care societăţile aplică prima de volatilitate, structura temporală relevantă a ratei dobânzilor fără risc prevăzută la alin. (2) lit. b) reprezintă structura temporală relevantă ajustată a ratei dobânzilor fără risc prevăzută la art. 55 alin. (8) – (16).
(6) Obligaţiile de asigurare şi de reasigurare admisibile cuprind numai obligaţiile care îndeplinesc următoarele cerinţe:

a) contractele din care decurg au fost încheiate înainte de 1 ianuarie 2016, fiind excluse contractele reînnoite atât la data respectivă, cât şi la o dată ulterioară;
b) rezervele tehnice pentru obligaţiile de asigurare şi de reasigurare au fost determinate în conformitate cu legislaţia naţională în vigoare la data de 31 decembrie 2015;
c) nu li se aplică art. 55 alin. (2) – (7).

(7) Societăţile care aplică prevederile alin. (1):

a) nu includ obligaţiile de asigurare şi de reasigurare admisibile în calculul primei de volatilitate prevăzute la art. 55 alin. (8) – (16);
b) nu aplică prevederile art. 169;
c) în cadrul raportului prevăzut la art. 39 menţionează:

(i) faptul că aplică structura temporală tranzitorie a ratei dobânzilor fără risc;
(ii) cuantificarea impactului asupra situaţiei financiare prin neaplicarea primei de volatilitate.

Măsura tranzitorie privind rezervele tehnice

Art. 169. – (1) După obţinerea aprobării A.S.F., conform art. 166 alin. (1) lit. k), societăţile pot aplica rezervelor tehnice o deducere pentru o perioadă de tranziţie la nivelul grupelor de riscuri omogene prevăzute la art. 57.
(2) Deducerea menţionată la alin. (1) corespunde unui procent al diferenţei dintre următoarele valori:

a) rezervele tehnice, după deducerea creanţelor din reasigurare şi de la vehiculele investiţionale, calculate fie în conformitate cu prevederile art. 53 la data de 1 ianuarie 2016, fie cu prima de volatilitate prevăzută la art. 55 alin. (8) – (16), dacă aceasta este utilizată de societăţi la 1 ianuarie 2016;
b) rezervele tehnice după deducerea creanţelor din reasigurare, calculate în conformitate cu legislaţia naţională în vigoare la 31 decembrie 2015.

(3) Procentul maxim deductibil calculat conform alin. (2) scade liniar la sfârşitul fiecărui exerciţiu financiar, de la 100% în timpul exerciţiului care începe la data de 1 ianuarie 2016, până la 0% la data de 1 ianuarie 2032.
(4) După obţinerea aprobării prealabile A.S.F. sau la iniţiativa acesteia, valoarea rezervelor tehnice, inclusiv, dacă este cazul, valoarea primei de volatilitate utilizate pentru calcularea deducerii prevăzute la alin. (2), poate fi recalculată la intervale de 24 de luni sau mai frecvent, dacă profilul de risc al societăţii se modifică semnificativ.
(5) A.S.F. poate limita deducerea menţionată la alin. (1) – (3), dacă aplicarea acesteia determină o reducere a SCR faţă de cerinţele de capital calculate în conformitate cu legislaţia naţională în vigoare la data de 31 decembrie 2015.
(6) Societăţile care utilizează deducerea menţionată la alin. (1):

a) nu aplică prevederile art. 168;
b) în cazul în care SCR nu este îndeplinită fără aplicarea deducerii respective, transmit anual un raport către A.S.F. privind măsurile adoptate şi progresele realizate pentru ca, până la data de 1 ianuarie 2032, fie să restabilească un nivel al fondurilor proprii eligibile care să acopere SCR, fie să îşi reducă profilul de risc;
c) în cadrul raportului prevăzut la art. 39 menţionează:

(i) faptul că aplică deducerea prevăzută la alin. (1);
(ii) cuantificarea impactului asupra situaţiei financiare prin neaplicarea acestei măsuri.

Planul pentru respectarea SCR prin utilizarea măsurilor tranzitorii

Art. 170. – (1) Societăţile care aplică măsurile tranzitorii menţionate la art. 168 şi 169 notifică A.S.F. de îndată cu privire la faptul că SCR nu poate fi acoperită fără aplicarea măsurilor respective.
(2) În termen de două luni de la notificarea menţionată la alin. (1), societăţile transmit A.S.F. un plan de introducere treptată a măsurilor pentru restabilirea nivelului fondurilor proprii eligibile care să acopere SCR sau pentru reducerea profilului de risc, astfel încât, la sfârşitul perioadei de tranziţie, SCR să fie respectată; planul respectiv este actualizat în etapele de tranziţie.
(3) Societăţile transmit anual A.S.F. un raport cu măsurile adoptate şi progresele realizate conform planului menţionat la alin. (2).
(4) A.S.F. retrage aprobarea acordată privind aplicarea măsurilor tranzitorii, în cazul în care constată din raportul menţionat la alin. (3) că respectarea SCR la finalul etapelor de tranziţie este nerealistă.

Măsurile specifice la nivel de grup

Art. 171. – (1) Prevederile art. 167 alin. (5) şi (6) privind raportările către A.S.F. şi publicarea raportului anual se aplică în mod corespunzător pentru societăţile participative, holdingurile de asigurare şi holdingurile financiare mixte.
(2) Termenele pentru transmiterea raportărilor menţionate la art. 37 alin. (1) – (4), (6) şi (7), anual sau cu frecvenţă mai scăzută, şi pentru publicarea raportului menţionat la art. 39, sunt următoarele:

a) pentru exerciţiul financiar care se încheie la 31 decembrie 2016, până la data de 30 iunie 2017;
b) pentru exerciţiul financiar care se încheie la 31 decembrie 2017, până la data de 15 iunie 2018;
c) pentru exerciţiul financiar care se încheie la 31 decembrie 2018, până la data de 31 mai 2019;
d) pentru exerciţiul financiar care se încheie la 31 decembrie 2019, până la data de 15 mai 2020.

(3) Termenele pentru transmiterea raportărilor trimestriale menţionate la art. 37 alin. (1) – (4), (6) şi (7) sunt următoarele:

a) pentru exerciţiul financiar care se încheie la 31 decembrie 2016:

(i) trimestrul I, până la data de 6 iulie 2016;
(ii) trimestrul II, până la data de 5 octombrie 2016;
(iii) trimestrul III, până la data de 11 ianuarie 2017;
(iv) trimestrul IV, până la data de 11 aprilie 2017;

b) pentru exerciţiul financiar care se încheie la 31 decembrie 2017:

(i) trimestrul I, până la data de 30 iunie 2017;
(ii) trimestrul II, până la data de 6 octombrie 2017;
(iii) trimestrul III, până la data de 29 decembrie 2017;
(iv) trimestrul IV, până la data de 30 martie 2018;

c) pentru exerciţiul financiar care se încheie la 31 decembrie 2018:

(i) trimestrul I, până la data de 22 iunie 2018;
(ii) trimestrul II, până la data de 21 septembrie 2018;
(iii) trimestrul III, până la data de 21 decembrie 2018;
(iv) trimestrul IV, până la data de 25 martie 2019;

d) pentru exerciţiul financiar care se încheie la 31 decembrie 2019:

(i) trimestrul I, până la data de 14 iunie 2019;
(ii) trimestrul II, până la data de 13 septembrie 2019;
(iii) trimestrul III, până la data de 16 decembrie 2019;
(iv) trimestrul IV, până la data de 17 martie 2020.

PARTEA a II – a
Regimul naţional de supraveghere

Art. 172 – Dispoziţii generale
Art. 173 – Autorizarea şi supravegherea activităţii de asigurare şi de reasigurare
Art. 174 – Excluderi
Art. 175 – Extinderea activităţii de asigurare în state terţe
Art. 176 – Prevederi aplicabile
Art. 177 – Sancţiuni
Dispoziţii generale

Art. 172. – Dispoziţiile prezentei părţi se aplică:

a) societăţilor care solicită autorizaţie de funcţionare şi nu doresc să fie supravegheate conform dispoziţiilor părţii I;
b) societăţilor stabilite pe teritoriul României care nu îndeplinesc cel puţin una dintre condiţiile menţionate la art. 2 alin. (2);
c) societăţilor care se află în situaţiile menţionate la art. 3.

Autorizarea şi supravegherea activităţii de asigurare şi de reasigurare

Art. 173. – (1) Pentru societăţile prevăzute la art. 172, A.S.F. emite reglementări care cuprind prevederi referitoare la:

a) limita minimă a capitalului social vărsat, a fondului de siguranţă şi a fondului de rezervă liber vărsat;
b) condiţiile de autorizare şi de menţinere a autorizaţiei de funcţionare;
c) condiţiile de practicare a asigurărilor obligatorii şi de menţinere a autorizaţiei de practicare a acestora;
d) condiţiile de subscriere a anumitor clase de asigurare;
e) sistemul de guvernanţă şi funcţiile critice, inclusiv funcţiile – cheie;
f) condiţiile de primire şi, respectiv, de cedare în reasigurare;
g) limita minimă a marjei de solvabilitate, a coeficientului de lichiditate şi metodologiile de calculare a acestora;
h) categoriile de active admise să acopere rezervele tehnice şi regulile de dispersie ale acestora;
i) metodologia de calculare, de evaluare şi de evidenţă a rezervelor tehnice minimale pentru activitatea de asigurări generale;
j) condiţiile privind administrarea fondului asigurărilor de viaţă, investiţiile şi evaluarea activelor, calcularea rezervelor matematice şi aspecte referitoare la normele actuariale;
k) auditul statutar;
l) forma şi conţinutul:

(i) informaţiilor şi raportărilor periodice;
(ii) situaţiilor financiare;

m) activitatea de supraveghere;
n) transferul de portofoliu, fuziunea şi divizarea;
o) redresarea financiară a societăţilor aflate în dificultate şi administrarea specială;
p) autorizarea, desfăşurarea activităţii şi supravegherea societăţilor mutuale;
r) obiectivele urmărite în procesul de supraveghere, principalele funcţii şi activităţi din cadrul acestuia;
s) soluţionarea petiţiilor;
t) alte aspecte privind desfăşurarea activităţii de asigurare şi de reasigurare.

(2) A.S.F. are competenţa de a solicita societăţilor prevăzute la art. 172 documentele şi informaţiile necesare derulării procesului de supraveghere, inclusiv procesele – verbale ale şedinţelor conducerii şi ale comitetelor instituite, şi de a efectua controale la sediul acestora.
(3) Prevederile art. 25 alin. (1) şi alin. (2) lit. a) şi c) se aplică şi conducerii societăţilor prevăzute la art. 172.

Excluderi

Art. 174. – (1) Asigurătorii autorizaţi şi supravegheaţi conform prevederilor prezentei părţi nu pot desfăşura simultan activitatea de asigurări generale şi pe cea de asigurări de viaţă.
(2) Asigurătorii compoziţi supravegheaţi conform prevederilor prezentei părţi desfăşoară simultan activitate de asigurări generale şi activitate de asigurări de viaţă în condiţiile prevăzute la art. 49.

Extinderea activităţii de asigurare în state terţe

Art. 175. – Societăţile care îşi desfăşoară activitatea conform prevederilor prezentei părţi nu pot înfiinţa filiale în state terţe decât în cazul în care solicită, chiar dacă se află în una dintre situaţiile prevăzute la art. 172, să i se aplice prevederile părţii I.

Prevederi aplicabile

Art. 176. – Taxele prevăzute în partea I se aplică şi societăţilor autorizate să funcţioneze conform prevederilor prezentei părţi.

Sancţiuni

Art. 177. – Societăţilor autorizate şi supravegheate conform prevederilor prezentei părţi le sunt aplicabile sancţiunile prevăzute la art. 163 şi 164.

PARTEA a III – a
Dispoziţii finale

Art. 178 – Moneda
Art. 179 – Prevederi finale
Art. 180 – Modificarea şi completarea Legii nr. 32/2000 privind activitatea de asigurare şi supravegherea asigurărilor
Art. 181 – Adaptare legislativă
Art. 182 – Intrarea în vigoare
Moneda

Art. 178. – Societăţile calculează contravaloarea în lei a cuantumurilor în euro, cu efect de la data de 31 decembrie a fiecărui an, în funcţie de cursul de schimb valutar comunicat de Banca Naţională a României pentru data de 31 octombrie.

Prevederi finale

Art. 179. – (1) Registrul Actuarilor se preia de la A.S.F. de către Asociaţia Română de Actuariat, în termen de 60 de zile de la publicarea prezentei legi în Monitorul Oficial al României, Partea I.
(2) Societăţile se pot asocia în uniuni profesionale care să le reprezinte interesele colective şi care pot adera la uniuni internaţionale de profil.
(3) Oficiul Naţional al Registrului Comerţului este obligat să permită accesul gratuit al A.S.F. la baza de date a acestuia referitoare la societăţile autorizate în conformitate cu prevederile prezentei legi, precum şi la alte persoane fizice sau juridice care sunt sau solicită aprobarea pentru a deveni acţionari semnificativi; Oficiul Naţional al Registrului Comerţului este obligat să furnizeze, la solicitarea A.S.F., informaţii economico – financiare raportate de societăţi.
(4) A.S.F. emite reglementări proprii în aplicarea prevederilor părţii I. A.S.F emite reglementări contabile specifice domeniului asigurărilor, cu avizul Ministerului Finanţelor Publice.
(5) Anexele nr. 1 şi 2 fac parte integrantă din prezenta lege.

Modificarea şi completarea Legii nr. 32/2000 privind activitatea de asigurare şi supravegherea asigurărilor

Art. 180. – Legea nr. 32/2000 privind activitatea de asigurare şi supravegherea asigurărilor, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 148 din 10 aprilie 2000, cu modificările şi completările ulterioare, se modifică şi se completează după cum urmează:

1. Titlul legii se modifică şi va avea următorul cuprins:

“LEGE
privind activitatea şi supravegherea intermediarilor în asigurări şi reasigurări”

2. Titlul capitolului I se modifică şi va avea următorul cuprins:

“CAPITOLUL I
Obiectul legii şi înţelesul unor termeni”

3. Articolul 1 se modifică şi va avea următorul cuprins:

“Art. 1. – Prezenta lege reglementează organizarea şi funcţionarea intermediarilor în asigurări şi reasigurări şi supravegherea activităţii intermediarilor în asigurări şi reasigurări, precum şi a altor activităţi în legătură cu acestea.”

4. Articolul 2 se modifică şi va avea următorul cuprins:

“Art. 2. – În înţelesul prezentei legi, termenii şi expresiile de mai jos au următoarele semnificaţii:

1. acţionar/asociat semnificativ – orice persoană care, nemijlocit şi singură ori prin intermediul sau în legătură cu alte persoane fizice ori juridice, exercită drepturi ce decurg din deţinerea unor acţiuni/părţi sociale care, cumulate, reprezintă cel puţin 10% din capitalul social al unui broker de asigurare şi/sau de reasigurare ori îi conferă acesteia cel puţin 10% din totalul drepturilor de vot în adunarea generală a acţionarilor/asociaţilor sau care dau posibilitatea să exercite o influenţă semnificativă asupra conducerii brokerului de asigurare şi/sau de reasigurare în care are poziţia semnificativă, după caz;
2. activitatea de intermediere în reasigurări – activitatea de introducere, propunere ori îndeplinire a altor activităţi preliminarii încheierii contractelor de reasigurare sau oferirea de asistenţă pentru administrarea ori îndeplinirea unor contracte, îndeosebi în cazul unei daune. Aceste activităţi nu vor fi considerate activităţi de intermediere în reasigurări, în cazul în care sunt îndeplinite de către un reasigurător sau de un angajat al acestuia care acţionează sub responsabilitatea reasigurătorului. Nu vor fi considerate activităţi de intermediere în reasigurări nici următoarele: furnizarea de informaţii în mod ocazional, în contextul unei alte activităţi profesionale, al cărei scop nu constă în oferirea de asistenţă clienţilor în vederea încheierii sau administrării unui contract, administrarea daunelor unui reasigurător pe baze profesionale, precum şi regularizarea daunelor;
3. agent de asigurare – persoana fizică sau juridică împuternicită, în baza autorizării unui asigurător ori reasigurător, să încheie în numele şi în contul asigurătorului sau reasigurătorului contracte de asigurare ori de reasigurare cu terţii, conform condiţiilor stipulate în contractul de mandat încheiat, fără să aibă calitatea de asigurător/reasigurător, broker de asigurare şi/sau de reasigurare;
4. agent de asigurare subordonat – persoana fizică sau juridică ce, pe lângă activitatea sa profesională principală, intermediază în numele şi în contul unuia sau mai multor asigurători produse de asigurare care sunt complementare la produsele furnizate de instituţiile de credit şi instituţiile financiare nebancare care acţionează într-o piaţă reglementată;
5. asistenţi în brokeraj – persoane fizice sau juridice care, în baza unui contract cu un broker de asigurare şi/sau de reasigurare, primesc o împuternicire în legătură cu un mandat de brokeraj al acestuia şi, sub acoperirea contractului de răspundere profesională a brokerului în cauză, trebuie să întreprindă anumite activităţi necesare pentru ducerea la îndeplinire a mandatului de brokeraj;
6. autorităţi competente – autorităţile naţionale care, prin lege sau alte reglementări, sunt abilitate să înregistreze sau să autorizeze intermediarii în reasigurări;
7. bancassurance – activitatea de intermediere a produselor de asigurări care sunt complementare la produsele instituţiilor de credit şi instituţiilor financiare nebancare, desfăşurată prin reţeaua acestor instituţii în condiţiile prevăzute prin norme emise în aplicarea prezentei legi;
8. broker de asigurare:

a) persoană juridică română, autorizată în condiţiile prezentei legi, care negociază pentru clienţii săi, persoane fizice sau juridice, asiguraţi ori potenţiali asiguraţi, încheierea contractelor de asigurare sau de reasigurare şi acordă asistenţă înainte şi pe durata derulării contractelor ori în legătură cu regularizarea daunelor, după caz;
b) un intermediar dintr-un stat membru, care desfăşoară activităţi de intermediere pe teritoriul României, conform dreptului de stabilire şi libertăţii de a presta servicii;

9. broker în asigurări/reasigurări – persoană fizică, atestată profesional în conformitate cu prevederile normelor emise în aplicarea prezentei legi, şi care îşi desfăşoară activitatea numai în baza unei relaţii contractuale cu un broker de asigurare/reasigurare;
10. conducerea executivă a intermediarului în asigurări şi/sau în reasigurări – persoana sau, în cazul intermediarilor care au formă juridică de societate pe acţiuni, persoanele fizice, cel puţin două, dintre care una, potrivit actelor constitutive şi/sau hotărârilor organelor statutare ale intermediarului în asigurări şi/sau în reasigurări, este înlocuitoarea de drept a persoanei împuternicite să conducă şi să coordoneze activitatea zilnică, precum şi învestite cu competenţa de a angaja răspunderea intermediarului în asigurări şi/sau în reasigurări; nu intră în această categorie persoanele care asigură conducerea nemijlocită a compartimentelor din cadrul intermediarului în asigurări şi/sau în reasigurări, a sucursalelor şi a altor sedii secundare. În cazul sucursalelor intermediarilor în asigurări şi/sau în reasigurări din statele membre, care desfăşoară activitate pe teritoriul României, în baza dreptului de stabilire, conducerea executivă este reprezentată de persoana/persoanele împuternicite de aceştia să conducă activitatea sucursalei şi să angajeze legal în România intermediarul în asigurări şi/sau în reasigurări;
11. intermediari în asigurări – persoanele fizice sau juridice, denumite în continuare broker de asigurare, asistent în brokeraj, agent de asigurare, subagent sau agent de asigurare subordonat, care desfăşoară activitate de intermediere în asigurări, în schimbul unui/unei comision/remuneraţii, autorizat sau înregistrat în condiţiile stabilite de prezenta lege şi de normele emise în aplicarea acesteia, precum şi intermediarii din statele membre care desfăşoară pe teritoriul României activitate de intermediere în asigurări, conform dreptului de stabilire şi libertăţii de a presta servicii, după caz;
12. intermediar în reasigurări – persoana fizică sau juridică română autorizată în condiţiile prezentei legi, denumită în continuare broker de reasigurare, care intermediază, în schimbul unui/unei comision/remuneraţii, în principal, activitatea de reasigurare, precum şi intermediarii din statele membre care desfăşoară pe teritoriul României activitate de intermediere în reasigurări, conform dreptului de stabilire şi libertăţii de a presta servicii, după caz;
13. locul obişnuit de staţionare – teritoriul statului în care autovehiculul este înmatriculat sau:

a) în cazul în care nu se solicită înmatriculare pentru un anumit tip de autovehicule, dar autovehiculul deţine plăcuţe de asigurare sau un semn distinctiv similar plăcuţei de înmatriculare, teritoriul statului în care a fost emisă plăcuţa de asigurare ori a fost emis semnul; sau
b) în cazul în care nici plăcuţa de înmatriculare, nici plăcuţa de asigurare şi nici semnul distinctiv nu se cere pentru un anumit tip de vehicule, teritoriul statului în care persoana care deţine autovehiculul îşi are reşedinţa permanentă;

14. mandat de brokeraj – contractul dintre un asigurat sau un potenţial asigurat, în calitatea de mandant, şi brokerul de asigurare şi/sau de reasigurare, în calitate de mandatar, prin care se încredinţează mandatarului negocierea sau încheierea contractelor de asigurare sau de reasigurare, acordarea de asistenţă înainte şi pe durata derulării contractelor ori în legătură cu regularizarea daunelor, după caz;
15. persoane semnificative – administratorii, membrii consiliului de administraţie şi/sau ai consiliului director şi/sau ai consiliului de supraveghere, conducerea executivă a intermediarului în asigurări şi/sau în reasigurări, precum şi membrii Consiliului director al Fondului de protecţie a victimelor străzii;
16. state membre – statele membre ale Uniunii Europene şi celelalte state aparţinând Spaţiului Economic European;
17. stat terţ – stat care nu este stat membru al Uniunii Europene sau al Spaţiului Economic European;
18. subagenţi – persoane fizice, altele decât conducătorul agentului de asigurare persoană juridică, care au calitatea de angajaţi cu contract de muncă cu persoana juridică şi care acţionează în numele acesteia;
19. stat membru de origine a intermediarului:

a) în cazul în care intermediarul este o persoană fizică – statul membru în care este situată reşedinţa acestuia şi în care îşi desfăşoară activitatea;
b) în cazul în care intermediarul este o persoană juridică – statul membru în care este situat sediul social sau, în cazul în care legislaţia statului respectiv nu prevede existenţa unui sediu social, statul membru în care este situat sediul central;

20. stat membru gazdă al intermediarului – statul membru, altul decât statul membru de origine, în care un intermediar în asigurări sau în reasigurări îşi desfăşoară activitatea în baza dreptului de stabilire şi a libertăţii de a presta servicii;
21. sucursala unui intermediar în asigurări sau în reasigurări – dezmembrământ fără personalitate juridică al unui intermediar în asigurări sau în reasigurări care, în baza unui mandat, este împuternicit să desfăşoare, parţial sau total, activitatea de asigurare ori de reasigurare.”

5. Articolul 3 se abrogă.

6. Titlul capitolului II se modifică şi va avea următorul cuprins:

“CAPITOLUL II
Dispoziţii generale”

7. Articolul 4 se modifică şi va avea următorul cuprins:

“Art. 4. – (1) Punerea în executare a prezentei legi, supravegherea şi controlul respectării dispoziţiilor sale revin Autorităţii de Supraveghere Financiară, denumită în continuare A.S.F., în scopul apărării drepturilor asiguraţilor şi al promovării stabilităţii activităţii de asigurare în România.
(2) Pentru nevoile A.S.F., ale reprezentanţelor sale pe care aceasta le înfiinţează, Guvernul şi, după caz, autorităţile administraţiei publice locale vor atribui acesteia în administrare imobilele necesare – terenuri şi clădiri – din domeniul public de interes naţional sau local, după caz, în termen de 60 de zile de la data cererii. A.S.F. poate utiliza propriile venituri pentru construirea, achiziţionarea sau închirierea unor imobile corespunzătoare, conform prevederilor legale în vigoare.
(3) A.S.F. încheie memorandumuri de colaborare cu autorităţi similare privind schimbul informaţiilor confidenţiale, necesare activităţii de supraveghere, memorandumuri care să stipuleze că divulgarea acelor informaţii publicului se face doar cu acordul explicit al acelor autorităţi sau, în cazurile specificate, doar pentru scopurile pentru care autorităţile respective şi-au dat acordul.
(4) A.S.F. poate încheia acorduri de cooperare cu autorităţi din state terţe numai dacă informaţiile trimise către acele autorităţi beneficiază de acelaşi nivel de confidenţialitate cu care A.S.F. tratează acele informaţii în România, în conformitate cu legislaţia naţională.
(5) A.S.F. informează Comisia Europeană asupra dificultăţilor apărute prin aplicarea prezentei legi, precum şi asupra oricăror bariere care pot să apară în detrimentul activităţii brokerilor de asigurare şi/sau de reasigurare autorizaţi sau stabiliţi în România, în comparaţie cu sucursalele aflate în afara teritoriului României.”

8. Articolul 5 se modifică şi va avea următorul cuprins:

“Art. 5. – A.S.F. are următoarele atribuţii principale:

a) elaborează şi/sau avizează proiectele de acte normative care privesc domeniul asigurărilor sau care au implicaţii asupra acestui domeniu, iar în ceea ce priveşte reglementările contabile specifice domeniului asigurărilor, şi după avizul/informarea, după caz, potrivit legii, a Ministerului Finanţelor Publice; de asemenea, avizează obligatoriu toate actele administrative individuale care au legătură cu activitatea de asigurare;
b) autorizează brokerii de asigurare şi/sau de reasigurare să desfăşoare activitate de intermediere în asigurări şi/sau în reasigurări, după caz, şi aprobă orice modificare a documentelor sau condiţiilor pe baza cărora s-a acordat această autorizare; prin documente se înţelege statutul şi/sau actul constitutiv al societăţii, studiul de fezabilitate şi, numai în cazul persoanelor semnificative, organigrama şi/sau regulamentul de organizare şi funcţionare, precum şi orice alte acte stabilite prin normele de autorizare emise în aplicarea prezentei legi. Aprobarea modificărilor, inclusiv în cazul persoanelor menţionate la lit. d), se solicită în termenele prevăzute de normele emise în aplicarea prezentei legi;
c) aprobă acţionarii semnificativi direcţi şi/sau indirecţi ai brokerilor de asigurare şi/sau de reasigurare, în baza prevederilor normelor emise în aplicarea prezentei legi;
d) aprobă şi, după caz, retrage aprobarea, în condiţiile legislaţiei în vigoare şi ale normelor emise în aplicarea acesteia, pentru persoanele semnificative ale brokerilor de asigurare şi/sau de reasigurare şi avizează şi, după caz, retrage avizul, pentru membrii Consiliului director al Fondului de protecţie a victimelor străzii;
e) aprobă divizarea sau fuzionarea unui broker de asigurare şi/sau de reasigurare autorizat în România, în condiţiile prezentei legi şi ale normelor emise în aplicarea acesteia. A.S.F. se va pronunţa asupra cererii de divizare/fuziune, în sensul aprobării sau respingerii acesteia, în termen de 45 de zile de la data depunerii documentaţiei complete;
f) aprobă, la cererea brokerilor de asigurare şi/sau de reasigurare, limitarea, suspendarea sau, după caz, încetarea activităţii, după verificarea situaţiei financiare a acestora;
g) supraveghează situaţia financiară a brokerilor de asigurare şi/sau de reasigurare, precum şi activitatea altor intermediari în asigurări şi/sau în reasigurări, persoane fizice sau juridice, conform prevederilor prezentei legi şi ale normelor emise în aplicarea acesteia, inclusiv a sucursalelor acestora stabilite pe teritoriul altor state membre, în conformitate cu dreptul de stabilire, după consultarea autorităţii competente a statului membru al sucursalei;
h) în vederea aplicării principiilor de supraveghere prudenţială şi preventivă, exercită un control permanent asupra activităţii brokerilor de asigurare şi/sau de reasigurare prin analiza şi evaluarea, prin direcţiile de specialitate, la sediul A.S.F., a informaţiilor cuprinse în rapoartele, informările şi documentele transmise acesteia în conformitate cu prevederile prezentei legi, ale normelor emise în aplicarea acesteia, precum şi în conformitate cu solicitările de informaţii, avizele şi deciziile emise de A.S.F.;
i) în vederea protejării intereselor asiguraţilor şi ale potenţialilor asiguraţi, efectuează controale periodice sau inopinate la sediile intermediarilor în asigurări şi/sau în reasigurări, persoane juridice, face investigaţii detaliate privind condiţiile de desfăşurare a activităţii de către aceştia, între altele prin colectarea de informaţii şi solicitarea de documente privind activitatea lor;
j) în vederea asigurării unei pregătiri profesionale unitare a persoanelor care lucrează în domeniul asigurărilor, autorizează entităţile care organizează cursuri de calificare, pregătire şi perfecţionare profesională, postliceală sau postuniversitară în acest domeniu, aprobă programa cursurilor şi tematica examenelor de absolvire pentru entităţile care organizează astfel de cursuri, cu excepţia instituţiilor de învăţământ superior acreditate de Ministerul Educaţiei şi Cercetării Ştiinţifice, şi atestă lectorii pentru aceste cursuri, în conformitate cu prevederile prezentei legi şi ale normelor emise în aplicarea acesteia;
k) înfiinţează şi coordonează Institutul de Studii Financiare, constituit ca persoană juridică de drept privat, fără scop lucrativ;
l) solicită prezentarea de informaţii şi documente, inclusiv cu caracter statistic, referitoare la activitatea desfăşurată, managementul acestei activităţi şi conducerea executivă a acesteia, atât de la intermediarii în asigurări şi/sau în reasigurări, cât şi de la oricare altă persoană, fizică sau juridică, care are legătură directă ori indirectă cu activitatea acestora;
m) ia măsurile necesare pentru ca activitatea de intermediere în asigurări să fie gestionată cu respectarea normelor prudenţiale specifice;
n) aplică măsurile de sancţionare prevăzute de prezenta lege;
o) primeşte şi răspunde la toate sesizările şi reclamaţiile privind activitatea intermediarilor în asigurări şi/sau în reasigurări;
p) informează autorităţile competente din statele membre pe teritoriul cărora sunt sucursale ale brokerilor de asigurare şi/sau de reasigurare ori ale agenţilor de asigurare români sau unde se prestează de către aceştia servicii despre orice măsuri sancţionatoare luate împotriva acestora, inclusiv despre retragerea autorizaţiei de funcţionare;
q) deschide şi menţine Registrul brokerilor de asigurare şi/sau de reasigurare şi gestionează Registrul intermediarilor în asigurări şi/sau în reasigurări, ale căror formă şi conţinut sunt stabilite prin norme emise în aplicarea prezentei legi;
r) îndeplineşte alte atribuţii prevăzute de prezenta lege.”

9. După articolul 5 se introduce un nou articol, articolul 51, cu următorul cuprins:

“Art. 51. – (1) Fondul de protecţie a victimelor străzii, denumit în continuare Fond, se constituie ca asociaţie, persoană juridică de drept privat fără scop patrimonial, în conformitate cu prevederile legale referitoare la asociaţii şi fundaţii, ale prezentei legi şi ale normelor emise în aplicarea acesteia, având ca membri toţi asigurătorii autorizaţi să practice asigurarea obligatorie de răspundere civilă pentru prejudicii produse prin accidente de autovehicule.
(2) Actul constitutiv al asociaţiei, precum şi modificările ulterioare vor fi avizate în prealabil de A.S.F.
(3) Fondul este condus de un consiliu director format din 5 membri, care sunt supuşi avizului prealabil al A.S.F.
(4) Un membru al Consiliului director al Fondului va fi numit de către A.S.F.
(5) Membrii Fondului sunt obligaţi să contribuie printr-o cotizaţie la constituirea şi menţinerea stabilităţii financiare a acestuia, proporţional cu volumul primelor brute încasate din vânzarea asigurării de răspundere civilă care acoperă daune ce rezultă din folosirea autovehiculelor terestre, cu excepţia răspunderii civile a transportatorului, până la acoperirea tuturor obligaţiilor de plată.
(6) Nivelul cotizaţiei şi termenele de plată a acesteia se stabilesc anual de către A.S.F. Cuantumul cotizaţiei este de până la 5% din volumul primelor brute încasate pentru această asigurare.
(7) Bugetul de venituri şi cheltuieli al Fondului, precum şi rectificările acestuia se aprobă de Consiliul A.S.F.
(8) În caz de deficit, A.S.F. poate majora, în cursul anului, nivelul cotizaţiei.
(9) Fondul se constituie în scopul:

a) de a furniza informaţii persoanelor vătămate prin accidente de autovehicule, în calitate de centru de informare (CEDAM);
b) de a despăgubi persoanele păgubite prin accidente de autovehicule, dacă:

(i) autovehiculul, respectiv tramvaiul care a provocat accidentul a rămas neidentificat sau nu era asigurat pentru răspundere civilă pentru pagube produse prin accidente de autovehicule, cu toate că, în conformitate cu prevederile legale în vigoare, proprietarul acestuia avea obligaţia să încheie o astfel de asigurare;
(ii) în termen de 3 luni de la data la care a adresat o cerere de despăgubire, persoana rezidentă în România care a suferit un prejudiciu ca urmare a unui accident de circulaţie produs pe teritoriul unui stat situat în limitele teritoriale de acoperire, cu excepţia României, sau pe teritoriul unui stat terţ al cărui birou naţional a aderat la sistemul Carte verde, de un autovehicul care are locul obişnuit de staţionare într-un stat membru al Spaţiului Economic European sau în Confederaţia Elveţiană, nu a primit un răspuns motivat de la societatea de asigurare a autovehiculului vinovat de producerea accidentului sau de la reprezentantul de despăgubiri al acesteia ori dacă societatea de asigurare respectivă nu şi-a desemnat un reprezentant de despăgubire pe teritoriul României sau dacă în termen de două luni de la data producerii accidentului societatea de asigurare nu poate fi identificată. Fondul îndeplineşte aceste atribuţii în calitate de organism de compensare.

(10) Asigurătorii menţionaţi la alin. (1) au obligaţia să desemneze, în fiecare stat aparţinând Spaţiului Economic European şi în Confederaţia Elveţiană, un reprezentant însărcinat cu regularizarea daunelor provocate de autovehicule supuse obligaţiei de asigurare în România rezidenţilor în aceste state, cu condiţia ca accidentul să se producă pe teritoriul unui alt stat decât statul de reşedinţă a persoanei vătămate.
(11) Fondul are legitimare procesuală activă în orice proces împotriva persoanelor aflate într-o relaţie juridică cu el, pentru obligaţiile de plată achitate sau care urmează cu certitudine să fie achitate de Fond.
(12) Actul prin care se constată şi se individualizează obligaţia de plată a unui asigurător la Fond constituie, potrivit legii, titlu de creanţă.
(13) La data scadenţei, titlul de creanţă devine titlu executoriu, în baza căruia Fondul va declanşa procedura silită de recuperare a creanţelor, conform dispoziţiilor Codului de procedură civilă.
(14) În vederea recuperării sumelor cheltuite, Fondul are drept de regres împotriva entităţii care a determinat prejudiciul.
(15) Anual, Fondul va prezenta Consiliului A.S.F. un raport de activitate, ale cărui formă şi conţinut vor fi stabilite prin norme emise în aplicarea prezentei legi.
(16) Raportul va fi însoţit de situaţiile financiare anuale, întocmite potrivit legislaţiei în vigoare şi auditate în conformitate cu prevederile prezentei legi şi ale normelor emise în aplicarea acesteia.
(17) În termen de 6 luni de la sfârşitul anului precedent, Fondul va publica un raport, ale cărui formă şi conţinut vor fi stabilite prin norme emise în aplicarea prezentei legi.
(18) Modul de constituire, de utilizare şi de plasament al sumelor băneşti la dispoziţia Fondului, precum şi persoanele îndreptăţite a fi despăgubite se stabilesc prin norme emise în aplicarea prezentei legi de către A.S.F.”

10. Articolele 6 şi 7 se abrogă.

11. Articolul 8 se modifică şi va avea următorul cuprins:

“Art. 8. – (1) A.S.F. adoptă norme în aplicarea prevederilor prezentei legi, precum şi norme prudenţiale specifice, conform practicilor în asigurări.
(2) A.S.F. emite decizii prin care:

a) impune interdicţii, acordă, suspendă sau retrage autorizaţii;
b) modifică sau revocă condiţii, cerinţe sau termeni impuşi de aceasta prin actele sale;
c) aprobă divizarea sau fuzionarea brokerilor de asigurare şi/sau de reasigurare;
d) stabileşte/precizează alte obiective de interes şi/sau instituie obligaţii privind activitatea intermediarilor în asigurări şi/sau în reasigurări, Fondului şi a entităţilor care organizează cursuri de calificare, pregătire şi perfecţionare profesională;
e) exercită, de la sediul său, prin direcţiile de specialitate, un control permanent, prin analizarea datelor şi informaţiilor cuprinse în rapoartele, informările periodice şi anuale şi a celor transmise ca urmare a solicitărilor A.S.F., precum şi a documentelor prin care se solicită aprobarea prealabilă a modificărilor la condiţiile iniţiale de autorizare, asupra activităţii intermediarilor în asigurări şi/sau în reasigurări şi dispune efectuarea acţiunilor de control periodic sau inopinat la sediile acestora;
f) dă dispoziţii privind prezentarea de documente, situaţii, informaţii şi audieri;
g) constată şi aplică sancţiuni, ca urmare a controlului permanent, periodic sau inopinat, intermediarilor în asigurări şi/sau în reasigurări, acţionarilor semnificativi ori persoanelor semnificative ale acestora sau Consiliului director al Fondului ori entităţilor care organizează cursuri de calificare, pregătire şi perfecţionare profesională sau conducerii acestor entităţi pentru încălcarea prevederilor prezentei legi, a reglementărilor, deciziilor şi avizelor emise de A.S.F.;
h) aplică alte măsuri prevăzute de legislaţia în vigoare.

(3) Deciziile de sancţionare vor cuprinde justificarea legală a aplicării acestora şi vor fi comunicate persoanelor fizice sau juridice împotriva cărora s-a dispus sancţiunea. În deciziile de sancţionare se vor menţiona şi dreptul de contestare de către persoanele în cauză a măsurilor sancţionatoare dispuse, termenul până la care se poate depune contestaţia, precum şi autoritatea sau instanţa către care trebuie adresată contestaţia.”

12. Articolul 9 se modifică şi va avea următorul cuprins:

“Art. 9. – Deciziile A.S.F. nu se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I, cu excepţia celor prevăzute la art. 8 alin. (2) lit. a) şi c).”

13. Articolul 10 se modifică şi va avea următorul cuprins:

“Art. 10. – Constituie venit propriu la bugetul A.S.F.:

a) taxele şi majorările prevăzute la art. 101 şi 36;
b) sumele provenite, potrivit legii, din amenzi contravenţionale;
c) veniturile provenite din donaţii, publicaţii şi din alte surse legale.”

14. După articolul 10 se introduce un nou articol, articolul 101, cu următorul cuprins:

“Art. 101. – (1) Un intermediar în asigurare şi/sau în reasigurare, Fondul sau o entitate care organizează cursuri de calificare, pregătire şi perfecţionare profesională, care solicită aprobarea pentru modificări la condiţiile şi documentele în baza cărora s-a acordat autorizaţia/avizul, precum şi orice informaţii sau certificări din partea A.S.F. pentru a-i servi în relaţiile cu terţii, va achita o taxă de aprobare, după caz, reprezentând echivalentul în lei al sumei de 35 euro, la cursul comunicat de Banca Naţională a României la data plăţii.
(2) Orice persoană fizică sau juridică, cu excepţia asiguraţilor, păgubiţilor şi a instituţiilor publice, care solicită A.S.F. informaţii, certificări sau puncte de vedere va achita o taxă reprezentând echivalentul în lei al sumei de 35 euro, la cursul comunicat de Banca Naţională a României din data plăţii.
(3) Pentru autorizaţiile emise de A.S.F. prevăzute de prezenta lege, distruse, pierdute sau furate, se vor elibera duplicate, la cererea persoanelor îndreptăţite, în condiţiile prevăzute în normele emise în aplicarea prezentei legi, contra unei taxe reprezentând 25% din suma prevăzută la art. 36 alin. (1).

15. Capitolul III, cuprinzând articolele 11 – 15, capitolul III1, cuprinzând articolele 151 – 1514, capitolul III2, cuprinzând articolele 1515 – 1519, capitolul III3, cuprinzând articolele 1520 şi 1521, capitolul IV, cuprinzând articolele 16 – 251, capitolul V, cuprinzând articolele 26 – 268, capitolul V1, cuprinzând articolele 27 şi 28, capitolul VI, cuprinzând articolele 281 şi 282, se abrogă.

16. La articolul 34, alineatele (4), (10) şi (11) se modifică şi vor avea următorul cuprins:

“(4) Asigurătorii sunt obligaţi să deschidă şi să menţină un registru, denumit Registrul agenţilor de asigurare, în sistem computerizat şi cu arhivarea obligatorie a tuturor modificărilor, care face parte din Registrul intermediarilor în asigurări şi/sau în reasigurări, prevăzut la art. 5 lit. q). Forma şi conţinutul acestui registru se vor stabili prin norme emise în aplicarea prezentei legi.
. . . . . . . . . .
(10) Agenţii de asigurare, persoane fizice şi juridice, şi subagenţii înregistraţi în conformitate cu prevederile prezentei legi şi ale normelor emise în aplicarea acesteia sunt obligaţi să includă în toate documentele emise, altele decât cele ale asigurătorilor de la care au mandat, inclusiv în corespondenţa proprie cu terţii, codul unic alocat prin registrul prevăzut la art. 5 lit. q), precum şi următorul înscris: «Înregistrat la Autoritatea de Supraveghere Financiară».
(11) Agenţii de asigurare şi agenţii de asigurare subordonaţi, persoane fizice şi juridice, precum şi subagenţii sunt obligaţi să scrie pe toate documentele primite de la asigurătorii de la care au mandat codul unic alocat prin Registrul intermediarilor în asigurări şi/sau în reasigurări prevăzut la art. 5 lit. q).”

17. La articolul 35, alineatele (41), (42) şi (115) se modifică şi vor avea următorul cuprins:

“(41) Brokerii de asigurare şi/sau de reasigurare autorizaţi în conformitate cu prevederile prezentei legi şi ale normelor emise în aplicarea acesteia sunt obligaţi să includă, în toate documentele emise, inclusiv în corespondenţa cu terţii, codul unic alocat prin Registrul brokerilor de asigurare şi/sau de reasigurare prevăzut la art. 5 lit. q), precum şi următorul înscris: «Autorizat de Autoritatea de Supraveghere Financiară».
(42) Brokerii de asigurare şi/sau de reasigurare sunt obligaţi să scrie pe toate documentele primite de la asigurători sau reasigurători codul unic alocat prin registrul prevăzut la art. 5 lit. q).
. . . . . . . . . .
(115) Personalul propriu al brokerului de asigurare şi/sau de reasigurare, care are ca principală atribuţie de serviciu intermedierea contractelor de asigurare şi/sau de reasigurare, va fi înscris în registrul prevăzut la art. 5 lit. q), în condiţiile prevăzute prin norme emise în aplicarea prezentei legi.”

18. Articolul 37 se modifică şi va avea următorul cuprins:

“Art. 37. – Nicio faptă sau omisiune a agentului de asigurare, constând în încălcarea oricărei prevederi a prezentei legi, a legii aplicabile contractului de asigurare şi a condiţiilor sau a cuantumului primelor de asigurare, precum şi a altor elemente privind încheierea contractului de asigurare, nu poate fi invocată de asigurătorul care a mandatat agentul respectiv pentru anularea unui contract de asigurare.”

19. Articolul 38 se abrogă.

20. Articolul 381 se modifică şi va avea următorul cuprins:

“Art. 381. – (1) Încălcarea prevederilor prezentei legi, a normelor adoptate în aplicarea acesteia, precum şi a avizelor, deciziilor sau solicitărilor de informaţii, documente şi rapoarte se constată de A.S.F., prin exercitarea unui control permanent, periodic sau inopinat al activităţii intermediarilor în asigurări şi/sau în reasigurări, Fondului sau entităţilor care organizează cursuri de calificare, pregătire şi perfecţionare profesională.
(2) Sancţiunile se stabilesc de către Consiliul A.S.F., în baza referatelor de constatare întocmite de către direcţiile de specialitate care efectuează controlul permanent la sediul autorităţii de supraveghere ori a proceselor – verbale încheiate ca urmare a controalelor periodice sau inopinate efectuate de echipele de control desemnate în acest scop, la sediul intermediarului în asigurări şi/sau în reasigurări, Fondului sau entităţii care organizează cursuri de calificare, pregătire şi perfecţionare profesională.
(3) Urmărirea aplicării sancţiunilor se face de către direcţiile de specialitate care au întocmit referatele ori de către direcţia de control, pentru controalele periodice sau inopinate.
(4) Controlul permanent se efectuează la sediul A.S.F. de către direcţiile sale de specialitate asupra:

a) datelor din rapoartele şi informările, periodice sau anuale, stabilite prin prezenta lege şi prin normele emise în aplicarea acesteia;
b) documentelor şi informaţiilor solicitate de A.S.F. în vederea exercitării unei supravegheri de tip prudenţial;
c) documentelor şi informaţiilor care necesită aprobarea prealabilă a modificărilor hotărâte de către brokerii de asigurare şi/sau de reasigurare;
d) respectării termenelor de prezentare a rapoartelor, informărilor, documentelor şi informaţiilor prevăzute la lit. a) – c).

(5) Direcţiile de specialitate din cadrul A.S.F., care efectuează controlul permanent în conformitate cu prevederile alin. (4), vor notifica, prin scrisoare cu confirmare de primire, persoanelor semnificative ale intermediarilor în asigurări şi/sau în reasigurări, Consiliului director al Fondului sau conducerii entităţilor care organizează cursuri de calificare, pregătire şi perfecţionare profesională despre încălcarea prevederilor prezentei legi, ale normelor emise în aplicarea acesteia, precum şi a avizelor, deciziilor sau solicitărilor de informaţii, documente şi rapoarte şi vor solicita acestora ca, în termen de 7 zile calendaristice de la primirea notificării, să remită un răspuns prin care să explice motivul încălcării.
(6) În termen de 3 zile lucrătoare de la primirea răspunsului la notificarea prevăzută la alin. (5), direcţia de specialitate în cauză va propune, printr-un referat de constatare, Consiliului A.S.F. măsurile sancţionatoare, la care se anexează răspunsul primit.
(7) Referatul de constatare se va întocmi şi se va prezenta Consiliului A.S.F., în acelaşi termen cu cel prevăzut la alin. (6), şi în cazul lipsei unui răspuns la notificarea prevăzută la alin. (5).
(8) Termenele prevăzute la alin. (5) şi, respectiv, alin. (6) curg de la data de înregistrare a primirii notificării de către intermediarii în asigurări şi/sau în reasigurări, Fondul sau entităţile care organizează cursuri de calificare, pregătire şi perfecţionare profesională, după caz, şi, respectiv, de la data de înregistrare a răspunsului la notificare de către direcţia de specialitate emitentă a notificării.
(9) În funcţie de natura, gravitatea şi frecvenţa abaterilor, Consiliul A.S.F. poate hotărî atât aplicarea unei sancţiuni, în conformitate cu prevederile prezentei legi, cât şi efectuarea unui control inopinat la sediul intermediarului în asigurări şi/sau în reasigurări sau, în cazul în care este în desfăşurare un control periodic, va dispune extinderea acestuia şi asupra aspectelor negative sesizate.
(10) Controalele periodice şi tematica acestora vor fi notificate conducerii executive a brokerilor de asigurare şi/sau de reasigurare ori, dacă este cazul, Consiliului director al Fondului, agenţilor de asigurare sau de reasigurare şi agenţilor de asigurare subordonaţi, persoane juridice, cu 15 zile lucrătoare înainte de data începerii.
(11) Intermediarii în asigurări şi/sau în reasigurări, persoane juridice, Fondul sau entităţile care organizează cursuri de calificare, pregătire şi perfecţionare profesională au obligaţia de a pune la dispoziţie echipelor de control periodic sau inopinat, după caz, un spaţiu adecvat, care pe perioada desfăşurării controlului să fie folosit numai de către membrii echipei.
(12) Controalele inopinate vor viza numai aspecte punctuale, rezultate din analiza rapoartelor şi informărilor periodice sau anuale ori a reclamaţiilor şi sesizărilor înregistrate la A.S.F., privind activitatea intermediarilor în asigurări şi/sau în reasigurări, Fondului sau a entităţilor care organizează cursuri de calificare, pregătire şi perfecţionare profesională, după caz.
(13) Niciun intermediar în asigurări şi/sau în reasigurări, Fondul sau o entitate care organizează cursuri de calificare, pregătire şi perfecţionare profesională nu poate refuza efectuarea unui control inopinat.”

21. La articolul 39, alineatele (2) şi (3) se modifică şi vor avea următorul cuprins:

“(2) Constituie contravenţii următoarele fapte:

a) nerespectarea, în orice mod, a normelor adoptate conform art. 8 alin. (1), precum şi a deciziilor sau avizelor Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor/A.S.F. emise potrivit art. 8 alin. (2) şi (3);
b) încălcarea, în orice mod, de către intermediarii în asigurări şi/sau în reasigurări, Fond sau de entităţile care organizează cursuri de calificare, pregătire şi perfecţionare profesională, după caz, a dispoziţiilor art. 5 lit. b) – j), l) şi n), ale normelor emise în aplicarea prezentei legi, precum şi a avizelor, deciziilor sau solicitărilor de informaţii, documente şi rapoarte;
c) nesolicitarea de către brokerul de asigurare şi/sau de reasigurare a aprobării sau avizului, după caz, a/al A.S.F., pentru acţionarii semnificativi direcţi şi/sau indirecţi şi pentru persoanele semnificative ale brokerilor de asigurare şi/sau de reasigurare sau, în cazul Fondului, a avizului prealabil pentru membrii Consiliului director;
d) încălcarea, în orice mod, de către brokerii de asigurare şi/sau reasigurare a obligaţiilor privind ţinerea evidenţelor şi transmiterea rapoartelor prevăzute de lege şi/sau de normele adoptate în aplicarea acesteia;
e) încălcarea obligaţiilor prevăzute la art. 35 şi a normelor emise în aplicarea prezentei legi cu privire la menţinerea limitei minime a capitalului social;
f) nerespectarea prevederilor art. 33 alin. (3), (4), (41), (6), (7) şi (14), art. 34, art. 381 alin. (5), (11) şi (13), precum şi a normelor privind desfăşurarea activităţii agenţilor de asigurare, a subagenţilor şi agenţilor de asigurare subordonaţi;
g) nerespectarea obligaţiilor prevăzute la art. 35 alin. (13) şi (131);
h) nerespectarea obligaţiilor brokerilor de asigurare şi/sau de reasigurare prevăzute la art. 33 alin. (3), (41), (6), (7) şi (14), art. 35, 36, art. 381 alin. (5), (11) şi (13) şi în normele emise în aplicare;
i) nerespectarea de către brokerii de asigurare şi/sau de reasigurare, Consiliul director al Fondului sau de conducerea entităţilor care organizează cursuri de calificare, pregătire şi perfecţionare profesională a termenelor de transmitere sau trimiterea cu date incomplete şi eronate a rapoartelor, raportărilor, analizelor, documentelor şi informaţiilor prevăzute de prezenta lege, de normele emise în aplicarea ei sau prin decizii ori avize;
j) nerespectarea prevederilor art. 51 şi ale normelor emise în aplicarea acestuia de către Consiliul director al Fondului;
k) nerespectarea de către conducerea entităţilor care organizează cursuri de calificare, pregătire şi perfecţionare profesională şi/sau de către lectori a prevederilor art. 381 alin. (5), (8), (11) şi (13) şi ale normelor emise în aplicarea prezentei legi;
l) neîndeplinirea ori îndeplinirea în mod defectuos a obligaţiei de ţinere a jurnalului asistenţilor în brokeraj, potrivit legii şi normelor emise în aplicarea acesteia;
m) efectuarea oricăror modificări ale documentelor şi/sau ale condiţiilor pe baza cărora s-a acordat autorizaţia de funcţionare, fără avizul prealabil al A.S.F.;
n) desfăşurarea activităţii de către intermediarii în asigurări şi/sau în reasigurări fără îndeplinirea şi menţinerea cerinţelor profesionale prevăzute de prezenta lege şi de normele date în aplicarea acesteia;
o) nerespectarea prevederilor alin. (81).

(3) Săvârşirea cu intenţie sau din culpă, prin comisiune sau omisiune, a vreuneia dintre faptele prevăzute la alin. (2) se sancţionează cu:

a) avertisment scris;
b) amendă aplicabilă: intermediarilor în asigurări şi/sau în reasigurări, de la 2.500 lei la 50.000 lei; agenţilor de asigurare, persoane fizice, subagenţilor şi agenţilor de asigurare subordonaţi, persoane fizice, de la 500 lei la 1.000 lei; conducătorilor entităţilor care organizează cursuri de calificare, pregătire şi perfecţionare profesională, de la 1.000 lei la 10.000 lei; conducătorului sau, după caz, persoanelor semnificative ale intermediarilor în asigurări şi/sau în reasigurări, persoane juridice, şi membrilor Consiliului director al Fondului, de la 2.500 lei la 50.000 lei;
c) amendă aplicabilă oricărei persoane care utilizează denumirile de broker de asigurare şi/sau de reasigurare, agent de asigurare sau de reasigurare, subagent sau agent de asigurare subordonat sau derivatele acestora fără a avea autorizaţie emisă sau fără a fi înregistrată la Comisia de Supraveghere a Asigurărilor/A.S.F., de la 10.000 lei până la 100.000 lei, pentru persoanele juridice, şi de la 5.000 lei la 10.000 lei, pentru persoanele fizice;
d) interzicerea temporară sau definitivă a exercitării activităţii pentru brokerii de asigurare şi/sau de reasigurare, definite la art. 2 pct. 9, 12 şi 15;
e) retragerea autorizaţiei brokerilor de asigurare şi/sau de reasigurare, entităţilor care organizează cursuri de calificare, pregătire şi perfecţionare profesională, retragerea aprobării pentru persoanele semnificative ale brokerilor de asigurare şi/sau de reasigurare şi, după caz, retragerea avizului pentru membrii Consiliului director al Fondului, revocarea unui membru sau a întregului Consiliu director al Fondului, revocarea aprobării acordate şi/sau lectorilor, dispunerea către brokeri de asigurare/reasigurare a radierii asistenţilor în brokeraj din registrele speciale în care aceştia au fost înregistraţi.”

22. La articolul 39, alineatul (5) se abrogă.

23. La articolul 39, după alineatul (7) se introduce un nou alineat, alineatul (71), cu următorul cuprins:

“(71) În măsura în care prezenta lege nu dispune altfel, contravenţiilor prevăzute la alin. (2) le sunt aplicabile dispoziţiile Ordonanţei Guvernului nr. 2/2001, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 180/2002, cu modificările şi completările ulterioare.”

24. La articolul 39, alineatele (8) – (83) se modifică şi vor avea următorul cuprins:

“(8) Constituie infracţiune şi se pedepseşte cu închisoare de la 3 luni la 2 ani sau cu amendă fapta oricărei persoane constând în desfăşurarea activităţii de intermediere în asigurări şi/sau reasigurări în/din România fără autorizarea A.S.F., precum şi desfăşurarea activităţii fără înscrierea în registrele prevăzute la art. 5 lit. q).
(81) Se interzice oricărei persoane care nu are autorizaţie emisă sau nu este înregistrată la A.S.F. să utilizeze denumirile de broker de asigurare şi/sau de reasigurare, agent de asigurare sau de reasigurare, subagent sau agent de asigurare subordonat sau derivatele acestora, în legătură cu o activitate, un produs sau un serviciu, cu excepţia cazului în care această utilizare este stabilită sau recunoscută prin lege ori printr-un acord internaţional sau când, din contextul în care sunt folosite aceste cuvinte, rezultă neîndoielnic că nu este vorba de activităţi de intermediere în asigurări şi/sau în reasigurări.
(82) În orice formă de publicitate, acte oficiale, contracte ori alte asemenea documente, iniţialele, sigla, emblema sau alte elemente de identificare a unui intermediar în asigurări şi/sau în reasigurări care funcţionează în România ori care sugerează o legătură cu acesta pot fi utilizate numai de către şi în legătură cu o subunitate a acelei entităţi, inclusiv în denumirea acesteia.
(83) În scopul exercitării activităţilor specifice, entităţile străine pot utiliza pe teritoriul României denumirea pe care o utilizează şi în ţara de origine. În situaţia în care există posibilitatea unor confuzii, în scopul asigurării unei clarificări corespunzătoare, A.S.F. poate să solicite ca numele intermediarului în asigurări şi/sau în reasigurări respectiv să fie însoţit de o menţiune explicativă în limba română.”

25. La articolul 39, alineatul (9) se abrogă.

26. La articolul 42, alineatele (3) şi (4) se abrogă.

27. Articolul 421 se modifică şi va avea următorul cuprins:

“Art. 421. – A.S.F nu are calitate procesuală pasivă şi nu poate fi chemată în judecată în procesele declanşate împotriva intermediarilor în asigurări şi/sau în reasigurări, chiar dacă aceştia se află în faliment, pentru a răspunde de neîndeplinirea obligaţiilor asumate de aceştia potrivit legii şi/sau convenţiilor internaţionale sau în cazul proceselor împotriva entităţilor care organizează cursuri de calificare, pregătire şi perfecţionare profesională şi/sau lectorilor.”

28. Articolul 43 se modifică şi va avea următorul cuprins:

“Art. 43. – (1) Oficiul Naţional al Registrului Comerţului este obligat să permită accesul gratuit al A.S.F. la informaţiile din registrul comerţului central, ţinut în sistem computerizat, referitoare la brokerii de asigurare şi/sau de reasigurare din România, autorizaţi în conformitate cu prevederile prezentei legi, la intermediarii în asigurări şi/sau în reasigurări înregistraţi, precum şi la alte persoane fizice sau juridice care sunt sau solicită aprobarea pentru a deveni acţionari semnificativi direcţi sau indirecţi ai unui broker; de asemenea, Oficiul Naţional al Registrului Comerţului este obligat să furnizeze, la solicitarea A.S.F., informaţii economico – financiare raportate de asigurători, reasigurători, agenţi de asigurare, persoane juridice şi brokeri de asigurare şi/sau de reasigurare în situaţiile financiare anuale.
(2) Actul prin care se constată şi se individualizează obligaţia de plată a unui broker de asigurare şi/sau de reasigurare, agent de asigurare autorizat sau înregistrat ori a persoanelor prevăzute la art. 39 alin. (3) lit. b), după caz, întocmit sau emis de către organele A.S.F., conform legii, constituie titlu de creanţă.
(3) La data scadenţei, titlul de creanţă devine titlu executoriu, în baza căruia A.S.F. va declanşa procedura silită de recuperare a creanţelor sale, conform dispoziţiilor Codului de procedură civilă.”

29. Articolul 471 se abrogă.

30. Articolul 472 se modifică şi va avea următorul cuprins:

“Art. 472. – Intermediarii în asigurări şi/sau în reasigurări au dreptul să utilizeze datele cu caracter personal ale asiguraţilor sau beneficiarilor contractelor de asigurare sau reasigurare, înscrise în acestea, inclusiv codul de identificare fiscală, numai în scopul gestionării contractelor de asigurare sau reasigurare şi al instrumentării dosarelor de daună, cu respectarea prevederilor Legii nr. 677/2001 pentru protecţia persoanelor cu privire la prelucrarea datelor cu caracter personal şi libera circulaţie a acestor date, cu modificările şi completările ulterioare.”

31. Articolul 474 se abrogă.

32. Anexele nr. 1 – 3 se abrogă.

Adaptare legislativă

Art. 181. – Ori de câte ori prin legi şi prin alte acte normative se face trimitere la prevederile referitoare la asigurători şi reasigurători din Legea nr. 32/2000, cu modificările şi completările ulterioare, abrogate prin prezenta lege, trimiterea se consideră a fi făcută la prezenta lege.

Intrarea în vigoare

Art. 182. – Prezenta lege intră în vigoare la 1 ianuarie 2016, cu excepţia prevederilor art. 166 alin. (1) – (3), care intră în vigoare la 3 zile de la data publicării prezentei legi în Monitorul Oficial al României, Partea I.

*

Prezenta lege transpune:

1. dispoziţiile Directivei 2009/138/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 25 noiembrie 2009 privind accesul la activitate şi desfăşurarea activităţii de asigurare şi de reasigurare (Solvabilitate II), publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene, seria L, nr. 335 din 17 decembrie 2009, cu excepţia art. 160, 161, 303 şi 304 şi a titlului IV;
2. dispoziţiile art. 4 din Directiva 2011/89/UE a Parlamentului European şi a Consiliului din 16 noiembrie 2011 de modificare a Directivelor 98/78/CE, 2002/87/CE, 2006/48/CE şi 2009/138/CE în ceea ce priveşte supravegherea suplimentară a entităţilor financiare care aparţin unui conglomerat financiar, publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene, seria L, nr. 326 din 8 decembrie 2011;
3. Dispoziţiile art. 2 din Directiva 2014/51/UE a Parlamentului European şi a Consiliului din 16 aprilie 2014 de modificare a Directivelor 2003/71/CE şi 2009/138/CE şi a Regulamentelor (CE) nr. 1.060/2009, (UE) nr. 1.094/2010 şi (UE) nr. 1.095/2010 în ceea ce priveşte competenţele Autorităţii europene de supraveghere (Autoritatea Europeană de Asigurări şi Pensii Ocupaţionale) şi ale Autorităţii europene de supraveghere (Autoritatea Europeană pentru Valori Mobiliare şi Pieţe), publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene, seria L, nr. 153 din 22 mai 2014.

Această lege a fost adoptată de Parlamentul României, cu respectarea prevederilor art. 75 şi ale art. 76 alin. (1) din Constituţia României, republicată.

PREŞEDINTELE CAMEREI DEPUTAŢILOR
VALERIU – ŞTEFAN ZGONEA

PREŞEDINTELE SENATULUI
CĂLIN – CONSTANTIN – ANTON POPESCU – TĂRICEANU

Bucureşti, 19 octombrie 2015.
Nr. 237.